fetelor, nu divortati!

draga aab imi pare rau, dara daca n-o faceai ajungeai ca mine, sa-ti reproseze ca n-ai facut-o cand trebuia.
Copiii foarte rar pot fi impartiali, ei sunt prea implicati si egoisti sa te poata intelege.
leyla
Postat pe 20 Iulie 2008 09:21
Nu trebuie sa regreti faptul ca ai divortat si nici sa asculti reprosurile fetelor tale ,deoarece ele, sunt inca mici si nu judeca foarte bine lucrurile. Sigur ca in momentul in care vor avea si ele familie, vor gandi altfel. Asa ca sfatul meu este: mergi mai departe ,nu te uita in urma.Viata iti mai poate oferi bucurii.
Exista o perioada in viata tuturor( cea a pubertatii) in care copii sunt ,,altfel" , dar se vor schimba , sunt patita si cunosc la randul meu multe cazuri.Nu te alarma, incearca sa fii apropiata de ele in special in aceasta perioada , ele au nevoie de mai multa intelegere.(nu pot sublinia mai multa intelegere) si crede-ma este doar o perioada cand se vor afla in aceasta stare, aceasta va trece, vor gandi altfel in timp.Trebuie doar sa ai intelegere si rabdare cu ele.
Riela67
Postat pe 20 Iulie 2008 09:54

Si eu sunt divortata de aproape 2 ani si nu-mi pare rau singurul regret e ca nu am facut-o mai de mult, dar asta e. Merg mai departe. Incearca sa te bucuri de fiecare zi pe care o traiesti, fara sa regreti faptul ca esti divortata. Poate ca fetele tale iti reproseaza pentru ca te vad singura, trista si te plangi tot timpul. Sunt convinsa ca asta e. Decat un barbat care sa nu stie ca existi decat cand are nevoie mai bine lipsa. Iti iei un catel daca suferi din...lipsa de ocupatie...a fost doar o gluma..serioasa.
liana_20052001
Postat pe 20 Iulie 2008 13:39
Ba e mai bine sa divortezi si sa iti dai singura sansa de a gasi un om care sa merite mai mult decat cel dinainte sa ii dedici timpul tau. Stand linga un om care nu te respecta si te raneste, ajungi sa nu mai ai respect de sine si o persoana deprimata. Mai bine singura, sincer.
anamariapop
Postat pe 20 Iulie 2008 13:42
Experienta lor de viata le face sa iti reproseze acest lucru. Roaga-te ca ele sa nu treaca prin ce ai trecut, si macar sa ramai tu cu reprosurile si lor sa le fie bine.

O viata frumoasa!
Alice
alicecorina
Postat pe 20 Iulie 2008 17:12
torasexy
Postat pe 20 Iulie 2008 17:53
Pentru vanghelis007:
Hello ...

Frumoasa povestea ... Chiar mi-a placut ...
O voi trimite si eu mai departe ... sper ca nu te superi ...



Pe curand!
Alice

alicecorina
Postat pe 20 Iulie 2008 18:05
Am uitat sa mentionez ... mesajul era pentru vanghelis007 ...

ps: acum incep sa vad si eu cum functioneaza pe aici ...
alicecorina
Postat pe 20 Iulie 2008 18:06
indiferent ce se va spune un lucru e clar.....regrete.cred ca ar fi bine sa cugetam..putin...cine si de ce are interesul sa destrame familiile????cine si de ce are interes sa faca din normal anormal?de ce citesc in ziare ca nushce mari specialishti au descoperit ca cearta in familie duce la prelungirea vietii(va jur ca am citit)aceeasi mari specialishti au mai zis ca,pruncii cu un ul din parintii mai mare de 40 de ani are 19,8% sanse sa moara...(nu cred deloc,dar daca ar fi asa nu trebuie data o asemenea stire)si pot da o sumedenie de exemple,sunt in ziare,cautati-le si o sa vedeti ca exista. viata noastra a devenit excesiv dependenta de ziare ,t.v.in general,mass-media si de aici cei care au interes sa manipuleze oamenii si care sunt foarte inteligenti o fac foarte usor stiind ca sunt multi care fac caz acestor stiri mass-media ne conduce viata schimba obiceiurile fi ti siguri de asta chiar daca tindeti sa le dat dreptate sunt foarte inteligenti sa o faca de asa maniera sa le dati dreptate.de cand cu explozia informationala nu contenesc violurile,divorturile.certurile terminate in cel mai bun caz cu o bataie,nu-i nimic mai adevarat ca ele existau si inainte dar fara indoiala au luat o amploare in ultimii ani,i se spune femeii ca este egala cu barbatul,nimic mai adevarat dar.....exista un dar ...(exista?)toti ne ascundem dupa degete si chiar sunt in numar mare femei care spun ca asta e numai in capul celor care au interesul sa se creada asta,si ca adevarul e cel dintotdeauna(e adevarat ca aceste femei nu mai sunt la prima tinerete trec in majoritate de 40)nu trebuie sa fii mare pshiholog sa iti dai seama ca viata a demonstrat altceva,si nu trebuie sa intru in detalii cate femei au curajul sa recunoasca adevarul?daca omul nu ar fi dus societatea(clar cu ajutorul femeii) unde a dus-o mai se putea pune problema egalitatii?e usor sa vorbim de egalitate cand nu facem decat sa pozam,sa stam la birouri caldute, etc,ok o sa ziceti ca sunt destule femei care lucreaza cot la cot cu barbatii, corect dar cate? procentul e insignifiant,cate sunt pe santier? ce procent? construind shosele? ce procent? in mina? construind poduri? ce procent? pe vapoare?pe platformele marine???de ce se spune deseori acolo mergeti voi ca sunteti barbati?...si pot continua mult....ce vreau sa spun? ca femeia este indispensabila are un loc al ei in familie si in societate de neinlocuit este sotie, mama,este puritatea si gingasia de langa noi, este fortza barbatului,sursa lui de energie,impreuna cu copii este cea care ii da ratiunea de a trai. sunt dezamagit nu de atitudinea femeii din ziua de azi care ,in general vorbind dispretuieste barbatul( nu-i o regula dar dispretul fata de barbat e in crestere)sunt dezamagit spuneam ca nu avem putere de discernamant...hai sa avem puterea de a recunoaste...nimic nu este egal unei familii si cei in putere ar putea face mai mult ca familia sa ramana unita decat sa instige la...separare ,pentru ca asta se face subtil bineinteles.dar sunt si alte probleme..de ce nimeni nu face nimic impotrva pornografiei desshentzate de pe internet si nu doar.....vedem doar violuri la copii si tineri,violentza nemasurata,dar asta e varful icebergului,daca se vrea se poate face ceva,intotdeauna pornind de la baza (cauza)nu de la efect....sper ca nu sunt tendentzios inteles...am familie si un copil si imi iubesc sotia foarte foarte mult o zi buna tuturor
timm77
Postat pe 20 Iulie 2008 22:33
Bine punctat timm77, eu prevad ca pe viitor barbatii vor fi si mai mult urati de catre femei,si stii ce ma bucura cel mai mult...ca fetele din ziua de astazi, vb de adolescente, sunt mulat mai destepete in asi alege partenerul.E bine sa ne intelegem, dar daca nu se poate e mai bine sa divortam,ca doar o viata avem fiecare.Fiecare pe drumul lui, ramanem prieteni.Eu sincer cred ca un barbat nu poate sa iubeasca asa cum iubeste o femeie,poate ma-nsel,dar mereu voi ramane la aceasta concluzie.
emagl
Postat pe 20 Iulie 2008 23:16
Parerea mea e ca ai facut foarte bine ca ai plecat de langa un barbat care nu te aprecia...mama prietenei mele cele mai bune nu a putut face acest pas in primul rand pt cele 2 fete ca sa nu creasca fara tata si in al doilea rand pentru ca il iubea si credea ca pana la urma se va schimba...din pacate nu a fost asa, iar prietenele mele nu au avut o copilarie deoarece pe langa faptul ca tatal lor umbla cu alte femei mai si venea acasa beat si avea chef de scandal, iar ele trebuiau sa se bage intre ei ca sa isi apere mama..
Asa ca nu ai de ce sa te simti vinovata , iar daca ti se reproseaza ca te-ai respectat inseamna ca ele inca nu isi dau seama prin ce trece o femeie atunci cand iubeste si i se inseala increderea
black_girl
Postat pe 20 Iulie 2008 23:50
Blacky,
Suzuki avea o vecina tanara si frumoasa, care iubea si ea un cetatean.Il iubea asa de tare ca nu a luat in seama faptul ca cetateanul ei, se pregatea sa joace intr-o piesa de Caragiale, rolul altui cetatean, dar de data asta turmentat.
-Am sa-l vindec de aceasta boala a bauturii, a zis ea si s-a maritat cu el.Ca sa-l indrepte, fata s-a gandit ca ar fi bine sa reduca treptat din bautura pe care o adora sotul ei, care nu avea decat doua iubiri, cum zicea el:pe nevasta-sa, si pe amanta lui cea cu ochii albastri.(ochii lui Dobrina, asa parca o alinta.)Necazul a fost ca biata fata nu a actionat stiintific, ci mai mult, stiintifico-fantastic, incat a ajuns sa bea cot la cot, picior la picior, si pahar langa pahar, impreuna cu Setila, spaima crasmarilor din cartier.Deoarewce femeia nu se mai putea tine pe picioare, s-a transformat intr-o extraterestra, pe care viata de pe planeta noastra, o trantea foarte des la pamant.
Concluzia sau morala acestei povestiri, este urmatoarea:Nu va apucati sa faceti schimbari, decat daca sunteti sigure de rezultate.In caz contrar, mai repede schimbi niste scutece decat naravul unui lup batran(poate sa fie si de lac sau de mare, nu are importanta.)

Postat pe 21 Iulie 2008 14:13
viata este o loterie, orice dezizie iei o sa-ti para rau la un moment dat ptr ca nu ai facut altfel, ptr, ca in acel moment decizia ti se potriveste insa exista riscul capeste cativa ani sa nu ti se mai para asa de buna.
iar daca o casnicie nu merge de ce sa stai sa te chinui? ptr ce?
ptr, oricat de ascunse sunt problemele casniciei copii tot o sa simta, iar daca se intampla sa fie un barbat betiv si care inseala, copiilor o sa li separa normal comportamentul si o sa faca si ei tot asa.
oana200320
Postat pe 21 Iulie 2008 14:43
Mie mi s-ar parea normal ca acei copii care trec prin asa ceva sa invete din greselile copiilor si sa nu faca si ei acelasi lucru...din pacate multi adopta comportamentul parintilor si ajung la randul lor sa faca rau copiilor lor
black_girl
Postat pe 21 Iulie 2008 15:26
Oare stim ce ne mai ofera viata, oare stim ca vor urma zile innourate...sau zile senine,eu zic ca nu.
emagl
Postat pe 21 Iulie 2008 15:43
ema, eu fac un pariu cu tine.Cum este vremea la tine?Daca este senin, sa stii ca foarte repede va ploua.Daca am dreptate, tu faci cinste cu o tuica fiarta.Daca nu va ploua, iti sugerez sa mergi la mare, ca acolo s-a adunat toata apa de ploaie, si de aceea nu mai ploua.

Postat pe 21 Iulie 2008 16:19
n-am sa pot intelege niciodata de ce unele femei prefera sa fie calcate in piciore . de ce nu au curajul sa zica nu, sa-si construiasca o usa a lor - cum bine zicea cineva pe aici - sa isi cladeasca viata in asa fel incat sa fie fericite. de ce prefera sa miorlaie, sa sufere, sa regrete o decizie , sa se lege de un trecut care numai nemultumiri le-a adus. si de ce dau voie sa fie judecate?

" ma judeca fetele.." spunea femeia care a deschis topicul. pai, bine doamna, cum le permiti sa te judece? de ce lasi ca individualismul lor sa-ti canalizeze tie viata ? cu bune, cu rele ,greu sau usor, ti-ai petrecut mult timp ca sa le cresti. acum, nu crezi ca ai si tu o viata? nu esti si tu om ? sunt mai fericite daca te-ar sti pe tine nefericita? daca e asa si nu sunt de acord cu decizia ta, drumu' la taticu bun si nemaipomenit

pentru copii, chiar daca parintii au divortat, mama e mama si tata e tata. cei doi ii iubesc la fel de mult. nu zic, e bine ca o familie sa fie unita . e idealul insa, daca s-a intamplat asa, copiii trebuie sa inteleaga si sa accepte acest lucru nu sa arate cu degetul si sa faca reprosuri. nu au dreptul acesta si nu le permiteti asa ceva !
si_totusi
Postat pe 24 Iulie 2008 12:20
Sunt unele femei care se viseaza ca sunt covor.Si le place in mod nespus sau declarat, sa fie calcate in picioare, mai ales ca la unele popoare, calcatul in picioare se aplica ca o metoda terapeutica.
Usile nu le poti construi decat daca ai material, stii cum arata o usa, si ai sculele necesare ca sa poti prelucra lewmnul respectiv.
O vecina de-a mea, care lucra la o fabrica de mobila, era obsedata de ideia aceasta de a-si construi o usa.
-Dar de ce vrei sa construiesti o usa?-o intrebam in pauza.Nu este mai buna o fereastra?
-Vreau sa construiesc o usa.-Mi-a raspuns ea.Si dupa ce am sa o construiesc am sa-ti explic.Nu vreau ferestre ca am rau de inaltime.
Dupa ce a construit usa,(care cand se deschidea, avea vedere la mare), m-a invitat sa o vad.
-Iti place?
-Foarte mult.
-Fii atent acum.
S-a dus la usa, a deschis-o si a plecat.Asta a fost tot.Auzi tu.Sa construiesti o usa, numai ca sa iesi pe ea si sa pleci.
Eu cred ca cel mai important in viata este sa te judeci singur.Cine poate sa cunoasca durerea unui om, care isi da singur cu ciocanul peste deget?Poti tu sa judeci asta?Sau el, pentru ca se tine de deget si tipa in mod convingator?

Postat pe 24 Iulie 2008 21:00
Fiecare pasera pe...usa ei pleaca!!! Si cum zicea sarmana mama"ea este singura,fetele o judeca"...si binenteles ca se vaita> Dar nu inteleg de ce noi trebuie sa tot ne dam cu parerea? Dansa, ne zice doar"fetelor..."
Mirabila
Postat pe 24 Iulie 2008 22:39
Pai, asta este piatra din balta pe care va chinuiti voi sa o scoiateti.Nu te-ai prins?

Postat pe 25 Iulie 2008 08:23
Buna la toata lumea ! foarte bine ca a divortat iar fetelor ei trebuia sa le explice pur si simplu motivul pentru care a facut acel pas fara prea multe detalii....si eu sunt divortata de aproape 10 ani si am o pustoaica de 15 ani dar sincer dupa divort am avut tot suportul din partea ei (caci s-a maturizat devreme de pe la 7 ani)....eu am trait intr-o familie in care mama i-a suportat infidelitati tatei si a stat cu el pentru noi fetele lor....la fel m-a sfatuit si pe mine la momentul respectiv cand am hotarat sa dau divortul zicandu-mi ca nu ma gandesc la copil ca barbat pentru mine gasesc dar tata pentru copil nu, ca ce-o sa zica lumea, bla bla bla....iar eu nu am tinut cont si chiar daca mi-a fost greu s-o iau de la capat, sa incep din nou sa-mi cladesc o casa, un job nou intr-un oras nou, nu am dat inapoi si nici nu m-am uitat in urma si nici nu regret nimic din ceea ce am facut....acum radeam impreuna cu fiica-mea ca uneori imi mai zice: dar tu nu-ti gasesti pe cineva cu care sa imparti viata asta ca eu voi pleca candva din casa si vei ramane singurica ca asa e firul vietii.(eu de cand am dat divort am pus pe primul plan copilul, apoi serviciul si casa, iar la mine nu m-ama mai gandit si asa am devenit atat de independenta ca nu stiu daca as putea imparti cu cineva ceva si nici n-am luat-o razna sa stiti cum zic altii ca vai daca e lipsa innebunesti....vrajeala)..asa ca....faceti ce va taie capul dar cu cap si sa fiti sigure ca va puteti asuma responsabilitatea si totul va fi super.....
mirelus
Postat pe 25 Iulie 2008 12:43
Pentru Mirelus

daca iti este bine singura nu pot decat sa te felicit, dar asa cum te sfatuieste si fata ta, te sfatuiesc si eu(chiar daca nu ai cerut sfatul cuiva) sa iti cauti pe cineva pentru ca o sa ai nevoie de un sprijin, de o vorba buna atunci cand fata va avea viata ei.
black_girl
Postat pe 25 Iulie 2008 16:01
Singuratatea este ca o casa goala.Trebuie sa o umpli cu ceva.

Postat pe 25 Iulie 2008 16:56
Dar nu cu singuratatea ta sau a altuia.

Postat pe 27 Iulie 2008 09:20
ce se naste din pisica tot soareci mananca...
anakin
Postat pe 27 Iulie 2008 14:23
Eu am cunoscut o pisicuta care era vegetariana.Nu manca decat spanac si banane.Dar tot cu codita sus umbla.

Postat pe 27 Iulie 2008 16:00
Hai sa va spun o experienta din alt punct de vedere - al unui copil a carui parinti sunt divortati. Am crescut cu mama mea de la 3 ani. Nici unul dintre parintii mei nu s-au recasatorit si nu au avut alti copii eu am fost singura. Mereu am suferit de pe urma lipsei banilor mama a castigat putin iar pensia alimentara a fost mica. Nu stiu daca asta a fost principala problema, sau mentalitatea esecului in relatiile amoroase care m-au facut mereu sa fiu o persoana foarte interiorizata si timida.

Si problemele mele vin din esecul pe care l-am vazut la parintii mei care nu au fost suficient de puternici sa-si rezolve problemele: consider ca odata ce au facut un copil era de datoria lor sa fie responsabili si sa imi ofere incredere in mine, in viata in relatii de durata, sa imi ofere un exemplu prin relatia lor si prin felul in care s-ar fi comportat unul fata de altul(adica sa aiba grija unul de altul sa nu se raneasca reciproc, si sa se iubeasca). Dar bineinteles pt. fiecare a contat mai mult sa il raneasca pe celalalt sa-si manifeste orgoliul si sa se razbune unul pe celalalt si sa-si demonstreze ca pot sa traiasc singuri. Si eu??? eu ce vina am avut?? Ca am picat ca un fel de minge pe care mama a incercat sa o intoarca cu disperare impotriva lui inoculandu-mi tot felul de idei de genul "barbatii este porci si toti sunt facuti de o mama" si tata la fel e vinovat in felul lui pt. ca in toti acesti ani nu m-a cautat nu a vorbit cu mine. Si uite asa pt. egoismul lor eu PLATESC.

Desi am intalnit un barbat minunat care m-a respectat si m-a iubit enorm, felul meu de a fi (care isi are radacinile in experienta mea anterioara si mentalitatile parintilor mei) si temerile m-au facut si pe mine sa fiu egoista si retinuta si m-au facut sa ma comport ca cand esecul ar fi fost sigur. Am avut probleme in relatie( sunt foarte rece si retinuta), teama de a fi parasita si de a suferi a fost foarte mare. Atat de mare incat m-am inchis intr-o carapace si nu l-am mai lasat pe el sa se apropie mine. Acum ne-am despartit dupa o relatie de 3 ani, din cauza mea si a nesigurantei mele care m-au indepartat de el, care ma fac sa imi fie teama de o casatorie si tot ce implica ea.

Stiu doar ca atunci cand ma voi casatori o voi face pt. totdeauna cu atat mai mult cu cat voi avea copii o voi face pt. ca ei sa nu treaca vreodata prin ce am trecut eu. Daca doamne fereste voi avea probleme cu sotul voi face in asa fel incat sa le rezolv si certurile noastre sa ramana intre noi. De cele mai multe ori din divortul parintilor sufera copiii care nu au nici o vina si care sunt marcati pe viata. Sufera din egoismul parintilor. Si daca tot ati fost suficient de maturi sa faceti copii apoi dragii mei fiti suficient de maturi si sa-i cresteti (nu ma refer la partea materiala, ma refer la cea emotionala), asumati-va responsabilitatea pana la capat. Poate nu tot timpul aveti cu cine(stiu ca nu gasesti mereu partenerul perfect - dar poti lupta sa il ai si sa faci tot posibilul sa il schimbi. Cu cat vei lasa de la tine cu atat va lasa si el).
Si da dragilor divortati si copiii vostri vor face la fel pt. ca voi le oferiti modelul. Nici ei la randul lor nu vor sti sa lupte pt. a mentine o relatie se vor complace in egoismul lor caldut.

PS: Nu am nimic cu cei care divorteaza si nu au copii!

Postat pe 27 Iulie 2008 16:36
Nu sunt deacord cu ce-a din inaintea mea.Am crescut intr-o familie ,unde mama si tatal meu s-au iubit mult. Au avut o casnicie, as zice,fericita. Ma rog cu bunele si relele ei. Tata era alcoolic,mama mea conducea casa. Am fost trei copiii fericiti,dar nu ne-am putut adapta mai departe. De ce? nu pot sa stiu! Sora mea nu a fost casatorita niciodata(are totusi 2 fete),eu am divortat dupa 10 ani. Singurul ce este casatorit cu o persoana potrivita lui,este fratele meu. Tu, ca persoana poti fi influentata de cum te-au programat cei din jur,dar poti(aceasta putere este doar la tine) sa schimbi aceasta cale. Poti doar daca vrei. Sa aveti parte doar de experiente fericite ,nu inseamna ca esti fericit. Esti inplinit, doar cand poti sa treci prin bune si rele cu acest gand"pot mai mult, deoarece eu sunt doar asa cum doresc eu"
Asta este credinta mea!
Mirabila
Postat pe 27 Iulie 2008 16:55
Nu e chiar asa. Am inteles ce ai spus ca puterea sa schimbi e doar la tine de acord. Dar crede-ma ca pana in momentul in care am avut norocul sa il intalnesc pe iubitul meu (care by the way a luptat 3 ani sa ma faca sa vad niste chestii) eu nu am vazut nimic. Nu stiu cum sa-ti explic dar pur si simplu pt. mine era foarte normala mentalitatea de acasa, a fost nevoie de 3 ani in care el s-a luptat sa imi ofere un alt unghi de vedere sa imi dea exemple, ba in cateva randuri sa imi imite comportamentul pt. ca eu sa inteleg ca gresesc si nu i-a fost usor nici lui.

Si sa termin cu povestea mea: mama a incercat sa se apropie de alt barbat (dar eu nu il suportam mi se parea ca nu da 2 lei pe mine - niciodata nu se compara cu tatal adevarat), ca sa nu zic ca pe la 10 ani vorbea cam mult cu mine nu de alta dar eram varianta mai fresh a mamei mele nuuu? si el nu era prost. Mama si-a dat seama la timp si a renuntat la relatie. In acest moment imi reproseaza ca ea "si-a inchinat" viata mie si s-a sacrificat pt. mine. Si nu-i asa eu nu am dreptul sa stau cu iubitul meu(nu ii place cand ii spun ca merg undeva cu el) ca trebuie sa stau langa ea ca doar ea a facut 'totul' pt. mine(nu de alta dar la fel a facut si ea cu bunica mea si care si ea la randul ei a divortat). I-am replicat scurt ca daca tot e vorba de sacrificii mai bine se 'sacrifica' sa se inteleaga cu tatal meu. Asa mereu m-am simtit prost pt. ca ea a fost mereu singura, si ca a muncit f mult pt. mine nu a avut timp pt. ea sa se aranjeze sa fie femeie sa-si permita sa fie feminina si sa fie fericita. Nu ea saraca a muncit toata viata ei ca un barbat. Si eu cred ca i-ar fi fost mult mai usor daca era impreuna cu tatal meu si lui si ei le-ar fi fost mai bine daca invatau sa traiasca impreuna o data ce au ales sa se casatoreasca si mai ales sa faca un copil.

Pe mama am vazut-o mereu destul de trista si deprimata. Si pt. mine tristetea asta am vazut-o ca pe un mod de viata. Asa ca deznodamantul este destul de trist mama e singura (si mereu ma simt vinovata ca pt. mine a facut chestia asta) si tata la fel e singur si bolnav. Deci depinde de voi ce finalitate vrei pt. viata voastra.

Si chestia cu persoana potrivita e destul de relativa. Eu in nici un caz nu am fost persoana potrivita pt. prietenul meu si cu toate astea el a luptat sa ma faca sa devin persoana potrivita. Si am reusit sa vad intr-un final unde gresesc. Cu siguranta e posibil pt. fiecare sa incerce sa se adapteze celui de langa el daca il iubeste cu adevarat. Nu sustin in nici un caz ca ar trebui sa te lasi calcat in picioare sau ca ar trebui sa fi no opinionated. Dar mai putin orgoliu e binevenit intr-o relatie in care vrei sa evoluezi alaturi de partener si sa nu lasi relatia sa ajunga singuratate in doi.


Postat pe 27 Iulie 2008 17:37
S-o iau cu treptat. mama ta vrea sa te faca responsabila de nefericirea ei,involuntar. Cred ca daca ar sti ce rau i-ti face,ar schimba atitudinea asta toxica. Iart-o ,treci mai departe si rupe firul. Gandstete ca nu ai nici-o vina(serois i-ti zic),uitate la tine si fi fericita, multumestei lui Dumnezeu pentru cea ce esti, si traieste viata ta. zi-ti"Gata,nu mai las pe nimeni sa ma programeze, eu traiesc viata mea,nu a altora" Si, tine minte asta: TU ESTI PERSOANA POTRIVITA PENTRU IUBITUL TAU. Sa nu mai zici alceva ,ca te va roade pe interior. Si daca-l iubesti si te iubesti,gandeste POZOITIV,la relatia voastra. Asta gandesc eu,si functioneaza. Se zice ca:" omul este ce gandeste in inima lui"(proverv biblic)
Mirabila
Postat pe 27 Iulie 2008 18:16

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
MAREA DESCOPERIRE ?NU -DOAR O CONVINGERE CARE POATE NU TREBUIA 11 De la: Ioana007 10 Decembrie 2008 19:13
casatorie cand dicteaza mama? 104 De la: foreverme06 3 Mai 2009 22:04
Oare unde se va ajunge? 194 De la: lucarelu 10 Ianuarie 2009 10:16
dragoste sau frica de despartire? 198 De la: roby_cado 23 Aprilie 2010 22:55
ca nu stiu unde sa apuc 2 De la: tutankhamon 24 Aprilie 2009 13:02
Setari Cookie-uri