De la: vieru_cezar_iasi, la data 2012-09-23 02:53:33Sa nu te desparti! Asuma-ti responsabilitatea pana la capat si ai incredere in Dumnezeui. Probabil ca ti-ai facut vise prea mari despre casatorie. Dar casatoria nu e ceva unde totul e roz si frumos, ci inseamna si cruce care trebuie dusa pana la capat.
Pentru cazuri grave, Biserica Catolic poate ngdui celor cstorii s triasc desprii (o aa numit separare de la pat i mas),.....
Nici Biserica Ortodox nu consider a doua oar ca fiind cstorie, ci un fel de "pogormnt", ....
mai nea scaristie, te rog, du-te la biserica duminica si apoi iesi pe strada si priveste lumea din jurul tau!
nu cred ca trebuie sa mananci un ou intreg ca sa-ti dai seama ca e stricat!
si mai mult decat atat nu cred ca trebuie sa mananci oua stricate toata viata, doar pentru ca ai muscat din unul la un moment dat! (asta e referitor la casatoriile, sau relatiile bolnavicioase, care nu fac rau partenerilor, sau unuia din partenerii unui cuplu)
citezi doar ce-ti convine din biblie. dar nu zici nimic de geneza, de fiicele lui Lot, de Iuda si Tamara... si lista ar putea continua mult si bine.
ti-ai pus intrebarea daca pe aici sunt oameni la fel de bisericosi catine sau mai bisericosi?
poate sunt si laici, poate sunt musulmani, sau budisti sau neoprotestanti sau lutherani... religiile sunt multe si nu poti obliga pe cineva sa se inchine aceluiasi Dumnezeu, caruia i te inchini tu! (vezi ca asta a incercat Biserica Catolica pe vremea cand te ardeau pe rug pentru orice voiau ei)
apropos, ca o dai sus si tare cu crestinismul, ai vazut filmul Agora?
sunt convins ca nu! priveste-l si mai gandeste-te la ce-a facut Iisus si la ce a urmat dupa! gandeste-te la invataturile lui Iisus si la ce-au facut altii in numele lui, inclusiv cruciade si alte crime abominabile in "numele credintei si al religiei si al bisercii"
asa ca ciocu mic si joc de glezne amigos, ca faci praf!
|
heartbit
Postat pe 23 Septembrie 2012 11:45
|
Si eu sunt insarcinata... aproape de termen ( sa nasc )... si sincer am trecut prin momente grele...dar spunea cineva aici ca barbatul nu empatizeaza cu sentimentele femeii.. adevarat!
Eu zic ca trebuie invatat sa inteleaga prin ce treci...sa ai rabdare sa-i explici...sa ai rabdare sa vrea sa iti puna mana pe burtica sa simta copilasul....eu pe langa faptul de a trece prin momente grele ma simteam din partea socrilor doar acea persoana care le da un nepot si nimic mai mult...plus ca sotul meu a baut foarte mult in perioada de sarcina...dar usor, usor lucrurile se pot schimba... ii spui ca aveti nevoie de el...sa vina cu tine la doctor...nu-l feri de suferintele tale...etc... Un copil are nevoie si de tata! Nu fii egoista si te gandi doar la tine...
Eu m-am gandit la copilasul nostru... si de partea mea o aveam doar pe mama si pe sora mea... ajutor fizic si material doar de la ele am vazut si acum e totul....tare frumos...
Bafta si fii rabdatoare si inteleapta...nu mai e vorba doar de tine!
|
serbulaura
Postat pe 23 Septembrie 2012 11:50
|
|
nu, sarcina nu e perioada in care viitorul tata pleaca in miez de noapte sa iti faca tie poftele, nu exista asa ceva, decat daca esti o alintata. sarcina e un lucru firesc, natural, fara a incerca sa profiti de celalalt. in rest, tu stii ce e mai bine pt tine. daca el nu este persoana potrivita pt tine, mergi mai departe, decat sa treaca niste ani sa ajungi la aceeasi concluzie. bafta si nastere usoara
|
|
|
MARILENA_25
Postat pe 23 Septembrie 2012 12:38
|
Buna. Nu am mai postat de mult timp, insa cand am citit povestea ta am simtit nevoia sa iti scriu. Noi suntem in septembrie acum, deci nu se mai pune problema unui avort. Oricum nu te-as sfatuii sa faci asa ceva fiindca asta te poate marca pe viata (desigur, depinde de la o persoana la alta). Eu ma aflu acum intr-o perioada in care nu stiu exact ce este bine si ce este rau. Vrobesc cu persoane pe care le consider mai intelepte decat mine, insa descopar ca tot ceea ce mi se spune, instinctual deja stiam.
Credinta este cea care ma tine la suprafata si ma ajuta sa trec peste greutati. Gandirea pozitiva este cea care ma face sa imi schimb cate putin viata, zi de zi.
Cand ajut pe cineva, fie si cu cel mai insignifiant gest, ma face sa ma simt mai bine. Ceea ce ofer se intoarce la mine.
Nu este suficient sa gandesti pozitiv ci sa si crezi, sa simti vibratiile interioare.
Sotul tau....hmm....ce pot spune? Vorbeste cu el. Incearca sa il intelegi. Daca ai ghinionul si descoperi ca tie chiar nu iti place de el si ca nu reusesti sa il iubesti, respecti si sa fii recunoscatoare ca ti-a fost adus in cale, atunci este mai bine sa te desparti, fiindca asa impiedici iubirea sa se manifeste in viata ta, a copilului si a sotului tau.
Cate cupluri nu am vazut care s-au ales din motivele gresite? Mie personal inca imi este teama sa ma implic intr-o relatie, fiindca sunt genul care daca isi alege un partener, o face pentru tot restul vietii. Imi place sa cred ca sunt o persoana responsabila, cu un rezervor imens de iubire, un rezervor fara fund.
Iubeste-ti copilul, barbatul, insa in primul rand iubeste-te pe tine insati. Accepta-te asa cum esti si o sa vezi ca incetul cu incetul viata o sa fie mai frumoasa.
Daca nu esti o persoana care sa mearga la biserica, nu este nici o tragedie. Credinta poate fi manifestata sub foarte multe forme.
Cand o sa ti se nasca bebelusul, sa nu ii oferi nici prea multa iubire, insa nici prea putina.
O sa ai nevoie de ajutor, de asta sunt convinsa, insa de fiecare data cand simti ca nu mai faci fata, imagineaza-ti ca perioada intunecata deja a trecut, imagineaza-ti ca totul s-a terminat si o sa vezi ca o sa te simti mai bine.
P. S: O buna prietena m-a rugat sa iti scriu si din partea ei cateva vorbe. Sper sa iti fie de ajutor: Asemenea moft este oarecum un semn de iubire din partea ta, deoarece este vorba de un copil, iar in acel moment viata ia o o alta intorsatura, ce tine de responsabilitati cum ar fi: bani, casa, job asigurat, iar el, nu cred ca stie sa si le asume, ca un tata normal. De asemenea, asta cred ca il sperie.
Sfatul meu este ca trebuie sa ii spui cum sta treaba si vei vedea daca poate sa iti ofere dragostea, bani, un loc stabil care poate fi numit casa. Iar el, daca nu isi asuma aceste obligatii nu este omul care sa iti ofere sprijin in toate, desi tu ai acceptat un moft care tine de o fiinta.
Fii tu insati, iar cei care te iubesc, te vor sprijinii,cum ar fii mama, etc.
|
ladyd
Postat pe 23 Septembrie 2012 13:03
|
|
buna...imi pare rau ca treci prin aceasta situatie si cred ca nu ti-a fost usor de loc....te inteleg pt ca si eu am un baietel de 1 anisor si in perioada sarcinii am avut probleme cu sotul meu(altele decat ale tale)...sa le fie rusine la cei care te critica sau te acuza ca nu ti-ai dat silinta sa mearga bine relatia ta....nu cred ca au avut copii sau au fost insarcinati vreodata sa stie ce inseamna.....in primul rand in perioada sarcinii femeia este mult mai sensibila,are nevoie de mai multa afectiune...te incearca sentimentul de neliniste pt ce va fi, cum va fi,daca te vei descurca iar sotul tau trebuie sa faca TOTUL ca tu si bebelusul tau sa fiti linistiti si ocrotiti, sa nu duceti lipsa de nimic ....parerea mea personala (bineinteles tu trebuie sa faci ceea ce simti ca e mai bine in primul rand pt copilul tau si pt tine) este sa pleci de acasa ...de ex la parintii tai si sa ii dai o perioada de gandire dupa ce i-ai explicat ceea ce te deranjeaza....nu il cauta tu....lasa-l sa te caute el....daca ramane tot asa de agresiv....si nu isi da interesul pt tine si in mod special pt copil....LASA-L....PARASESTE-L este mult mai bine pt tine si copil....inseamna ca este un egoist nenorocit si nu merita sa se bucure de cel mai frumos dar pe care poate sa il primeasca in viata....apeleaza la parintii tai ...la prietenii tai....nu sta cu el pt ca ceea ce te afecteaza pe tine il afecteaza si pe copil...crede-ma ca stiu....sa dea Dumnezeu sa ii vina mintea la cap pt ca altfel nu stie ce pierde si el pierde nu tu...... daca nu ii vine mintea la cap aduna-ti puterile, sterge-ti lacrimile si viata merge mai departe....trebuie sa fii puternica pt copilul tau...SA DEA DUMNEZEU SA AUZIM DE BINE..
|
clau1978
Postat pe 23 Septembrie 2012 13:13
|
De la: serbulaura, la data 2012-09-23 11:50:38Si eu sunt insarcinata... aproape de termen ( sa nasc )... si sincer am trecut prin momente grele...dar spunea cineva aici ca barbatul nu empatizeaza cu sentimentele femeii.. adevarat!
Eu zic ca trebuie invatat sa inteleaga prin ce treci...sa ai rabdare sa-i explici...sa ai rabdare sa vrea sa iti puna mana pe burtica sa simta copilasul....eu pe langa faptul de a trece prin momente grele ma simteam din partea socrilor doar acea persoana care le da un nepot si nimic mai mult...plus ca sotul meu a baut foarte mult in perioada de sarcina...dar usor, usor lucrurile se pot schimba... ii spui ca aveti nevoie de el...sa vina cu tine la doctor...nu-l feri de suferintele tale...etc... Un copil are nevoie si de tata! Nu fii egoista si te gandi doar la tine...
Eu m-am gandit la copilasul nostru... si de partea mea o aveam doar pe mama si pe sora mea... ajutor fizic si material doar de la ele am vazut si acum e totul....tare frumos...
Bafta si fii rabdatoare si inteleapta...nu mai e vorba doar de tine!
fara suparare dar daca reusesti sa stai langa asemenea persoane.....dar nu sfatui sa faca altii la fel....sa stea langa niste persoane cu 100 de fete...care isi pun o masca pe fata in functie de interese...crezi ca dupa ce mai creste un pic copilul te vor stima socrii tai mai mult? si o sa iti bage strambe in relatia cu sotul tau...am si eu o asemenea pereche de socrii dar eu nu am acceptat multe...si m-am impus....daca nu ma respecta sa stea la distanta macar....
|
clau1978
Postat pe 23 Septembrie 2012 13:46
|
bun... o sa incerc sa ii explic teoriile astea religioase si fie-mii care m-a intrebat la nici 6 ani "de ce trebuie sa stea asta cu noi" (in conditiile in care sintem despartiti dar am incercat sa ii ofer copilului concedii normale, cu ma-sa si tat-su in aceeasi locatie) si "de ce nu isi gaseste alt hotel"... A, si sa ii spun ca nimic nu compenseaza marea aia dragoste de tata...
Iar influenta mea asupra acestor mirobolante relatii de familie este zero. N-am intervenit niciodata nici sa il discreditez, nici sa il ridic in slavi. Pur si simplu asta e legatura pe care a reusit sa o aiba el cu copilul, dupa ce a compromis legatura cu mine in acelasi mod: printr-o doza imensa de egoism.
De ex., dl. si-a facut asigurare medicala inainte sa plece prin zone exotice. SI-A facut. Nu i-a trecut prin minte ca ar putea sa ii faca si copilului... sau macar sa intrebe, copilul are? Alt exemplu: a insistat sa aiba locul la geam in avion. Nu conteaza ca fie-sa vroia sa stea si ea la geam. A facut o mare criza ca nu mergem in nu stiu ce excursie, pentru ca pe cea mica o durea un piciorus. Iar in ultima zi s-a ratoit la copil ca el "nu mai accepta sa fie tatal ei daca nu il asculta." Moment in care mi-am calcat principiile si m-a bufnit risul intr-un mod pe care nu l-am putut controla: asa, si? Daca dl. nu mai accepta sa fie tat-su, cum va solutiona aceasta problema?
|
quasaria
Postat pe 23 Septembrie 2012 15:26
|
|
Nu prea ai scris multe detalii despre tatal copilului dar e clar ca amandoi treceti prin niste momente mai dificile din viata voastra si ca nu trebuie sa va grabiti cu deciziile de despartire aveti un copil pe care ar trebui sa il cresteti impreuna daca l-ati facut sa aveti responsabilitatea amandoi de a va ocupa de copil si sa lasati prostiile si certurile dintre voi .Apoi nu e perfect corect sa profiti de sarcina si sa il terorizezi cu "vreau pepene in miezul noptii" e doar un moft la unele femei si totul e din cauza schimbarilor hormonale din timpul sarcinii nu trebuie sa ia ura pe copil si pe tine pt ca tu i ceri tot felul de chestii numai pt ca esti gravida si trebuie sa le execute fi mai intelegatoare si tu nu fi imposibila si el o sa se mai linisteasca ,o sarcina e ceva normal si trebuie tratata normal fara exagerari ,trebuie sa te odihnesti sa te alimentezi corect sa lucrezi dupa posibilitati cu efort mai mic dar nu trebuie sa schimbi prea multe din activitatile tale obisnuite daca sarcina merge bine si te simti bine poarta-te si tu normal fara exagerari ,e o etapa frumoasa de care trebuie sa va bucurati nu sa va terorizati unul pe altul ,pt amandoi e ceva nou si putin mai diferit dar nu imposibil de realizat ,purtati-va cu drag unul fata de altul ,el trebuie sa fie putin mai grijuliu dar nu exagerat iar tu sa nu fi nervoasa agitata ca i faci rau copilului el simte tot ce simti tu inca din primele luni si nu cred ca ai vrea sa fie si el nervos si plangacios dupa ce il nasti din cauza ca tu ai fost toata sarcina trista sau nervoasa .Bucurati-va de el si el va zambi din interiorul tau si va fi sanatos .Ai grija de tine traieste si poarta-te mai sanatos in aceste luni pana vei naste si totul iti va fi rasplatit cu cea mai mare bucurie si fericire din viata ta cand il vei tine in brate pt prima data si tu si iubitul tau ,vei vedea ca copilul va schimba atitudinea voastra rebela.Sant aici pt alte sfaturi .sanatate multa si succes!
|
micurutza2005
Postat pe 23 Septembrie 2012 17:21
|
|
Buna,,,,am citit mesajul tau , care nu mi-a palcut prea mult, dar incerc sa-mi dau si eu o parere , asta nu inseamna ca trebuie sa faci asa, dar tinand cont de faptul ca v-ati sau va mai iubiti, actualmente esti insarcinata, a fost bine la inceput , iar acum nu , nu accepta situatia, adica in a se purta rau cu tine caci cu siguranta asa va fi si in continuare, poate si mai rau, nu inseamna ca daca vei avea un copil cu el, gata esti la picioarele lui, multi asa au impresia, trebuie sa existe acea iubire, acel respect care a fost si la inceputul relatiei. Ce pot sa-ti spun asa pe scurt,,,,NU ACCEPTA SA -SI BATA JOC DE TINE, INDIFERENT CA ESTI SAU NU INSARCINATA, NU A INCEPUT LUMEA CU EL SI NICI NU SE TERMINA CU EL,,,,,iti doresc o zi cat mai placuta si multa liniste , evita starile de nervi, ca in interiorul tau exista fiinta care iti va da cea mai are satisfactie pentru a traii .Iti doresc multa liniste , sanatate , o nastere usoare si un copil sanatos.
|
garbo018316
Postat pe 23 Septembrie 2012 18:16
|
Buna,
Am trecut si eu prin asta..numai ca din fericire nu m-am casatorit...Din experienta personala iti relatez cele de mai jos.
Intre timp,la scurt timp dupa nasterea lui bebe ,tatal lui bebe nu numai ca nu s-a schimbat dar am primit si o fisura de glezna bonus...si atunci am ajuns la vorba lui B.Pascal care spunea ca ''nenorocirea omului vine din faptul ca nu poate sta singur intr-o camera..."Norocul meu a fost ca eu aveam casa mea,chiar daca era doar un apartament micut confort II in Militari.
Bebe a crescut asa cum mi-am dorit desi nu a fost nimeni sa ne ajute...pt ca eu am pus accent doar pe doua lucruri:dragoste si educatie.
E un baietel superb pt care si acum fac sacrificii fiind cu cineva hai sa spunem elegant nepotrivit, dar nu mi pare rau.Bebe invata in Belgia la un liceu de stat renumit,vrea sa ajunga medic,e campion la judo si inot,face orga si pian.Si spun ca nu imi pare rau pt ca viata si alegerile ii apartin ,iar eu niciodata nu am sa il consider o prajitura pe care vreau sa o obtin si sa o mananc doar pt mine!Chiar daca pt asta am lasat 20 de ani de munca din tara,din care 8 ani ca avocat ca sa fac curat la mosi si babe si sa ii ofer copilului meu tot.
El,tatal lui bebe, a ramas tot baiatul mamei...si tot singur si acum dupa 15 ani...
Eu am ajuns din tehnician la gaze avocat dar prin multa munca,ambitie si efort.Bebe a fost carat dupa mien ca o sacosa peste tot...Dar asta ne-a intarit relatia mama -copil iar acum suntem cei mai buni prieteni...Iar eu dupa 5 ani de absenta de pe piata muncii voi deveni avocat si aici si la Brussel si se pare ca in curand vom fi doar noi doi cu motanul si catelul asa cum visam demult....
Morala este:daca simti ca un om este nepotrivit nu incerca sa faci cu el o familie..Te vei distruge si nu vei reusi sa ii oferi lui bebe o familie.Gandeste te ca exista copii orfani fie din cauza unui accident fie din alte cauze si totusi viata merge mai departe.Nu spun ca a fi parinte singur e ideal sau ca e usor.Dar iti spun din experienta ca merita sa fi parinte si mama unui copil al tau cu conditia sa vrei si sa fi in stare sa lupti pt voi!
|
avocat_anca_paun
Postat pe 23 Septembrie 2012 18:39
|
|
Draguta si cine te tine sa te desparti de asa specie de om?? Chiar nu va inteleg pe voi femeile de stati sa suportati ce?Toanele si fitele lor ?de ce ?Si eu am o fetita si m-am despartit si daca ai sprijin din partea familiei si a prietenilor nu aveti de ce va face griji ,si chiar daca nu as fi avut sprijin tot faceam pasul ,sa inghit toanele la cine si la ce?Consider ca si eu sunt om si am parte la viata linistita si fara nervi din partea masculilor ,ei vor copii?si sa-i creasca stiu?habar nu au nici de viata lor dar sa screasca un copil .Iti doresc bafta in decizie dar ai si tu nevoie de liniste si de viata.
|
silvyc
Postat pe 23 Septembrie 2012 18:54
|
|
Imi pare rau ca treci prin asa ceva.E omul care nu are incredere in tine si crede ca nu esti in stare sa faci un pas fara sa te sprijini de el.incearca, ca data viitoare cand aveti macar o simpla disctie nu cearta sa iti faci bagajul si sa pleci.Daca el va vrea langa el nu cred ca ajungi la usa .eu am trecut prin ceva asemanator,am procedat astfel si credema ca imi este mai bine.si la faza cu mama sa, aratai ca esti mai buna decat ea si cand vine in vizita la voi aratai usa frumusel fara sa te vada el si lupta pentru teritoriul tau.
|
oanabad
Postat pe 23 Septembrie 2012 19:09
|
|
buna.am trecut print'o situatie asemanatoare.am 23 de ani,iar copilul are 5 ani in cateva luni.tatal lui a fost in perioada de dinaintea sarcini cel mai bun iubit.atentii vorbe frumoase ,am crezut ca este "fat frumos" pe care si'l doresc toti.in timpul sarcinii mi'a aratat ca va fi cel mai bun tata,el isi dorea foarte mult copilul ,eu eram putin dezamagita pentru ca m'a prins sarcina in ultimul an de liceu(greseala multora dintre fetele de varsta 16-18 ani,cu neatentia si inconstienta) si aveam planuri mari: facultate , sa imi cumpar o casa a mea o masina,cam tot ce isi doresc tinerii la varsta aceea.intr'un final ne'am si casatorit,ne'am mutat impreuna in casuta noastra,stateam impreuna si inainte cu vreo jumatate de an sa aflu de sarcina si era cel mai frumos vis.apoi sarcina asa zis "neplacuta" s'a transformat intr'o minune pentru amandoi.dupa nastere ,n paralel cu sarcinile de mama si sotie am fost si eleva in clasa a 12-a,pe care am reusit sa o si termin si sa iau examenul de BAC,iar dupa cele mai frumoase zile a urmat cosmarul.copilul crestea avea nevoie de multe lucruri,servetele umede,pampers,crema pentru copii , lapte praf pentru ca laptele de la san nu era suficient de gras pentru el si au cam inceput cateva greutati.pe care le depaseam intr'adevar cu ajutorul parintilor,si aici fac referire mai ales la partea financiara.insa presupun ca nu era deajuns.nu l'am privat de atentia care i se cuvenea lui,ca barbat sa iubitul meu(ma rog,sotul meu) nu amestecam viata de iubit-iubita(sot-sotie) cu viata de mama-tata,insa a inceput usor usor sa isi scoata la iveala adevarata fata. multe persoane mi'au spus ca ni se va destrama casnicia pentru ca pun copilul pe primul loc pentru ca asta ste prioritatea malelor acum,insa am incercat pe cat posibil sa nu fac asta.si sa dau un exemplu,noi inainte de sarcina ieseam in fiecare duminica seara undeva cu prietenii,obisnuinta care s'a p[astrat si dupa nastere.nu pot sa spun ca absolut in fiecare duminica ieseam si eu,insa el iesea si nu i'am spus niciodata sa stea cu mine acasa ca asa vreau eu,sau ca daca nu ies eu sa nu iasa nici el si etc de genul acesta.intr'un cuvant aveam aceeasi viata.de cateva ori s'a implicat si el in activitatile astea de mama:il hranea cu biberonul,ma ajuta sa ii fac baie,il schimba cand era nevoie daca il rugam...dar dupa un timp nu a mai facut niciuna din astea.a inceput sa iasa din ce in ce mai des,cu un grup de prieteni comuni,pana am aflat ca ma insela cu o colega de serviciu.aaa am uitat sa spun,ca noi am lucrat impreuna (chiar daca eram si eu minora pe timpul acela).si colega iubareata fusese chiar fata care ma schimba pe mine la tura.iar apoi a inceput sa bea si sa consume tot felul de substante care il transformau intr'o bestie violenta.la prima palma am dat vina pe mine.probabil nu ii ofer eu suficienta atentie lui,m'am ocupat in exces de rolul de mama si am uitat sa fiu si sotie si prietena a lui...a doua oara am dat vina pe bautura : era beat,nu stia ce face" ,dar apoi devenise obisnuinta.pana intr'o zi cand i'am pus capat.ultima picatura care a umplut paharul a fost un scaun pe care mi l'a dat in nas,am stat 2 saptmani bandajata si traumatizata.prietenii si rudele imi spunea sa inaintez dosarul in instanta dar nu am vrut sa fac asta....si asa a venit si divortul si a trebuit sa dispar cateva luni bune din poras pentru ca , sincer, imi era frica de amenintarile lui...pusese copilului cutitul la gat si mie la spate si imi spunea ca daca nu suntem ai lui nu vom fi a nimanui...bineinteles tot sub influenta stupefiantelor.practic asta a fost ceea ce l'a distrus pe el,l'am iubit,l'am urat,acum imi e indiferent.copilul este bine ,creste alaturi de mine de parintii mei,nu prea vrea sa il vada deoarece ii e cam frica de el din cauza chestiilor care le'a facut in trecut,retine anumite momente care le'am "petrecut" impreuna si certuri si palme...etc de genu...staful meu este sa il cunosti bine inainte de a face vreun pas gresit.un copil nu este o joaca,este ceva care il ai toata viata...deci sa stie bine ce vrea ,si tu la fel.o seara placuta!mult succes si o sarcina usoara iti doresc.
|
z4mb3t
Postat pe 23 Septembrie 2012 20:24
|
eu as vrea... o femei cu copil..macar am ce discuta cu ea.. nu am timp actualmente s astam de vb.. dar daca vrei putem discuta mai multe nu ezita sa scrii un mail la :
gl85gid@yahoo.com
George ma numesc.
p.s: renunta la el.. urmeaza-ti viata.. mai sunt si altii
|
garbo_68
Postat pe 23 Septembrie 2012 20:30
|
@286, a gravitat-o? 
George &...&....&...:P
|
Axl_R
Postat pe 23 Septembrie 2012 20:47
|
De la: heartbit, la data 2012-09-23 11:45:49De la: vieru_cezar_iasi, la data 2012-09-23 02:53:33Sa nu te desparti! Asuma-ti responsabilitatea pana la capat si ai incredere in Dumnezeui. Probabil ca ti-ai facut vise prea mari despre casatorie. Dar casatoria nu e ceva unde totul e roz si frumos, ci inseamna si cruce care trebuie dusa pana la capat.
Pentru cazuri grave, Biserica Catolic poate ngdui celor cstorii s triasc desprii (o aa numit separare de la pat i mas),.....
Nici Biserica Ortodox nu consider a doua oar ca fiind cstorie, ci un fel de "pogormnt", ....
mai nea scaristie, te rog, du-te la biserica duminica si apoi iesi pe strada si priveste lumea din jurul tau!
nu cred ca trebuie sa mananci un ou intreg ca sa-ti dai seama ca e stricat!
si mai mult decat atat nu cred ca trebuie sa mananci oua stricate toata viata, doar pentru ca ai muscat din unul la un moment dat! (asta e referitor la casatoriile, sau relatiile bolnavicioase, care nu fac rau partenerilor, sau unuia din partenerii unui cuplu)
citezi doar ce-ti convine din biblie. dar nu zici nimic de geneza, de fiicele lui Lot, de Iuda si Tamara... si lista ar putea continua mult si bine.
ti-ai pus intrebarea daca pe aici sunt oameni la fel de bisericosi catine sau mai bisericosi?
poate sunt si laici, poate sunt musulmani, sau budisti sau neoprotestanti sau lutherani... religiile sunt multe si nu poti obliga pe cineva sa se inchine aceluiasi Dumnezeu, caruia i te inchini tu! (vezi ca asta a incercat Biserica Catolica pe vremea cand te ardeau pe rug pentru orice voiau ei)
apropos, ca o dai sus si tare cu crestinismul, ai vazut filmul Agora?
sunt convins ca nu! priveste-l si mai gandeste-te la ce-a facut Iisus si la ce a urmat dupa! gandeste-te la invataturile lui Iisus si la ce-au facut altii in numele lui, inclusiv cruciade si alte crime abominabile in "numele credintei si al religiei si al bisercii"
asa ca ciocu mic si joc de glezne amigos, ca faci praf! pai cruciadele le-au purtat preotii care nu respecta poruncile...Ce treaba are Hristoa cu cruciadele?Ce vina are Iisus ca tu nu vrei sa respecti poruncile...Apoi si el are voie sa isi spuna parerea,,,respecta-i credinta daca esti un om cu bun simt....
|
ingerasulluptator
Postat pe 23 Septembrie 2012 20:54
|
pai cruciadele le-au purtat preotii care nu respecta poruncile...Ce treaba are Hristoa cu cruciadele?Ce vina are Iisus ca tu nu vrei sa respecti poruncile...Apoi si el are voie sa isi spuna parerea,,,respecta-i credinta daca esti un om cu bun simt...
Eu ca crestina nu m-as casatori si nu as face un copil cu un barbat care nu respecta poruncile....Si nu face un contract prin care sa plateasca cheltuielile la copil jumatate ca femeia sa fie in siguranta....
Eu consider ca o femeile nu trebuie sa traiasca cu un barbat daca nu respecta cea a promis sa isi respecta femeia pana ce moartea va desparti....Dar barbatul este obligat sa plateasca jumate la toate cheltuilele la copiii ca femeia sa nu fie nevoita sa gaseasca alt barbat....
Pt ca eu nu consider ca este obligatoriu sa traiesti cu barbat care se comporta urat pt ca te stie ca depinze de el....Mai bine singura si cu banii lui decat sa traiesti nefericita...
Pt ca Dumnezeu nu vrea sa traiesti cu un barbat care nu isi respecta atributiile de sot sa respecte nevasta si sa nu o trateze ca o sluga
|
ingerasulluptator
Postat pe 23 Septembrie 2012 20:58
|
daca barbatul vrea copiii sa isi respecte atributiile de barbat..Asa cum femeia stie sa faca copiii si sa vomite asa si el trebuie sa stie sa faca macar sa ii trateze poftele....Ca copii se fac cu acordul la amandoi asa ca amandoi sa poata greutatea sacinii nu doar femeia....
femeile sunt naive sa nu semneaza contract inainte ca sa fie in siguranta si barbati sa plateasca jumate din cheltuili la tot ce ii trebuie la copiii.Pt ca daca stii sa vrei copiii asa cum vor barbatii asa sa stie sa isi puna si osul la munca sa ii poate creste si sa isi sustina nevasta
|
ingerasulluptator
Postat pe 23 Septembrie 2012 21:02
|
|
Trebuie sa fi fericita ptr a naste un bebe sanatos ! Multi barbati isi arata adevarata fata de abia cand apare un copil, cred ca partenera lor este mai dependenta de ei, iar ei atunci isi permit sa faca si sa se poarte asa cum si-au dorit din totdeauna ! Multi insa sunt f. speriati si ca sa se arate mai puternici se poarta urat fara sa se gandeasca la consecinte ! Oricum nu trebuie sa te lasi umilita si sa incerci sa ai o discutie transanta cu el ! Daca e agresiv nu ezita ptr ca asa o sa poarte si cu bebe si nu cred ca vrei sa-ti vezi copilul supus la cine stie ce mizerii ! Mai bine un singur parinte decat doi care se cearta si sunt violenti unul cu celalalt traumatizandu-si proprii copii ! Mult succes si nastere usoara !
|
domis
Postat pe 23 Septembrie 2012 21:21
|
|
salut! am raspuns la mesajul tau fiindca e foarte asemanatoare situatia pe care am trait-o eu.am un baietel de 4 ani.probleme in sarcina nu am avut cu sotul meu .locuiam in italia.el lucra si seara era fericit sa vina acasa.am locuit cu el 11 ani.de cind ne-am mutat in romania,2008 o inceput calvarul la mine in familie.eu-s de origine basarabeanca si el oradean.familia lui nu ma iubea.aveau prejudecati...criticau...nu le tacea gura o tira...maica-sa se baga in relatia noastra .deci...ce sa spun ,eu mi-am crescut singura copilul cu ajutorul parintilor mei.sotul meu de cind ne-am mutat in romania din distractii nu mai iesea...eu deja facem alergie cind il auzeam ca el iese...si iese...venea noaptea...pe mine nu ma ajuta cu nimic.cind aveam discutii...ma lovea, pina intr-o zi cind mi-a dat un pumn in fata ...mi s-a luminat si m-a cuprins o liniste ,apoi m-am intrebat:ce caut eu aici? cum permit sa vada copilul asa ceva? mi-am facut bagajele in 13 februarie si am plecat de la oradea.eu am fost toleranta cu el,i-am lasat si libertate...dar pina la un punct...nu se mai putea.acum is separata,inca nu am dat la divort...urmeaza...e trist...dar pentru binele tuturor am incetat cu raul...nu vreau sa-mi traumatizez copilul.de cind am plecat sotul meu de 2 ori a sunat sa intrebe de fiu-sau .atit.acum sint bine.fac psihoterapie sa-mi vindec ranile.dar is optimista,traiesc in armonie si liniste interioara.va doresc tuturor pace si iubire! imi pare nespus de rau pentru femeile care trec prin astfel de situatii!
|
lora80
Postat pe 23 Septembrie 2012 22:04
|
|
Sfatul meu, pastreazal dar sa nu uiti ca iti va fi foarte greu, nici un alt barbat nu se va lega la cap fara ca sa-l doara, 99% nu vor dori sa aiba grija de obligatiile altuia.
|
diavolul_tasmanian
Postat pe 23 Septembrie 2012 22:49
|
Iubita mea. Am scris si rescris mesajul de cateva ori pentru ca nu vreau sa fie nici lung nici plicticos si as vrea sa te ajute. Sa iti fie de folos si pentru viata si pentru suflet.
1. Pe parte laica, te-as sfatui sa mergi la un psiholog de cupluri. Cauta unul bun din orasul in care esti si mergeti amandoi. Daca e dispus sa mearga cu tine, e din start un pas bun. Nu spune nimeni sa mananci oua stricate cum zicea cineva, insa nu te "monta" dinainte cu privire la um sunt ouale respective. Prin "montat" ma refer la a pleaca de la o idee reconceputa. Nu iti fixa in cap ca e rau sau bun. Ca relatia e bolnavicioasa. Psihologul respectiv o sa te invete despre comunicare. Despre filtrele pe care fiecare dintre noi le avem: personalitate, educatie, expereiente, traume, exemplele parintesti, etc). Tu el ai pe ale tale, asteptarile tale, dorintele tale. El le are pe ale lui. Pshihologul e neutru si, in plus, e calificat. Au fost multe relatii reparate in felul asta.
2. Pe parte crestina as zice ca ai trei lucruri de facut.
a) In primul rand roaga-te la Dumnezeu in fiecare seara si in fiecare dimineata. Spune Tatal Nostru si pe urma roaga-L pe Dumnezeu sa te ocroteasca pe tine si pe copilul care creste in tine si sa te ajute si sa rezolve problema pe care o ai cu sotul tau. Roaga-te exact asa. Nu II spune tu cum sa te ajute si ce ar trebui sa faca, pentru ca El stie mai bine si care e problema ta si care e cea mai buna solutie la ea, pentru toata lumea. Doar sa Il rogi si te va surprinde cu solutii la care nici nu te gandeai. Atat de simple si frumoase.
b) In al doilea rand, vorbeste cu preotul tau duhovnic. Daca nu ai unul, cauta unul. Fie cauti la biserica din a carei parohie este casa ta, fie vorbesti cu prietenele tale si daca una dintre ele stie un preot cu har, roag-o sa te duca la el, sa vorbiti. O sa te indrume cel mai bine ce sa faci, ce ai voie sa faci si ce nu, cand, cum, etc. Daca nu esti ortodoxa, ci catolica, si acolo exista preoti duhovnici, iar la bisericile protestante, exista pastori. Cauta pe cineva care sa cunoasca religia in care esti botezata si "regulile" ca sa zic asa. Nu te lua dupa toate "babele din sat". Ca fiecare o sa aiba o alta teorie si doar o sa te zapacesti. Roaga-l sa iti citeasca sau sa iti faca o molifta sau orice altceva crede de cuviinta ca e bine pentru voi de facut. Mergi si cu sotul tau daca vrea. Ar fi cel mai bine. Insa mergi si fara, daca e recalcitrant.
c) Daca esti ortodoxa sau catolica (stiu ca protestantii nu fac asta) fa curat in casa si cheama preotul de la parohia din care esti si sfinteste casa. O casa sfintita e ca un asternut curat. Degeaba faci baie (molifta, spovedanie etc.) daca asternutul (casa) e tot murdar. Te murdaresti repede inapoi.
Sa iti ajute Bunul Dumnezeu si Maica Domnului sa gasesti calea cea dreapta si sa ti se rezolve toate probleme. Iti doresc o nastere usoara si un copil sanatos de care sa te bucuri.
|
garbo080210
Postat pe 24 Septembrie 2012 00:09
|
D-nule Cezar din Iasi,pana la DUMNEZEU ne mananca sfintii.Scuza-ma,dar nu sunt de acord cu ce ai scris dumneata.O femeie sa suporte de exemplu bataile si batjocura unui barbat.Asa vrea D-ZEU?????Ca asa e scris???? 
|
Mary_Marymary_1
Postat pe 24 Septembrie 2012 01:17
|
Dar de ce sa nu fim rasfatate? Care ar fi problema? In fond noi purtam greutatea 9 luni in pantec,noi nastem. Stiu cumva barbatii ce se intampla cu femeia cand incepe sa-i creasca burtica si vede ca se misca greu, ca nu poate sa isi lege sireturile, ca oboseste mergand, cand se transforma si se ingrasa din cauza sarcinii! Nu si de ce sa nu avem si noi parte de putin rasfat si alinare? Pentru ca majoritatea barbatilor nu sunt suficient de maturi niciodata. Si majoritatea fung de responsabilitatile lor.(aici nu ma refer numai la copii)ma refer si la responsabilitatile lor in general!(cu mici exceptii) sunt foarte putini barbatii care mai au coloana vertebrala...
Cu parere de rau spun asta domnilor...
|
garbo_2622
Postat pe 24 Septembrie 2012 09:33
|
|
Buna frumoasa mamica. Am citit mica ta poveste si imi amintesc de ea. COSMAR!!! M-am despartit de tatal copilului meu cand eram insarcianta, iar eu am pastrat copilul. Parintii mei nu m-au inteles muuuuulta vreme, am suferit enorm, dar fetitza mea e un miracol de frumoasa si desteapta si nu imi pare rau ce am facut. Si uite ca fetitza mea acum este in clasa intai si dupa o pauza de 6 ani de singurate am cunoscut un barbat care suntem impreuna de 1 an, iar fetitza mea il adora ,il iubeste ii spune tati si e super.Eu am o vorba... SA SE SPARGA GURA LUMII IN DOUA!!!! si uite asa am decis sa tin sarcina, chiar daca 3 dobitoci de medici mi-au spus ca fatul meu era mort in burta, eu m-am incapatanat chiar daca aveam dureri groaznice de burta, pierdeam sange, faceam zilnic incepand de la 1 luna si jumatate de sarcina cate 3 injectii pe zi plus pastile cu pumnul asa am mers inainte zilnic pana am nascut, sa o nasc prematur la 6 luni si jumatate, internata de 4 ori in spital si alte multe probleme, dar am mers inainte fara nici un sprijin din partea nimanui.Riscul era sa o nasc cu malformatii mi-au spus mai multi medici si de abia la 3 luni si jumatate am aflat ca fatul e viu se e bine, iar daca imi vezi fetitza e o PAPUSA BARBIE. Asa ca fa ceea ce simti, indiferent de ce zice lumea. Tatal copilului meu nu a recunoscuto nici in ziua de azi, nici nu vreau, nu ma sprijina cu nimic familia lui, nu am nici o legatura cu ei, noi nu existam. Eu fetitzei mele nu i-am vorbit niciodata de tatal ei biologic, am incercat sa traim fericite si sa ne iubim enorm doar noi doua, altceva mie nu imi pasa. O DIVINIZEZ PE FATA MEA! O IUBESC! O ADOR! Nici nu imi pot exprima in cuvinte toata iubirea pe care eu o am pt ea. SUCCES ITI DORESC!!! PUP
|
garbo_2086
Postat pe 24 Septembrie 2012 10:08
|
|
draga mea, daca de la inceput nu este iubire si mai ales respect (din partea mandurora) atunci acea relatie este ca si moarta. Si iti spuneam de respect pentru ca, faptul ca esti insarcinata nu trebuie sa devina pentru el o povara, nu trebuie sa ,,se faca pepena in miez de noapte". O femeie care a decis sa aiva un copil si-a asumat toate responsabilitatile ata fizice cat si psihice ale acestui fapt.Trebuie sa analizezi la rece daca aceasta relatie este intr-adevar de viitor sau nu. Daca da, incercati sa reconstruiti impreuna, sa pregatiti impreuna marele eveniment al nasterii copilului. Daca crezi ca nu, atunci renunta, pentru ca aceasta ,,relatie " te va distruge din toate punctele de vedere.
|
pirania_1960
Postat pe 24 Septembrie 2012 10:21
|
exact... oare cum o religie care cica e bazata pe iubirea aproapelui poate sa ajunga sa fie asociata cu asemenea atrocitati, n-am inteles niciodata... 
Un fel de iubeste-ti barbatu' din tot sufletul ca altfel te ia mama dreak, pacatoaso! 
|
quasaria
Postat pe 24 Septembrie 2012 12:17
|
|
ce a fost a fost! ai facut greseli si e normal. important e sa inveti ceva din ele si sa aplici ce ai invatat. nu inteleg, insa, de ce mai stai cu el? nu vei fi singura mama singura! si copilul va creste mult mai frumos intr-o atmosfera armonioasa si plina de pace. nu e neaparat necesar sa ai un barbat, care pana acum nu a reusit sa depaseasca perioada copilariei, langa tine ca sa cresti un copil. deci, daca iti iubesti copilul, nu il supune stresului unui cuplu care nu are acelasi drum. tatal se poate implica, daca doreste asta, in cresterea copilului si daca voi doi nu mai sunteti impreuna. dar, fiecare dintre noi traieste cu propriile decizii.
|
garbo_6361
Postat pe 24 Septembrie 2012 13:13
|
De la: quasaria, la data 2012-09-24 12:17:48exact... oare cum o religie care cica e bazata pe iubirea aproapelui poate sa ajunga sa fie asociata cu asemenea atrocitati, n-am inteles niciodata...
Un fel de iubeste-ti barbatu' din tot sufletul ca altfel te ia mama dreak, pacatoaso! Pai iubirea de aproapele este valabila si pt barbati....Daca barbatii vor iubire si afectiune atunci si ei trebuie sa respecte ce au promis atunci cand sau casatorit..Sa isi iubeasca nevasta si sa o respecte pana ce moartea ii va desparti....si nevasta a promis la fel...Dar daca barbatul nu isi respecta promisiunile si atributiile lui de sot sa isi respecte nevasta si sa nu o tina pe post de servitoare atunci de ce femeia trebuie sa isi respecte promisiunile ei...Daca barbatul nu isi respecta atributiile care le-a facut la casatorie,,casatoria se poate anula...
Si daca te duci la popa sa te spovedesti sigur ca te invata sa stai sa te chinui cu un barbat pacatos si mincinos...daca barbatul nu respecta femeia singura optine este sa se anuleze casatoria nu sa stai langa un barbat terorist care profita de naivitatea femeilor care asculta preotii care le invata tot lucruri care sunt in favoarea barbatilor pt ca si ei preotii tot pacatosi si mincinosi sunt si nu sunt cinstiti sunt niste excroci
|
ingerasulluptator
Postat pe 24 Septembrie 2012 14:03
|
Pai iubirea de aproapele este valabila si pt barbati....Daca barbatii vor iubire si afectiune atunci si ei trebuie sa respecte ce au promis atunci cand sau casatorit..Sa isi iubeasca nevasta si sa o respecte pana ce moartea ii va desparti....si nevasta a promis la fel...Dar daca barbatul nu isi respecta promisiunile si atributiile lui de sot sa isi respecte nevasta si sa nu o tina pe post de servitoare atunci de ce femeia trebuie sa isi respecte promisiunile ei...Daca barbatul nu isi respecta atributiile care le-a facut la casatorie,,casatoria se poate anula...
Si daca te duci la popa sa te spovedesti sigur ca te invata sa stai sa te chinui cu un barbat pacatos si mincinos...daca barbatul nu respecta femeia singura optine este sa se anuleze casatoria nu sa stai langa un barbat terorist care profita de naivitatea femeilor care asculta preotii care le invata tot lucruri care sunt in favoarea barbatilor pt ca si ei preotii tot pacatosi si mincinosi sunt si nu sunt cinstiti sunt niste excroci
|
ingerasulluptator
Postat pe 24 Septembrie 2012 14:04
|
12:04, 6 Aprilie 2022
Caius Covrig își donează ziua și face apel la umanitate! Hai să facem echipă și să-l ajutăm pe Alin !
Ce își doresc gravidele din România pentru copiii lor. Psiholog: Resimt o responsabilitate imensă de a-și ști copilul în siguranță pe viitor
Irina, eleva de 10 ce vine zilnic la școală de la 15 kilometri distanță, își dorește ca într-o zi să fie studentă la Teatru
Inima Copiilor strânge 10.000 de promisiuni pentru extinderea secției de Cardiochirurgie de la Marie Curie