Garbo
Forum
Relatii
Divort
Comportamentul copiilor dupa divort

Comportamentul copiilor dupa divort

Cum creste un copil fara tata?

am nevoie urgent de un sfat va rog

preciouss Postat pe 25 Octombrie 2009 17:05
elado... e trist,mami,ca oamenii ajung sa uite motivele pentru care s-au iubit... da' uita,asta e! oamenii se schimba pentru ca lumea-n jurul lor s-a schimbat,n-ai ce-i face... copii sunt carne si sange din tine,ti-s dragi ca ochii din cap,da' vin io asea si te-ntreb: ce parinte-i ala care nu-si avertizeaza si invata copilul ce-i durerea si suferinta? inevitabil,toti avem parte de astea,nu numai in cazul unui divort... daca tu-ti cocolosesti copilul la nesfarsit,s-o gasi cineva,mai devreme sau mai tarziu,sa n-o faca... si atunci??! "mami,de ce nu mi-ai spus ca iubirea nu-i roz? de ce nu mi-ai spus ca oamenii mor? de ce nu mi-ai spus ca-i prea devreme sa-mi pun proteza la 30 de ani?"...and so on...
Eu am 2 baieti.Cand am divortat cel mare avea 13 ani si cel mic 10 ani. Desi divortul l-am inaintat cand baiatul cel mare nu a mai suportat atmosfera creata de tatal lui, tot el a suferit cel mai mult pt ca, fiind mai mare, a inteles motivul divortului, devenise gelos si nu intelegea de ce tatal sau putea sa respecte copilul altei femei iar pe ei i-a parasit fara niciun regret si nu isi doreste sa-i vada.Cel mic a trecut mult mai usor .Cu toate acestea, amandoi mi-au fost alaturi, m-au sprijinit in tot ce am facut, m-au ajutat sa trec peste toate mizeriile facute de tatal lor si, cel mai important, m-au convins ca ei nu sufera asa cum credeam eu si ar fi timpul sa-mi vad de viata mea .Acum suntem o familie linistita( alaturi de actualul meu sot care le este un prieten adevarat), implinita si mai fericita ca niciodata.Bineinteles ca ranile lasate in sufletele copiilor de catre tatal lor nu vor putea fi niciodata vindecate dar durerea dispare cu timpul si nu vor ramane decat cicatrici care le vor aminti mereu sa nu faca aceleasi greseli ca si tatal lor.
sunrise1 Postat pe 25 Octombrie 2009 17:20
Copiii pot suferi mai mult intr-o casnicie esuata, decat dupa un divort. Desigur ca depinde si de varsta copiilor. Ce nu inteleg, in general barbatii, e ca atunci cand se despart de sotie, si ea nu le mai apartine, nu trebuie sa se desparta si de copii, care, vrand-nevrand, le apartin pana la moarte. Copiii nu pot intelege aceasta ruptura si se simt neiubiti de parintele care dispare din viata lor, si nu accepta ca alta persoana sa le ia locul si sa le faca o comcurenta neloiala. Fetele mele au crescut de 15 ani incoace(cea mica avea 4 luni la divort)fara o prezenta masculina in casa(tatal meu este decedat de 22 ani) si acest lucru se cunoaste.

sora_ilsi Postat pe 25 Octombrie 2009 17:46
da sunt una dintre miile de femei care a trecut si trece prin aceasta . comportanetul copilului meu este foarte schimbal oare ce se poate ce se poate face .
piper Postat pe 25 Octombrie 2009 19:32
schimbat...in ce sens???
eladaela Postat pe 25 Octombrie 2009 19:36
Eu sint de parere ca toate problemele in viata noastra apar de la lipsa de EDUCATIE si EGOISM.Nimeni nu te obliga sa faci ce nu vrei,dar cind sint COPII la mijloc NU AI DREPTUL SA TE GINDESTI LA TINE ci doar la ceilalti de linga tine(asta e valabil pentru ambele sexe)E parerea mea,si nu e obligatoriu sa fiti de acord.Sa aveti o viata frumoasa alaturi de cei dragi.
magdalia63 Postat pe 25 Octombrie 2009 21:20
as vrea,sa va relatez situatia mea,parintii mei au fost si sunt casatoriti de 45 ani,se certau si pentru cum trebuia sa picure robinetul de la baie,nu mi-am dorit in veci asa o casnicie.si totusi viata nu este pe roze...si eu sunt casatorita de 13 ani,era sa divortez pe bune, de 2 ori,plus alte furii,dar...depinde si cat de rau este si cat tine raul.nu cred ca trebuie sa stai intr-o casnicie nici numai ptr copii,nici nu ai dreptul (egoismul)sa faci abstractie de responsabilitatea pe care ti-ai asumat-o.adica ocrotire si iubire.toate cele bune.
garbo035697 Postat pe 26 Octombrie 2009 12:37
Magdalia, trebuie sa te contrazic.Eu nu am divortat pentru mine ci pt ca fiul meu cel mare m-a rugat, ajunsese sa nu mai suporte jignirile tatalui sau si incepuse sa-l urasca.Eu am suportat multi ani o viata plina de lacrimi si tristeti alaturi de tatal copiilor mei, tocmai ca sa nu sufere ei.Si mai rau le-am facut. In asemenea cazuri la cine trebuie sa ne gandim? Cum sa stai cu un partener care distruge incet,incet, viata din jururl lui doar ca sa-i fie lui bine?E si normal ca , dupa un divort, sa sufere toti cei implicati. Eu sunt convinsa ca atmosfera dintr-un camin are 80% contributie in educatia copiilor si ceea ce vad copiii in familia lor vor aplica mai tarziu in familia ce si-o vor forma.Deja comportamentul tatalui copiilor mei si-a pus amprenta pe viata lor.Abia reusesc sa-i dezvat de limbajul vulgar auzit la tatal lor, de atitudinea fata de undele persoane si multe altele.Educatia nu se face intr-o familie unde certurile si betiile unuia dintre parinti sunt ceva normal.Am preferat suferinta dupa divort decat sa le distrug viitorul si, sa fim realisti, vietile. Sa va mai spun ceva: fiecare avem o singura viata, e mare pacat sa ne batem joc de ea, nu avem niciun drept asupra ei.Copiii cresc si isi fac familiile lor, parintii raman singur si de cele mai multe ori uitati .Datoria noastra de parinti este sale dam o educatie si sa facem tot ce ne sta in putinta sa nu le lipseasca nimic. Dar nefiind noi fericiti, nici ei nu sunt .Prefer sa ma vada linistita si fericita decat trista si plansa, doar asa vor intelege ca nu ei poarta vina esecului parintilor.
sunrise1 Postat pe 26 Octombrie 2009 15:25
Fetita mea avea patru luni cand ne-am despartit de fostul meu sot acum are un an si doua luni si suntem si divortati, cauza despartirii era o alta femeie, deci eram deja insarcinata cand a inceput relatia cu cealalta femeie. Acum suntem ca pisica si soarecele cu fostul meu sot, copilul e la mine si nu stiu de ce dar inca am cosmaruri ca cum va fi candva fi mare cind trebuie sa-l povestesc de ce nu e tata linga ea, si etc
Barbara2008 Postat pe 27 Octombrie 2009 11:43
probabil vei gasi pe moment explicatia cel mai important lucru....sa nu o minti
eladaela Postat pe 27 Octombrie 2009 11:47
632, nu-ti mai plange de mila...te rog eu frumos!!! gaseste-ti un barbat care sa te merite si care sa iti accepte coplilu...refa-ti viatza,nu te mai gandi la daca si cu parca... mult succes in viatza.. intoarce fila,si paseste cu incredere in viitor
LILO Postat pe 27 Octombrie 2009 11:48
lilo,azi esti plina de optimism mami... ia mai da tu si la altii
eladaela Postat pe 27 Octombrie 2009 11:50
da..din preaplinul optimismului meu,va ofer cu generozitate.. ia luati optimism preschimbat in multime de floricele..
LILO Postat pe 27 Octombrie 2009 11:53
632, da-ne un nume sa nu ne mai adresam unui nr... eu m-am recasatorit cu un barbat mai tanar cu 5 ani decat mine.Cand am divortat aveam 38 de ani, doi copii si o caruta de datorii.Fostul meu sot spunea la toata lumea "cine naiba o mai ia cu 2 copii si atatea datorii la banci? o sa ajunga sa manance din gunoaie"(de parca el a divortat de mine si m-a lasat o amarata).Sotul meu are un servici f bun, eu sunt somera(dupa ce fostul sot m-a dat afara din firma unde lucram).Cu toata straduinta lui de a ma distruge, cu ajutorul lui D-zeu am reusit sa merg mai departe.Acum am 40 de ani si nici n-am visat ca pot fi atat de iubita si respectata de catre un barbat. Un esec in viata nu inseamna o viata pierduta.Daca eu am inceput sa traiesc la 40 de ani, oricine o poate face, la orice varsta, cu sau fara copil.Stiu doar atat:D-zeu nu ne da mai mult decat putem duce dar nici nu ne baga in traista.Trebuie sa stim sa lasam trecutul si sa traim in prezent, sa acceptam greselile pe care le-am facut.Numai cel care nu stie sa iubeasca nu va reusi sa-si refaca viata. Ai incredere ca toate se vor aseza asa cum iti doresti tu, trebuie doar sa ai incredere in tine si in copilul tau ca va intelege atunci cand ii vei explica trecutul.Cat despre parintii care nu dau doi bani pe copiii lor...D-zeu nu da cu parul, tot la ei vor ajunge atunci cand vor avea mai multa nevoie de un sprijin. Eu ma consider o invingatoare in lupta cu viata si sunt f mandra ca le-am putut oferi copiilor mei o adolescenta linistita , plina de iubire si incredere.
sunrise1 Postat pe 27 Octombrie 2009 15:29
De la: sunshinelily, la data 2009-10-27 15:29:06632, da-ne un nume sa nu ne mai adresam unui nr... eu m-am recasatorit cu un barbat mai tanar cu 5 ani decat mine.Cand am divortat aveam 38 de ani, doi copii si o caruta de datorii.Fostul meu sot spunea la toata lumea "cine naiba o mai ia cu 2 copii si atatea datorii la banci? o sa ajunga sa manance din gunoaie"(de parca el a divortat de mine si m-a lasat o amarata).Sotul meu are un servici f bun, eu sunt somera(dupa ce fostul sot m-a dat afara din firma unde lucram).Cu toata straduinta lui de a ma distruge, cu ajutorul lui D-zeu am reusit sa merg mai departe.Acum am 40 de ani si nici n-am visat ca pot fi atat de iubita si respectata de catre un barbat. Un esec in viata nu inseamna o viata pierduta.Daca eu am inceput sa traiesc la 40 de ani, oricine o poate face, la orice varsta, cu sau fara copil.Stiu doar atat:D-zeu nu ne da mai mult decat putem duce dar nici nu ne baga in traista.Trebuie sa stim sa lasam trecutul si sa traim in prezent, sa acceptam greselile pe care le-am facut.Numai cel care nu stie sa iubeasca nu va reusi sa-si refaca viata. Ai incredere ca toate se vor aseza asa cum iti doresti tu, trebuie doar sa ai incredere in tine si in copilul tau ca va intelege atunci cand ii vei explica trecutul.Cat despre parintii care nu dau doi bani pe copiii lor...D-zeu nu da cu parul, tot la ei vor ajunge atunci cand vor avea mai multa nevoie de un sprijin. Eu ma consider o invingatoare in lupta cu viata si sunt f mandra ca le-am putut oferi copiilor mei o adolescenta linistita , plina de iubire si incredere. Bravo ! Felicitari pt.postare ! Esti o adevarata luptatoare si o optimista 100 %. Meriti din plin sa fi fericita.
garbo019364 Postat pe 27 Octombrie 2009 15:50
Si daca stai impreuna si nu exista dragoste decat divergente si raceala ce rezolvi,daca oricat ai incerca sa rezolvi situatia nu poti?Decat sa ti fortezi copilul sa traiasca intr un mediu unde iubirea respectul nu exista( sa nu mai vorbim de violenta domestica) mai bine despartiti!Sti ,greseala este a noastra a parintilor si o sa ti spun si de ce .Noi suferim (sau cel putin unul dintre noi cu siguranta)si transmitem starea asta copiilor nostri...daca le vorbesti ca unei persoane mature capabila sa inteleaga va intelege dar daca il tratezi ca pe un copilas si mai si plangi cand il privesti ,incepi cu vai bietul copil si din astea sigur va fi supersocat !
guapa Postat pe 27 Octombrie 2009 16:00
fetita mea si acuma dupa 7ani de la divort incearca sa se impace cu ideea, cand este de accord dar mai nult nu este de accord cu hotararea noastra , a fost afectata foarte tare si urmarile se mai vad.
garbo035647 Postat pe 27 Octombrie 2009 20:39
trebuie sa fii tot timpul gata sa o iei de la capat..o viata ai si alta nu capeti.. poate doar viata de apoi, dar de acolo nu s-a intors nimeni sa zica cum e..
melanie Postat pe 27 Octombrie 2009 20:47
sunshinelily, ce frumos...ma bucur mult pentru tine, copiii tai si sotul tau, desi nu va cunosc :) bravo tie !
Blue_Tattoo Postat pe 28 Octombrie 2009 10:10
multa vreme dupa ce m-am despartit am simtit ca nu am o directie ,elan, un scop in viata,pana cand cineva mi-a spus o fraza ce m-a readus pe linia de start,''decit sa ajungeti 3 nebuni in cuib,mai bine scoate-l pe cel mai galagios afara,si o sa fie liniste'' foarte mare adevar ,acum e liniste si au trecut atatia ani de atunci incit nici nu cred ca sunt amintirile mele.
utad Postat pe 28 Octombrie 2009 10:27
iar copilul a avut o perioada in adolescenta cand o luase usor razna am avut cateva reprosuri de la el,dar acum e ok
utad Postat pe 28 Octombrie 2009 10:31
Multumesc mult, meritul este si alfiilor mei .Sincera sa fiu, baiatul cel mare m-a incurajat sa merg la prima intalnire cu actualul sot, mi-a spus mereu ca sigur o sa gasesc pe cineva care sa ma iubeasca asa cum merit. Trebuie sa stiti un singur lucru: nu exista decat femei puternice, altfel D-zeu nu ne-ar fi dat atatea meniri pe lumea aceasta(una dintre ele fiind cea de a da viata).
sunrise1 Postat pe 28 Octombrie 2009 15:07
Va rog sa-mi iertati greselile gramaticale dar am o tastatura jalnica...totusi mi-e draga pt ca e cadou de la copii, nu as schimba-o prea curand
sunrise1 Postat pe 28 Octombrie 2009 15:10
sun,sa-ti traiasca baietii si sa te bucuri de ei,asta inseamna ca ai crescut copii buni! cu exemplul tau vei da curaj probabil si altora care din lasitate refuza sa faca pasul. mereu ne gandim la reactia copiilor... uite ca ai tai au reactionat chiar foarte bine,si asta poate fi un exemplu. multa fericire in noua ta viata,tie si baietilor tai
eladaela Postat pe 28 Octombrie 2009 15:41
De la: eladaela, la data 2009-10-28 15:41:34 cu exemplul tau vei da curaj probabil si altora care din lasitate refuza sa faca pasul. mereu ne gandim la reactia copiilor... Asa e, sun, da-le curaj si altora... ca minte oricum nu poti sa le dai. In primul rand pentru ca nu prea ai de unde si in al doilea rand pentru ca nu ai cui, oricum te vor refuza, chiar daca le-ai da din putinul tau... Si in definitiv, nici nu au nevoie de mintea aia, asa ca de ce sa ne mai chinuim?
ready_vivus Postat pe 28 Octombrie 2009 16:02
daca te deranjaza ceva la postarile mele te rog mult sa le ignori. multumesc
eladaela Postat pe 28 Octombrie 2009 16:21
De la: preciouss, la data 2009-10-25 17:05:11elado... e trist,mami,ca oamenii ajung sa uite motivele pentru care s-au iubit... bre, pretioaso, asculta aici la moshu': UNII oameni UITA motivele alea pentru care s-au iubit. ALTII insa isi amintesc MEREU motivele pentru care NU s-au iubit ci, dimpotriva, s-au urat, dar au lungit-o asheaaa, a-mpoulea, doar-doar s-o remedia situatia ori or creste copii mari ca sa poata pleca in viata lor fiecare... Think again...
ready_vivus Postat pe 28 Octombrie 2009 16:24
adela, a fost si el nervos,e greu sa fi departe.... ready, erai nervozat,puiu?...
iasomia Postat pe 28 Octombrie 2009 16:25
http://www.carteanoastra.ro Cea mai rapida,promta si serioasa librarie online, cu o echipa de profesionisti si o gama foarte diversificata de carti
carteanoastra Postat pe 28 Octombrie 2009 16:26
cu cea mai mare placere... de altfel ai vazut ca deja am urmat indemul... "IGNOrare humanum est", ca sa parafrazez o fosta mare revista umoristica romaneasca.
ready_vivus Postat pe 28 Octombrie 2009 16:26

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
Partaj	5	De la: garbo_413554 10 Ianuarie 2016 18:22
drepturi parintesti..limitarea lor	21	De la: delinu 10 Ianuarie 2016 18:37
buna dimineatza...	9	De la: bianca_culea 27 Martie 2014 12:57

De ce femeile isi schimba parerea despre barbatul lor, dupa un timp ?	571	De la: garbo_405939 23 Septembrie 2014 09:11
Oare cat mai rezist?	10	De la: garbo_3537 11 Iulie 2012 13:43