Am ajuns, poate, să ne complicăm prea mult până și vacanțele. Să simțim că vara trebuie să ne ofere ceva la final: o destinație bifată, fotografii frumoase, experiențe noi, dimineți începute devreme și zile umplute până la refuz. Parcă trebuie să ne întoarcem din august cu o poveste suficient de interesantă ca să putem spune că „am avut o vară frumoasă”. Și totuși, poate că o vară frumoasă nu are nevoie să demonstreze nimic.
Poate că vara reușită este aceea în care, pentru câteva săptămâni, încetăm să ne mai cerem atât de mult de la noi. Nu trebuie să învățăm ceva nou, să ne reinventăm, să devenim o versiune mai bună a noastră sau să avem o listă de lucruri pe care vrem să le facem înainte să vină toamna. Putem pur și simplu să fim. Să ne trezim fără să știm exact cum va arăta ziua, să bem cafeaua mai încet, să ieșim la plimbare fără o destinație anume și să ne lăsăm puțin în pace.
Cred că este ceva profund vindecător în zilele care nu au nevoie să fie productive. În acele după-amiezi în care stai la umbră și te uiți la frunzele unui copac fără să te gândești la următorul lucru pe care trebuie să îl faci. Într-o baie în mare care nu are alt scop decât plăcerea de a simți apa pe piele. Într-o carte citită pe jumătate, abandonată pe un șezlong și reluată după câteva zile. Într-o plimbare în care telefonul rămâne în geantă și nu se întâmplă absolut nimic spectaculos.
Din punct de vedere psihologic, odihna adevărată nu înseamnă doar să nu mergem la serviciu. Mintea are nevoie să iasă din modul în care este permanent orientată spre sarcini, decizii și următorul obiectiv. Când fiecare zi este construită în jurul lui „ce mai am de făcut?”, chiar și timpul liber poate ajunge să semene cu o altă formă de muncă. De aceea, există o diferență între a avea timp liber și a te simți cu adevărat liber.
Natura are un fel discret de a ne ajuta să facem această trecere. Poate de aceea vara ne face bine chiar și atunci când nu plecăm nicăieri. O pădure, o grădină, un parc, un lac, o curte în care se aud greierii sau o seară petrecută pe balcon pot fi suficiente pentru ca ritmul interior să încetinească. Nu avem nevoie întotdeauna de o călătorie ca să ieșim din rutina noastră. Uneori, avem nevoie doar să privim ceva care nu ne cere nimic.
Foto: elenagromova_ru /ShutterstockIată una dintre cele mai frumoase libertăți ale verii: să nu fie nevoie să o justificăm. Să nu avem un motiv pentru fiecare oră liberă. Să putem spune „astăzi nu fac nimic” fără să simțim că pierdem timpul. Să dormim puțin mai mult, să mâncăm pepene rece direct din frigider, să stăm seara afară până se întunecă, să ne vedem cu oamenii pe care îi iubim sau, dimpotrivă, să alegem câteva ore doar pentru noi.
Nu toate lucrurile frumoase trebuie să devină amintiri spectaculoase
Mi se pare că am început să confundăm prea des o viață bine trăită cu o viață plină. Sunt zile în care facem multe și nu simțim aproape nimic și sunt zile în care nu se întâmplă mai nimic, dar la sfârșitul lor avem senzația aceea rară că am fost exact acolo unde trebuia să fim.
O vară liniștită poate să însemne să îți cumperi niște roșii bune și să le mănânci cu pâine, sare și ulei de măsline. Să stai desculț prin iarbă. Să îți vizitezi părinții fără să ai un motiv special. Să revezi un film pe care îl știi deja. Să te plimbi printr-un oraș aproape gol într-o duminică dimineață. Să te așezi lângă fereastră în timpul unei ploi de vară și să nu faci nimic până trece. Sunt lucruri mici, aproape invizibile, pe care nu le trecem în albume și despre care probabil nu vom povesti nimănui. Tocmai de aceea, poate că sunt atât de ale noastre.
Nu cred că trebuie să transformăm fiecare vară într-un capitol memorabil. Unele veri pot fi pur și simplu veri în care ne-am odihnit. Și poate că, după luni întregi în care am funcționat pe pilot automat, am rezolvat probleme, am răspuns la mesaje, am alergat între obligații și ne-am împărțit între prea multe roluri, acesta este chiar un lucru important.
Are loc și o formă de reconectare cu sine care apare atunci când nu mai suntem ocupați să producem experiențe. Când nu mai avem un program care să ne spună cine trebuie să fim astăzi, începem să observăm ce ne place cu adevărat. Poate descoperim că ne place să mergem singuri dimineața la cafea. Că ne face bine să înotăm. Că avem nevoie de mai multă liniște decât credeam. Că ne place să citim fără să terminăm cartea într-un anumit timp. Sau că, după multă vreme, ne place pur și simplu compania propriei persoane.
Asta nu este lene. Nu este timp pierdut. Și nu este lipsă de ambiție. Este o formă de a-ți aminti că valoarea unei zile nu se măsoară numai în ceea ce ai reușit să faci în ea.
Acesta ar putea fi, de fapt, unul dintre cele mai frumoase planuri pentru o vară: să nu ai niciunul. Să lași câteva zile neocupate și să vezi ce apare în ele. Să nu te grăbești să umpli fiecare gol. Să îți dai voie să te plictisești puțin, pentru că și plictiseala poate face loc unor gânduri pe care agitația nu le lasă să iasă la suprafață. Să te întorci la lucrurile simple pe care le-ai uitat în ritmul obișnuit al vieții.
Iar dacă, la sfârșitul verii, nu ai o fotografie perfectă, o realizare importantă sau o poveste spectaculoasă de spus, poate că nu ai ratat nimic. Poate ai câștigat ceva mult mai greu de obținut: câteva zile în care nu a trebuit să fii altcineva, să demonstrezi nimic și să ajungi nicăieri.
Ai stat. Ai respirat. Ai privit cerul. Ai fost în natură. Ai râs cu cineva drag. Ai fost singur și ți-a fost bine. Ai dormit. Ai mâncat lucruri bune. Ai lăsat o după-amiază să treacă fără să-i ceri să îți ofere ceva.
O vară fericită nu este neapărat una despre care ai multe de povestit, ci una după care simți că te-ai întors puțin mai aproape de tine.
Foto fr si main: Bilanol /Shutterstock
Încă din copilărie, cuvintele au fost lumea mea. Scriam povești, versuri, jurnale intime. Găseam în scris o modalitate de a mă exprima, de a înțelege lumea din jur și pe mine însămi.
Ca redactor,...


Ministrul Educației propune o probă suplimentară la alegere, ca alternativă la dubla admitere
Bobi Simion, numărul 1 mondial la para tenis de masă, clasa 6
România găzduiește două turnee internaționale de wheelchair tennis
Admiterea la liceu cu „dublă probă”: dezbatere pentru un calendar mai potrivit elevilor