Merdeneaua: povestea plăcintei dobrogene care a cucerit Piața Amzei din București

De unde vine numele merdenelei

Cuvântul „merdenea” își are originea în termenul turcesc „merdane”, care desemna, printre altele, o vergea folosită pentru întinderea aluatului. Cu timpul, numele uneltei a fost preluat pentru a denumi chiar plăcinta pregătită cu ajutorul ei.

Merdeneaua a ajuns și în România, iar Dobrogea a fost una dintre zonele esențiale pentru răspândirea sa. De acolo, preparatul a călătorit spre multe alte regiuni ale țării, adaptându-se gustului local. Dacă la început existau și variante cu carne, astăzi cele mai populare rămân merdenelele cu brânză, realizate din numeroase foi subțiri și crocante.

Nea Mihai și merdenelele din Piața Amzei

În București, unul dintre cele mai cunoscute repere pentru merdenele este Piața Amzei. Patiseria lui Nea Mihai are o istorie care începe în 1985, atunci când familia sa s-a mutat din Dobrogea în Capitală, aducând cu ea o rețetă de familie păstrată cu grijă de-a lungul generațiilor.

Rețeta originală nu a fost făcută publică în întregime, însă se știe că merdenelele conțin telemea și brânză de vaci, iar foile sunt laminate cu margarină specială pentru patiserie. Produsele se prepară zilnic în laboratorul propriu, fără a fi congelate. În timp, merdeneaua lui Nea Mihai a devenit atât de apreciată încât mulți bucureșteni și turiști vin special în Piața Amzei pentru ea.

O rețetă inspirată de tradiția dobrogeană

Pentru cei care vor să încerce acasă o variantă asemănătoare, iată o rețetă inspirată de stilul merdenelelor din Piața Amzei, fără a fi însă rețeta originală a patiseriei.

Pentru zece merdenele este nevoie de 500 g făină, 275–290 ml apă rece, 8 g sare, 15 ml ulei și 10 ml oțet pentru aluat, 250 g margarină pentru foietaj destinată foilor, precum și 250 g telemea, 250 g brânză de vaci și un albuș de ou pentru umplutură.

Făina se amestecă cu sarea, apoi se adaugă apa, uleiul și oțetul, iar aluatul se frământă până devine elastic și se lasă la odihnă circa 30 de minute. Se împarte în zece bucăți, fiecare fiind întinsă subțire, unsă cu margarină, împăturită și întinsă din nou, pentru a obține mai multe straturi. Telemeaua se sfărâmă și se amestecă cu brânza de vaci și albușul. Foile se întind în formă de pătrat, se umplu cu brânză, iar colțurile se împăturesc spre centru. Merdenelele se coc în cuptorul preîncălzit la 220–230°C, timp de aproximativ 20 de minute, până devin aurii și crocante.

O gustare cu rădăcini în trei lumi

Merdeneaua nu este doar o plăcintă românească, ci face parte dintr-o familie mai largă de preparate care au călătorit prin Anatolia, Imperiul Otoman și Balcani, înainte de a deveni una dintre gustările îndrăgite ale românilor. Astăzi, pentru mulți copii și adulți deopotrivă, mirosul unei merdenele calde înseamnă, pur și simplu, gustul copilăriei.

Povestea merdenelei, de la rădăcinile ei otomane și balcanice până în Dobrogea și apoi în Piața Amzei din București, unde patiseria lui Nea Mihai a păstrat vie o rețetă de familie.

Dobrogea a fost una dintre zonele importante prin care merdeneaua s-a răspândit în restul țării.Cele mai populare merdenele folosesc telemea și brânză de vaci, iar foile sunt laminate cu margarină specială pentru patiserie.

Foto: Diana Mihai /Shutterstock

Noemi

Ultima actualizare: 4 Septembrie 2026 @ 11:09

Mai multe despre Noemi