fetelor, nu divortati!

Mama mea a crescut trei fete singura.A divortat cand noi eram destul de mici dar suficient de mari ca sa ne dam seama cine era vinovat.Mereu ne intrebam totusi de ce trebuie sa crestem fara tata.Indiferent ce a facut ...era totusi tatal nostru... il iubeam neconditionat...Consideram ca mama a gresit...
Mai tarziu ... am admirat-o...pt. ca a fost o luptatoare .
maria2maria
Postat pe 26 August 2008 06:33
Coroanele de flori, nu aduc nici o multumire celui care a murit.Cele mai mari victorii se obtin la masa tratativelor, nu pe campul de lupta.

Postat pe 26 August 2008 18:12
CORECT VANGHELIS!
mauinboots
Postat pe 27 August 2008 04:02
mauinboots.Multumesc poentru aprecieri.Chestia asta o sa ma faca sa cred ca sunt o persoana perfecta, si la prima intalnire, am sa te cer de nevasta.

Postat pe 27 August 2008 08:37

buna.sunt casatorita de 4 ani(impreuna de 7 ani) si am si o fetita de apropae 3 ani.tot ce a fost frumos vreodata acum s-a dus si nimic nu mai conteaza in casnicia noastra.Divortul este iminent si asta urmeaza sa se intample.nu mai e nimic intre noi sexual de cateva luni bune(8 luni).ce vreau eu nu mai conteaza pt el,el a luat hotararea de a divorta si din cauza ca am ajuns in pragul disperarii sincer am ajuns si eu sa imi doresc asta,desi era ultimul lucru pe care mi l-as fi dorit in viata.ma doare totul,ma doare ca nu inteleg cum a putut sa se schimbe in halul asta:nu il mai recunosc acum imi e un strain:s-au spus multe vb grele,urate,jigniri,am suportat prea multe:nu mai suport lipsa lui de acasa noaptea,vb urate,indiferenta fata de minesi fata asi de copil,in sensul ca de ea se ocupa decat sa aibe ce manca si in rest mai nimc ,poate o plimbare asa cate odata cine stie cand.si daca va ganditi sa spuneti ca are pe alta,DA si eu cred asta insa ce imi e greu sa accept este faptul cum pt un om care are un copil,o familie,ii e atata de usor sa renunte la tot,cum e posibil ca familia sa conteze atat de putin?????!!!!!!!tb sa va spun ca el a mai fost casatorit o data insa nu a dirat decat vreo 6 luni......nu a mers nu stiu foarte foarte multe amanunte si tocmai de asta acum cand are zsi un copil imi e atat de greu sa inteleg si sa accept divortul.un copil care ii simte lipsa,care vb foarte mult,care imi pune tot felul de intrebari de tati al ei,care vrea sa fie cu el,si ma intreaba mereu unde e tati?cand vine tati?de ce munceste tati atata?sau tati e suparat pe tine mami de aia nu te ia la plimbare"si foarte multe lucruri care mie mi se par uluitoare pt un copil de 3 ani.e mica recunosc insa asa mica cum e,simte tot,ne vede (si in casa cand ne intalnim suntem doi starini abia daca vb si si atunci cand vb ne certam,ne reprosam}.
ne-am iubit foarte mult candva,acuminsa nici eu nu mai stiu ce simt pt el,am impresia ca il iubesc mult in continuare,nu prea imi vad viata fara el in ciuda tuturor lucrurilor care le-am zis,as vrea sa putem trece peste orice si sa o puetm lua de la capat insa..........................degeaba vreau doar eu,el NU MAI VREA.am uitat sa sun un lucru foarte important si anume ca eu am stat mereu acasa cu fetita din pricina ca nu are cine sa ne ajute,am avut serviciu pe perioada determinata si din sf lui iunie nu mai am insa imi caut pt ca am mare nevoie ,incepe cresa deci are unde sa se duca fata mea,avem rate in banaca care vor mai dura inca 3 ani de aici incolo(hm pe numele meu de casatorie ,dar pe numele meu,ceea ce ma speria tare rau in cazul uni divort nu ma pot descurac si cu copil si cu rata in banca..........)of imi e atat de greu...si nu stiu ce sa mai fac,imi vine sa ii zic si eu de divort ptca nu mai pot indura,nu mai dorm noptile,nu mai ies decat in fata blocului,sunt mereu trista suparata,nu mai am chef de nimic si nici bani de altfel.imi e mila de fetita mea,nu stiu ce sa ii mai raspund cand ma intreaba de el,ma doare cand ma vede suparata si ma intreaba de ce sunt suparata sau vine si ma ia in brate(ea e foarte legata de mine)....in fine ar fi foarte multe de zis dar nu mai pot......dati-mi un sfat va rog.tb sa vb cu cineva altfel innebunesc de tot.va pup.o zi buna.
simonika78
Postat pe 31 August 2008 10:40
eu cred ca fata trebuie sa fie cuminte ca barbatii sa o repecte,si sa nu le mai insele.Pt ca barbatul tot barbat este,nu degeaba se spune ca barbatul este capul femeia este stalpul familiei daca femeia nu este serioasa se alege praful de casnicie.Sunt multe femei care suporta toate prostiile barbatilor pt ca le este frica ca le pleaca barbatul si ajunge sa plece ele pt ca se satura de prostiile lor.Trebuie sa fii seriosa tu ca femeie nu trebuie sa te iei dupa barbati,ca ei fac si dreg.DE ce sa dovedim ca suntem ca ei? ca barbatii ma bine dovedim ca suntem mai inteligente,ii poti pune la punct,sa ne respecte sa nu ne mai vada ca pe niste femei slabe.
irina_24ro
Postat pe 31 August 2008 16:08
stiu ca in ziua de azi,televizorul internetul stimuleaza simturile la barbati,chiar si la femei.Dar nu suntem animale,sa ne ne mai gandim la ziua dea astazi sa ne gandim si la ziua de maine.Barbatii incearca,asa sunt ei.Sa le-o dam peste nas sa invatam sa ne respecte,Adica tu ca femeie trebuie sa te impui,sa te faci respectata apoi vedeti daca oameniii ar avea mai multa credinta in dumnezeu,El le-ar fii dat mai multe solutiii pt rezolvarea problemelor
irina_24ro
Postat pe 31 August 2008 16:13
Sa stiti ca fetele nu sunt respectate pentru ca sunt cuminti.Cand s-a intalnit Suzuki cu Suzuka, la ea acasa, pentru prima oara intre patru pereti, daca nu-i mai punem la socoteala pe cei de la bucatarie si hol, ea a venit cu pasi de felina catre el si l-a intrebat:
-Hei, ce ai de gand sa faci?
-Draga mea, te respect atat de mult..
-Draga Suzuki,-suiera Suzuka ca o serpoaica,-daca mai vorbesti mult de respect, si nu bagi de seama cat sunt de incinsa, sa stii ca:
Ori bat la tine ca la fasole,ori strig la mama si la tata ca ai vrut sa ma violezi.Asa ca vezi ce faci, de buna voie si nesilit de nimeni.

Postat pe 31 August 2008 19:10
Draga Simonika, bine spunea mama - sa fii pe picioarele tale, sa nu depinzi de barbat, ca nu se stie niciodata - si bine mi-a prins si mie. Si eu mai am putin pana se pronunta divortul pentru ca am putut sa spun stop. Situatia era similara in viata mea de cuplu, mai putin existenta unui copil. Dar cand dragoste nu e...cu sila nu se poate. Am pus stop indiferentei si dorintei desarte de a mai vedea o sclipire in ochii lui cand ma priveste. Bine ar fi sa aveti o discutie amandoi si sa vedeti ce a mai ramas din voi doi, ce va mai leaga, in afara de copil, si ce ganduri are. Poate e doar o ratacire si poate va reveni la sentimente mai bune, poate...dar daca nu vezi vreo ameliorare, cred ca ar trebui sa-ti gasesti un serviciu si sa-ti iei inima in dinti. Viata poate fi totusi frumoasa.
Maca
Postat pe 31 August 2008 20:39
eu ,sincer le admir pe ele.ele care stiu sa puna capat ,unei minciuni,sunt niste femei puternice si nu este asa usor sa iei totul de la inceput,sau este?eu nu am curaj sau poate imi este frica sa plec singura mai departe ?niste intrebari la care sigur voi gasi raspunsuri sau poate nu?
papi
Postat pe 1 Septembrie 2008 13:48
draga simonika, e asa trista povestea ta...incepe cu a fost odata dar se pare ca nu se termina cu sintagma "si au trait fericiti pana la adanci batraneti...".Sau poate da.Am observat ca v-ati iubit mult, ca ati avut o poveste frumoasa.Poate nu e totul pierdut, poate nu are pe altcineva,poate si el zice la fel la prieteni despre relatia cu tine.Incearca sa-i scrii,daca altfel nu puteti comunica.Spune-i ce te doare,ce simti,ce crezi si functie de reactia lui vei sti ce sa faci mai departe.Mult curaj!!!

Postat pe 1 Septembrie 2008 19:08

multumesc maca ca ai raspuns la mesaj.serviciu o sa am catde curand am fost la niste intyerviuru si se preconizeaza ceva cat de curand.serviciu o sa imi gasec nu imi e frica de munca si am muncit mereu.nu asta e pb.pb mea e rata in banaca care e pe numele meu DE CASATORIE DAR CE CONTEAZA,e de 4 milionae jumate si mai sunt inca 3 ani,copilul,in sensul ca nu stiu daca voi putea face fata doar din salariu meu,insa nu asta e pb ca pana la urma mai greu sau mai usor asta s-ar rezolva.pb este ca inca il iubesc in ciuda a tot ce s-a intamplat intre noi doi si sincer eu mai speram la cave.tristul adevar este ca degeaba sper ,am discutat clar de nenumarate ori si degeaba.s-au spus prea multe,s-au aruncat vb prea grele si nu mai vrea.s-au si bagat altii in relatia noastra l-au influentat negativ si pb lor erau la un moment dat mai importante decat ale noastre.cel putin asta am simtit eu mereu si simt in continuare.eu sunt sigura ca are pe altcineva ,insa cume barbat nu ar recunoaste niciodata asta.din punctul meu de vedere nu are motive la adresa mea atat incat sa divorteze,asta in cazul in care intr-adevar si-a dorit o familie,sau poate ca doar am eu o alta conceptie despre familie si gresesc eu.il iubesc si am sperat pana in ceasul al 12-lea ca mai avem o snasa.nu imi vine sa cred si de asta ini e greu sa accept ca se tremina totul aici,dupa 7 ani impreuna.....de ce.....mentionez caacum imi e ca si un strain in sensul ca nu il mai recunosc nu e omul de care m-am indragistit.mi se pare rau,razbunator,prea indirefernt,arunca prea repede cu cuvinte foarte grele,el niciodata nu are timp.mai mereu e plecat si vine foarte tarziu.fetita mea ii simte si ea lipsa tare mult..mereu ma intreaba unde e tati?vreau sa vina tati la mine?sau pe mine...de ce sunt suparata ?pe tati?chestii care eu nu i le-am zis,nu i-am povestit de certurile dintre noi...e troist..nu ssufar mu mai eu,si ea...simte tot.intr-o noapte eu nu dormeam pe la 3 jumatate noaptea si culmea m-a simt cred ca eramn suparata ,plangeam si....s-a trezit plangand,strgandu-ma...nu imi mai e teama de divort,nu ma sperie,insa banii care ar costa destul de mult,cu partaj,cu copil cu multe costa mai mult si deocamdata nu am,ca sa nu mai spun ca nu vreau sa plec din casa asta unde e centru si universul copiluli meu.
i-am zis sa divorteze el,cu cat mai repede cu atat mai bine,insa nu cred ca oi va afce [prea curand.am impresia ca ii convine situatia tare mult,desi mi-a zis sa plec daca vreau,de ce nu lec?!insa csa asta e cu chirie inca la stat si pe numele lui in principal si secundar eu.el nu are alta casa eu da la ai mei,deci eu am unde sa plec el nu.nu vreaiu sa am pretentii la casa asta insa nu mi se pare corect sa imi spuna el sa plec.plec daca vreau eu si ca am unde....la ai mei adica.
e socat ca nu mai tac,ca acum zic tot ce am de zis ,ca pana acum am tacut de multe ori la unele chestii acum insa nu mai pot si nici nu mai vreau.prietenii cei mai apropiati,o familie de 2 prieteni,mai ales ea,e principala vinovata asupra certurilor din ultimul an si influentelor ei.asta o stiu sigur nu e o banuiala de a mea.asa ca oricat nu ati creede prietenii cei mai apropiati,EA dintre cei doi iti poate strica familia si sa nu mai treaca peste pb care alta data trecea,asa ca e adevarat.....fereste-ma doamne de prieteni ca de dusmani ma feresc singura................multumesc.p.s.nu a meritat iubirea mea NICIODATA,am fost prea sincere si corecta,acum toata viata mea alaturi de ele se pare ca nu a fost altceva decat o minciuna.e adevarat ca cu un om poti sa stai 20 de ani si apoi sa descoperi ca nu il cunosti deloc.poate unii o sa va mirati,nu o sa credeti,insa.......asa.nici eu nu credeam candva,bagam mana in foc pt prietenii mei altadata acum insa .....NU O VOI MAI FACE NICIODATA NICI PT CEL MAI APROPAIAT PRIETEN.E PACAT CUM TI SE DISTRUGE INCREDEREA DUPA O ASTFEL DE EXPERIENTA ,INSA..............VIATA DE KAKAO.
simonika78
Postat pe 1 Septembrie 2008 19:29
daaaa
irina_24ro
Postat pe 1 Septembrie 2008 21:41
Ok Vanghelis super acu am si eu cu cine sa ma marit in caz ca raman nemaritata stabilesc o intalnire cu tine daca promiti ca ma ceri Toate cele bune iti doresc si cu toata gluma sa stii ca aprecierea mea continua:)PUPICI LA TOATA LUMEA!
mauinboots
Postat pe 2 Septembrie 2008 00:39
Pai cum vine asta?Tu spui ca vrei sa te cer de nevasta, nici nu ne-am luat bine si tu ai inceput sa te pupi cu toata lumea?Acum, hai, cu fetele, treaca, mearga, dar cand te vad in brate la unul cu mustati, asta este motiv de divort.Parerea mea este ca mai intai sa divortam, si ne luam dupa aceea..

Postat pe 2 Septembrie 2008 07:23
Simonika ,mai mult ca sigur ca are pe cineva.Incearca sa-l descoperi.Asa spune ca se instraineaza din cauza ta. Da vina pe tine.Cand va fi descoperit iti spun ca se va schimba situatia. Si de ce sa pleci?Incearca sa-l ignori si sa nu-i mai dai atentii. Fata de copil joaca teatru ca mi-e mila de micuta ta.Ia-ti un job,bine ca se va rezolva si prefa-te ca el nu exista. Iesi in lume,nu baruri,discoteci de ex. la serviciu,aranjeaza-te ,fii cocheta. Faptul ca ai stat acasa atata timp poate te-ai neglijat si el nu mai gaseste la tine ceea ce-i placea odinioara. Daca te-a iubit intr-adevar fa-l sa te redescopere.Incearca si asa. Daca nu da roade inseamna ca ...nu merita. Dar nici sa-l lasi asa in casa,fara datorii,tu sa dai divort..tu totul. Ca intr-un final tot el sa spuna :ce sa-i fac daca a plecat?
laura_bella36
Postat pe 2 Septembrie 2008 10:22
hMM OK OK VANGHELIS gata DIVORRTZZZ CLAR DACA ESTI GELOS Nu vreau barbati gelosi ca de astia am fugit cel mai mult:))!!!Hai te pup nu mai fi suparat acuma ce sa mai zic si eu sa o dreg:))
mauinboots
Postat pe 2 Septembrie 2008 15:51
Eu inteleg ca ar fi vrut sa traiasca alaturi de tatal lor, dar in situatia de fata sunt cam egoiste fetele tale. Nu-i nimic. In cativa ani se lumineaza si ele la minte si le trece.

Postat pe 4 Septembrie 2008 15:35
Apropo de divort...pentru mine inca nu s-a terminat ..oficial vorbind e in stadiu de apel,recurs..alea,alea...
Dar de un an viata mea a devenit minunata alaturi de un barbat pe care il iubesc si ma iubeste...si imi creste copilul ca pe copilul lui..
Daca n-as fi divortat, n-as fi trait o astfel de relatie niciodata.
Divortul poate fi si un mare pas inainte, o eliberare, un drum deschis.
Aveti curaj si puneti punct unei relatii care nu mai merge.Cind veti fi libere,viata va aduce pina la urma ce va doriti.
Eu am divortat avind un copil mic,probleme,parinti batrini,bolnavi..etc. Dar am avut curaj sa pun punct,am ramas singura, mi-am limpezit gindurile o vreme,apoi a aparut barbatul pe care il iubesc acum.Nu stiu cit va dura, nici nu ne punem problema,dar viata va demonstra daca raminem sa nu impreuna.Viitorul il stie numai Dumnezeu,si El hotaraste ce ne asteapta....
Sapunul
Postat pe 4 Septembrie 2008 17:57

asa o fi ca divortul de multe ori poate fi un pas inainte,numai ca e foarte greu sa faci lucru astacand inca il mai iubesti pe omul cu care ai stat 7 ani(eu) si cand eu nu i-am dat nici un motiv de divort.normal ca certuri are oricine in casa din privina banilor,a copilului,a timpului liber pe care eu nu il mai am,el da.eu vreau sa ne salvam casnicia as lupta din rasputeri daca s-ar mai putea NUMAI CA EL NU MAI VREA si deja are viata lui.asa ca intervine intrebarea de ce?cu ce am gresit cand am fost numai pt familie si numai pt el?da stiu vei spune mare greseala nu tb sa fiu numai pt el,insa cand iubesti............de multe ori uiti lucrul asta.ne-am iubit tare mult si am luptat impotriva multora sa fim impreuna,in special a soacrei mele,acum insa......EU nu pot sa constientizez cum un om poate renunta atat de usor la familie,la copil ,la tot ce ne-a legat si unit atata timp.acum viata mea toata alaturi de el imi pare ca a fost o minciuna,o mare mare minciuna......e un om foarte destept,ii merge bine profesional ,il duce capul la foarte multe si si face foarte multe.tocmai de aia stau si ma intreb mereu cum e posibil desi a mai fost casatorit o data chiar daca nu a durat decat 6 luni......sa renunti la familia in care e si un copil si unde cand s-a dus toata iubirea care ne lega candva.?poate din cauza fetita mea are 3 ani si tot atatia am stat cu ea acasa,nu prea are cine sa ne ajute sa stea cu ea decat asa cand si cand........
ce sa zic ai avut noroc,insa la mine e mult mai complicat,rate in banca pe numle meu,copil,partaj,etc.nici nu am bani sa bag eu actiunea de divort...i-am zis sa bage el insa cum am mai zis si alte dati cred ca e prea las sa faca lucrul asta pt ca sincer eu am impresia ca ii convine de minune situatia asta-in felul asta isi vede copilul zilnic,in schimb daca as pleca ........
bv tie ai avut noroc,sper si eu la asta intr-o zi,mai ales profesional caci sentimental momentan nu mai imi tb multaaaaaaaaa vreme asa ceva.o sa imi fie mult mai bine singura,eu si fetita mea,chiar daca inca suntem in aceeasi casa impreuna.doi straini.cam atat.pupici.pa
simonika78
Postat pe 4 Septembrie 2008 18:30
Simonika...imi pare rau ca trebui sa treci prin asta. dar sa stii ca daca nu mai vrea sa fiti impreuna, nu ai nici un fel de sanse.trebuie sa gasesti puterea sa lupti.Stiu ca financiar nu e usor, si eu am rate de circa 300 de euro pe luna,dar munca mea face peste 1000 de euro pe luna, deci nu mi-e greu. Am fost obisnuita sa dau, nu sa primesc, pentru mine un copil de crescut nu e deloc complicat...sa iti zic ce pensie are de la tatal lui- jenant...2 milioane...nimica toata...
Dar asta e viata...trebuie sa iti calci pe inima si daca nu mai merge,sa termimi. Cu cit mai repede, cu atit mai bine,ca suferinta o sa mai dureze...o sa vezi.
Incearca sa fii tare, sa fii hotarita,si o sa ai succes.E lumea plina de barbati,o sa apara cel care o sa te iubeasca pentru ceea ce esti tu, si o sa te vrea cu tot cu copil,sa fiti o familie....
Sa te ajute Dumnezeu sa rezolvi situatia in care esti, ai speranta in tine, incredere si vei vedea...
Te pup.
Sapunul
Postat pe 4 Septembrie 2008 18:38
Si inca ceva...sa stii ca barbatii renunta lejer la casnicie,mai ales..cind au copii.Pentru ei copii vor ramine mereu copii lor, dar femeile prefera sa le schimbe.Ideal le-ar fi o famile in care mama sa fie servitoare, dadaca la copii,iar ei sa-si faca poftele in alta parte.Ia incearca sa ai tu o relatie cu un barbat, si sa-l lasi acasa noaptea cu copilu...ca tu te duci la altu...cum ar reactiona?
In ceea ce priveste divorul si partajul,depinde f mult de avocati.Unii sint ieftini,altii f scumpi, in orice caz nu costa o avere. Initierea divortului pe cont propriu reprezinta un timbru+ o taxa modica...pina in circa 800.000 sau chiar mai putin. Custodia copilului e garantata....ramine de impartit casa sialte chestii...mizerii oricum....

Multa bafta iti doresc!!
Sapunul
Postat pe 4 Septembrie 2008 18:44
Red_rose, o situatie similara cu a ta am trait/traiesc si eu. Am divortat de 4 ani si credeam ca voi imbatrani singura dar nu a fost asa. Am gasit un om minunat care ma iubeste si alaturi de care am o familie fericita. Dar sa stii ca o inteleg pe simonika. Ea isi iubeste barbatul (eu nu-l mai iubeam) si ii este mult mai greu sa renunte la el. Iar in ceea ce priveste ratele, e o chestie cam complicata. Pe mine m-a pacalit ex-ul ca va achita jumatate din ratele restante. Am platit eu pana la ultimul leu, noroc ca a fost o perioada scurta 5 luni = 5 milioane dar totusi suma asta insemna mult acu 4 ani.
Simonika, m-am gandit mult la situatia ta dar nu stiu cum as putea sa te ajut. O idee ar fi sa te faci frumoasa ca atunci cand vine acasa sa-i placa ceea ce vede, poate cu timpul s-ar reindragosti. Ar trebui sa iesi mai mult din casa, eventual sa-i lasi impresia ca te intalnesti cu cineva. Nu e greu, te faci frumoasa cand pleci din casa, canti, zambesti, dansezi prin casa cand faci curat sau cand speli vasele. Lasa-l sa vada o femeie fericita, poate se starneste ceva in el, un sambure de gelozie. Asta ar insemna ca inca te place. Ex-ul meu m-a tratat cu dispret pana am finalizat divortul. De atunci e in limba dupa mine. Mi-a trimis vorba ca vrea sa fim iar impreuna, ca ma iubeste.... etc...etc... dar toate astea au inceput cand am aparut eu cu iubitul meu (actualul sot).
Viata e frumoasa si trebuie traita frumos. Bafta pe mai departe. Invata sa lupti caci viata e o lupta...
iulya
Postat pe 6 Septembrie 2008 11:53
Cred ca ei vor ca femeia de langa ei sa fie de 3 ori femeie: mama, amanta si iubita...ceva gen cum spunea si rose..
Ai toata viata inainte si nu merita sa stai langa cineva care nu te apreciaza..E greu dar gaseste forta de a merge mai departe simonik, o sa vezi ca vei putea.
Se inchide o usa dar se deschide o fereastra, iar tot raul are un inceput bun
black_girl
Postat pe 6 Septembrie 2008 20:27

frumos ce scrieti voi,in sensul ca asa gandesc si eu.cat despre aranjat ,iesit etc,e inutil ,oricum nu ma vede,are si serviciul de asa natura si se si ascunde in spatele lui,adica nu dureaza serv pana la 2 noaptea sau 23.00 etc.
la mine ratele mai dureaza exact 3 ani,au trecut abia 2,deci.......stiu nu asta ar fi un motiv sa ramanm impreuna,numai ca parca atata timp am tot asteptat sa se trezeasca cumva din ceata in care cred eu ca e si sa se reintoarca cum ar veni.nu imi vine sa cred ca atat de usor se pot duce ce a simtit pt mine candva si ca acea prietena comuna(amica foarte buna,dar nu se stie niciodata)il poate influenta atata de mult.bine nu numai ea e vinovata,dar.........l-a influentat in n cazuri si atata ea cat si sotul ei au fost cam omniprezenti in viata noastra,toate sarbatorile,munte,mare zile de nastere,gratare,etc au fost non stop cu ei,lucru care m-a sufocat,mi-a stat in gat la un moment dat.imi era dor si de ceilalti prieteni ai nostri cu care abia nemai vedeam.
mi se pare ciudat si anormal cum un tata poate sa-mi spuna ca va avea timp de copilul lui si se va ocupa de el,atunci cand nu va mai fi cu mine....adica e nevoie sa divortam ca sa aibe timp pt ea?poate ca am eu o alta gandie dar asa ceva nu as fi crezut ca o sa aud vreodata.....de la nimeni cu atat mai mult de la el.cateodata stau si ma intreb cum de mai pot sa-l iubesc dupa ce am suferit atat si ne-am spus destule lucruri urata,prea multe...poate nu il mai iubesc si nu imi dau seama,poate doar mi-e frica de rate ,ca mi-e mila de fetita sa nu creasca fara tata,ca nu am un serv desi se preconizeaza catde curand ,am fost la n interviuru,m-au sunat si inca mai astept.
mi-am dorit mult o familie si exact asta nu o sa am se pare.....
oricat as vrea eu,pt el e mai mult decat clar ca eu nu mai exist,.se vede in tot,in comportament,lipsa lui de acasa,indiferenta si tot ce doare mai rau.......si i-am zis sa bage el divortul,clar ca eu nu am bani,nu inteleg de ce nu il baga de ce amana...pt ca raspund tot eu...ii convine de minune situatia.sunt aici,acasa,copilul la fel..........numai ca mai devreme sau mai tz si rabdarea mea are o limita si se cam apropie de sfarsit.canf voi avea un salariu stabil,pe picioarele mele pb ca ma voi chinui tot eu cu banii de divort,partaj,ca nu plec asa uosr cum vrea el si mi-a zis"de ce nu pleci"....pai normal,eu sa raman cu rate,cu copil(greutati)si el bine mersi cu casa si eventual si tot ce reprezinta ratele si eventual maine poimaine sa imi spuna.....pai tu ai plecat"..........
multumesc ca imi raspundeti,ma ajuta si imi place ca pot sa vb cu cineva din afara care nu ma cunoaste,nu e implicat,etc
scuze pt eventualele greseli de tipar numai ca atunci cand esti concentrat si scrii numai stau sa ma uit mereu la vreo greseala de tipar.va pup.
simonika78
Postat pe 6 Septembrie 2008 22:46
simonika, singura ta problema, daca te hotarasti sa divortezi, este sa-ti gasesti serviciu. Am inteles ca locuinta voastra este cu chirie, nu proprietate personala, deci pot sa-ti spun sigur ca in cererea de divort poti cere si evacuarea lui si trecerea ta ca si titular pe contractul de inchiriere, asa cum poti cere si pensia alimentara. Apoi, la partaj, poti cere impartirea ratei asa cum ceri si impartirea bunurilor, pentru ca se impart si bunurile acumulate in timpul casniciei cat si datoriile acumulate in timpul casniciei. Tot ce trebuie sa faci este sa te mobilizezi si sa porti o ultima discutie cu el in care sa-l anunti ca ai stat de vorba cu un avocat si ti-a spus ceea ce ti-am spus eu, apoi sa treci la actiune. Eu nu sunt avocat, dar sunt consilier juridic si vreme de 2 ani si jumatate am lucrat la un centru de consiliere pentru femei victime ale violentei, deci stiu exact ce vorbesc. Cauta-ti un avocat bun si vei vedea ca se poate. Poate vei reusi sa te intelegi cu el vis a vis de partaj fara sa va luptati prin tribunale si intelegerea voastra va fi doar incuviintata de un judecator printr-o hotarare judecatoreasca. Dar aici depinde mult de avocat. Multa bafta si sa fii fericita!!!!!
monica_moni25
Postat pe 7 Septembrie 2008 09:56

monica multumesc de raspuns.ma ajuta si imi da un pic de curaj.chiar nu stiam toate astea sigur si apoi sa vb cu un avocayt am inteles ca costa foarte mult,o consiliere.pensie alimentara imi va da daca vrea el,pt ca el are cartea de munca bagata nicaieri.avem o firma a noastra care e pe numele meu si el nu are cartea de munca bagata,firma pe care o sa i-o trec pe numele lui pt ca chiar nu am nici o pretentie de la ea.cat despre divort chiar nu stiu de cati bani as avea nevoie pt toate astea si am inteles ca un avocat costa tareeeeeeee mult,pt posibilitatile mele.nu i-as lua casa pt ca el chiar nu are unde sa se duca si nu l-as lasa in strada.nu ma lasa sufletu;l si eu am unde sa ma duc la tatal meu.insa,sg diferenta este ca plec daca vreau eu,din proprie initiativa si nu ca imi spune el.oricum ii e frica,am simtit asta din discutii,oricum el imi zice ca e casa lui ,ca eu nu am nici un drept aici pt ca ,ca sa spunem asa stam aici pe pilele lui si inca nu e cumparata de noi,mai avem 2 ani pana o putem cumpara.e el in principal pe contract si secundar eu.e a noastra nu a lui,dar...ma doare capul si imi e si sila de discutiile astea despre casa.numai daca ii zic ca e si casa mea si ca am drept aici IA FOC ,MOARE.....
mi-as dori un divort rapid,sa scap repede din asta,insa dureaza mult de to cu partaj si etc.
vreo 20 de milioen lejer artb sa am ca sa fac fata cu avocati si etc.si sincer imi e si teama de pilele lui
mai spune-mi lucruri din astea legale ,ma ajuta mult.
multumesc oricum de raspuns.
p.s.eu speram sa mai poata fi ceva salvay si acum ma gandesc la tb legale.ce paradox.ce viata.
simonika78
Postat pe 7 Septembrie 2008 11:26
simonik, am fost intr-o sit similara cu a ta, am citit zilnic ce ai postat si sper sa te incurajez putin. in cazul meu, avem 2 fete mari 12 si 18 ani, si dupa 17 ani frumosi impreuna totul s-a sfarsit. m-a lasat cu 2 banci de platit, meditatiile celei mari care anul asta a avut bac, intretinere si multe altele. la fel nu are serv cu carte de mc, dar am crezut ca-l trezesc din ratacire si am intentat divortul. sit i-a convenit de minune, a crezut ca asa nu mai are nicio responsabilitate, eu am obtinut fetele, pensie alimentara calculata la salariul min pe ec., partaj nu am facut inca, tot din cauza banilor, dar el nu ne mai deranjaza de vreo 2 luni. a inteles ca nu mai poate fi privi la fel de fete. Nu-mi trimitea pensia alim. pana nu l-am amenintat si acum imi trimite regulat. Nu trebuie sa disperi, nici eu nu am stiut sa traiesc fara el, am fost in agonie 1 an si-n disperare inca unul, acum sunt mult mai bine... lasa timpul sa vindece ranile si sa stii ca o femeie e mult mai puternica decat si-ar inchipui.Eu te sfatuiesc sa ramai tu in casa, nu te mai gandi la el, e pb lui unde se va duce, e spre binele copilului, care macar locul sa nu-l schimbe, ca si asa ii duce dorul tatalui. Un avocat bun te costa cam 8-10 mil pt div. Si eu am fost sfatuita ca toate datoriile ce le-am facut se vor scadea la partaj. Iti urez curaj si forta sa treci peste toate incercarile.
cris8_
Postat pe 7 Septembrie 2008 20:31
De la: simonika78, la data 2008-09-07 11:26:22
monica multumesc de raspuns.ma ajuta si imi da un pic de curaj.chiar nu stiam toate astea sigur si apoi sa vb cu un avocayt am inteles ca costa foarte mult,o consiliere.pensie alimentara imi va da daca vrea el,pt ca el are cartea de munca bagata nicaieri.avem o firma a noastra care e pe numele meu si el nu are cartea de munca bagata,firma pe care o sa i-o trec pe numele lui pt ca chiar nu am nici o pretentie de la ea.cat despre divort chiar nu stiu de cati bani as avea nevoie pt toate astea si am inteles ca un avocat costa tareeeeeeee mult,pt posibilitatile mele.nu i-as lua casa pt ca el chiar nu are unde sa se duca si nu l-as lasa in strada.nu ma lasa sufletu;l si eu am unde sa ma duc la tatal meu.insa,sg diferenta este ca plec daca vreau eu,din proprie initiativa si nu ca imi spune el.oricum ii e frica,am simtit asta din discutii,oricum el imi zice ca e casa lui ,ca eu nu am nici un drept aici pt ca ,ca sa spunem asa stam aici pe pilele lui si inca nu e cumparata de noi,mai avem 2 ani pana o putem cumpara.e el in principal pe contract si secundar eu.e a noastra nu a lui,dar...ma doare capul si imi e si sila de discutiile astea despre casa.numai daca ii zic ca e si casa mea si ca am drept aici IA FOC ,MOARE.....
mi-as dori un divort rapid,sa scap repede din asta,insa dureaza mult de to cu partaj si etc.
vreo 20 de milioen lejer artb sa am ca sa fac fata cu avocati si etc.si sincer imi e si teama de pilele lui
mai spune-mi lucruri din astea legale ,ma ajuta mult.
multumesc oricum de raspuns.
p.s.eu speram sa mai poata fi ceva salvay si acum ma gandesc la tb legale.ce paradox.ce viata.

Am atatea sa-ti spun ca nici nu stiu cu ce sa incep.
Vai, dar ce bleaga esti... Parca ma vad pe mine acu 4 ani. Nici n-ai idee cat de mult gresesti. Ce-ti pasa tie de el? Te doare ca n-are unde sa se duca? Dar pe el il doare de tine, de fetita voastra? Fii serioasa, pune-ti ordine in ganduri si fa-i lui ce-ti face el tie. Asa ca tine gandeam si eu. Am lasat de la mine, doar sa-l vad plecat, caci stateam in casa parintilor mei iar el nu voia sa plece. A luat TOT : televizor, aragaz, masina de spalat, aspirator, fierul de calcat.... etc... M-a lasat cu casa goala. Mi-a lasat frigigerul la care mai aveam inca rate, doar atat. Ti se pare un partaj corect? Toti imi spuneau ca sunt o fraiera, ca-i dau ce nu merita, ca totul a fost luat de mine (cu bani comuni, dar eu am alergat dupa fiecare lucrusor, pe el nu-l interesa, nu-i trebuia). Eu aveam cel mai mare salariu in casa cam cu 1/4 mai mult.
Chiar daca nu e angajat nicaieri il obliga statul la o pensie alimentara de 1/4 din salariul minim pe economie.
in legatura cu firma. De ce sa o treci pe numele lui? Ii dai pomana? Tu nu-ti dai seama dar lui ii este frica de tine.Daca nu-ti pasa de firma aia mai bine o lichidezi decat sa i-o dai lui. Vrea firma? Sa-si faca. Sa alerge el pe drumuri, asa cum ai alergat tu cand ai infiintat-o.
In legatura cu casa tu esti in avantaj.Doar nu o sa alunge statul o femeie cu un copil din locuinta. De asta el te pune sa pleci, la proces plecarea ta inseamna "parasirea domiciliului conjugal" in concluzie AVANTAJ EL. Sa nu pleci din casa aia nici moarta. In felul asta ii pui bete in roate, caci altfel ii lasi cale libera sa te lucreze cum vrea el. Vezi, el incearca sa te minta, sa te duca de nas, te manipuleaza, iar tie iti pasa de el, ca n-are unde sa se duca. Sunt atatea apartamente de inchiriat, se gaseste unul si pentru el.
Zici ca nu ai bani de divort. Te poti reprezenta singura in proces. Ai nevoie de sfaturi de la cineva specializat. Un avocat e totusi scump si in plus el isi face meseria, nu-i pasa de tine. Avocatul va face tot posibilul sa va divorteze, doar asta ii ceri, dar nimic mai mult. Eu zic sa-l lasi pe el sa deschida divortul. Iar daca nu se deschide divortul acum nu e nici o problema. Te deranjeaza cu ceva ca esti casatorita? Daca te-ai grabi sa te recasatoresti atunci te-ar interesa sa obtii mai repede divortul dar asa... Lasa-l sa se lungeasca, nu te grabi. Ai sa vezi ce-i arzi pielea atunci.
Zici ca nu are rost sa te faci frumoasa? Crezi ca nu te vede? Ba te vede dar te lasa sa crezi ca nu-l intereseaza. Tie iti place ce vezi in oglinda? Daca nu atunci fa o schimbare. Fa-te frumoasa pentru tine, pentru fetita ta. Ai ceva de pierdut?
As vrea sa-ti pot spune mai multe dar trebuie sa plec la serviciu, deja sunt in intarziere dar nu m-am putut abtine sa nu-ti raspund. Lasa-mi un mesaj privat cu ID-ul tau de mess si vorbim mai multe acolo. Ce zici?
Pupici. O zi buna iti doresc.
iulya
Postat pe 8 Septembrie 2008 08:37

cris stii care e problema?daca ma ridic cu pretentii asupra casei,va iesi mare scandal,mare si se va termina foarte urat si nu vreau asta.mi-ar placea sa se termine repede si fara scandaluri.si poi oricat drept legal poate ca as avea sa raman aici,in casa,are pile destule si cred ca va rezolva asta,sa nu imi ramana mie.mi-a zis printre altele ceva de genul ca o sa imi arate el mie ca nu e casa mea,ca e a lui si numai a luietc".
nu casa ma intereseaza,normal si sentimental m-ar fi interesat mai mult decat orice sa imi pot salva casnicia si omul pe care l-am iubit enorm,poate cateodata mai mult decat pe mine,ceea ce iarasi a fost gresit din start,insa.........
la cum e acuma de fapt la cum nu mai e nimic acuma,abia daca ne vb si noi si doar de datroii sau mancare altceva nimic,ACUM CHIAR EU imi doresc divortul,sa-l bage ,vreau sa scap din ceea ce s-a dovedit a fi o minciuna,insa nu o va face el mai multca sigur asteapta la mine desi momentan stie ca nu am bani.
am ajuns la concluzia ca e prea tarziu pt noi si ca nu se mai poate face nimic si asta nu din partea mea,ci a lui...oricum sincer si oricat de ciudat ar parea,eu am constiinta impacata,nu am gresit cu nimic rau in casnicia asta,am fost trup si suflet pt ea,poate decat gura prea mare cateodata si discutiile prea multe despre bani ,datorii etc.in rest ,nici cu gandul macar nu am gresit sa ma fi gandit macar vreodata la vreun alt barbat.
nu ma mai intereseaza atata timp cat nu ne mai putem salva relatia,desi asta mi-as dori enorm si nu divortul......ma dor prea multe,mi-e prea greu,ma doare ca fetitra mea va creste fara tata si ai dreptate cu casa ca decat pe asta o stie,aici are copii ei de la bloc ,multi,universul ei.m-am gandit si eu cat de greu sa ne mutam la tata,alta lume pt ea,alta camera,alti copii,etc.ingrozitor si sa tb sa stiu si sa fie bine,sa nu o influentez cand ma intreaba de tas-o sau de ce sunt suparata etc.trist pt un copil de aproape 3 ani ,fara o luna.
nici nu mai stiu ce sa mai scriu deocamdata,asa ca............pe alta data.va pup.si multumesc ca raspundeti.
simonika78
Postat pe 8 Septembrie 2008 09:17

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
Papadia 1 De la: garbo001263 24 Aprilie 2009 00:09
sunt disperata 28 De la: garbo194630 2 Aprilie 2012 00:57
relatie dubla 149 De la: VILLAS1189 19 Februarie 2009 09:47
manipulare sentimentala? joaca? 26 De la: pik_nik 18 Octombrie 2009 16:11
buna seara 1 De la: maxalina 22 August 2012 20:52
Setari Cookie-uri