Renasterea dupa divort. Multumesc sufletelor de pe Garbo!

Trebuie sa am rabdare,este singura mea stabilitate.Intuitiva sunt cat incape,empatica la fel,dar cand nu ai sufletul deschis si incredere cele doua nu functioneaza cum trebuie.Aveam of! multe....acum incep sa le regasesc.Important este ca nu ma las.Doar asa am sansa sa reusesc.
Si am nevoie de un barbat pt asta pt ca un barbat a fost cel care m-a ....dezechilibrat.Asta este o certitudine.
ghiompirica
Postat pe 8 Iunie 2012 15:33
gh... depinde. Parerile sint impartite, sau nu parerile, reactiile... Nu prea exista certitudini, e cam no-mans-land.
Mie personal nu mi s-a parut fair fata de next sa intru intr-o relatie cu un dezechilibru major - la mine era major - in primul rind pentru ca nu ii dadeam sanse de reusita (imi cunosc capacitatea...distructiva , e peste un om obisnuit, saracul). In al doilea rind, trecusem de stadiul ia sa ii fac si eu pe altii praf, fir'ar ma-sa...:-)). Nu mai simteam nici nevoia de vreo vendetta (a fost si asta) si nici nevoia de victime colaterale. Nu ca nu m-as fi agatat de cineva din pur altruism, dar mi-era greu sa cred ca ma si poate duce. Si nu dam cu courul de pamint amindoi - din nou. Deci eu cam asta consideram imediat dupa.
Bine... pina la urma ce s-a intimplat n-a fost chiar cam cum consideram eu... Dar... asa cum spuneam, reactiile difera.
quasaria
Postat pe 8 Iunie 2012 16:08
Ei,Q,l-a scos viata in calea mea la marele fix. De ce? Ca suntem doi.....traumatizati care isi regasesc stima de sine impreuna.Unul prin celalalt. Unul cu ajutorul celuilalt. Restul?Daca va fi sa fie,va fi,daca nu,nu.Nu astept nici certitudini,nici happy end. Iau lucrurile, dupa cum spuneam,pe rand,in masura in care vin. Imi ascult si sufletul cat pot si....voi vedea.Oricum suferinta si dezamagire mai mare decat cea prin care am trecut nu va fi.Pentru ca nu ma ambalez ci sunt calma.
Interesant este ca eu nu am avut pt fost ganduri de razbunare,planuri de facut viata amara,etc nici o clipa.Cu toate ca am si orgolii destule.Mi-am zis doar atat:il iubesc,e la greu,a gresit,am jurat,il ajut cat pot si ma lasa el s-o fac.Si asa si simteam.Iar in momentul in care am realizat ca il chinui ,ca iubirea mea pentru el il doare si il face sa sufere,i-am dat drumul sa plece.Si cand spun asta ma refer la a-i da drumul din suflet,nu dat afara din casa.A fost cel mai altruist gest de care am fost eu capabila in viata mea.
ghiompirica
Postat pe 8 Iunie 2012 18:44
e foarte frumos ce ai simtit, si de fapt cred ca asta inseamna sa iubesti... si ar trebui sa fii fericita ca ai trait ceva la care foarte putini dintre noi ajung. Nu conteaza el - conteaza cit de reale si cit de intense au fost sentimentele TALE. Si, din tot ce scrii, au fost.
Sint rare, intr-o lume de egoism, orgolii, calcule si interese...
quasaria
Postat pe 8 Iunie 2012 18:57
Da, am simtit cu atata putere,cu atata ....nici nu stiu ce....Privind in urma imi dau seama ca am trait la max tot.Nu-mi pare rau deloc.Chiar daca a fost suferinta multa,dar cel mai mult a fost iubire.il voi iubi intotdeauna,stiu asta,dar nu mai sunt indragostita de el. Iar iubirea mea va fi acolo, intr-un colt al sufletului meu, diferenta fiind data doar de faptul ca nu-l va mai tine pe el de mana.Si el stie asta.Ma intalnesc cu el,suntem in relatii bune,eu am sufletul curat si zambesc iar el are atata iubire in ochi cand ma priveste incat abia astept sa plece,sa nu-l mai vad.Pentru ca ma blocheaza.Nu-l vreau inapoi in viata mea ca partener.Nu as trai decat cu ochii peste umar,cu neincredere fata de tot ce face,as fi politzaiul relatiei,ma cunosc,si nu are nici un rost.Mai bine asa.Mi-as amari viata si pe a lui i-as face-o un iad,nu merita sa devin urata.Prefer un nou inceput alaturi de altcineva sau singura.
ghiompirica
Postat pe 8 Iunie 2012 19:08
Daca te blocheaza, incearca sa te gindesti daca iubirea aia pe care o vezi e reala. Si, daca ar fi reala, de ce s-a terminat cum s-a terminat. Gasesti un raspuns?
Compara cu ce simteai tu pentru el - ai fi putut, structural, sa faci ce a facut el? Probabil nu.
Deci nu e reala... E doar ce vrei sa vezi in ochii lui. Sau ce isi mai doreste inca o parte din tine sa creada: denial...
Cuvintele pot sa minta, privirile pot sa minta, aparentele pot sa minta.... faptele nu mint.
quasaria
Postat pe 8 Iunie 2012 19:37

Gh, poti compara o femeie cu un barbat... :-) Crede-ma, poti. Sint si barbati care iubesc mai intens ca noi, traiesc mai intens ca noi, ofera mai mult ca noi... Orice nas isi are nasul. Si tu, si eu, il avem. Exista si altii, barbati sau femei, fata de care noi sintem alea "limitate"si fata de care atit avem capacitatea sa simtim sau "sa traim": insignifiant de putin. Atit ne duce.
Asta e, viata e ironica uneori...

In rest... nu poti concura cu un copil, intr-adevar: dar nu cu copilul concurezi. Ci cu decizia LUI de a avea un copil cu altcineva. A ales femeia care a vrut sa ii duca gena mai departe, pe ea a vrut-o. Daca ar fi vrut un copil de la tine, ar fi facut un copil cu tine. Mai greu, mai complicat, dura mai mult timp -asta e, ar fi fost linga tine, te-ar fi sustinut si pina la urma l-ati fi avut. O casnicie se face si desface: un copil, nu. Nu e nici o problema daca acel copil e dinaintea momentului in care v-ati cunoscut: dar el a ales o alta femeie ca mama copilului lui... Si atunci cum poate spune ca te iubeste pe tine?! Oricit de diferiti am fi... :-)
quasaria
Postat pe 9 Iunie 2012 03:24
Q,ai dreptate.Si cand ai,ai. Cum zicea un prieten de-al meu.comparatie exagerata,dar de mare ....la naiba! Sunt nedormita si nu mai stiu ce vreau sa spun....
Deci:daca ai un animalutz in dotare pe care il iubesti, in momentul in care ramane fara un picior sau mutilat in vreun fel,parca il iubesti mai mult si-l ocrotesti mai mult.
ghiompirica
Postat pe 9 Iunie 2012 10:22
e exagerata comparatia, intr-adevar.
quasaria
Postat pe 9 Iunie 2012 10:42
El extrapola si ,de fapt vroia sa spuna ceva de genul 'si atunci cu o fiinta umana,cu atat mai mult esti mai atent'. In fine.
M-oi aduna,reculege si reface,asta e clar si sigur.Iar faptul ca spun aici ce spun si imi impartasiti punctul vostru de vedere ma ajuta.Mult.Si va multumesc.
ghiompirica
Postat pe 9 Iunie 2012 10:49
Dragele mele,Buna! Stiti chestia cu copilul e relativa,eu i-am facut doi cu doua cezariene,cu cearta si scandal de la medici caci sunt cardiaca si nu aveam voie sa fac copii dar....Copii au crescut au familii au copii,eu arat cum arat,sunt singura cuc stau intr-o casa singura la niste neamuru plecate iar el este bine mersi,in casa noastra cu detoate cu prietene se simte excelent iar eu i-mi faceam griji ca proasta de el,ca nu stie sa face nimic in gospodarie iar lui putin ii pasa.stiti pentru cele mai tinere"traieste clipa"
lacutara
Postat pe 9 Iunie 2012 16:46
da, gh, dar tu pina la urma esti ok - de aia ziceam ca e fortata comparatia. Sint multe femei care pierd sarcini, bebe vine ina la urma cind vrea el sa vina, nu cind vrem noi.

lacutara - dupa ce te desparti de el, cu ce te mai ajuta sa nu ii fie bine? Eu i-am urat tot binele din lume si sa isi gaseasca femeia cu care sa fie fericit - si chiar sincer. Nu ma ajuta, nu ma incurca nici daca moare, nici daca traieste - indiferent cum traieste. Nu mai jucam in acelasi film.
quasaria
Postat pe 9 Iunie 2012 16:54
Asa e draga mea quasaria,ai mare dreptate insa fara sa vreau gandul ma purta catre el deh..obisnuinta au fost totusi 35 de ani.o zi frumoasa tuturor si Hai la vot!
lacutara
Postat pe 10 Iunie 2012 07:45
sint atitea ale lucruri la care sa te poarte gindul...ca n-ai timp de ele intr-o viata....

Serios - eu am avut asa o senzatia de libertate.....la modul de acum am timp sa dorm cit vreau , sa ma plimb cit vreau, sa cheltui cum vreau si nimeni sa ma stresezze, uraaaa.....

quasaria
Postat pe 10 Iunie 2012 08:00
i s ct vreau, fr s-mi spun cineva, c numai de asta-s bun.
Mai bine m gndesc la ziua de azi...ce-o fost nu pot schimba, deci...
Liberta se poate i solo...
Axl_R
Postat pe 10 Iunie 2012 09:42
a, exact. Asta uitasem - sa cit vreau... fara "nu te inteleg, iti faci rau singura" - prefera sa imi faca el.
Liberta se poate cinta si solo, si duo.. si in cor... depinde cum se aude mai bine....
quasaria
Postat pe 10 Iunie 2012 10:25
Iote, acu-i mai bine DUO.
Axl_R
Postat pe 10 Iunie 2012 10:38
Duo! U and I could conquer the stars, if we tried...

pardon, am incurcat topicele...
Nu-i nimic, cintam si aici: uite o dedicatie:

http://www.youtube.com/watch?v=phOCrevzRNs



quasaria
Postat pe 10 Iunie 2012 10:47
I'll always be there...
There when the world and it's promise is failing...
Thx!
Axl_R
Postat pe 10 Iunie 2012 10:54
Q,ce-mi place sa pot sa-mi fac manichiura si pedichiura in liniste,epilatul la fel,ca pot sa stau in cada cu 20 de lumanari parfumate si in apa fierbinte.....Da,m-am obisnuit cu asta si cu multe altele pe care convietuirea in 2 te face sa le lasi deoparte.Si-ti pica bine sa poti sa te focusezi pe tine asa cum vrei.

Ei! Varful icebergului.....Mie mi s-au intrerupt 2 sarcini:prima in luna a 6a(aveam 27 de ani) si a doua in luna a 4a(aveam 35).Avorturi medicale cu tot circul si scandalul aferent:eu depresie,tentativa de sinucidere,ma gandeam sa-l omor pe el la un moment dat. Nu a fost singurul care si-a dorit copil. La asta se referea prietenul meu cand facea acea comparatie.Eram mutilata si traumatizata sufleteste din cauza asta.

Lacutara,intreb,nu dau cu parul:de ce naiba il lasi sa huzureasca?Tu nu ai drepturi?Ca fosta sotie,mama a copiilor lui.
Sincer?Decat cu un asa om langa tine ,mai bine singura.Te va ajuta DD sa-ti cresti puii.Priveste inainte,nu in urma,e mai bine.Uite,noi aici asta facem,aratam ca o facem.Cum putem.
ghiompirica
Postat pe 10 Iunie 2012 11:20
Cand spuneam sa-ti cresti puii ma refeream sa iti vezi de viata pe langa ei,pentru ei,in ciuda faptului ca sunt mari deja,tu tot mama lor esti chiar daca ei sunt adulti.O mama isi vegheaza pruncii de la distanta cat traieste.E in firea lucrurilor.
ghiompirica
Postat pe 10 Iunie 2012 11:35
gh, ca sa scurtez o poveste lunga: eu n-as fi avut/n-am voie sa fac copii oricum.
Cind am ramas cu fie-mea - analize dezastruoase si ale mele si ale ei,recomandare avort terapeutic (am schimbat 5 medici, cind intram in cabinet spuneam din start "pastrez sarcina"). Barbatul vietii mele care trebuia sa ma sustina, m-a sustinut: mi-a spus treaba ta, faci cum crezi, dar eu nu cresc un handi. I-am spus np.Il cresc eu. Daca traiesc eu. Daca nu, asta e, o creste cum o creste.
Cam asta a fost la mine: si e cu happy end.
Deci - capul sus, courul inapoi si pieptul inainte, nu stiu cine avea vorba asta - toate se rezolva.


quasaria
Postat pe 10 Iunie 2012 12:05
Ai mei au avut amandoi aceeasi hiba:absenta cutiei craniene si spina bifida.Nu aveau nici o sansa.
Evident capul sus!Nu se poate altfel.Cand si cand mai dau cu dorsalul de pamant,dar ma ridic iute,ma scutur si merg mai departe. Altfel nu se poate.
ghiompirica
Postat pe 10 Iunie 2012 12:19
Spina bifida ne-a iesit si "noua". Si n-avea. Are o gropita in dreptul ultimei vertebre - probabil a fost la un moment dat o anomalie in evolutia fatului, asa au dat-o la intors ulterior cind m-am dus cu produsu' finit sa imi arate si mie unde e spina aia bifida. Insa clar copilul e sanatos tun.
Np, o sa vina bebe, asa cum am zis, cind o sa vrea el... Poate ca isi alege si el tatal, cine stie....
quasaria
Postat pe 10 Iunie 2012 12:28
Ai mei au motenit de la mine o malformaie renal. 2 rinichi pe partea st i ureter dublu.
Dragul meu mi reproa mereu, c-i vina mea. M-am obinuit c io-s de vin i pt nclzirea global.
Tratament i iar tratament...acum sunt mari. Citind aici, mi-am amintit de perioada aia roz.
Prea multe asemnri...
Axl_R
Postat pe 10 Iunie 2012 12:56
Axl, copiii tai sint mari si frumosi. Esti norocoasa.

A mea' i pitica, inca - da' tot are un stil de a ma sustine ce n-am vazut. Fiara e pe linga mine, sa nu ma supere nimeni...:-) Ma gindesc ca o fi din perioada aia, in care vorbeam cu burta pe strada: las' ca ne descurcam si le aratam noi lor....
quasaria
Postat pe 10 Iunie 2012 13:05
Da, sunt. Dar mai uit uneori, e bine s-mi aminteasc cineva.
Axl_R
Postat pe 10 Iunie 2012 13:17
Bucurati-va de ei,pe bune.Ai mei amandoi o aveau si era grava.Nu stiu cum s-a facut,dar de fiecare data cand am facut acele avorturi medicale prietena mea a fost internata in spital.Fiind o fire curioasa si cu relatii in sectia unde eram eu,s-a dus in ambele situatii sa 'verifice' daca bolile au fost reale sau nu. De fiecare data s-a intors verde si cu ochii plini de lacrimi spunandu-mi ca au fost bolnavi si sa nu am nici un dubiu.La prima sarcina,fiind in luna mare,am cerut raport medical cu privire la copilitza mea.Il stiam pe legistul de atunci si l-am rugat sa-mi spuna doar atat:daca a meritat sa imi pangaresc sufletul cu deciziile mele sau nu.Raspunsul a fost afirmativ. Plus visele mele premonitorii de dinaintea actiunilor.Ca le am si pe astea.
ghiompirica
Postat pe 10 Iunie 2012 21:37
gh, stai linistita,partea cu cutia craniana n-avea cum sa nu fie reala...chiar admitind ca spina n-ar fi fost.
Mesajul nu era ca sa te indoiesti de deciziile tale, ci sa vezi ca, atunci cind e sa vina, vine. Si o sa vina, o sa vezi. SI, intr-un mod pe care mi-e greu sa il explic, o sa STII cind e totul ok. Asa cum ai stiut cind n-a fost.
quasaria
Postat pe 10 Iunie 2012 21:48
Q,acum sunt oarecum impacata.Am acceptat si ideea ca nu va sa fie si daca va ....atunci va.Nu m-am indoit de deciziile mele decat atunci.Faptul ca fata asta a avut curajul nebun sa mearga sa vada ceea ce a vazut si sa-mi confirme, mi-a aratat ca a fost luata pe baza reala,existenta.Batalia mea cu propria-mi constiinta a fost ,si mai este,una morala ce tine de educatia si credinta mea.Atat.
Ma bucur ca nu am ajuns sa fiu o rea si invidioasa pe mamici,exista si pericolul asta,si ca ma bucur sincer si real ca sunt mame care au copii sanatosi.
ghiompirica
Postat pe 10 Iunie 2012 23:01

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
divort 6 De la: simonici24 10 Ianuarie 2016 18:35
drept dupa divort 4 De la: iuliana_sava 3 Decembrie 2011 22:54
DUPA 12 ANI 32 De la: Axl_22 2 Iunie 2011 17:49
eUniversum 1 De la: eUniversum 27 Octombrie 2011 09:21
problemele copiiilor problemele parintilor 9 De la: neco 7 Iunie 2012 15:29
Setari Cookie-uri