..ROBY_CADO , un var de-al meu a facut aceiasi nefericta alegere , o femeie, ulterior sotie ,care nu-l iubea ( s-a casatorit cu ea deoarece ramasese gravida)...dar lipsa iubirii si-a spus cuvantul...cand copilul avea 7-8 ani s-au despartit....Ea nu s-a indragostit de altul , nu, dar se simte mult mai bine singura...Sunt vreo 12 ani de atunci....
El a suferit, a incercat o alta relatie, acum e singur, sufera ...Asta e viata...
|
EmaM
Postat pe 25 August 2008 16:15
|
|
nu stiu ce ar fi de facut, dar daca afli raspunsul sa mi-l dai si mie, pt ca sora mea a facut acelasi lucru, iar cumnatul meu e distrus.acum, in acest moment nu iti pot spune nimic pt ca si eu caut raspunsul in diverse moduri. nu pot gandi bine, dar cand ajung acasa(sunt in italia)o sa vad cum stau lucrurile.
|
dana_s_13
Postat pe 26 August 2008 01:54
|
Trebuie sa recunosc Giani, ca ai mare dreptate.Frumusetea este ca o portocala.Dupa ce-i dai coaja jos, cand musti miezul, ti se umple gurita de atata frumusete ascunsa.Gustul, o ia efectiv razna.Eu l-am gasit dupa o saptamana, stand pe o craca in livada si cantand balade din balalaica, cu ochii pierduti pe sus.Cred ca a vazut vreo farfuriota, imbracata in bikini.Ca si extraterestrele astea sunt mortale.Suzuki s-a intalnit cu o fetiscana, intr-o noapte in livada.
-Tu de pe ce farfurie esti?-L-a intrebat ea.
-De pe aia cu supa,-I-a raspuns el.
-Ce mult ma bucur.-A zis ea.-Stii ca ador taiteii?Tu esti un taitel dragalas, framantat cu oua si cu lapte.
-Da,-a zis Suzuki.
Si nebuna aia l-a mancat in timp ce-l striga hipnotic:
-Taiteeeeeluleeeeee!!!.
|
|
|
Postat pe 26 August 2008 23:24
|
|
stiu de ce te linisteste povestea mea.............cum sti si tu :*,scz ca nu am mai intrat:*am avut si eu niste nebunii...am incercat sa le rezolv ,dar:D:D:D logic cum a fost sa fie tot asa a fost.cum mai esti?noutati ceva?bebitza ce face?as vrea sa pot sa-ti transmit ceva de la mine,macar un pic,un pic de tot si te vei simti altfel,ai dreptate ca femeile vor altceva,dar tot ele te vor forma:D.aiurea le auzi pe toate ca vor toate diminutivele din dex,lol ,dar tot langa un nebun stau:D:D:D si tot pe ala il iubesc,celalalt le dau sigurantza si chestii dealea care considera ca li se cuvin...si nu le mai atrag.eu vreau un cretin care sa cunoasca femeia si sa stie sa o joace cu "tandretze" si "delicatetze",sa stie sa imbine si sa foloseasca condimentele in relatie ,dk e totul dulce,mi se taie si inca rau de tot...din cand in cand o ciocolatica amara e mai buna...ceva saratzele:D parca merg mai bine decat un borcan cu miere...tu nu o sa suferi nu stiu cat timp cum auzeam mai sus, ca din cate vad esti f puternik si echilibrat,toate trec si timpul se uita razand la noi,insaaaaaaaaaaa asta chiar a fost o lectie fffffff buna de viatza pt tine.te-a cam trezit un picutz,nu?ai vazut cam cum sunt femeile si cum trebuie "luate",un pic mai sadik si mereu zambind...in esentza toate sunt la fel,fi mai atent la alte chestii,sti tu care....cateva grame de egoism sunt buneeeee si aici nu ma gandesc la copil sau copii nostri in gen ,ei sunt bucatica din noi si asa raman,ei sunt altceva si destinul nnu-l poti schimba tu,tu doar ii ghidezi pasii spre bine atat cat poti si cat nu poate decide el,dupa ce va creste oricum te vei da la o parte ca asta e viatza:D..."nimic nu e intamplator"...smile si hai la bere:D:D:D... de pasarici e lumea plina :) ai facut un bebe cu ea ,asta e ceva f frumos felicitari,o sa se faca mare si o sa va iubeasca pe amandoi dk nu faceti greseli fatza de el,a va desparti nu are nici o legatura cu relatia dintre voi si copil,bine depinde si de voi cat sunteti de maturi sa stiti sa nu va folositi de copil si sa nu amestecati lucrurile...copii sunt binecuvantare nu resemnare,copii iti dau viatza nu ti-o iau...:):) ce rea sunt...,poate sunt dar...va puuuup cu mult drag pe toti:*:*:*:*:*:*:*:*
|
crinarossy
Postat pe 28 August 2008 16:12
|
|
ROBY-CADO,viata merge inainte...iubirea ...ramane un miracol...asteapta miracolul sa te surprinda...nu va intarzia sa apara...cu dimineti albastre, pline de speranta...cu nebunie de culori,senzatii...trairi...toti trebuie sa ne supunem...destinului!
|
maria2maria
Postat pe 30 August 2008 07:53
|
|
Alo, de ce inselati omul cu blana ursului din padure?Daca cei de la ocolul silvic Brasov, au strans ursii si i-au mutat in alte paduri,asta nu inseamna ca puteti sa faceti comert cu ei.Daca ursii nu sunt de acord?
|
Postat pe 30 August 2008 17:07
|
|
dragii mei,incep prin a va multumi din suflet, ptr. toate sfaturile si comentariile, pe care le-ati postat aici.am o veste ptr. voi. (buna.....?,rea.....?,numai timpul va decide asta.).acum o saptamana,m-am impacat cu sotia mea.am hotarat sa dam inca o sansa casniciei noastre,si sa ne crestem copilul impreuna,asa cum este normal.sunt constient ca va fi foarte greu,dar sunt dispus sa lupt in continuare ptr. familia mea.sper ca si sotia mea, sa poata lupta alaturi de mine.ea spune ca da,numai ca.......... .cu stima CATALIN.
|
roby_cado
Postat pe 12 Septembrie 2008 13:59
|
|
Sa va dea Dumnezeu bafta la toti trei.
|
Postat pe 12 Septembrie 2008 16:55
|
|
multumesc din suflet vanghelis,chiar AVEM MARE NEVOIE si de BAFTA,pentru ca ratiunea, se pare ca ne joaca feste uneori.cu stima CATALIN.
|
roby_cado
Postat pe 12 Septembrie 2008 17:42
|
|
bravooooooooooooooooooooooooooo.....ne bucuram mult pt voi:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:* sa dea dumnezeu sa fie cum e mai bine pentru toti trei....
|
crinarossy
Postat pe 12 Septembrie 2008 19:13
|
|
interesanta poveste. dar sincer eu plecam . pai ea pleaca cu altu si eu sa o mai vreau langa mine? de ce?
|
Postat pe 13 Septembrie 2008 09:24
|
|
de asta dadeam eu disparut pe roby
|
si_totusi
Postat pe 13 Septembrie 2008 12:27
|
... foarte interesanta poveste ...dar tu esti sigur ca o vrei ianpoi?sau poate esti suparat ca ea sa indragostit de altul si nu a fost invers(adica tu de alta)?....chiar crezi ca o sa mearga relatia voastra,asa carpita?
Parerea mea daca o vrei? e ca nu o sa mearga pt ca tu chiar daca zici ca o ierti,in sufletul tau poti sa treci peste faptul ca ea iubeste pe altul?eu una chiar si cu 2 copii nu am putut sa trec peste...dar e o alta poveste...
|
LOLITTA
Postat pe 17 Septembrie 2008 14:37
|
De la: danii, la data 2008-09-13 09:24:18interesanta poveste. dar sincer eu plecam . pai ea pleaca cu altu si eu sa o mai vreau langa mine? de ce? sper sa nu fi citit povestea printre randuri Danii,noi avem si un copil.asta poate-ti raspunde la intrebare.cu stima CATALIN.
|
roby_cado
Postat pe 17 Septembrie 2008 21:22
|
sper sa nu fi citit povestea printre randuri Danii,noi avem si un copil.asta poate-ti raspunde la intrebare.cu stima CATALIN.
chiar crezi ca un copil este liantul unei relatii,un copil sa va refaca voua relatia... asta nu cred ...poate sa ma insel eu dar nu cred ca va mai fi la fel.
eu una am incercat si varianta asta si am doi copii nu unul si nu sa putut reface relatia noastra...el era tot timpul cu gandul in alta parte,chiar daca plecam impreuna era doar fizic linga mine nu si cu sufletul...am avut curajul sa i redau libertatea iar acum avem o frumoasa relatie de prietenie, chiar si cu \"prietena\" lui,iar copii sunt acum fericiti cu 2 perechi de parinti...
gandestete bine ce vrei sa faci : sa ai o sotie doar fizic langa tine ? sau sa ai o prietena in fosta ta sotie?
|
LOLITTA
Postat pe 18 Septembrie 2008 09:36
|
|
nu lolitta,nu cred ca un copil este un liant,dar este uimitor cata putere iti poate da un copil, pentru a duce o lupta (in primul rand cu tine insuti)care aparent este pierduta de la inceput.dar cred ca , un copil merita orice sacrificiu din partea parintilor sai,pentru a creste asa cum se cuvine.....in sanul familiei pe care,sa nu uitam,nu el si-a ales-o.stiu ca cele scrise de mine acum,pentru unii, vor parea niste tampenii de ne-nteles,dar fiecare percepe viata,si valorile ei,in felul lui.inteleg ca si tu ai incercat acelasi lucru,si din pacate nu a mers.imi pare sincer foarte rau, pentru ca stiu cu ce ai luptat.eu inca........ mai sper, ca totul o sa iasa bine.Cu stima CATALIN.
|
roby_cado
Postat pe 20 Septembrie 2008 11:04
|
De la: roby_cado, la data 2008-09-20 11:04:32eu inca........ mai sper, ca totul o sa iasa bine.Cu stima CATALIN.
Catalin am citit destule postari legate de ceea ce ti s-a intimplat. in acest mesaj doresc sa iti impartasesc un pic din experienta mea. am 53 ani si sint divortat. o fata de 23, studenta. casatorie "contractata" la 26 ani, profiluri emotionale diferite, si in plus nematurizati, nici ea, si nici eu. evolutii personale in alte directii. incompatibilitati legate de orizontul spre care tindeam fiecare. si totusi ne-am pastrat o vreme casnicia din comoditate si conveniente, plus copilul. pina cind s-a produs infidelitatea ei, dezbatuta apoi o perioada, si hotarind intr-un final, de comun acord, divortul. am ramas dupa aceea intr-o relatie buna, de prietenie.
am hotarit sa imi continui drumul, realizind ca divortul nu a fost un capat de drum, ci un nou inceput. incompatibilitatea noastra am inteles-o insa pe deplin la un anumit timp dupa aceea. ce a lipsit relatiei noastre? pretuirea reciproca, un acelasi spectru de sensibilitate, aceleasi intelesuri fundamentale ale vietuirii, si conduita mentala a rezolvarii problemelor cotidiene. intr-un cuvint mi-am dat seama ca eram 2 oameni cu profiluri emotionale, spirituale si mentale diferite. si suferinta mea s-a tamaduit, pt. ca de suferit am suferit f. mult.
exista destule indemnuri, inclusiv de specialitate, ca doi parteneri care ajung intr-o situatie de criza, sa incerce sa o rezolve ghidindu-se dupa valorile sub semnul carora se pastoreste o casnicie. dar cite dintre aceste recomandari aduc in discutie premizele sub care s-a incheiat casatoria? citi releva compatibilitatea sau incompatibilitatea partenerilor? citi pun accentul pe implinirea propriilor deziderate, ale fiintei care sintem, care avem o singura viata de trait, si nu de irosit? citi reliefeaza ca, inca din tinerete, ne sintem datori in primul rind noua pt. a obtine armonia interioara, dar nu cu ajutorul altcuiva sau prin altcineva, ci pin propriul nostru efort? vorbeste cineva despre educatia propriei noastre fiinte si fundamentarea valorilor prin care sa ne reliefam personalitatea emotionala, spirituala si intelectuala?
stim noi de fapt Catalin, incepind cu virsta tineretii, cine sintem, cu cine putem rezona emotional, cu cine putem crea spiritual eliberarea din angoasele vietuirii, si cu cine putem forma un team adevarat pt. a accede la laurii olimpiadei cotidiene?
acestea sint concluziile mele, si tare ma tem ca multe drame personale decurg din ansamblul de conditii neprielnice care sta la baza incheierii casniciilor nefericite.
|
Epicurian
Postat pe 22 Septembrie 2008 23:59
|
Draga Catalin, as vrea sa cred in impacarea voastra, dar eu cred ca e un compromis. Cand am citit primul tau mesaj am avut strania impresie ca esti sotul meu, viitor ex, ptr ca suntem in divort acum. Povestea este izbitor de asemanatoare: S-a intamplat fara sa caut...m-am indragostit fara sa-mi dau seama. E frumos, ar spune unii, insa cand esti o femeie casatorita de ceva ani, cu un copil la varsta gradinitei, e cel mai mare pacat ar spune altii. Intr-un timp destul de scurt, viata mea s-a dat cu totul peste cap.
El m-a facut sa ma simt speciala, sa simt ca traiesc cu adevarat. A aparut in viata mea intr-un moment in care simteam ca ma irosesc intr-o relatie(casnicie) care functiona doar privita din afara. Insa niciodata pana atunci nu avusesem curajul sa recunosc asta.Nu-l mai iubeam de mult si-mi era din ce in ce mai greu sa ma apropii de el. Dar toti ne vedeau o familie fericita, realizata.Insa asta nu putea dura la nesfarsit. Asadar, mi-am ascultat inima si i-am marturisit ca iubesc pe altcineva, ca e mai bine pentru amandoi sa ne despartim..Miscare gresita, mi-au spus multi. Ca ar fi fost mai bine sa traiesc ambele situatii in acelasi timp, sa-mi consum iubirea si sa-mi vad linistita in continuare de casnicia mea.Eu insa nu am putut ...
Ce a urmat cred ca stii foarte bine: ura , dorinta de razbunare , apoi implorari de a ma intoarce inapoi , apoi din nou ura , scandaluri ...si uite asa am ajuns ca luna viitoare sa avem prima infatisare la divort.
De ce ti-am spus ca e un compromis ...am avut si eu in toata aceasta perioada de zbucium un moment in care am incercat sa mai dau o sansa acestei casnicii, incercare esuata la scurt timp, intrucat nu am putut renunta la celalalt. Gandul imi era doar acolo. Nu puteam sta departe unul de celalalt. Eu am ales. Acum stiu foarte clar ce-mi doresc, imi doresc o viata alaturi de celalat si de copilul meu , evident. Stiu ca urmeaza o perioada foarte grea pentru mine, respectiv divort, partaj, custodie copil, dar sper sa trec cu bine peste toate si sa-mi vad in sfarsit de viata, sa-mi cresc copilul in liniste si sa-i ofer toata atentia mea.
Sa dea domnul sa va impacati si sa-ti ofere ceea ce -ti doresti, insa eu , traind aceeasi experienta , iti spun ca am mari dubii.\Daca ea nu te mai iubeste si a fost dispusa sa renunte la tot ptr el , asta nu se poate sterge peste noapte . Iti zambeste, dar sufletul i se rupe de dorul celuilalt. Asta mi s-a intamplat mie . Chiar nu se merita, nu e drept ptr nici unul dintre voi sa continuati asa, de dragul copilului. Cum bine spunea cineva mai sus , copilul nu e liantul care va tine impreuna . Copilul va creste , si voi trebuie sa aveti grija cum va creste, sa-l iubiti si sa nu-l implicati , adica tu mai ales catalin , in disputele voastre. El nu are nici o vina. Sotul meu face greseala de a implica copilul si de a-l influenta cand il mai viziteaza. Le murdarim inocenta , daca ne comportam astfel. Am o groaza sa povestesc, oricum cred ca ai inteles . Daca simti ca nu merge , las-o sa-si vada de drum.DRAGOSTE CU SILA NU SE POATE.
|
ruxbut2005
Postat pe 24 Septembrie 2008 16:13
|
De la: ruxbut2005, la data 2008-09-24 16:13:10Povestea este izbitor de asemanatoare: S-a intamplat fara sa caut...m-am indragostit fara sa-mi dau seama. E frumos, ar spune unii, insa cand esti o femeie casatorita de ceva ani, cu un copil la varsta gradinitei, e cel mai mare pacat ar spune altii. Intr-un timp destul de scurt, viata mea s-a dat cu totul peste cap.
El m-a facut sa ma simt speciala, sa simt ca traiesc cu adevarat. A aparut in viata mea intr-un moment in care simteam ca ma irosesc intr-o relatie(casnicie) care functiona doar privita din afara. Insa niciodata pana atunci nu avusesem curajul sa recunosc asta.Nu-l mai iubeam de mult si-mi era din ce in ce mai greu sa ma apropii de el.
draga ruxbut, te admir pt. franchetea ta, si pt. curajul de a fi tu insuti. povestea ta urmeaza tiparul clasic al casniciilor incheiate la virsta la care nu ne-am incheiat dezvoltarea psihica si emotionala, altfel nu ai fi ajuns la acel "moment in care simteam ca ma irosesc". este greseala marii majoritati a tinerilor, si cind spun tineri ma refer la acea perioada din viata in care pragul maturitatii nu a fost inca atins.
asta este marea problema in ceea ce priveste tineretea! este o virsta extraordinar de tumultoasa, o virsta in care traiesti la maximum ceea ce ti se intimpla, o virsta la care sexualitatea explodeaza, o virsta in care ai impresia ca vei reusi sa obtii tot ceea ce-ti doresti, si ca nimic nu iti va umbri planurile de viata, dar din pacate si o virsta in care f. f. putini au atins pragul maturitatii emotionale si mentale. si cea mai buna dovada ca asa este, sint astfel de povesti de viata, ca cea impartasita noua de tine, ruxbut.
despre noua ta pasiune, ruxbut, sper sa nu mi-o iei in nume de rau daca iti spun sa fii f. atenta la sentimentale tale si la intuitia ta, ca sa nu mai repeti greseala dintii. stiu ca vei spune acum, ca nu mai este cazul, ca simti cu totul altfel decit prima oara, ca pt. intiia oara te simti iubita, apreciata si pretuita, ceea ce este extraordinar daca este asa, numai nu te grabi sa construiesti un nou edificiu fara ca fundamentul sau sa fie cit mai solid cu putinta, caci pasiunea si navalnicia sentimentala nu sint indeajuns! pt. ca noua ta poveste sa fie cit mai solida cu putinta, este absolut necesar ca intre tine si noul tau partener sa existe o compatibilitate emotionala cit mai buna, iar nivelului tau de sensibilitate sa ii poata raspunde un acelasi nivel de sensibilitate al partenerului tau. de asemenea este necesar ca viziunile voastre despre cotidian, despre existenta, si in ceea ce priveste valorile perene ale vietuirii voastre sa aiba cam acelasi contur. and last, but not least, structurile voastre psihice trebuie sa aiba aceleasi caracteristici. este vorba de empatie, temperament, caracter, fire, etc..
de ce toate acestea? pt. ca incompatibilitati in aceste privinte provoaca in timp, tensiuni, dezamagiri, si refulari ca cea pe care tocmai o traiesti.
daca ti-am scris toate aceste lucruri este pt. ca si eu am trecut printr-o experienta de viata care m-a dus la divort, si dupa aceea printr-o noua experienta, de data aceasta implinatoare, si stiu acum f. bine, cum si de ce s-au intimplat toate cite mi s-au intimplat. si cum povestea mea nu a fost singulara, am multi prieteni care au trecut prin acelasi tip de experienta, am putut trage concluziile insiruite mai sus.
oricum iti doresc sa fii fericita pe noul tau drum, si sa ai clarviziunea (=maturitatea) ca de data asta sa ne fie intr-un ceas bun!
|
Epicurian
Postat pe 24 Septembrie 2008 18:23
|
Draga Epicurian, iti multumesc pentru sfaturi si incurajari.
Am avut in toata aceasta perioada tumultoasa momente in care eram foarte derutata , avand temeri legate de posibilitatea de a regreta mai tarziu pasul facut.
Insa mi-a devenit totul foarte clar in momentul in care, reintorcandu-ma, pentru o scurta perioada, in incercarea de a mai da o sansa casniciei noastre, l-am privit in ochi si nu am mai simtit nimic...nici o tresarire, nici un fior...doar compasiune pentru suferinta pe care i-o provocasem si un sentiment de vinovatie. Mi-a fost foarte clar ca nu-l mai iubeam si nu mai era nimic de facut. Am simtit ca locul meu nu mai este acolo si ...am plecat , de data asta definitiv.
In acest moment simt ca am puterea sa trec peste toate rautatile celor care ma judeca pentru pasul facut pentru ca iubesc si sunt iubita. Traiesc un vis frumos in care cred, cred ca o sa dureze .
Si vroiam sa te intreb, vis-a-vis de o afirmatie a ta , care crezi ca este varsta la care atingem pragul maturitatii, crezi ca la 31 de ani nu suntem suficient de copti ptr a lua astfel de decizii?
|
ruxbut2005
Postat pe 25 Septembrie 2008 15:13
|
|
Ruxbut,intr-adevar, povestea ta este foarte asemanatoare cu cea a sotiei mele.stiu foarte bine ca DRAGOSTE CU SILA NU SE POATE,numai ca eu, vreau sa cred ca ce sa intamplat cu sotia mea nu a fost ceva serios,si ca totul a tinut de acel celebru moment de ratacire,care apare la un moment dat in viata fiecaruia.Sper ca ea sa fi trecut peste el,sper sa-si fi dat seama cat de mult o iubesc........sper sa.....offf.e tare greu.referitor la varsta la care se refera Epicurian,cred ca se invarte in jurul la 35 de ani.cu stima CATALIN.
|
roby_cado
Postat pe 25 Septembrie 2008 18:09
|
De la: ruxbut2005, la data 2008-09-25 15:13:52Draga Epicurian, iti multumesc pentru sfaturi si incurajari.
ma bucur daca, cit de putin, am reusit sa pun niste accente care sa te ajute.
De la: ruxbut2005, la data 2008-09-25 15:13:52Am avut in toata aceasta perioada tumultoasa momente in care eram foarte derutata , avand temeri legate de posibilitatea de a regreta mai tarziu pasul facut.
Insa mi-a devenit totul foarte clar in momentul in care, reintorcandu-ma, pentru o scurta perioada, in incercarea de a mai da o sansa casniciei noastre, l-am privit in ochi si nu am mai simtit nimic...nici o tresarire, nici un fior...doar compasiune pentru suferinta pe care i-o provocasem si un sentiment de vinovatie. Mi-a fost foarte clar ca nu-l mai iubeam si nu mai era nimic de facut. Am simtit ca locul meu nu mai este acolo si ...am plecat , de data asta definitiv.
personal consider ca ai dovedit o putere de caracter deosebita, si ... maturitate  . a nu mai fi de acord sa te minti, si sa faci un compromis dezastruos pt. amindoi, este dovada unei luciditati si a unei tarii de caracter f. frumoasa.
De la: ruxbut2005, la data 2008-09-25 15:13:52In acest moment simt ca am puterea sa trec peste toate rautatile celor care ma judeca pentru pasul facut pentru ca iubesc si sunt iubita.
experientele de pina acum, m-au facut sa inteleg un lucru care de obicei nu este luat in seama: viata noastra o traim numai noi, nimeni altcineva nu sta in papucii nostri sa simta ceea ce simtim noi. asa incit, toate vorbele si parerile din lume nu au nici cea mai mica valoare cind vine vorba de ceea ce se intimpla in interiorul nostru, de framintarile noastre, de durerile noastre, de dezamagirile noastre, de suferintele noastre. si daca noi sintem singurii in stare sa ne simtim trairile si experientele sufletesti, la o intensitate si profunzime cum nimeni din jurul nostru nu le poate simti si trai, caci nu sint ale lor, atunci noi sintem singurii care avem dreptul sa decidem ce facem cu viata noastra, si nimeni altcineva!!!
De la: ruxbut2005, la data 2008-09-25 15:13:52Traiesc un vis frumos in care cred, cred ca o sa dureze .
o sa iti spun cum arata cu adevarat visul implinator: cind iubirea se naste, punctul ei de plecare sintem noi, caci de la noi se pleaca in acest drum. cu alte cuvinte punctul de plecare trebuie sa insemne a ne cunoaste fiinta si a ne descoperi arhitecturile, emotionale, mentale si spirituale. Socrate a spus-o, dar nu este nicio filozofie in a intelege sensul acestor cuvinte.
pentru ca iubirea sa se nasca este nevoie de intilnirea si de dialogul dintre 2 emotii ce se pot transforma in pasiuni. pentru insa ca iubirea sa existe, este nevoie de fenomenul impartasirii emotiilor stirnite de pasiune, prin involuntarul reflex de a vibra atunci cind esti daruit emotional ... de putinta de a reverbera la nivelul cel mai profund emotional, atunci cind esti obiectul pasiunii celuilalt, dar si de a fi tu insuti subiect al izvoririi inefabilei pasiuni pe care doresti sa i-o daruiesti partenerului, intr-un cuvint de putinta ca in tine sa se nasca refluxuri emotionale atunci cind mareea pasiunii partenerului atinge tarmurile sufletului tau, depinde nasterea unei povesti impartasite de iubire.
fara acest dute-vino emotional impartasit, fara aceasta reciprocitate a starilor de magie si extaz sufletesc, fara aceasta maree a fluxurilor si refluxurilor pasionale, iubirea nu are cum sa existe. caci iubirea nu este un subiect de sine-statator, ci fluxul care leaga 2 subiecte ale pasiunii simtite, liber exprimate, daruite si impartasite. si daca acest flux nu exista, nu exista nici iubire! ceea ce in marea majoritate a cazurilor, nu este citusi de putin inteles si bagat in seama..
insa ca toate acestea sa isi gaseasca implinirea este nevoie sa ne cunoastem mai intii pe noi, sa ne descoperim profilul emotional si mental, si sa identificam astfel carui univers emotional si mental apartinem. si dupa ce am reusit acest lucru, vom fi capatat antenele necesare pt. a identifica in lumea care ne adaposteste, un suflet cu aceeasi arhitectura emotionala si mentala ca al nostru. este ceea ce, pe scurt, am punctat si in mesajul precedent.
De la: ruxbut2005, la data 2008-09-25 15:13:52Si vroiam sa te intreb, vis-a-vis de o afirmatie a ta , care crezi ca este varsta la care atingem pragul maturitatii, crezi ca la 31 de ani nu suntem suficient de copti ptr a lua astfel de decizii?
eu nu o sa iti raspund ca si Catalin, indicind o anume virsta, caci oamenii sint unicate in lume, si deci nu se pot indesa cu totii in aceeasi cutie. dupa parerea mea, maturitatea iti da semnale ca a sosit, cind incepi sa identifici cu luciditate si sa constientizezi cine esti, ce poti, si incotro te indrepti. si daca ai ajuns la acest nivel, iti sint f. clare si legaturile pe care le ai cu cei din jurul tau, si atitudinile cu care faci fata tuturor provocarilor cotidiene, dar si constienta ca viata nu este o la dolce vita, ci o expeditie de explorare care te poate duce din abisurile profunde ale suferintei pina pe piscuri mereu scaldate in soarele iubirii.
cit despre a fi suficient de copt in a lua astfel de decizii, daca seara la culcare iti poti pune capul pe perna bucuroasa ca ai mai trait din plin inca o zi, si fara nicio urma de indoiala ascunsa in sufletul tau, inseamna ca ai ajuns suficient de "coapta" pt. a lua decizii care sa nu te tradeze mai tirziu.
|
Epicurian
Postat pe 26 Septembrie 2008 01:35
|
Suzuki o apostrofeaza pe Suzuka:
-Draga, am inteles.Dragoste cu Sila nu se poate.Dar de ce nu-l lasi pe Costica in pace?Ca boul ala, in loc sa mearga cu vacile pe izlas, a intrat cu ele si a stricat gradina noastra.
|
Postat pe 27 Septembrie 2008 09:34
|
Ai mare dreptate.
M-am casatorit acum mult timp in urma nudintr-o dragoste profunda ci m-ai ales dintr-un respect enorm pentru omul pecare il cunoscusem.Dragostea a venit mai tarziu , dupa aproape doi ani.Totul parea ok.
Dupa inca patru ani , frustrarile s-au tinut lant.Undeva am pierdut linistea,increderea si respectul.Dupa inca cinci am obosit de prea multe incercari.Am devenit mama si prietena celor trei copii.Atat.Nu mai avea sens sa lupt .Competitia cu o alta femeie putinmai mare ca ani nu isi mai avea rostul. Am pierdut cu fruntea sussi cu un trandafir oferit acelei femei.
Sumtem tot impreuna,eu si sotul meu ,suntem doi tovarasi de apartament si de dormitor.
Probabil , dupa ce ultimul copil isi va lua zborul la cuibul sau voi pleca si eu nu stiu unde.Au trecut deja douazeci si sase de ani de casnicie .Nu stiu ce va fi dar ultimele forte se indreapta spre realizarea ultimului copil.Ceilalti doi au deja un loc in societate , respectat si bun.
Nu pot decat sa spun ca ma uit inapoi cu mandrie la copii mei dar cu regret pentru o viata proprie pe care nu am stiut cum sa o indrept la un moment al tineretii.
|
Postat pe 29 Septembrie 2008 18:43
|
Catalin, cel mai potrivit sfat -pe care il pot da- este: ASCULTA-TI SUFLETUL ! degeaba se spun pareri pro,sau contra impacarii,atata timp cat tu simti ca alaturi de ea vrei sa construiesti ,e bine sa incerci,e bine sa-i dai inca o sansa ,pt ca iti dai si tie o sansa...
poate ca va fi in van ,sau cine stie ? poate ca a fost o greseala si se va darui tie constienta ca tu esti " acela"...nimeni nu poate garanta nimic. urmeaza-ti sufletul !
tot binele va doresc!
|
rasarit
Postat pe 1 Octombrie 2008 14:47
|
|
Catalin, esti un baiat de treaba. Sper ca sotia ta sa inteleaga lucrul asta, sa uite de noua poveste de dragoste si in primul rand sa nu te insele.
|
Postat pe 4 Octombrie 2008 12:05
|
|
Draga Miaunuka, esti o terorista.Ia pistolul de la gatul pisicutei si te pup eu de cate ori vrei.Daca nu te conformezi, sa stii ca iti fur pisicuta.
|
Postat pe 4 Octombrie 2008 18:57
|
 sa stii ca nici mie nu-mi place pistolul ala ,pt ca iubesc animalultzele { am si un catetzel } , o sa caut altceva sa stii !
|
rasarit
Postat pe 6 Octombrie 2008 10:59
|
immm ?? v ,ce zici?? acum ai ramas dator ! 
|
rasarit
Postat pe 6 Octombrie 2008 12:10
|
|
Acum trebuie sa ma tin de cuvant si sa-ti dau pupicii promisi.
|
Postat pe 6 Octombrie 2008 19:00
|
12:04, 6 Aprilie 2022
Caius Covrig își donează ziua și face apel la umanitate! Hai să facem echipă și să-l ajutăm pe Alin !
Ce își doresc gravidele din România pentru copiii lor. Psiholog: Resimt o responsabilitate imensă de a-și ști copilul în siguranță pe viitor
Irina, eleva de 10 ce vine zilnic la școală de la 15 kilometri distanță, își dorește ca într-o zi să fie studentă la Teatru
Inima Copiilor strânge 10.000 de promisiuni pentru extinderea secției de Cardiochirurgie de la Marie Curie