Sunt insarcinata si doresc sa ma despart de tatal copilului

buna seara

manifest pentru dragoste
Buna! O decizie pripita si cu consecinte grave ptr.tine si ptr.copil.Un moment de hai sa facem un copil si pleosc apare si bebele.Cred ca a fost un soc ptr.el si acum realizeaza ca de fapt era un moft de moment carea devenit realitate.El nu mai are chef sa se implice si te jigneste si te indeparteaza prin faptele si gesturile lui.Nu te baza pe el,v-a f itot mai rau.Probabil v-a mai exista o mica reconciliere la nastere da nu de durata,el de fapt nu-si doreste acest copil.Si te invinuieste pe tine de tot ce se intampla.Oricum dupa nastere da bir cu fugitii cand realizeaza cu adevarat ce responsabilitate e sa ai un copil.De fapt,mi-e teama sa nu faci si tu la fel.Incearca sa constientizezi pasul pe care il faci si daca esti capabila sa cresti acest copil,sa nu crezi ca e o papusa de plastic care sta unde o asezi .Daca ai simtul matern dezvoltat e f. bine,o sa treci prin multe greutati si o sa ai nevoie de tarie de caracter.Daca nu te crezi capabila renunta si nu adu pe lume un suflet condamnat din start sa sufere din cauza voastra.Oricum,renunta la omul acesta care te chinuie psihic si incearca sa te relaxezi si sa te pregatesti sufleteste ptr.copilul care v-a veni pe lume.V-a trebui sa-i fii si mama si tata.Nu te baza pe alt barbat,e greu sa gasesti partener cand ai deja copil,eventual unu care te foloseste si te lasa cu alt bebe in burta apoi fuge,ideea e ca barbatii cam asta fac si nu trebuie sa mai fii naiva si a 2-a oara.Prea putini isi asuma responsabilitatea faptelor lor.Iti urez bafta si ai grija de tine!
aromena33
Postat pe 24 Septembrie 2012 14:18
am o fata caruia iam fost mereu alaturi si cred ca i se antampla aceias cheste dar nu concepe sa creasca copilul fara tata este o prostie copilul va poate avea pe amandoi daca voi nu va antelegeti copilul nu este o piedica de a va desparti sau o coroana sa va luptati pe ia si mai tr sa faceti copilul vinovat de ce vi se antampla voua asta e nu merge nu merge si daca acum nu merge gandestete ca mai tarziu nici atat.am 23 de ani de casnicie si 4 copii am av aceiasi conceptie si nu mam ales decat cu reprosuri.de exemplu ,da de ce ai stat ,da ce te_am tinut noi etc.gandestete cum ati este tie mai bine .si stiu ca este o hotarare greu de luat,si pe care nu o poti lua decat tu.dar odata luata nu te mai razgandi .
garbo289501
Postat pe 24 Septembrie 2012 14:23
cred ca majoritatea barbatilor se schimba pe parcursul unei sarcini,si eu am patit la fel,eram insarcinata la inceput sotul meu era foarte fericit dar cand a aflat si mama lui ceva la el s-a schimbat nu mai era cel pe care il stiam,am avut timp de o saptamana certuri si discutii iar in final eu am hotarat sa raman la ai mei si el sa se intoarca inapoi la mama lui,dar dupa o luna s-a reintors la mine,a realizat cat de mult ma iubeste si ca vrea sa formam o familie impreuna cu cel mic iar de 3 ani suntem de nedespartit.acum nu iti zic sa faci cum am facut eu dar incearca sa aveti o discutie serioasa legata de voi si de copil si daca se poate intr un loc neutru pt amandoi si vedeti ce puteti rezolva.bafta multa si sincere urari de bine tie si bebelusului vostru si nastere usoara.MAI TINE CONT SI DE FAPTUL CA UN BARBAT SE MATURIZEAZA MAI GREU DECAT O FEMEIE SI CA POATE DUPA CE NASTI REDEVINE OMUL DE CARE TE AI INDRAGOSTIT.SUCCES
florialina21
Postat pe 24 Septembrie 2012 14:32
am fost si eu in situatia ta , am ramas insarcinata pentru ca el si-a dorit copil in speranta ca vom salva casnicia am acceptat si nu a fost chiar asa se purta tot urat si am decis sa ne despartim si totusi am pastrat sarcina desi aveam timp sa ma razgandesc, el a plecat si ma lasat pur si simplu nu sa mai interesat de nimic Mi-a fost foarte greu sa fiu singura la evenimentele marete(nastere, botez) si ce te pot sfatui e sa nu faci aceeasi greseala sa te desparti,mai dati-va o sansa pentru ca tati nu se nasc cu sentimentul paternitatii,el se dezvolta in timp iar daca nu va fi alaturi de tine cand se naste si creste micutul sa nu te astepti ca o sa il iubeasca cum ar trebuii si nu as vrea sa treci prin ce trec si eu
Mardare_Cornelia_1
Postat pe 24 Septembrie 2012 15:26

Scuza'ma, o sa citez o singura fraza... "MAI TINE CONT SI DE FAPTUL CA UN BARBAT SE MATURIZEAZA MAI GREU DECAT O FEMEIE SI CA POATE DUPA CE NASTI REDEVINE OMUL DE CARE TE AI INDRAGOSTIT.SUCCES[/quote]"...

Pai sa redevina omul de care s'a indragostit, dar ce, mama draga, naste el cumva????? Sau or fi si barbatii in depresie si uita de ce au facut un copil cu femeia de langa ei? Si cu ce schimba atitudinea aparitia copilului? Aveti unele o gandire atat de comunista si limitata ca ma doare materia cenusie... Voi chiar credeti ca un copil poate tine alaturi de voi un barbat??? Pe ei ii intreaba cineva daca vor sa fie tati? Ca de cele mai multe ori, desi sunt atatea metode de contarceptie, sarcinile vin asa...nedorite... Si unii chiar sunt pusi in fata faptului implinit. Detest femeile care afirma... "ah! dar vai! s'a intamplat sa raman insarcinata si m'am hotarat sa pastrez copilul chiar daca el nu mai e acelasi om"... pai poate ca EL, barbatul, nu isi dorea un copil in acel moment, egoistelor, asta nu va trece prin capsorul ala sec??? Poate ca el nu vrea sa i se dezvolte instinctul patern in acelasi timp cu voi. Sau barbatii nu sunt si ei oameni cu sentimente? Daca a'ti ales sa fiti mame singure, apai taceti din gura si nu va mai smiorcaiti ca babele alea din fundu' satului...
Atat incercati sa cautati sensul vorbelor si reactiilor, ca uitati sa traiti si sa va bucurati de viata. Nu am inclus inaceasta categorie femeile si mamele care intr'adevar nu au avut de ales si au fost nevite sa'si creasca singure copilul.
Si inca ceva, egoistelor... intr'o relatie sunteti intotdeauna 2... nu puteti da mereu vina pe barbat pentru toata nefericirea voastra. Ca n'ati fost mereu dulci, intelegatoare, intelepte, altruiste si el a venit saracu' acasa si v'a luat la injuraturi sau si'a gasit pe alta...
b727ana
Postat pe 24 Septembrie 2012 16:43
Draga mea, traiesc o situatie similara cu a ta, numai ca...eu am deja o fetita de 6 ani si relatia dintre mine si tatal ei este una de kko. Te sfatuiesc sa rupi pisica in doua cat mai repede si in ceea ce priveste pofta sau poftele tale de graviduta, nu te astepta sa fie receptiv, se pare ca nu e cazul. Separa-te cat mai repede de acest om ca sa poti fi fericita tu si minunea ta.
Eu iti urez multa sanatate, curaj si nastere usoara!
Hellen_G
Postat pe 24 Septembrie 2012 16:50
dupa parerea mea,nu te desparti de tatal copilului,nu am inteles daca v-ati si casatorit dupa ce te-a cerut,dar daca nu v-ati casatorit,nici sa n-o faci! o sa urmeze o perioada extrem de dificila cand va veni copilul,poate cine stie...te va ajuta si el,macar material,ca nu cred eu ca va sta el treaz cu copilul noaptea sa-i dea sa pare sau sa-l linisteasca,sunt raruti copii care dorm si papa,al meu urla si papa,de dormit...in reprize,am ajuns sa lesin in casa de oboseala...eu..el....nu stia pe unde sa mai fuga,pe la ce prieteni si prin ce baruri...sa nu-l mai auda tipand.daca lucrurile se vor desfasura promitator..si va veti intelege si dupa ce va trece acea perioada grea,puteti sa va casatoriti,sau ce simtiti voi...sa va despartiti,dar eu zic sa ii dai o sansa.
Brianna2011
Postat pe 24 Septembrie 2012 18:49
decizia sau e individuala - si atunci iti iei copilul si te duci, ca TU ai decis ca vrei un copil, nu voi impreuna - sau e comuna si atunci tatal are la fel de multe responsabilitati ca mama sau mai multe, pentru ca, in plus fata de marele tata, mama naste, alapteaza etc. Varianta nefericita e cind domnul decide ca da, ar vrea un copil, pentru ca un copil e o chestie draguta pe care el n-o are... si prietenii lui o au... si isi striga ca din gura de sarpe toate drepturile asociate, ca e zeitatea numita tata, in schimb cind e vorba de responsabilitati, pauza. Sa se descurce ma-sa copilului, ca de aia are copil.
E foarte simplu sa dai de doua ori din cour si sa pretinzi ca ai devenit o persoana foarte importanta in viata cuiva datorita acestui lucru... mai complicat cind fiinta aia mica chiar are nevoie de ceva. De exemplu, de atentia ta. Sau de bani. Sau de efort. Sau de un exemplu bun - ex. temperarea avintului de a zbiera prin jur ca tarzan in jungla.
quasaria
Postat pe 24 Septembrie 2012 21:03
nu te opreste nimeni sa te desparti, trebuie sa te gandesti foarte bine; decat sa traiesti terorizata psihic si ii vei transmite asta si copilului, iar dupa nastere climatul va fi total nepotrivit pentru cresterea copilului; daca vrei sa te desparti fa-o acum, desparte-te legal pana sa se nasca copilul, ca sa nu aibe niciun drept asupra lui; in certificatul de nastere pui o linie in dreptul tatalui si gata; altfel te va chinui pentru ca asa va vrea; nu iti va semna sa pleci cu copilul in excursie in afara granitelor never-ever si ce vei face?! plus ca te va "fredona la melodie" toata ziua cu programul de vizitare;
Sfatul este pentru varianta in care alegi sa nasti, daca nu esti hotarata te gandesti bine
adeline
Postat pe 24 Septembrie 2012 22:49
Buna ,sunt de acord cu tot ce se spune in SFINTELE SCRIPTURI ,dar scuza-ma un moment ,nu poti suporta la infinit sa fii umilita si maltratata doar ca sa respecti poruncile ,pentru ca nu e drept si uman ,o viata ai pe acest pamant ,pentru ce sa o traiesti jignita ,batuta ,ranita sufleteste ,ca si asa sunt destule restul problemelor si neajunsurilor si referitor la a 2-a casatorie ---daca ai gasit in final persoana cu care mergi de acord ,care te iubeste in adevaratul sens al cuvantului (nu numai ptr sex si ptr ai fi serva ),care te apreciaza si te respecta ,nu vad DE CE NU?--nu e nici un pacat .Caci o relatie sau casatorie se bazeaza pe respect in primul rand ,cand esti tratata rau nu mai e nici un respect ,unde nu e respect ,nu mai este nimic .O ZI BUNA!
otescucarmen
Postat pe 25 Septembrie 2012 09:57
Deci ,asta e referitor la mesajul lui vieru-cesar
otescucarmen
Postat pe 25 Septembrie 2012 10:01
Sunt invocate Scripturile dar se uita mereu ca Dumnezeu e iubire. Nu inteleg cum de cei mai multi isi traiesc credinta cu frica. Poruncile...au alt sens decat cel lumesc.
Luna_in_capricorn
Postat pe 25 Septembrie 2012 11:02
De la: clau1978, la data 2012-09-23 13:46:33
De la: serbulaura, la data 2012-09-23 11:50:38Si eu sunt insarcinata... aproape de termen ( sa nasc )... si sincer am trecut prin momente grele...dar spunea cineva aici ca barbatul nu empatizeaza cu sentimentele femeii.. adevarat!
Eu zic ca trebuie invatat sa inteleaga prin ce treci...sa ai rabdare sa-i explici...sa ai rabdare sa vrea sa iti puna mana pe burtica sa simta copilasul....eu pe langa faptul de a trece prin momente grele ma simteam din partea socrilor doar acea persoana care le da un nepot si nimic mai mult...plus ca sotul meu a baut foarte mult in perioada de sarcina...dar usor, usor lucrurile se pot schimba... ii spui ca aveti nevoie de el...sa vina cu tine la doctor...nu-l feri de suferintele tale...etc... Un copil are nevoie si de tata! Nu fii egoista si te gandi doar la tine...
Eu m-am gandit la copilasul nostru... si de partea mea o aveam doar pe mama si pe sora mea... ajutor fizic si material doar de la ele am vazut si acum e totul....tare frumos...
Bafta si fii rabdatoare si inteleapta...nu mai e vorba doar de tine!

fara suparare dar daca reusesti sa stai langa asemenea persoane.....dar nu sfatui sa faca altii la fel....sa stea langa niste persoane cu 100 de fete...care isi pun o masca pe fata in functie de interese...crezi ca dupa ce mai creste un pic copilul te vor stima socrii tai mai mult? si o sa iti bage strambe in relatia cu sotul tau...am si eu o asemenea pereche de socrii dar eu nu am acceptat multe...si m-am impus....daca nu ma respecta sa stea la distanta macar....



Eu mi-am dat cu parerea....femeia ia singura decizia...sincer ca viitoare mama ma simt si am vazut multe femei mai ingaduitoare. Ma gandesc ca pana la urma doar ea, cea care a deschis topicul stie ce-i va fi mai bine...si ca sa-ti spun sincer...eu nu traiesc cu socrii, important e cum in prezent este relatia mea cu sotul....fiecare se impune cum stie... oricum...asa cum am mai spus eu o aveam pe mama si sora aproape (moral ) de mine si m-au facut SA GANDESC.
Cred ca 10 sau 100 de persoane aici pe forum nu pot da un sfat...pentru ca nu cunosc situatia cu adevarat...si nici sentimentele femeii...sa nu uitam ca o femeie insarcinata e foarte vulnerabila.........
Oricum iti multumesc ca ai sarit asa la mine.... :) Nu cred ca tu ai aceeasi socrii pe care ii am eu... am relatat pe scurt ca nu mi-a fost usor...nu m-am plans!
serbulaura
Postat pe 25 Septembrie 2012 15:43
Lasa-l parerea mea de barbat!!! :)
Bogdanutzu
Postat pe 25 Septembrie 2012 16:11
pai la profil apari femeie....
Rotty
Postat pe 25 Septembrie 2012 16:21
E bine ca parintii te sustin. Acum ar trebui sa ai cea mai frumoasa perioada din viata, caci sarcina trece prin atatea schimbari si ea, nu trebuie sa suferi sau sa te nacajesti atat. Imi pare atat de rau ca nu ai liniste tocmai acum cand se desavarseste cel mic ca om si ca din aceasta cauza si el poate sa sufere si sa fie traumatizat. Fii tare si incearca daca poti, sa te detasezi de aceste probleme care te fac sa suferi si vorbeste cu el si spune-i ca daca nu inceteaza sa se poarte asa si se ascunde mereu de tine, bantuind netul fara rost, (desi sustine ca nu are nimic de ascuns), te vezi nevoita sa rupi relatia pentru sanatatea copilului in primul rand, dar si a ta, caci acum ai mai mare nevoie de liniste si afectiune din partea lui, de protectie si multa intelegere, caci va doriti un copil sanatos care sa cresca intr-o atmosfera de iubire si intelegere , ce acum lipsesc din casa voastra, el ocupandu-se de telefoanele cu mama lui, iar nu de viata voastra de cuplu. Inainte de a-i spune asta, Incearca sa fii si tu mai calda, iubitoare, sa te porti ca un om normal ( sarcina nu este o boala ), fii zambitoare ( de cand nu ai mai zambit ?) sa nu te creada ca ii comanzi, ca nu le plece asta. Succes si ai grija de voi .
garbo238983
Postat pe 25 Septembrie 2012 19:18
buna seara draga mea,as vrea sa iti dau un sfat,daca de pe acuma nu merge sa sti ca nu o sa mai mearga niciodata,ti-o spun din proprie experienta.Stiu ca o sa iti fie poate foarte greu dar daca nu merge nu merge,mai bn suferi acuma putin si ai terminat decat sa suferi o viata.
iti doresc o seara cat mai placuta si o sarcina cat mai usoara.Mai vb .PA PA.
Elena_Dedea_1
Postat pe 25 Septembrie 2012 19:40
pt serbulaura
si eu sunt ingaduitoare dar poana la un punct...cand este vorba de copilul meu sunt fff EGOISTA....indiferent ce spun altii voi fce ceea ce consider ca este bine pt copilul meu.....sigur ca nimeni nu poate lua decizii in locul ei dar cu certitudine poate spune oricare mama care a postat un mesaj pe forumul acesta ca atitudinea domnului respectiv nu ii face bine in primul rand copilului sau si apoi mamei....daca esti o viitoare mamica intreaba-ti medicul ce se intampla in cazul unui stres major pe care il suporta o viitoare mama...ce se intampla cu fatul si care sunt consecintele unei asemenea atitudini "iubitoare " a unui viitor tata. Scria cineva ca prietenul sau domnul respectiv nu isi doreste de fapt asumarea unor responsabilitati in ceea ce priveste copilul..DA SUNT PERFECT DE ACORD....intradevar barbatii sunt mai imaturi cateodata(scuze pt pers de sex masc dar asta este adevarul) dar asta nu este un motiv care sa justifice o asemenea purtare...nici sa bea asa mult cum ai spus ca a fost cazul sotului tau....un copil este o bucurie nu un chin....daca il doresti evident....iar in ceea ce priveste socrii tai afirmatiile tale au fost de genul" m-au privit ca pe o pers care la dadea un nepot si nimic mai mult" asta inseamna respect?...nu crede ca vreau sa sar la tine dar eu sunt de parere ca nu este normal asa...ar trebui sa fii cea mai importanta pers pt ei in aceste momente...mai importanta si decat copilul lor(sotul tau)...si sa te rasfete la randul lor....da eu nu am avut parte de asemenea socrii dar am incercat si reusit, zic eu, pt copilul meu sa nu le pun la suflet si sa treaca pe langa mine supararile......am iertat dar nu am uitat
clau1978
Postat pe 25 Septembrie 2012 19:48
De la: lollyme, la data 2012-09-18 19:24:17Buna seara, sunt noua pe aici si nici nu stiu exact cum sa incep...

Pe scurt, relatie bonlavicioasa de 3 ani, in niste momente de "vai ce ne mai iubim noi", el imi spune ca si-ar dori un copil cu mine, eu zic ok si bang chair am ramas !!!
Toata lumea fericita, m-a cerut de sotie, totul parea perfect, numai ca omul si-a aratat adevarata fata.....a inceput sa se poarte cu mine foarte urat, probabil din cauza frustrarilor lui.
Sunt vesnic trista desi mi se intampla cel mai mare miracol al lumii, am un sufletel care creste in mine si nu vreau sa-mi mai simta nervii prin care "iubitul" meu ma face sa trec zi de zi....

In speranta ca voi m-ati intelege, m-ati sprijini si suporta, tare mi-as dori sa aud niste sfaturi...
Oare sarcina nu e perioada in care daca vrei pepene in miez de noapte barbate-tu se face pepene ?? Nu ma asteptam sa fie cea mai neagra perioada din viata mea ....
Seara frumoasa tuturor !
CE NSEAMN C SE POART FOARTE URT CU TINE?,te-a btut?,te nșeal,nu contribuie la cheltuielile comune?,.... sau te așteptai la un rsfț total?.Dac nc nu este copt la minte.,dac nu este pregtit pentru un copil, ci doar are aceast dorinț?.Cți ani are ?,dar tu?,poate mai aveți de copilrit.Oricum copilul este un dar de la Dumnezeu,nu știu despre ce este vorba așa c sfatul meu este s ai nc RABDARE și s analizezi lucrurile cu calm .LA RECE,far s te lași influențat de cineva.Decizia este la tine.Sntate și sarcin ușoar și s te umple de bucurie bebelușul.
garbo203525
Postat pe 25 Septembrie 2012 22:12
eu cred ca o femeie trebuie sa fie si un pic smecheruta cu un barbat,,sa mai treaca peste mandrie,,,poate este si vina femeii ca invata barbatii rau si ii invata egoisti...Sa le faca toate de-a gata,,fara sa ii invete si pe ei sa ofere...Barbatii nu prea stiu sa fie receptivi la dorintele femeii pt ca de mici au fost crescuti niste egoisti cu toate de-a gata si li s-a permis totul pt ca ei sunt baieti si la baiaeti li se permite sa faca tot felul de lucruri..Asa sunt aproape toti barbatii...depinde de educatie...dar putini mai primesc o educatie,,invataminte folositoare,,,asa ca invata singuri ce prind din societate....De pot sa zic ca o femeie trebuie sa stie sa fie sireata sa bata apropouri finute,,,sa fie ce pot zice dragastoasa,,chiar daca barbatul a mai jignito si sa ii transmita si lui aceasta stare..pt ca nu se spune ca asa cum strigi in padure asa ti se intoare vocea..poti sa spui ce te derajeaza dar fara sa jignesti ci sa fii diplomata si finuta sa iti impui punctul de vedere diplomat cu rabdare si finut fara sa zberi
ingerasulluptator
Postat pe 26 Septembrie 2012 19:09
De la: clau1978, la data 2012-09-25 19:48:00pt serbulaura
si eu sunt ingaduitoare dar poana la un punct...cand este vorba de copilul meu sunt fff EGOISTA....indiferent ce spun altii voi fce ceea ce consider ca este bine pt copilul meu.....sigur ca nimeni nu poate lua decizii in locul ei dar cu certitudine poate spune oricare mama care a postat un mesaj pe forumul acesta ca atitudinea domnului respectiv nu ii face bine in primul rand copilului sau si apoi mamei....daca esti o viitoare mamica intreaba-ti medicul ce se intampla in cazul unui stres major pe care il suporta o viitoare mama...ce se intampla cu fatul si care sunt consecintele unei asemenea atitudini "iubitoare " a unui viitor tata. Scria cineva ca prietenul sau domnul respectiv nu isi doreste de fapt asumarea unor responsabilitati in ceea ce priveste copilul..DA SUNT PERFECT DE ACORD....intradevar barbatii sunt mai imaturi cateodata(scuze pt pers de sex masc dar asta este adevarul) dar asta nu este un motiv care sa justifice o asemenea purtare...nici sa bea asa mult cum ai spus ca a fost cazul sotului tau....un copil este o bucurie nu un chin....daca il doresti evident....iar in ceea ce priveste socrii tai afirmatiile tale au fost de genul" m-au privit ca pe o pers care la dadea un nepot si nimic mai mult" asta inseamna respect?...nu crede ca vreau sa sar la tine dar eu sunt de parere ca nu este normal asa...ar trebui sa fii cea mai importanta pers pt ei in aceste momente...mai importanta si decat copilul lor(sotul tau)...si sa te rasfete la randul lor....da eu nu am avut parte de asemenea socrii dar am incercat si reusit, zic eu, pt copilul meu sa nu le pun la suflet si sa treaca pe langa mine supararile......am iertat dar nu am uitat


Draguta.... deja ne incurcam in polemici si nu cred ca e de ajutor autoarei acestui topic... fiecare si le randuieste cum stie...daca nu gresesc am mentionat ca era ...dar acum e frumos... si sunt de acord cu tine ca mama e cea mai importanta pentru copil si in consecinta are cel mai greu cuvant in ceea ce priveste copilul...dar am mai mentionat si faptul ca nu sunt aici sa-mi etalez viata mea...dadeam un exemplu... oamenii se pot schimba... si daca exista iubire merita incercat... eu sunt de parere ca un copil trebuie sa aiba ambii parinti...e parerea mea.. si faza cu socrii...crede-ma si ei s-au schimbat...cum spuneam fiecare si le drege cum vrea si stie...asta vroiam sa spun...de la destul de rau...s-a ajuns destul de bine... atitudinea socrilor era cea care era...doar pentru ca eu nu i-am lasat sa-si bage nasul prea mult in viata mea...hai ca deja am spus prea multe si se dezvolta un adevarat razboi aici...
serbulaura
Postat pe 26 Septembrie 2012 20:13
Ptr. VOIAJOR
Alooo, draga prieten necunoscut, am 25 de ani, muncesc, am tot capul pe umeri, el are 28 adult si el, nu suntem doi copii ci doi oameni care probabil nu se iubesc indeajuns. Nici nu a trebuit sa citesc tot comentariul tau sa-mi dau seama ca ma judeci fara ca macar sa stii ce sunt si ce simt...pacat !
In fine, nu am venit aici sa dau lectii de viata, ci sa primesc, dar un mic sfat am totusi:" Nu judeca tu, asta o face Dumnezeu " :)
Sa ai o zi frumoasa !
lollyme
Postat pe 27 Septembrie 2012 12:14
De la: quasaria, la data 2012-09-23 00:28:57e destul de dificil sa stabilesti "cind e momentul" daca vrei sa te desparti. Momentul nu prea e niciodata. Nici inainte de sarcina - daca vrei un copil - nici in timpul sarcinii, pt ca e o perioada sensibila pt tine si divorturile sint mizerabile, nici dupa sarcina cind abia ai nascut, esti in depresie portpartum, ai un bebe mic si nevoie disperata de ajutor.... nici cind copilul e mai mare si s-a atasat de tat-su. Deci, daca vrei "momentul potrivit", nu exista asa ceva. Casniciile nu sint facute sa se destrame, nu te pregateste nimeni pentru momentul in care fat-frumosul se transforma in broasca... Si totusi, uneori se intimpla. Iar cind transformarea e periodica, lucrurile sint mult mai complicate... E mai bine sa ii stii eticheta - definitiva - decit sa n-ai idee in fiecare dimineata linga cine te trezesti: ala de care te-ai indragostit, sau ala pe care nu il suporti si nu te suporta.
Decizia e personala, pina la urma.
lollyme
Postat pe 27 Septembrie 2012 12:26
De la: garbo198352, la data 2012-09-22 11:13:45Sa stii ca nu e chiar asa cum credeai tu... Barbatii nu traiesc efectiv experienta sarcinii. Si e nedrept fata de partenerul tau sa te astepti sa-ti tina ligheanul cand vomiti, sau sa nu se dezlipeasca de tine cand te simti rau, chiar daca scopul este nobil. Barbatii nu sunt conceputi sa empatizeze cu suferintele femeilor Cand o femeie se hotaraste ca este momentul potrivit sa devina mama, trebuie sa gandeasca exclusiv unilateral: este capabila fizic si psihic sa suporte o sarcina si, mai ales, statutul de mama, care este chiar mai dificil? Nu te baza nici un moment pe partener, pentru ca el s-ar putea sa nu reactioneze ca in basme, si sa iasa la suprafata lucruri pe care nici nu le banuiai.
Daca vrei un sfat - nu te desparti de el. Fii tu buna si intelegatoare, ai grija si de el, ca si el este ca un copil care vrea atentie, nu ii reprosa lipsa de atentie in ce te priveste. Priveaza-l de responsabilitatea de a fi sotul unei femei insarcinate :)
Nu vreau sa te descurajez, dar dupa ce o sa nasti o sa ai nevoie de ajutorul lui, bun sau rau, mult sau putin, ai sa vezi. Cand vei fi pe picioarele tale, atunci reconsidera discutia cu divortul. Acum, nu e momentul.



Multumesc tare mult, ai totala dreptate, vina este si a mea.....imaginatia mea a luat-o razna, ce credeam eu ca se intampla intr-un cuplu care asteapta un copil nu este chiar ca in filme :)
Am sa incerc sa fiu mai ingaduitoare, dar mi-este totusi greu cand am tonele de nervi in buzunar =))) :P
Pupici
lollyme
Postat pe 27 Septembrie 2012 12:29
De la: garbo203525, la data 2012-09-25 22:12:25
De la: lollyme, la data 2012-09-18 19:24:17Buna seara, sunt noua pe aici si nici nu stiu exact cum sa incep...

Pe scurt, relatie bonlavicioasa de 3 ani, in niste momente de "vai ce ne mai iubim noi", el imi spune ca si-ar dori un copil cu mine, eu zic ok si bang chair am ramas !!!
Toata lumea fericita, m-a cerut de sotie, totul parea perfect, numai ca omul si-a aratat adevarata fata.....a inceput sa se poarte cu mine foarte urat, probabil din cauza frustrarilor lui.
Sunt vesnic trista desi mi se intampla cel mai mare miracol al lumii, am un sufletel care creste in mine si nu vreau sa-mi mai simta nervii prin care "iubitul" meu ma face sa trec zi de zi....

In speranta ca voi m-ati intelege, m-ati sprijini si suporta, tare mi-as dori sa aud niste sfaturi...
Oare sarcina nu e perioada in care daca vrei pepene in miez de noapte barbate-tu se face pepene ?? Nu ma asteptam sa fie cea mai neagra perioada din viata mea ....
Seara frumoasa tuturor !
CE NSEAMN C SE POART FOARTE URT CU TINE?,te-a btut?,te nșeal,nu contribuie la cheltuielile comune?,.... sau te așteptai la un rsfț total?.Dac nc nu este copt la minte.,dac nu este pregtit pentru un copil, ci doar are aceast dorinț?.Cți ani are ?,dar tu?,poate mai aveți de copilrit.Oricum copilul este un dar de la Dumnezeu,nu știu despre ce este vorba așa c sfatul meu este s ai nc RABDARE și s analizezi lucrurile cu calm .LA RECE,far s te lași influențat de cineva.Decizia este la tine.Sntate și sarcin ușoar și s te umple de bucurie bebelușul.





Nu ma asteptam la rasfat total, ci la mai multa intelegere, respect, sprijin. Avem 25, respectiv 28, nu suntem copii, doar ca suntem cumva la poluri opuse.... el se poarta ca un copil mic, eu sunt foarte nervoasa din cauza sarcinii ( Da, cine nu a fost insarcinat(a) nu are cum sa spuna ca nu-i adevarat :P) .

Nu ma pune pe locul care mi s-ar cuveni, nu ma crede cand ii spun ca sarcina imi ia toata energia si hormonii isi aduc aportul de nervi, imi spune ca-s eu crizata si deasta tip la el. Eu tip la el in schimb ptr ca el este un iresponsabil, ma mir cum nu si-a uitat capul undeva pana acum ( si o spun cu toata dragostea :))) )
lollyme
Postat pe 27 Septembrie 2012 12:38
De la: Brianna2011, la data 2012-09-24 18:49:36dupa parerea mea,nu te desparti de tatal copilului,nu am inteles daca v-ati si casatorit dupa ce te-a cerut,dar daca nu v-ati casatorit,nici sa n-o faci! o sa urmeze o perioada extrem de dificila cand va veni copilul,poate cine stie...te va ajuta si el,macar material,ca nu cred eu ca va sta el treaz cu copilul noaptea sa-i dea sa pare sau sa-l linisteasca,sunt raruti copii care dorm si papa,al meu urla si papa,de dormit...in reprize,am ajuns sa lesin in casa de oboseala...eu..el....nu stia pe unde sa mai fuga,pe la ce prieteni si prin ce baruri...sa nu-l mai auda tipand.daca lucrurile se vor desfasura promitator..si va veti intelege si dupa ce va trece acea perioada grea,puteti sa va casatoriti,sau ce simtiti voi...sa va despartiti,dar eu zic sa ii dai o sansa.




Multumesc ptr raspuns....
Incerc sa fiu mai maleabila si sa mai las de la mine, imi mai iese, dar nu intotdauna :)
lollyme
Postat pe 27 Septembrie 2012 12:40
De la: marivlasceanu, la data 2012-09-23 03:01:08ami pare rau sa aud asa ceva deci pana la urma maiesti cu el sau nu?



Suntem impreuna, nu stiu ce va urma, se poarta mai bine acum, i-au trecut crizele de nervi, dar tot iresponsabil si pierdut in spatiu ...
lollyme
Postat pe 27 Septembrie 2012 12:42
De la: aromena33, la data 2012-09-24 14:18:06Buna! O decizie pripita si cu consecinte grave ptr.tine si ptr.copil.Un moment de hai sa facem un copil si pleosc apare si bebele.Cred ca a fost un soc ptr.el si acum realizeaza ca de fapt era un moft de moment carea devenit realitate.El nu mai are chef sa se implice si te jigneste si te indeparteaza prin faptele si gesturile lui.Nu te baza pe el,v-a f itot mai rau.Probabil v-a mai exista o mica reconciliere la nastere da nu de durata,el de fapt nu-si doreste acest copil.Si te invinuieste pe tine de tot ce se intampla.Oricum dupa nastere da bir cu fugitii cand realizeaza cu adevarat ce responsabilitate e sa ai un copil.De fapt,mi-e teama sa nu faci si tu la fel.Incearca sa constientizezi pasul pe care il faci si daca esti capabila sa cresti acest copil,sa nu crezi ca e o papusa de plastic care sta unde o asezi .Daca ai simtul matern dezvoltat e f. bine,o sa treci prin multe greutati si o sa ai nevoie de tarie de caracter.Daca nu te crezi capabila renunta si nu adu pe lume un suflet condamnat din start sa sufere din cauza voastra.Oricum,renunta la omul acesta care te chinuie psihic si incearca sa te relaxezi si sa te pregatesti sufleteste ptr.copilul care v-a veni pe lume.V-a trebui sa-i fii si mama si tata.Nu te baza pe alt barbat,e greu sa gasesti partener cand ai deja copil,eventual unu care te foloseste si te lasa cu alt bebe in burta apoi fuge,ideea e ca barbatii cam asta fac si nu trebuie sa mai fii naiva si a 2-a oara.Prea putini isi asuma responsabilitatea faptelor lor.Iti urez bafta si ai grija de tine!




Buna Aromena33!

Decizia a fost luata la nervi, ne-am "impacat" dar tot in toane suntem.... Cu moftul cred ca ai dreptate, cand a vazut ca s-a si intamplat s-a speriat probabil, ideea e ca am aflat cam tarziu iar medicul nu mi-a recomandat avortul...

Nu ma gandesc la un alt barbat, am familia alaturi, in cazul in care chair nu o sa mearga o sa am sprijin, nu-mi fac griji. Acum incerc sa fiu mai calma si sa realizez ce minune mi se intampla, indiferent de situatie....este cea mai mare minune a lumii :)
lollyme
Postat pe 27 Septembrie 2012 12:45
De la: serbulaura, la data 2012-09-25 15:43:09
De la: clau1978, la data 2012-09-23 13:46:33
De la: serbulaura, la data 2012-09-23 11:50:38Si eu sunt insarcinata... aproape de termen ( sa nasc )... si sincer am trecut prin momente grele...dar spunea cineva aici ca barbatul nu empatizeaza cu sentimentele femeii.. adevarat!
Eu zic ca trebuie invatat sa inteleaga prin ce treci...sa ai rabdare sa-i explici...sa ai rabdare sa vrea sa iti puna mana pe burtica sa simta copilasul....eu pe langa faptul de a trece prin momente grele ma simteam din partea socrilor doar acea persoana care le da un nepot si nimic mai mult...plus ca sotul meu a baut foarte mult in perioada de sarcina...dar usor, usor lucrurile se pot schimba... ii spui ca aveti nevoie de el...sa vina cu tine la doctor...nu-l feri de suferintele tale...etc... Un copil are nevoie si de tata! Nu fii egoista si te gandi doar la tine...
Eu m-am gandit la copilasul nostru... si de partea mea o aveam doar pe mama si pe sora mea... ajutor fizic si material doar de la ele am vazut si acum e totul....tare frumos...
Bafta si fii rabdatoare si inteleapta...nu mai e vorba doar de tine!

fara suparare dar daca reusesti sa stai langa asemenea persoane.....dar nu sfatui sa faca altii la fel....sa stea langa niste persoane cu 100 de fete...care isi pun o masca pe fata in functie de interese...crezi ca dupa ce mai creste un pic copilul te vor stima socrii tai mai mult? si o sa iti bage strambe in relatia cu sotul tau...am si eu o asemenea pereche de socrii dar eu nu am acceptat multe...si m-am impus....daca nu ma respecta sa stea la distanta macar....



Eu mi-am dat cu parerea....femeia ia singura decizia...sincer ca viitoare mama ma simt si am vazut multe femei mai ingaduitoare. Ma gandesc ca pana la urma doar ea, cea care a deschis topicul stie ce-i va fi mai bine...si ca sa-ti spun sincer...eu nu traiesc cu socrii, important e cum in prezent este relatia mea cu sotul....fiecare se impune cum stie... oricum...asa cum am mai spus eu o aveam pe mama si sora aproape (moral ) de mine si m-au facut SA GANDESC.
Cred ca 10 sau 100 de persoane aici pe forum nu pot da un sfat...pentru ca nu cunosc situatia cu adevarat...si nici sentimentele femeii...sa nu uitam ca o femeie insarcinata e foarte vulnerabila.........
Oricum iti multumesc ca ai sarit asa la mine.... :) Nu cred ca tu ai aceeasi socrii pe care ii am eu... am relatat pe scurt ca nu mi-a fost usor...nu m-am plans!




Laura imi pare rau sa aud ca ai trecut prin asa ceva, ma bucur totusi ca ai taria sa rabzi ( eu nu-s rabdatoare de fel), sper sa ai o nastere usoara si sa ai un bebe sanatos !

Clau1978, eu nu am deschis topicul ca sa ma las influentata, ci doar sa vad daca intreadevar este o drama ce mi se intampla sau mi se pare mie.....am citit sfaturi destul de bune de la oamenii de aici, dar am vazut ca unii jsdeca fara sa stie ce si cum....este de folos, oricum :)
Sa aveti o zi frumosa !
lollyme
Postat pe 27 Septembrie 2012 12:54
De la: Hellen_G, la data 2012-09-24 16:50:41Draga mea, traiesc o situatie similara cu a ta, numai ca...eu am deja o fetita de 6 ani si relatia dintre mine si tatal ei este una de kko. Te sfatuiesc sa rupi pisica in doua cat mai repede si in ceea ce priveste pofta sau poftele tale de graviduta, nu te astepta sa fie receptiv, se pare ca nu e cazul. Separa-te cat mai repede de acest om ca sa poti fi fericita tu si minunea ta.
Eu iti urez multa sanatate, curaj si nastere usoara!



BUna Hellen!
Imi apare rau sa aud ca ai trecut prin asa ceva, eu una m-am hotarat sa il mai las, sa vad ce o sa fie, sa ii mai dau o sansa in ideea in care oricine si-ar dori o a doua sansa :)
Daca o sa se paorte in continuare urat si nu o sa vad schimbari in bine, am sa am puterea sa-l las, dar nu fara a incerca macar sa construiesc mai mult cu el...e vb si de mine si de bebe, nu vreau sa traiesc cu regretul ca nu am facut totul :)
Sanatate multa tie si fetitei tale !
lollyme
Postat pe 27 Septembrie 2012 12:58

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
sunt disperata 28 De la: garbo194630 2 Aprilie 2012 00:57
GRANITA DINTRE MINCIUNA SI ADEVAR.. 34 De la: mia79x 13 Mai 2009 20:36
Am nevoie de ea 3 De la: tutankhamon 24 Aprilie 2009 12:51
barbat scorpion cu ascendent in leu 1 De la: 19 Octombrie 2009 00:03
fata - tata vitreg 7 De la: pusy 27 Aprilie 2009 15:15
Setari Cookie-uri