|
De curind s-a ajuns la concluzia ca navigatul in Internet ore in sir si mai ales la copii dezvolta dementa si da dependenta fata de calculator si lumea virtuala.Acesti copii care stau ore-n sir pt. jocuri nu ajung sa-si dezvolte inteligenta ci dimpotriva,fara ajutorul calculatorului nu mai sint in stare sa scrie,sa calculeze,sa invete sa fie firi independente etc. Asa ca exemplul cu a avea toleranta fata de un astfel de comportament indiferent ca este un copil sau adult nu-l ajuta cu nimic ci dimpotriva.Aceste lucruri trebuiesc simtite si corectate de catre parintii biologici ai acestui copil care ar trebui sa aiba responsabilitate fata de educatia lui si formarea lui in viata.
|
garbo255960
Postat pe 6 Ianuarie 2013 17:13
|
|
Asteptati sa fiu eu cea responsabila cand nici macar tatal lui nu este asa!e mai usor sa-l lasam la calc toata ziua sa faca ce vrea sa aiba ocupatie,decat sa ne petrecem timpul cu el!in viziunea mea calculatorul si televizorul sunt niste dadace pentru parinti!de asta ma revolt eu pentru ca nu e normal si m-am saturat sa-i tot spun ca nu e sanatos!eu nu sunt parinte si stiu asta el de ce nu-si da seama?din prea mult confort?de asta nu stie copilul ala sa faca absolut nimic!!!!
|
Horvat_Claudia_1
Postat pe 6 Ianuarie 2013 17:21
|
|
Cumpara-i copilului un catel, ii va fura o parte Buna din timpul pe care-l petrece la calculator si va arde de nerabdare sa vina la voi, daca tu vei incepe sa-i acorzi atentie copilului, prietenul tau iti va sari in ajutor...in a-i indrepta comportamentul vis a vis de tine...nu e imposibil, poate la inceput va fii greu, dar cu multa rabdare cred ca vei avea succes...
|
|
|
alinawww
Postat pe 6 Ianuarie 2013 17:27
|
|
M-am gandit la asta sa-i cumpar un animalut dar eu nu am unde sa-l tin pt ca locuim intr-o garsoniera si bunica lui nu cred ca va fi de acord sa duca un animal in casa si sincer sa va zic eu nu stiu daca ii plac animalele nu l-am vazut niciodata jucandu-se cu un caine sau pisica sau orice altceva!nu cred ca il intereseaza
|
Horvat_Claudia_1
Postat pe 6 Ianuarie 2013 17:32
|
|
Pui nu te revolta, noi incercam sa-ti dam sfaturi!! Poate nu suntem in masura, dar o idee de la fiecare puse cap la cap, te-ar ajuta intr-o oarecare masura...
|
alinawww
Postat pe 6 Ianuarie 2013 17:33
|
|
Nu ma revolt din cauza a ce scrieti voi m-ai inteles gresit!
|
Horvat_Claudia_1
Postat pe 6 Ianuarie 2013 17:37
|
|
Trebuie sa existe ceva bun in acel copil, e clar ca duce o mare lipsa de afectiune,,,asta explica comportamentul sau..ajuta-l sa-si dezvolte acea latura buna..
|
alinawww
Postat pe 6 Ianuarie 2013 17:38
|
|
Eu nu zic ca nu exista nimic bun in el dar au fost cazuri cand am ramas doar eu cu el acasa si nu stiu dar spre mirarea mea m-am inteles bine cu el nu mai facea pe interesantu,nu mai vroia sa fie nici in centrul atentiei pentru ca nu mai era taicasu dar cand suntem toti nu mai e asa!de multe ori am incercat sa-i explic ca eu sunt prietena lui si vroiam sa-l fac sa inteleaga ca toti ii vrem binele si de aceea il mai atrag atentia cateodata dar data viitoare cand venea nici nu ma mai baga in seama parca nici nu ne-am fi jucat impreuna.EU n-am inteles de ce si l-am lasat asa nu am mai incercat sa ma apropi de el,asta s-a intamplat de mai multe ori si m-am descurajat si nu am mai facut nimic.
|
Horvat_Claudia_1
Postat pe 6 Ianuarie 2013 17:45
|
|
Insa vreau sa te rog ceva. Stai cateva ore si mediteaza la ceea ce-ti doresti tu, esti sigura ca esti fericita in aceasta relatie? Da sunt 4 ani, obisnuinta este clar daca nu iubire..pune pe hartie ceea ce te face fericita in aceasta relatie si ceea ce nu-ti place si cantateste...daca ceea ce nu-ti place nu se poate indrepta atunci move on...e greu dar ai 24 de ani si toata viata inainte...
|
alinawww
Postat pe 6 Ianuarie 2013 17:47
|
|
Da dupa cum te ambalezi se vede ca esti destul de frageda."".Cu ce sunt eu de vina ca masa a preferat sa se distreze in loc sa stea sa aiba grija de el si sa-l invete ce trebuia sa-l invete! ""Vreau sa n-o iei ca pe o rautate ca nu este.Nimeni dar nimeni nu cred se duce in Spania sa se distreze, se duce din cauza conditiilor grele de viata pentru a le asigura celor ramasi bani de intretinere,mincare etc.Posibil insa sa gasesca acolo un suflet compatibil ca doar nu trebuie sa se calugareasca nu?Problema este ca pustiul ramas aici isi manifesta durerea cum se pricepe el mai bine adica pe cine poate.Cu atit mai mult trebuie ajutat si facut sa inteleaga ca nu este singur si ca cei ramasi nu-l vor parasi .Cu calculatorul se poate rezolva, cu alte activitati la care sa participati toti 3 va uita de el ore bune. Dar rabdarea este pe ordinea de zi alaturi de intelegere.Daca-ti lipsesc pune-ti pe o hirtie ...ce-ti doresti si ce ai, ce ai vrea sa fie si ce este ..Tragi linie si asta e ori renunti ,iti va fi f greu dar nu imposibil ori legi o prietenie in care sunteti 3 si nu 2.Eu zic ca ai toata viata inainte tu zici ce-ti convine ca asa e viata si cu cit inaintezi in virsta esti mai intelept .
|
fengari
Postat pe 6 Ianuarie 2013 19:06
|
|
Cand am spus ca se distreaza m-am referit ca se distra cand era in tara nu acuma ca e plecata ca nu am de unde sa stiu ce face!cand era in tara asta facea si am vazut cu ochii mei pentru ca de multe ori a venit la barul unde lucram eu!de multe ori il suna taicasu si spunea ca e nu stiu pe la ce prietena de alu masa si saracu copil isi ast mama sa vina sa-l ia acasa si ea cine stie pe unde umbla
|
Horvat_Claudia_1
Postat pe 6 Ianuarie 2013 19:40
|
|
Draga mea, e intr-adevar grea situatia dar in cazul in care ceea ce simti pentru tatal acelui copil este teal atunci trebuie neaparat sa accepti acel copil...daca poti trece peste asta fara sa sufere nimeni e ok, daca nu , sfatul meu sincer e sa cauti altceva pentru ca intr-un final iti faci viata calvar si...nu e nimeni de vina in treaba asta doar acel copil care EXISTA!!! iti doresc multa rabdare , diplomatie si un car de afectiune cat sa ajunga pentru o viata!!!!
|
Swan_Yiana_1
Postat pe 6 Ianuarie 2013 20:11
|
E adevarat , sunt de vina parintii din pacate, fetita a mancat multa bataie,nu sunt de acord nici cu acest lucru, fetita e extrem de inteligenta si f.f.frumoasa,stie mai bine ca oricine sa asambleze un joc,,,eu am procedat cu ea aplicand lectia ,,calcaiul lui Ahile,, adica nu are voie exact ce e mai important pt ea, papusile montre hugh, desenele animate, daruri importante scumpe....lista e lunga.... fara certuri....cu pedepse de genul acesta...oricum cu bunul simt te nasti...cand nu exista, tot ce se mai poate e sa-i arati drumul bun....mai mult nu cere nici Dumnezeu..., mult succes in toate, numai bine!!!!
|
garbo106329
Postat pe 6 Ianuarie 2013 20:49
|
|
Felicitari luna in capricorn ..singurul raspuns perfect , ai o inima de aur , intodeauna trebuie sa ne punem in locul celui care greseste si sa ne intrebam de ce procedeaza asa..trebuie discutat ....cand parinti divortiaza ei(copii) sunt cei care sufera. niciodata mama si tatal nu pot fii inlocuiti dar o mama sau un tata vitreg poate deveni un prieten adevarat daca acea persoana stie sa-l atraga pe copil , din pacate sunt femei si barbati care nu stiu sa se poarte cu un copil daca acesta nu este al lor , nu se pun in pielea acelui copil sau mai bine spus nu stiu ce e in sufletul acelui copil..ma bucur ca mai exita oameni ca tine..i-ai dat niste sfaturi foarte bune
|
garbo208828
Postat pe 6 Ianuarie 2013 21:24
|
De la: Horvat_Claudia_1, la data 2013-01-06 17:45:32Eu nu zic ca nu exista nimic bun in el dar au fost cazuri cand am ramas doar eu cu el acasa si nu stiu dar spre mirarea mea m-am inteles bine cu el nu mai facea pe interesantu,nu mai vroia sa fie nici in centrul atentiei pentru ca nu mai era taicasu dar cand suntem toti nu mai e asa!de multe ori am incercat sa-i explic ca eu sunt prietena lui si vroiam sa-l fac sa inteleaga ca toti ii vrem binele si de aceea il mai atrag atentia cateodata dar data viitoare cand venea nici nu ma mai baga in seama parca nici nu ne-am fi jucat impreuna.EU n-am inteles de ce si l-am lasat asa nu am mai incercat sa ma apropi de el,asta s-a intamplat de mai multe ori si m-am descurajat si nu am mai facut nimic.
Draga mea, nu sunt intr-o situatie asemanatoare si poate nu sunt in masura sa-ti dau sfaturi, dar asa, ca fapt divers, din experienta mea de parinte, te intreb: de cate ori ai imbratisat acest copil?
De cate ori l-ai mangaiat sau l-ai alintat? Acest copil a fost privat de dragostea de mama din anumite motive pe care noi nu le stim si nici nu conteaza foarte mult daca sunt spuse doar de tine. Cum vrei sa te accepte? Uitandu-te urat la el? Daca tu crezi ca poti iubi acest copil neconditionat( nu ca si cand ar fi al tau, ca nu esti mama si nu sti ce inseamna sa fi), daca consideri ca nevoile lui primeaza nevoilor tale, daca nu poti dormi gandindu-te daca lui ii e bine, daca e trist, daca a mancat sau daca ...orice, atunci, da, meriti sa fi in preajma acelui copil.
|
mirela_beb
Postat pe 6 Ianuarie 2013 22:45
|
De la: blue_eyes35, la data 2013-01-06 10:52:45
copilul trebuie sa stea in camera lui si sa fie preocupat de ale lui...sunt atatea posibilitati sa isi petreaca timpul: scoala, citit carti, calculator, joaca si multe altele...nu sa stea pe capul vostru...asa sa-l educati, altfel va educa el pe voi.... multa bafta in relatia voastra!
EEEEE nu ca asta chiar m-a socat! Serios?? Deci copilul trebuie(musai) sa stea in camera lui, sa nu care cumva sa indrazneasca sa iasa de acolo fara permisiunea voastra, sa fie bagat pana peste cap in carti, calculator pentru ca voi doi adultii sa faceti ce vreti ca si cum nu ar exista vreun copil prin casa care necesita si el micutul sa fie bagat in seama, alintat, iubit!!! Deci concluzie : toti parintii sa isi bage odraslele in dormitoare, sa ii tina ocupati cu te miri ce si niciodata sa nu indrazneasca sa vina sa ceara ajutor parintilor, sau sa vrea care cumva sa se joace impreuna cu parintii!! Mai oameni buni, sunt eu nebuna sau nu mai inteleg nimic din ce se intampla in ziua de azi?! Cum Dumnezeu vreti ca acesti copii sa aiba o copilarie fericita daca niste parinti se gandesc ca cea mai buna solutie ar fi sa lase copii in camera lor cat mai mult timp cu putinta pentru a nu fi cumva deranjati de prezenta copiilor prin viata lor? Nu ar fi mai bine chiar sa le arunce niste bombonele pe jos asa ca sa aiba mai multa ocupatie cu stransul lor si sa nu deranjeze adultii din casa?? Pe bune..hai sa facem si asta! Ma uimeste uneori cata lipsa de caldura sufleteasca pot da dovada uneori niste adulti in fata unor copii si asa trecuti printr-o drama, cea a divortului parintilor. Cat de mult imi place sa imi amintesc de copilaria mea in care eram toti 3 impreuna si la mare si la munte si acasa si cum regret ca asta nu poate trai si copilul meu azi, si ca el saracul trebuie sa se imparta intre mine si familia tatalui lui...copilaria lui chiar e marcata si niciodata nu va putea spune "ce familie frumoasa am avut eu!!" Sunt de-a dreptul oripilata cand vad astfel de sfaturi : incuiati copii, dati-le de lucru ca sa nu va impiedicati de ei prin casa, ca daca i-am facut datoria noastra s-a terminat inca de la maternitate! SA ITI FIE RUSINE SI NUMAI CA AI GANDIT ASA!
[/quote]
daca tu ai trait super cu parintii tai, de ce nu te-ai straduit si tu sa ii oferi si copilului tau toate cele bune? de ce nu ai rabdat in casnicia pe care ai avut-o cu tatal copilului tau? nu mai face tu pe desteapta ca nu esti deloc...fatoooo!!!!!!
tie sa-ti fie rusine...pt ca ma jignesti...esti o frustrata,.....
|
garbo-mira
Postat pe 6 Ianuarie 2013 23:00
|
De la: Horvat_Claudia_1, la data 2012-12-28 14:41:31Sa fiu sincera mie cam rusine sa scriu acest mesaj,mie teama ca o sa spuneti ca sunt egoista si rasfatata.Incerc sa ma tratez eu singura de aceasta boala dar nu reusesc de aceea apelez la voi poate reuseste cineva sa ma ajute!O sa va povestesc pe scurt:am o relatie cu un barbat cu 10 ani mai mare ca mine care este divortat si are un baiat de 9 ani,suntem impreuna de 4 ani.Copilul nu locuieste cu noi dar vine la noi cam de 2 ori pe saptamana,aproape de fiecare data ne certam din cauza lui.Este prost crescut,rasfatat si pe mine acest lucru ma deranjeaza.Copilul nu ma suporta asa cum nu-l suport nici eu pe el,mi-am dat seama de acest lucru dupa felul cum ma priveste.Este si el gelos si de fiecare data cand taicasu imi da mie atentie el incearca sa-i distraga atentia cu fel si fel de nimicuri ca sa fie el in centrul atentiei si sa nu ma mai bage pe mine in seama.Daca eu stau in bratele prietenului vine si el si se baga peste mine cum ar veni ca sa ma dea la o parte.Mama copilului este plecata in stainatate de un an si ceva el sta cu bunica lui,dar aceasta nu are nici un fel de autoritate asupra lui,el face ce vrea cu dansa.Nu stiu daca sunt eu nebuna spuneti-mi ce parere aveti voi dar nu credeti ca un copil la 9 ani ar trebui sa stie sa se imbrace,sa-si lege sireturile(asta a invatat de abia cand avea 8 ani),sa fie cat de cat independent(ma refer la lucrurile astea simple)nu sa stea toata ziua cineva dupa fundul lui sa i le faca!Poate sunt eu prea tanara,sau am fost crescuta altfel pt ca multi spun ca vremurile sau schimbat si copiii din ziua de azi nu sunt cum eram noi(generatia cu cheia la gat)dar astept sa-mi spuneti voi ce parere aveti despre problema asta e mea pt ca m-am gandit de multe ori sa ma despart de prietenul meu dar nu pot pt ca il iubesc prea mult dar nu pot sa-l vad cum sufera pt ca vad ca sufera pt ca nu pot sa-i accept copilul si imi spune de fiecare data ca nu stie cum sa faca sa fie bn ca nu poate sa impace si varza si capra!ast sfaturile voastre va multumesc.
|
garbo_9962
Postat pe 6 Ianuarie 2013 23:34
|
De la: Rotty, la data 2013-01-06 11:07:09De la: garbo163619, la data 2013-01-06 11:02:41De la: Rotty, la data 2013-01-06 10:43:12619...Asta numesti tu educatie ? Asa oferi tu dragoste copilului tau ? Inchizand-ul in camera lui ca pe un caine intr-un tarc ? (pardon...cainii mei nu stau in tarc )
cred ca m-am grabit cu raspunsul...dar varianta mea e mai mult valabila cand copilul sta permanent cu parintii...
in cazul de fatza e cu totul altceva... doua zile pe saptamana sta cu ei...e bine sa aloce mai mult timp pt copil...si da, chiar el sa fie in centrul atentie...sa nu simta lipsa mamei...e dureros...destul de dureros pt el...nu m-as pune deloc in situatia tatalui dar m-as pune in situatia copilului si mi-ar plange sufletul ca nu o am pe mama langa mine... trebuie sa fie si ea intelegatoare...daca il iubeste pe tatal copilului trebuie sa ii acorde si copilului putina atentie...eu daca as fi in locul ei chiar toata atentia ar fi indreptata spre copil... imi cer scuze ca m-am grabit cu raspunsul, necitind toata postarea.
...In cazul unei familii "normale" ca sa zic asa,timpul copilului se imparte intre activitati comune si "camera lui" . Parerea mea 
da, sigur...e f bine sa i se dea si consideratie, pt a avea incredere in el insusi... dar cand e joaca, sa fie intelegere, nu haos...altfel, te trezesti ca ai crescut un copil f obraznic si prea mult rasfatat...si se va maturiza pe alocuri....dar.....mai conteaza si de "materia" din care este "alcatuit" copilul. ;)
|
garbo-mira
Postat pe 7 Ianuarie 2013 00:09
|
|
Buna Claudia,in primul rand pot sa-ti spun ca te inteleg,nu e usor sa cresti copilul altuia dar depinde doar de tine,tu esti adult si ar trebui sa incerci a-l intelegi,sa-l asculti,sa-i vorbesti deschis.De ce am spus ca te inteleg:eu sunt impreuna de 4 ani cu omul meu si el are 3 copii,acum au 20,18 si 14 ani,deciacum 4 ani cand i-am cunoscut eu erau mai mici si parintii erau despartiti de 2 ani.Trebuie sa recunosc ca atunci cand i-am intalnit prima data aveam o mie de ganduri,cum sa ma comport,ce sa zic.......nu a fost usor,mai tarziu am descoperit ca si ei aveau acelesi griji ca si mine dar iubind mult tatal au incercat sa fie educati.Ceea ce eu le-am spus de la inceput a fost ca eu nu vreau si nu pot sa le fiu mama ptr ca ei o mama au,eu pot doar sa le fiu o prietena,o buna prietena in care pot avea incredere,nu am vorbit-o de rau niciodata pe mama lor de fata cu ei,chiar daca merita .Acum avem o rel frumoasa,baietii imi cer sfaturi in leg cu fetele,precizez ca mie imi spun orice dar tatalui lor nu,ptr ca nu au avut o rel foarte apropiata(el lipsea mult de acasa din cauza locului de munca)deci suntem fericiti,precizez ca cel de 20 de ani sta cu noi de 2 ani i-ar ceilalti 2 vin destul de des la noi.Acum vor avea un alt fratior,ptr ca eu sunt insarcinata si ei sunt foarte fericiti,ma suna sa ma intrebe daca sunt bine(am greturi)daca am nevoie de ceva.....Ceea ce pot sa-ti spun e ca e nevoie de f multa rabdare din partea ta si sa incerci zi de zi sa il faci sa te asculte,sa aibe incredere in tine.Eu de multe ori m-am pus deoparte ptr copii lui (iubitul meu ma certa si-mi spunea ca nu e nevoie dareu o faceam oricum ptr ca asa e corect)cum a scris cineva aici,o femeie o gasesc oricand dar copii sunt parte din ei,deci respecta-i si cand iubitul tau iti spune sa nu iesi cand vine el,sau te i-a in brate inceraca sa-l faci sa inteleaga ca pe tine nu te deranjeaza ca ei sa stea impreuna ,doar ei doi,sa i-asa in parc ,la cinema ptr ca eu cred ca si el ar tr sa consolideze rel cu fiul sau.Cand incepi o rel cu un barbat care are copii tr sa fii suficient de sigura in ceea ce te bagi si daca esti dispusa sa accepti si copii in viata ta.Mult noroc
|
simonas_80
Postat pe 7 Ianuarie 2013 12:00
|
stimata doamna,se tot vb de personalitatea copilului,da??d-voastra aveati personalitate incepand de la 3 ani??atunci se formeaza personalitatea lui si trebuie sa i se permita orice,doar sa aiba personalitate cand va creste,in adolescenta si maturitate??cand vb de a i se permite'orice",e vb.de un vocabular infect,de necrezut,de a bate si a musca,incepand de la parinti,frate,matusa,bunici,bona,vecini,copiii de la gradi!tine de personalitatea copilului sau de proasta educatie??personalitatea le-o insufla parintii!am vazut copii din familii de oameni simplii,dar mult mai bine educati si cu simtul aprecierii a putinelor hainute si jucarii pe care le primesc!pe cand cei k "personalitate",cred k totul li se cuvine si totul li se permite...!ati gresit k raspunsul ptr.bunicuta,aici tot mama a gresit,ptr.k a uitat k totusi aceasta batranica este mama ei,care candva,a crescut-o cu mari eforturi!aceeasi situatie e si in fam.mea si ma doare sufletul,cand baiatul mai mic al surorii mele,de cele mai multe ori,o face sa planga!aici au gresit si ai mei,fiind bunicii lui,permitandu-i toate"iesirile",ca sa ajunga acum sa "le dea in cap"!dar cea mai mare greseala vine din partea surorii mele,care da vina mereu doar pe"personalitatea"copilului!apropos...d-voastra cand ati inceput sa aveti personalitate?acum aveti?...dar respect ptr.parintii d-voastra aveti???ma indoiesc,devreme ce,ati avut astfel de raspuns ptr.bunica acelui copil
|
nargis
Postat pe 7 Ianuarie 2013 14:35
|
sant de acord k toate scrise aici!..parerea mea e ca,parintii carora le pasa de educatia copiilor lor,ar trebui sa-i tina departe de calculatoare,cel putin pana la varsta de 16 ani si ar trebui sa inceteze sa mai creada in personalitatea unui copil,cand e vb.de iesirile lui nejustificate!
|
nargis
Postat pe 7 Ianuarie 2013 14:43
|
si d-voastra aveti perfecta dreptate 
|
nargis
Postat pe 7 Ianuarie 2013 14:44
|
buna..te inteleg perfect,ptr.k sant in aceeasi situatie!prietenul meu,k care sant de aproape de 3 ani,are o fata de 10 ani,divortat fiind de mai bine de 4 ani!..mama,se foloseste mereu de copila,cum ca vrea sa-si vada tatal(dar de fapt insufladu-i aceasta idee),k sa mai afle ce se mai intampla in "casa"noastra,in relatia noastra si ca sa aiba timp liber sa iasa in oras k barbati sau sa stea pe stiu eu ce site-uri pe net!poate va intrebati,dragi cititoare de ce afirm lucrurile astea,dar un desen obscen al acestei fetite de numai 10 ani,a spus f.multe!in plus,educatia ei,lasa la fel de mult de dorit:nu stie sa manance civilizat,la varsta asta nu stie sa traga apa dupa ce foloseste toaleta,hainele si comportamentul ei,sant ale unui baiat,plin de "personalitate",asa cum a spus o d-na in mes.ei!la vederea ei,o vad pe mama ei in fata ochilor,o vad intre noi,in pat k noi!...mereu ne certam din aceasta cauza,mai ales k toata greutatea vizitei,o car in spate eu,ptr.k ea e mereu"calare"pe mine!maica-sa a aparut de multe ori neanuntata,in fata casei si asta m-a iritat la maxim,mai ales k l-am rugat sa-i interzica sa mai apare acolo!de ce??ptr.k a spus multor prieteni comuni,ai ei si ai lui,k ea il mai iubeste ,k a fost cel mai bun barbat(intelegeti d-voastra)si k il vrea inapoi!.....ar fi multe de spus,dar ma opresc aici!..n-am nevoie de ajutorul nimanui,eu trebuie sa incerc sa fiu stapana pe situatie sau sa renunt si sa-mi refac viata!...iti doresc sa treci peste"hopul"asta si sa ai o viata linistita!
|
nargis
Postat pe 7 Ianuarie 2013 15:11
|
|
Adevarul ca e foarte greu sa depasesti o astfel de situatie, spun asta deoarece am trecut prin asa ceva, am avut o casnicie de 15 ani,din care a rezultat un baiat,m-am despartit si am pierdut totul deoarece fostul sot lucra in Germania si avea multi bani,iar cum in Romania spaga merge,am pierdut absolut tot ce am realizat in 15 ani,inclusiv copilul,plus platit pensie alimentara. Dupa 6 ani de la despartire am avut curajul sa-mi refac viata cu un barbat care si el la randul lui trecuse, la fel ca mine,prin aceeasi poveste,doar ca el avea o fetita.Fetita la momentul cand ne-am cunoscut avea 21 de ani,iar baiatul meu 19 ani,deci sunt destul de mari copii ca sa inteleaga ca si noi la varsta noastra avem nevoie sa fim fericiti,dar din pacate nu a fost asa si a inceput calvarul.Scriu acestea cu speranta ca va ajuta pe multe fete/femei care trec prin astea.Eu inercam din rasputeri sa fiu o prietena buna cu fiica sotului meu,dar in schimb primeam tot felul de rautati,ca exemplu: prima data cand m-a vazut mi-a zis''vai tati ai trecut de la blonde la roscate!'',sau mergeam impreuna in oras si incepea sa-i arate sotului meu tot felul de gagici si se exprima foarte rautacios la adresa mea.Oricum eu de fiecare data taceam si sufeream in tacere din cauza rautatiilor ei(ea locuia cu mama ei si venea doar in vizita,deci incercam sa fiu cat se poate de draguta cu ea sa nu-l supar pe sotul meu,pentru ca il iubesc si il respect foarte mult).Sotul incerca sa-i atraga atentia uneori ca nu e bine ce face,dar e devenea violenta verbal cu el,asa ca sotul renunta.Amandoi ajunsesem la concluzia ca mama ei o influenta impotriva mea.Pana intr-o zi cand am avut taria sa-i spun ca si mama ei ma tot suna zilnic si radea la telefon cu prietenele ei de mine,fapt care a facut s-o intrebe pe mama ei despre acestea si ea a mintit-o,spunandu-i ca nu e adevarat,iar sotul meu i-a confirmat totul.Vreau sa spun ca toate acestea au durat vreo 2 ani,dupa aceste evenimente(si multe altele pe care nu le mai insir) am devenit foarte bune prietene,vreau sa spun ca fata sotului meu nu povesteste probleme intime cu mama ei,vine la mine cand are asemenea probleme,e drept ca eu mereu am rasfatat-o cu tot felul de mancaruri si deserturi care ii plac,chiar daca ea e vegetariana,i-am respectat intotdeauna stilul de viata.Acum pot spune ca sunt cu adevarat fericita,am un sot care intr-adevar ma iubeste,si doi copii,o fata si un baiat. Tot ce pot spune ca daca ai rabdare si folosesti intelepciunea,chiar daca e greu la inceput,o sa ai succese,totul depinde de voi,toti suntem oameni,daca exista iubire,poti invinge totul. Trebuie doar sa vrei si sa gandesti pozitiv si atunci sunt sigura ca rezultatul va fi cel pe care il doresti. Mult succes tuturor celor care trec prin momente dificile in viata.
|
mia2400
Postat pe 7 Ianuarie 2013 17:38
|
accepta-l tu asa cum e.....o sa te accepte si el dar dai timp sunt sigura de rezultat.
|
mmiriam
Postat pe 7 Ianuarie 2013 18:04
|
|
consider ca este un om nesigur pe ceea ce face ce gindeste si ce isi doreste restu depinde de tine cum iti doresti ca relatia familia sa continuie ca in baza lui nai sa ajungi decit sa te distrugi singura incearca sa stapinesti tu ceea ce el nu este in stare te sarut si ai grija de tine si pacat de timpul viata si iubirea irosita
|
Calniciuc_Floryn_1
Postat pe 7 Ianuarie 2013 18:21
|
De la: Horvat_Claudia_1, la data 2013-01-04 12:55:46Nici nu vreau sa fiu bebelusul principal!E foarte usor sa dai sfaturi...din exterior si foarte usor sa judeci cand nu sti prin ce trec eu si nu incerc sa ma victimizez mi-am cautat-o singura!Oi fi eu insensibila dar cu regret in viata mea eu primez....altii trebuiau sa se gandeasca de o suta de ori inainte de a procrea...copii astia nu-s asa niste sosete...azi ne bucuram ca i avem, maine divortam si i mutam dintr-un dulap in altul.Aaaaa si daca maturizat inseamna sa accept plozii altora fiindca sunt niste cretauri inocente in contextul in care a mea ar deveni un calvar...mersi frumos, prefer sa raman imatura.Mamele sa-si vada de copii lor, sa-i creasca cum trebuie si sa-i protejeze de situatii din astea delicate....NIMENI nu poate substitui rolul unui parinte si pana si a intra sub piele unui copil este foarte greu daca nu esti pregatita sa o faci.
dar de ce te simti atat de deranjata?!
tu consideri ca ai primit un "sfat" doar atunci cand cineva iti zice numai ceea ce vrei tu sa auzi?
aici tu esti cea care ar trebui sa fii educata (si nu incercam sa te jignesc), esti egocentrica
|
Amor_Aeternus
Postat pe 7 Ianuarie 2013 19:40
|
buna Claudia,te inteleg ca nu esti de acord cu modul in care tatal ii ofera educatie propriului sau copil,in privinta faptului ca ii permite sa faca ceeace vrea copilul pe considerentul ca oricum sta prea putin cu el, deci educatia sa i-o dea bunica.Eu nu vad in ecuatia adusa in discutie de catre tine decat un singur vinovat - tatal. Nu esti de vina ca poate dorind-ti sa intervii nu ai fost lasata, sau cand ti-ai dorit exclusivitate, ai capatat-o din partea tatalui, pentru ca el si-a indepartat copilul in defavoarea clipelor petrecute cu tine, pe cel mic trimitandu-l la calculator.
Singura ta vina este ca tu ai considerat ca trebuie sa -l iubesti pe cel mic.Sunt mama de baiat si mama vitrega a doua fete.E o mare diferenta intre a iubi propriul copil si a iubi copilul altuia.Nu trebuie sa-l iubesti pe cel mic, este suficient sa-l iubesti pe tata si in mod automat il vei accepta pe copil, indiferent cat de rasfatat, razgaiat sau obraznic este,caci este o parte din adultul iubit si pe acesta il accepti cu toate ale lui .Este suficient sa ITI ASUMI ACEST COPIL IN VIATA, sa intelegi ca fara el nu exista relatia cu adultul, si vei avea toate imboldurile interioare sa faci lucrurile cu drag pentru copil.
Iar daca tatal nu te lasa sa adopti anumite masuri educative in privinta celui mic, luati loc la o masa, in lipsa copilului, si discutati cum vezi tu lucrurile,cum le vede el ,pune-i domnului tata in mana o carte referitoare la limitele pe care orice adult responsabil le impune unui copil in progresul educatiei si mai ales spune-i ca este o obligatie A LUI sa-l educe, si ca pentru dezertarea din acest statut de parinte autoritar il va judeca mai tarziu copilul cand se va droga sau va da in cap cuiva-poate chiar lui.
TATAL este raspunzator de educatia lui,tu poti veni cu empatie, cu intelegere, cu liantul tipic feminin al dragalaseniilor-am un baiat de varsta lui, si stiu ca au nevoie acuta de o mangaiere feminina inca ....alaturi de concursul de batalii date impreuna cu tata....
IMPLICA-L PE TATA... e datoria lui....
Succes.
|
garbo_5053
Postat pe 7 Ianuarie 2013 21:02
|
|
Am stat de vorba cu el de multe ori si a recunoscut ca am dreptate i-am spus acelasi lucru pe care mi l-ai spus tu:cand o sa fie mai mare o sa regrete ca nu s-a implicat in educatia lui!mi-a promis de nu stiu cate ori ca va incerca sa-l invete anumite lucruri pe care nu are de unde sa le invete si oricum trebuia sa le stie pana acum dar el nu prea se implica motivul fiind cel pe care vi l-am mai spus sa nu zica copilul ca in alea 2 zile cat sta la noi sa stea numai cu gura pe el sa-l certe la fiecare greseala pe care o face!incep sa cred o sa fie prea tarziu pt ai insufla unele obiceiuri pe care trebuia deja sa le aibe!Si mi-am mai dat seama de un lucru cred ca nu e mai autoritar cu el de frica sa nu zica copilul ca tata e rau si sa nu mai vrea sa vina la el!Nu stiu ce sa mai cred sincer!
|
Horvat_Claudia_1
Postat pe 7 Ianuarie 2013 21:12
|
Draga ar trebui sa pui punct acestei relatii care nu va duce nicaieri pt, ca nu sunteti pe aceeasi lungime de unda! Noroc iti doresc. 
|
Jojolin
Postat pe 8 Ianuarie 2013 04:19
|
12:04, 6 Aprilie 2022
Caius Covrig își donează ziua și face apel la umanitate! Hai să facem echipă și să-l ajutăm pe Alin !
Ce își doresc gravidele din România pentru copiii lor. Psiholog: Resimt o responsabilitate imensă de a-și ști copilul în siguranță pe viitor
Irina, eleva de 10 ce vine zilnic la școală de la 15 kilometri distanță, își dorește ca într-o zi să fie studentă la Teatru
Inima Copiilor strânge 10.000 de promisiuni pentru extinderea secției de Cardiochirurgie de la Marie Curie