exact... asta e reversul medaliei :-) Faptul ca te dai cu capul de pereti e irelevant: e capul tau, peretele tau, cit timp te dai si doare e ok. CInd nu mai doare incepe sa nu mai fie ok. Ala e momentul in care te intrebi ce devii. Si daca nu te re-echilibrezi atunci, nu cred ca o mai faci...
Zicea coris ceva de indiferentza... ca vrea sa devina o baba indiferenta ... stii cit de rau e?:-) Abia asta e cu adevarat rau. Sa nu simti nimic, nici bucurie, nici disperare, nici o reactie, pentru ca NU POTI. E ca si cum nu vezi... imaginea se opreste undeva, pe parcurs...
|
quasaria
Postat pe 7 Iunie 2012 16:41
|
Ce ma bucur sa lecturez conversatiile astea virtuale, dar de calitate intre femei! Si chiar daca nu are legatura cu topicul, ceea ce vreau sa impartasesc acum cu voi e o farama din renastere. Tocmai m-am intors de la o alta intalnire a femeilor, de data asta reala. O amica urmeaza sa nasca luni asa ca, impreuna cu alte cateva femei, i-am organizat o minipetrecere, cu muzica, baloane, cadouri simbolice pt ea si pt bebe, prajituri si fructe, jocuri si multa voie buna. Se pare ca a fost o surpriza placuta pt ea, cu atat mai mult cu cat si ea, si eu si altele suntem din nou la un inceput de drum intr-o tara noua, departe de familie si prieteni.
Unii afirma ca femeile sunt in general mai rautacioase intre ele. Oare de ce barbatii or fi de multe ori poate mai uniti decat noi? Voi ce credeti? Sau e doar po prejudecata?
Indiferent cum o fi, sunt convinsa ca sunt si situatii in care femeile empatizeaza f bine si se sprijina reciproc. Imi doresc sa intalnesc astfel de femei din ce in ce mai mult. Se spune ca uneori daca-ti doresti ceva, acel ceva se si indreapta catre tine..:-).
Va pup pe toate!!:-)
|
AromaAlbastra
Postat pe 7 Iunie 2012 19:48
|
Da.Asa este.Eu ,cand am constientizat asta m-am speriat.Intalnirea cu vidul din tine nu este chiar un moment placut sau mirific.Am avut un atac de panica si am ajuns la spital.Habar nu am ce naiba mi-au facut acolo,dar stiu ca plangeam in hohote fara sa ma pot opri.A fost ca o descatusare.Mi-am promis ca nu mai trec niciodata prin viata fara sa simt,indiferent ce.Dar ma protejez instinctual de suferinta.Si de aici o serie de alte tracasari:sunt retrasa,asociala,tematoare,nesigura,plina de neincredere.Nici asta nu e bine! Asa ca o iau incetisor si incerc sa ma regasesc cumva.Cu pasi mici,cateodata infinitezimali.Si timpul treeeeeeeeeeece,fir-ar sa fie! In defavoarea mea,evident. 
|
|
|
ghiompirica
Postat pe 7 Iunie 2012 19:52
|
De la: quasaria, la data 2012-06-07 16:41:37exact... asta e reversul medaliei :-) Faptul ca te dai cu capul de pereti e irelevant: e capul tau, peretele tau, cit timp te dai si doare e ok. CInd nu mai doare incepe sa nu mai fie ok. Ala e momentul in care te intrebi ce devii. Si daca nu te re-echilibrezi atunci, nu cred ca o mai faci...
Zicea coris ceva de indiferentza... ca vrea sa devina o baba indiferenta ... stii cit de rau e?:-) Abia asta e cu adevarat rau. Sa nu simti nimic, nici bucurie, nici disperare, nici o reactie, pentru ca NU POTI. E ca si cum nu vezi... imaginea se opreste undeva, pe parcurs...
Aaa, referitor la partea cu indiferenta, asa este, cred ca nimic nu poate fi mai rau decat sa ajungi SA NU MAI SIMTI. E ca si cum ai fi o umbra in lumea asta, o umbra fara culoare, fara miros, fara gust, goala intrutotul. Am avut si eu o perioada din asta..acum ca stau sa ma gandesc la ea e aproape dezarmant..
Pt unii poate fi un mecanism temporar de aparare, si poate fi util pe moment. Pe termen lung insa ma indoiesc. Drept urmare, am decis ca decat SA NU MAI SIMT prefer sa risc din nou, sa daruiesc, sa ofer, sa iubesc, sa lupt, sa sper, cu riscul de a suferi iar cel putin ca prima oara. Macar stiu ca TRAIESC! Ce e drept, ma straduiesc sa invat ceva din trecut..sper sa si reusesc :-)
|
AromaAlbastra
Postat pe 7 Iunie 2012 19:58
|
gh, nu cred ca trece in defavoarea ta.... Sau depinde ce crezi ca ar fi "o favoare".
Pe mine aspectul fizic ma lasa rece, n-am constatat downgrades pina acum si, chiar cind voi constata, nu cred ca o sa fac o drama din asta pentru ca eu sint eu, nu am repere externe la care sa ma raportez.
Iar in rest, n-am vazut niciodata la fel de multa tandrete intre doi oameni tineri cita s-a intimplat sa vad intre doi batrinei - care sa transpara din fiecare privire, din fiecare gest... Daca aia nu e dragoste, nimic nu e... 
|
quasaria
Postat pe 7 Iunie 2012 20:00
|
Aroma,noi ne-am pornit la povesti tragand de firele lasate de tine. :) Si uite in ce directie ne-au dus! Poate pentru ca fiecare din noi doreste acea liniste si acel echilibru pe care l-am avut 'inainte de'. Personal,recunosc cu mana pe suflet ca mi-a prins bine conversatia asta.Nu prea am povestit despre ce simt si cat simt pe subiectul 'dupa'. Nu sunt multi cei care inteleg asta.Sau si daca sunt eu nu i-am gasit.Sau poate tot nenorocita aia de autoprotejare a mea care spune sa tac pentru ca o iau in freza daca imi casc gura.
Sa stii ca am trait pe pielea mea ce inseamna prietenia dintre femei.Dupa 'fericitul eveniment' am ramas cu 2 prietene.Restul mi-au intors spatele ca si cum nici ca as fi existat vreodata.Alt soc.In schimb barbatii care mi-au fost prieteni mi-au ramas prieteni.Si lui la fel.Impartim prietenii barbati,ca prietenele femei au disparut. De ce asta? intr-un mod ciudat stiu sa ramana loiali daca nu se indragostesc.Cred.
Cat despre femei....Eu mi-am spus ca acum,fiind libera de contract, am inceput sa fiu perceputa ca un pericol:6,vine aia libera!,de catre femeile din jur,adica fostele prietene, si s-au protejat.Desi cea care si-a adus concursul din plin in istoria mea era initial prietena lor.Eu asa am cunoscut-o,prin intermediul lor.
E frumos ce ne spui tu.Mie una imi spune ca mai am sanse,ca mai pot fi om si femeie,nu aceeasi care am fost,normal,ci .... sper din suflet sa raman fata buna,vesela si blanda care am fost.Sa gasesc intelepciunea si forta necesara pentru a-mi gasi echilibrul si linistea.
|
ghiompirica
Postat pe 7 Iunie 2012 20:12
|
Stii Q,in defavoarea mea pentru ca de la o anume varsta modul in care te adaptezi vietii este din ce in ce mai greu si cere eforturi care obosesc ,cel putin pe mine,apar timpii morti.Mi-e teama ca ma voi trezi adaptata si cand ma voi uita in oglinda si in CI voi avea o anume varsta....care nu da sansa unui nou inceput.Visez sa fac un copil,in ciuda a tot ce mi s-a intamplat.Si sa fiu din nou tinuta de mana.Da stiu,daca e sa fie va fi la orice varsta. Mai putin faza cu procreerea.
Aspectul fizic?Nu ma intereseaza! Aici sunt foarte sigura pe mine nu am nici indoieli si nici complexe.Cura de mere de anul trecut mi-a prins foarte bine.
|
ghiompirica
Postat pe 7 Iunie 2012 20:24
|
da, probabil si mie sesiunile de anorexie....
Sa "te adaptezi vietii" in ce sens? Eu nu ma adaptez. Nu vreau sa ma adaptez. Vreau sa o traiesc asa cum imi doresc eu, cu idealuri cit mai putin ciuntite de "rezonabil". Iar inceputurile n-au nici o legatura cu buletinul, nici plimbarea de mina prin parc n-are legatura cu buletinul... Sint convinsa ca raminem aceiasi oameni cu aceleasi nevoi ale aceluiasi suflet pina la sfarsitul vietii. Nu esti viu doar la 20 de ani: esti la fel de viu tot timpul. :-)
Nu m-am gindit niciodata pesimist la viitor, nu stiu de ce... oi fi eu mai intr-o doaga, dar mi se pare ca directia e ascendenta, nu descendenta.
|
quasaria
Postat pe 7 Iunie 2012 20:34
|
In sensul relationarii,a deschiderii catre oameni.Acum incep si incerc sa imi cresc stima de sine,la un moment dat aproape inexistenta.Stiu ca dupa vine si cresterea dozei de incredere in propria persoana si implicit in cei din jur. De fapt eu nu mai am incredere in mine aproape deloc.Mi-e sa nu-mi ia prea mult timp asta si sa ajung sa nu trebuiesc nimanui nici macar mie.
Din punctul meu de vedere tu esti echilibrata acum.Eu nu sunt. Poate voi ajunge si eu inapoi acolo sa cred ca pot si sa vreau sa traiesc cum simt eu si cum vreau eu.
|
ghiompirica
Postat pe 7 Iunie 2012 20:41
|
nu stiu ce sa zic... aici probabil am avut noroc, la deschiderea catre ceilalti oameni nu te pot ajuta decit unii oamenii. Desi, daca ii privesti cu atentie o sa descoperi ceva bun sau frumos la fiecare. Si nu e un slogan. Chiar e adevarat.
Sau depinde si asta... eyes of the beholder. :-)
|
quasaria
Postat pe 7 Iunie 2012 20:46
|
|
Faptul ca povestesc aici ma ajuta mult.Cum spuneam nu prea am discutat pe subiect decat strictul necesar. Bine-a fi!E musai! Eu cred ca orice om are o farama de bunatate.Pe asta mizez.
|
ghiompirica
Postat pe 7 Iunie 2012 21:00
|
Sigur are. Si unii au mai mult decit o farima. 
|
quasaria
Postat pe 7 Iunie 2012 21:11
|
|
Ghiompiric, mi place numele
|
Axl_R
Postat pe 7 Iunie 2012 21:20
|
De la: ghiompirica, la data 2012-06-07 21:00:08Faptul ca povestesc aici ma ajuta mult.Cum spuneam nu prea am discutat pe subiect decat strictul necesar. Bine-a fi!E musai! Eu cred ca orice om are o farama de bunatate.Pe asta mizez.
Eu nu am discutat atatea amanunte despre perioada aceea decat cu o prietena care, din pacate sau din fericire pt amandoua, a divortat in aceeasi perioada. Am avut aceleasi trairi cu diferenta ca una era cu un pas inaintea celeilalte sau invers. A contat enorm pt amandoua sustinerea asta neconditionata, intelegeam si simteam exact ce traieste cealalta. Ne sunam la 3 noaptea daca asa ne venea si ne ascultam plangand furia, disperarea, tristetea, dezamagirea, speranta, teama. Ii injuram pe viitorii fosti sau ne sunam una pe alta inainte sa-i contactam pe fostii in ideea de a ne impaca..pt ca da, au fost si momente in care ne-am gandit sa ne intoarcem din drum, ca nu avem taria, puterea, ca nu putem respira fara EL. Si atunci prietena imi amintea de ce vreau sa divortez, de ce nu mai e cale de intoarcere..iar eu faceam la fel si uite asa...ne-am tinut de manuta, ne-am imbarbatat, chiar daca la distanta fizica una de cealata si am inotat prin raul plin de balarii pana la mal. Uneori poti sa fii atat de aproape de sufletul cuiva in ciuda distantei. La noi a functionat.
Asa ca, nu pot decat sa marturisesc cu bucurie ca am fost inca o data partasa la o prietenie cu adevarat reala cu o femeie.
Poate ca nimic nu e intamplator in lumea asta iar atunci cand viata ne ofera o sansa sau un cadou, trebuie sa-l primim cu bratele deschise, sa lasam suspiciiunea la o parte si sa credem in acea farama de bunatate care poate exista in fiecare. :-)
|
AromaAlbastra
Postat pe 7 Iunie 2012 21:27
|
Aroma, eu prietene femei n-am prea avut - probabil contextual, pentru ca traiesc intr-un mediu predominant masculin. Pe de alta parte, am prieteni foarte buni barbati - ei zic ca sint "prietenul lor", si eu zic la fel  - care au avut exact acelasi rol. Cite nopti jelind pe la terase am petrecut cu ei...ei stiu, saracii. Si cite observatii si-au luat ca "isi fac iubita sa plinga"...:-) Nu stiu de unde au avut atita rabdare. Si au facut tranzitia putin mai lina, pentru ca un barbat nu iti poate povesti cum e sa fii o femeie nefericita in relatie, dar iti poate spune punctul lui de vedere, modul in care percepe el problemele intr-un cuplu, te ajuta sa clarifici ce ai gresit tu, el cum ar fi interpretat din partea femeii lui aceleasi lucruri, etc. Ca si noi, femeile, si barbatii au multe reactii mai mult sau mai putin comune. Apartin culturii lor masculine. Iar un barbat le poate clarifica intr-un mod in care o femeie nu prea poate. Asta, cu conditia sa iti fie chiar prieten, de-adevaratelea, nu vreun vinator uitat pe pajiste, care spera ca intr-o zi, daca tot esti disponibila si inima frinta, cine stie...
|
quasaria
Postat pe 7 Iunie 2012 21:39
|
Aroma,da,ai avut noroc.Mare.Eu cred in predestinare,in karma,liberul arbitru si in relatia cauza-efect.De aceea spun ca voi doua v-ati fost prietene pentru ca aveati nevoie si pentru ca darul acesta sa va ajute.Ati meritat acest ajutor.
De ce am pomenit liberul arbitru?Pentru ca eu am facut greseala sa ma inchid in mine,sa-mi ling ranile singura.Probabil daca n-o faceam atunci DD imi scotea in cale pe cineva prieten.Cele doua prietene ramase faceau ce puteau in conditiile create de mine si atat.Le sunt recunoscatoare pentru ca fara ele, sa-mi dea palme peste ceafa sau sa-mi stearga lacrimile si mucii cand eram deznadajduita nu cred ca ramaneam cu mintea intreaga.Dar doar cand eram la limita si cand spuneam ceva.
in schimb am avut ajutorul nesperat si de neinteles pe care mi l-au dat animalutele din dotare.In special unul din motanii mei.Cine spune ca pisicile sunt rele se inseala.Naparstocul asta mic cand eram cu toate corabiile innecate venea si mi se proptea in brate torcand,fortandu-ma sa-l tin in brate si sa-l mangai,imi spala lacrimile si-mi caraia numai el stie ce si ma linisteam.Nu stiu ce avea el in minte,dar nu m-a lasat o secunda sa stau singura.
Si asa ajung la nick-ul meu.Axl,multumesc.  A fost numele unuia din cei mai dragi motani ai mei.Din pacate a hotarat ca el e mai tare ca masinile de pe strada si s-a dus.
|
ghiompirica
Postat pe 7 Iunie 2012 21:50
|
Prietenii barbati au facut cum spune Q:mi-au clarificat gandirea masculina.Pentru ca eu nu intelegeam niste lucruri.Ei m-au lamurit.Apoi mi-au deslusit si logica masculina in combinatie cu cea feminina si ce iese de aici.Plus faptul ca cineva din exterior,de sex opus vede altfel lucrurile,eu zic mai clare.
Dar si pe ei i-am lasat sa-mi fie prieteni doar cand am fost la limita.Exact ca si cu fetele mele.
|
ghiompirica
Postat pe 7 Iunie 2012 21:55
|
gh, pai au facut si ei saracii ce-au putut...
Femeile sint mai empatice.Barbatii sint de actiune: deci, daca le spui ceva, prima reactie e:  ce sa fac? Cum rezolv problema?Ma duc sa vorbesc eu cu el?!
E cam greu de inteles pt ei ca tu te jelesti pur si simplu... asa.... :-)) Iar la replica: pai cum ce sa faci, sa ma intelegi, evident ca fac ochii  Asta, cu intelesul si atit, e absolut confuzanta...:-))
Bine,cind realizeaza ca ai nevoie de opinia lor experta, se lumineaza brusc (ca au identificat ce trebuie sa faca) si incep sa iti explice, maestri toti in ale psihologiei masculine (si feminine, de ajungeam sa ne mai luam de par citeodata, sa le scot tiparele din cap... ca imi explicau ei mie pina si "cum gindesc femeile")
Oricum, am ramas cu niste amintiri frumoase de atunci, cit eram eu de blue...
|
quasaria
Postat pe 7 Iunie 2012 22:11
|
De la: quasaria, la data 2012-06-07 21:39:34Aroma, eu prietene femei n-am prea avut - probabil contextual, pentru ca traiesc intr-un mediu predominant masculin. Pe de alta parte, am prieteni foarte buni barbati - ei zic ca sint "prietenul lor", si eu zic la fel - care au avut exact acelasi rol. Cite nopti jelind pe la terase am petrecut cu ei...ei stiu, saracii. Si cite observatii si-au luat ca "fac femeia sa plinga"...:-) Nu stiu de unde au avut atita rabdare. Si au facut tranzitia putin mai lina, pentru ca un barbat nu iti poate povesti cum e sa fii o femeie nefericita in relatie, dar iti poate spune punctul lui de vedere, modul in care percepe el problemele intr-un cuplu, te ajuta sa clarifici ce ai gresit tu, el cum ar fi interpretat din partea femeii lui aceleasi lucruri, etc. Ca si noi, femeile, si barbatii au multe reactii mai mult sau mai putin comune. Apartin culturii lor masculine. Iar un barbat le poate clarifica intr-un mod in care o femeie nu prea poate. Asta, cu conditia sa iti fie chiar prieten, de-adevaratelea, nu vreun vinator uitat pe pajiste, care spera ca intr-o zi, daca tot esti disponibila si inima frinta, cine stie...
M-ai facut sa zambesc..desi nu e prima data de cand iti citesc postarile :-). Asa este, un barbat nu poate simti exact nefericirea unei femei dar iti poate clarifica celalat punct de vedere, pt ca da, la modul general femeia si barbatul au structura cognitiva diferita.
Eu nu prea cred in prietenia femeie -barbat, doar in conditiile in care unul din cei doi intelege f bine limita celuilalt, o respecta, o accepta si isi impune constient sau inconstient sa accepte cat i se ofera din teama de a nu pierde ce i se ofera macar: prietenia dar sunt convinsa ca daca la un moment dat celalalt (de cele mai multe ori femeia) ar lasa garda jos, ar incepe sa spere si timid sa incerce mai mult. Iar daca unul din cei doi incepe o relatie amoroasa sunt iar convinsa ca prietenia dinainte nu va mai fi la fel-va suferi modificari-ceea ce cred ca este perfect natural..asta e opinia mea..bineinteles ca fiecare e liber sa aiba propria parere :-). Traiasca liberul arbitru!
|
AromaAlbastra
Postat pe 7 Iunie 2012 22:32
|
De la: ghiompirica, la data 2012-06-07 21:50:49Aroma,da,ai avut noroc.Mare.Eu cred in predestinare,in karma,liberul arbitru si in relatia cauza-efect.De aceea spun ca voi doua v-ati fost prietene pentru ca aveati nevoie si pentru ca darul acesta sa va ajute.Ati meritat acest ajutor.
De ce am pomenit liberul arbitru?Pentru ca eu am facut greseala sa ma inchid in mine,sa-mi ling ranile singura.Probabil daca n-o faceam atunci DD imi scotea in cale pe cineva prieten.Cele doua prietene ramase faceau ce puteau in conditiile create de mine si atat.Le sunt recunoscatoare pentru ca fara ele, sa-mi dea palme peste ceafa sau sa-mi stearga lacrimile si mucii cand eram deznadajduita nu cred ca ramaneam cu mintea intreaga.Dar doar cand eram la limita si cand spuneam ceva.
in schimb am avut ajutorul nesperat si de neinteles pe care mi l-au dat animalutele din dotare.In special unul din motanii mei.Cine spune ca pisicile sunt rele se inseala.Naparstocul asta mic cand eram cu toate corabiile innecate venea si mi se proptea in brate torcand,fortandu-ma sa-l tin in brate si sa-l mangai,imi spala lacrimile si-mi caraia numai el stie ce si ma linisteam.Nu stiu ce avea el in minte,dar nu m-a lasat o secunda sa stau singura.
Si asa ajung la nick-ul meu.Axl,multumesc. A fost numele unuia din cei mai dragi motani ai mei.Din pacate a hotarat ca el e mai tare ca masinile de pe strada si s-a dus.
Oooo, ce mult ne-am dorit si noi o pisica in casa doar ca trebuiesc luati mai multi factori in calcul cand iei o asemenea decizie pentru ca este practic un suflet care necesita ingrijire si responsabilitate maxima. Da, uneori animalele ne pot alina suferinta, si cand spun asta ma gandesc ca mi-ar placea sa lucrez intr-un centru unde pe langa terapia traditionala pt diverse afectiuni psihice/fizice sa se faca apel si la efectul terapeutic pe care il au animalele asupra noastra. Tu se pare ca ai avut terapeutul la tine acasa, de fiecare data cand torcea in bratele tale :-).
Eu nu sunt prea bisericoasa de fel si nici nu pot spune ca ma impac prea bine cu preotii :-) dar cred ca ceva acolo sus tot exista si ca fiecare decizie luata are mai devreme sau mai tarziu un efect. Cert e ca e bine ca atunci cand sufletul ne spune sa ne deschidem fata de cineva sa nu ezitam sa o facem.
|
AromaAlbastra
Postat pe 7 Iunie 2012 22:45
|
De la: AromaAlbastra, la data 2012-06-07 22:32:39
Eu nu prea cred in prietenia femeie -barbat, doar in conditiile in care unul din cei doi intelege f bine limita celuilalt, o respecta, o accepta si isi impune constient sau inconstient sa accepte cat i se ofera din teama de a nu pierde ce i se ofera macar: prietenia dar sunt convinsa ca daca la un moment dat celalalt (de cele mai multe ori femeia) ar lasa garda jos, ar incepe sa spere si timid sa incerce mai mult.
da, si mi-au si spus :-) Exact la modul asta: nu lasa garda jos. Si eram toti constienti ca am strica ceva mult mai important decit un affair cind eram eu inima albastra. :-)
Asta e sinceritate.... 
Pe de alta parte, n-as depasi limitele fata de un prieten, sint constienta ca e, totusi, barbat, nu eunuc... si, asa cum am spus, ca prieten valoreaza mai mult.
|
quasaria
Postat pe 7 Iunie 2012 22:56
|
Aroma,este adevarat ca am avut terapeutul acasa:m-a sustinut matzu' si afectiv,dar mi-a si amintit ca am responsabilitati.Ca nu-i usor sa-i tii pe langa casa,iar odata ce ti i-ai adus atunci esti obligat sa le intretii si sa le iubesti.De dat dau inapoi inzecit.
Ma gandeam in timp ce va scriam:am doua prietene si doi prieteni.Relatia mea cu ei este deschisa si sincera si,cel putin din partea mea,nu a existat niciodata intentia sau macar gandul sa trec peste prietenie si sa ajung la a relationa altfel,ca iubiti.Iar ei,daca vreodata le-a trecut prin cap si altceva decat prietenie,apoi au fost suficient de inteligenti sa inteleaga ca nu au nici o sansa cu mine.Asa ca au ramas ca prieteni.Au ales optiunea asta fara sa simt in vreun fel si altceva decat prietenie din partea lor.
In schimb relatia cu sotul meu a inceput ca o prietenie frumoasa care s-a continuat cu o casnicie plina de iubire.Si,ma credeti sau nu,acea prietenie a durat pana acum 4 ani cand el a hotarat s-o incheie unilateral.A fost ,cred,dezamagirea vietii mele.
|
ghiompirica
Postat pe 7 Iunie 2012 23:15
|
De la: ghiompirica, la data 2012-06-07 23:15:43Aroma,este adevarat ca am avut terapeutul acasa:m-a sustinut matzu' si afectiv,dar mi-a si amintit ca am responsabilitati.Ca nu-i usor sa-i tii pe langa casa,iar odata ce ti i-ai adus atunci esti obligat sa le intretii si sa le iubesti.De dat dau inapoi inzecit.
Ma gandeam in timp ce va scriam:am doua prietene si doi prieteni.Relatia mea cu ei este deschisa si sincera si,cel putin din partea mea,nu a existat niciodata intentia sau macar gandul sa trec peste prietenie si sa ajung la a relationa altfel,ca iubiti.Iar ei,daca vreodata le-a trecut prin cap si altceva decat prietenie,apoi au fost suficient de inteligenti sa inteleaga ca nu au nici o sansa cu mine.Asa ca au ramas ca prieteni.Au ales optiunea asta fara sa simt in vreun fel si altceva decat prietenie din partea lor.
In schimb relatia cu sotul meu a inceput ca o prietenie frumoasa care s-a continuat cu o casnicie plina de iubire.Si,ma credeti sau nu,acea prietenie a durat pana acum 4 ani cand el a hotarat s-o incheie unilateral.A fost ,cred,dezamagirea vietii mele.
Ce coincidenta-relatia pe care o am acum a inceput tot ca o relatie frumoasa de prietenie iar pentru ca la un moment dat am 'lasat garda jos', cu buna-stiinta dar in acelasi timp cu o caruta imensa de temeri, acum suntem mult mai mult decat niste prieteni :-). Este un barbat si in primul rand un om deosebit.
Dupa divort nu mai pot crede in Tinerete fara batranete si viata fara de moarte, nici in Printul pe Calul alb :-) dar cu siguranta acum stiu ca nu toti barbatii "este" porci si, in ciuda fricilor pe care le caram cu noi odata cu trecutul, merita in numele Iubirii sa ne asumam din nou riscul suferintei. Oricum, ma straduiesc sa nu ma gandesc prea mult la acest risc, sa ma bucur de ce-mi ofera viata acum, sa traiesc clipa si sa sper ca va fi bine :-).
In ceea ce priveste relatia ta, Ghiompirico, bucura-te ca ai trait o prietenie urmata de o iubire frumoasa, chiar daca ai suferit in final, chiar daca te-e dezamagit. Ai TRAIT, AI DARUIT,AI VIBRAT-sunt oameni care traiesc degeaba si habar nu au ce insemana o iubire sau o prietenie frumoasa. Important e sa-ti stergi lacrimile, sa te ridici si sa mergi mai departe. Viata iti va rezerva cu siguranta surprize frumoase cand nici nu te astepti. Si inca ceva: sunt convinsa ca acei oameni care au cu adevarat ce oferi vor avea si sansa sa ofere sub o forma sau alta. E imposibil sa zaca in tine comori nepretuite si sa ramana nevalorizate.
|
AromaAlbastra
Postat pe 7 Iunie 2012 23:58
|
Fetele, de mult timp n-am citit un topic cu att interes. Mulumesc. Noapte bun!
Nu eram io, dac nu aveam ceva de adugat. Nici io nu cred n prietenia brbat-femeie. Dar mcar mi-am dat seama (citind aici) unde am greit.
|
Axl_R
Postat pe 8 Iunie 2012 00:07
|
Uau! deci asa, voi va descatusati dupa ora 16!
Fain de tot ce ati scris voi aici! ce sa inteleg? ca exista viata dupa un bum al destinului? ca ramai om?
sunt cateva pagini de pe Garbo pe care mi le voi scoate pe hartie...e bine sa le am la indemana mereu...
|
coris_2938
Postat pe 8 Iunie 2012 12:09
|
Aroma,ma crezi sau nu,ii multumesc lui DD,vietii,cui pot ca am avut parte de o asemenea relatie si o viata nemapomenita timp de 20 de ani.Regretul este dat de dezamagire,de faptul ca simt ca am esuat in a o pastra.Nu stiu unde am gresit stiu doar ca as proceda exact la fel.
Dupa parerea mea,genul acesta de relatii,incepute in acest mod,au cele mai mari sanse de reusita.Ma bucur pentru tine,sincer.Da-i inainte si traieste frumos si fericita.
Cori,cum sa nu existe? Eu cred cu incrancenare ca dupa ploaie obligatoriu iese soarele,mai devreme sau mai tarziu.Nu se poate altfel,asa e firea lucrurilor.
Sa va mai spun una si gata,pentru moment,:sunt si eu la inceputul unei relatii,deocamdata la faza de prieteni,dar cu garda jos pentru ca exista si atractie fizica multa,nu doar rezonanta mentala la maxim.Este exact opusul sotului meu.Si fizic si ca mod de gandire.Cum mi-a iesit in cale?Nu stiu.Stiu doar ca ,din primul moment mi-am spus povestea sincer,fara sa mint sau sa ascund si i-am explicat ca nu am timp de pierdut:vrea sa incercam bine,i se pare prea complicat sau greu ...iar e bine.Nimeni nu-l tine cu forta si eu cu atat mai mult nu doresc nici compatimire si nici mila.Renastere,da.Deocamdata vad ca sta pe loc,langa mine.Viitorul ? Nu stiu cum va fi,voi vedea.Nu-mi fac planuri,voi lua lucrurile pe rand si la momentul x voi vedea.Desi am in permanenta sentimentul nesigurantei cu mine si neincredere, voi merge inainte si ce va fi va fi.Sincer?Am avut nevoie de o mare doza de curaj sa accept prima convorbire cu acest om,dar apoi totul a venit de la sine,cumva.
|
ghiompirica
Postat pe 8 Iunie 2012 13:20
|
|
Soarele iese, dar trebe s ai rbdare pn apare i pe ulia ta.
|
Axl_R
Postat pe 8 Iunie 2012 13:39
|
ghiompirica, e, ai vazut ca lucrurile's simple?
Succese...
|
quasaria
Postat pe 8 Iunie 2012 14:10
|
Of,Q,nu tare.....Daca ai stii ce eforturi de vointa fac sa nu privesc peste umar tot timpul,sa-mi controlez suspiciunea si tendinta de a gasi justificari ascunse,cauze ascunse,motivatii tuturor actiunilor lui.Dar iti multumesc.
Nu stiu daca chiar e soare pe ulita mea,dar ma straduiesc sa il vad si sa simt lumina si caldura lui.
Trebuie sa am rabdare.Noroc ca la acest capitol sunt bine dotata.
|
ghiompirica
Postat pe 8 Iunie 2012 15:14
|
|
e bine ca ai rabdare. Eu la capitolul rabdare nu prea: si sint suficient de intuitiva sa nu prea suspectez degeaba - chiar daca nu stiu in detaliu ce e in neregula, percep corect cind ceva e... Functioneaza si invers: "against all odds". Vorba aia cu asculta-ti sufletul nu e chiar poezie, are si ea un dram de adevar. Dar sa iti asculti sufletul, nu reflexele lui Pavlov.
|
quasaria
Postat pe 8 Iunie 2012 15:22
|
12:04, 6 Aprilie 2022
Caius Covrig își donează ziua și face apel la umanitate! Hai să facem echipă și să-l ajutăm pe Alin !
Ce își doresc gravidele din România pentru copiii lor. Psiholog: Resimt o responsabilitate imensă de a-și ști copilul în siguranță pe viitor
Irina, eleva de 10 ce vine zilnic la școală de la 15 kilometri distanță, își dorește ca într-o zi să fie studentă la Teatru
Inima Copiilor strânge 10.000 de promisiuni pentru extinderea secției de Cardiochirurgie de la Marie Curie