Garbo
Forum
Relatii
Despartiri
cum accepta sufletul tau ca totul s-a terminat?

cum accepta sufletul tau ca totul s-a terminat?

Vreau sa imi dea cineva un sfat pt al uita cat mai repede...

sa apreciem omul la justa lui valoare

madita Postat pe 20 Octombrie 2010 19:37
cum accepta?? cu greu....dar accepta...important e sa si vrei sa depasesti momentul.... eheeee....toate trec in viata, si bune si rele....dar dhe daca nu s si bune si rele mai simtim ca traim?? neee..
Lilo,pase proaste o sa tot ai in viata.Toate o sa avem.Depresiile sunt rare.nu le descoperi de la inceput eu sunt exemplul viu al unei depresii.eu scriu despre asta.tot ceea ce scriu si postez pe blogul meu e trist.tot ceea ce am scris are legatura cu iubirea sau lumea in care traim.Am avut si eu pase proaste.dar pasele proaste apar si dispar la fel de usor.cu depresiile e altfel.depresia cand ti s-a cuibarit in suflet nu se arata decat atunci cand are un mediu propice.de exemplu:eu am avut o problema grava in familie,parintii mei se despartisera,a durat cam 1 an.atunci a inceput totul.depresia s-a cuibarit atunci incet incet in sufletul meu.apoi am cunoscut un baiat.care m-a invatat sa iubesc.era ceva ce nu mai simtisem vreodata.prima mea iubire adevarata.primul baiat.am fost fericita dar asta nu insemna ca depresia disparuse.ea a asteptat...si intr-un final i s-a format acel mediu.dupa o perioada(mai lunga) relatia mea de iubire s-a destramat.am fost la pamant.eram mai micuta si am stiut sa imi ascund tot ce simteam.dupa 1 an ne-am impacat(prima mea iubire divinizata se intorsese la mine) am fost in extaz.Eram fericita. ...si ce crezi.....era o relatie aproape perfecta pentru mine.aveam pe cineva care mafacea fericita si pe care il faceam fericit. ...venea cu flori ...petreceam mult timp impreuna.imi facea toate poftele.apoi...s-a destramat....din nou...asta a fost acum 2 luni.inca nu mi-am revenit.am fost la un psiholog.m-a ascultat.dupa 2 sedinte mi-a spus ca eu am o depresie imensa.si chiar asa e.sunt umbra fetei care eram inainte.nu am mai plans pentru ca nu vruiam sa par slaba.psihic si sufleteste sunt la pamant.nu stiu incotro s-o iau.depresia asta cuibarita in sufletul meu de peste 2 ani acum a iesit la suprafata.nu mai stiu sa gandesc pozitiv.sunt o pesimista.nu mai stiu sa iubesc ,nu mai stiu sa rad cu adevarat.asta e depresie.cand se strang prea multe probleme si clachezi.cand gandesti negativist si te subapreciezi peste limita.cand tot ce te mai afecteaza in vreun fel e doar el(in cazul meu)...cand tot ce ai vrea e sa dispari .sa uiti de toti si toate.sa dispari de aici.Asta e draga mea depresie.explicata cu cuvintele mele.un specialist ti-o poate explica mai bine.o depresie nu trece niciodata singura.o depresie e ca o boala.se trateaza.
Dia93 Postat pe 23 Octombrie 2010 19:40
o depresie nu trece niciodata singura.o depresie e ca o boala.se trateaza. BA DA!! orice boala se poate trata si sa si treaca daca vrem!!! si daca stim sa fim proprii nostri vindecatori NIMENI in afara de fiecare dintre noi nu ne poate tamadui sper ca intentia mea sa isi fi atins tinta!!

LILO Postat pe 23 Octombrie 2010 19:58
Vei accepta mai usor ca sa terminat dak...o iei de la capat.Stii ce a fc calaretul dupa ce a cazut de pe cal??? Si-a scuturat hainele ...si sa urcat iar in sa.Asa e viata....punct ...si de la capat.Nu traiesti in trecut ci in prezent....mergi la coafor..la manichiura....zimbeste ....si are balta peste....norok
rapsody33 Postat pe 24 Octombrie 2010 04:07
mda,am patit-o si eu!poate sufletul tau sau poate chiar tu inconstient nu vrei sa renunti la acele amintiri frumoase desi iti fac rau!nu exista nici un remediu!
garbo173087 Postat pe 24 Octombrie 2010 10:14
Excelent raspuns !Subscriu in totalitate !
garbo167812 Postat pe 24 Octombrie 2010 12:09
M-am referit la raspunsul Lunei privind educarea inteligentei emotionale .
garbo167812 Postat pe 24 Octombrie 2010 12:16
...Accepta...trebuie sa accepte si sufletul tau realitatea....Toate purtam in sufletele noastre durerea unor iubiri pierdute.....Desi fiecare persoana percepe diferit ,unele reusesc sa treaca mai usor, altele, se adancesc in suferintza mult timp dupa , iubirea pierduta ramane o rana deschisa, ascunsa undeva in adancul sufletului . Insa , nu trebuie sa ramai acolo, blocata cu aceasta iubire , trebuie sa intelegi ca nu mai este si sa scoti tot ce a fost bun si frumos , amintirile....Zambeste amintirilor frumoase ale acestei iubiri, si asaza-le undeva, in sufletul tau , impacata . In felul asta, vei reusi sa privesti altfel iubirea pierduta...si poate ca vei reusi sa vezi...o alta, ce urmeaza . Doar eliberandu-ti sufletul de durere, poti sa mergi mai departe.
libra66 Postat pe 24 Octombrie 2010 13:03
scumpo nu incerca sa iti gasesti alinarea pe internet.cei care iti raspund si iti ofera un sfat sunt intradevar persoane binevoitoare (sau nu) dar niciodata nu o sa inteleaga exact prin ce treci pt ca fiecare persoana e diferita in felul ei de a trai viata de a iubi si de a se reface.tousi iti dau si eu un sfat;nu lasa ca intrebarea "DE CE?" sa iti macine gandurile si sufletul.poate o sa treci mai usor peste o dezamagire daca afli exact de la persoana cu pricina adevaratul motiv.comunicarea e cea mai importanta si iti deschide ochii.vorbind cu fostul prieten o sa afli unde ai gresit tu si unde a gresit el o sa inveti sa nu mai gresesti a doua oara dar si ca fostul nu merita dragostea ta.nu ai nevoie de psiholog sau de forumuri din astea.cu siguranta ai o mama sau o prietena buna caruia sa te descarci si cu care sa iesi sa te distrezi departe de vechile amintiri.cunoaste persoane noi formeaza noi legaturi si totul va deveni trecut.si ca si incheiere "Dragoste cu forta nu exista!!!!" asa ca mai bine singura decat rau acompaniata ;)
elisa2012 Postat pe 24 Octombrie 2010 23:43
De la: garbo166122, la data 2010-10-17 00:20:45Sii...orice suflet accepta ca totul s-a sfarsit daca il calci si tu in picioare...doar o data nu-i destul... un consult nu ar strica ! :-)
reyya Postat pe 25 Octombrie 2010 04:38
De la: dor_de_tine, la data 2010-10-05 16:26:59e dimineata si nu ma pot trezi... alarma nu imi da pace... sun si spun ca ma simt rau... imi era foarte dor de el si nu ma pot scula din pat.... sunt doborata de amintirile frumoase... lacrimile imi curg siroaie... mintea l-a expulzat demult ca pe un avorton.. s-a terminat demult! dar sufletul meu nu intelege...nu imi da pace.. ma zgarie si imi spune ca ar da orice sa ii simta iar respiratia... ma doare si raman suspendata in timp... dupa ce o relatie se termina raman asa in aer nu mai pot pastra nici legatura...imi zice ca e cu o alta femeie... nu stiu cum altii pot ramane prieteni dupa ce au iubit pe mine ma doare tare...ma rascoleste... m-am expus prea mult si acum imi ling ranile nu pot gestiona suferinta... Parca ma revad in aceste randuri acum cativa ani cand sufeream crunt dupa un mare cretin pot spune seful cretinilor din lumea asta. Am slabit 20 kg(e cea mai tare cura de slabire asta)credeam ca nu imi voi mai reveni plangeam si pe strada, timpul a trecut m-a vindecat, ohhhhh si roata s-a intors reapare ''printul'' in peisaj cu surle si trambite isi pune prietenii sa ma sune non stop pentru ca el a ramas foarte insurat, mesaje care mai de care pline de jigniri ca unde esti c...vo din astea. Am rabdat eu ce am rabdat si mi-am spus e timpul sa il bubui sa il lovesc unde doare mai tare pentru ca si-o merita. Nu am jignit, i-am spus doua vorbe care l-au facut sa turbeze sa nu mai fie el. Concluzie: roata se intoarce intotdeauna. Am invatat ca nu merita sa plangem si sa suferim absolut deloc e greu de indeplinit offf eu vorbesc?
no_identify Postat pe 25 Octombrie 2010 10:21
impacate tu insati cu tine ca totul s-a terminat si porneste mai deparrte. Asaqe, iubirea doare, sufletul doare , ranile lui mai singereaza uneori sub cicatriciti dar nu ai ce face. Nu poti plinge la nesfirsit. Ridica-te, aduna-te si porneste mai departe. Succes si puetere , trebuie s aiti reuseasca !
rupt_de_realitate Postat pe 25 Octombrie 2010 11:28
rupt_ule, esti bun de pus la rana...:))
eu_geminy Postat pe 25 Octombrie 2010 14:04
Eu folosesc terapia prin ocupatie,si plimbarile pe jos,in natura,in parc,lungi. Fac curat,sau citesc ceva,care ma atrage,ma uitla un film,in final imi distrage gandurie. E adevarat ca timpul vindeca orice durere,oricat ar fi ea de mare,dar incurajeaza-te si tu. Dintre prietenele mele,toate,dar toate care au suferit asa dupa despartire,au avut noroc ,mult mai mare,la casatorie. Una din ele dupa o ralatie de trei ani,era distrusa....au trecut inca doi,si ea s-a casatorit,si e asa de fericita,a zis ca,nici nu banuia sa fie asa de fericita,mult mai fericita decat cel ce a lasat-o, pentru alta mai bogata.... Fiecare poveste de dragoste care se termina cu despartire,e la fel de dureroasa,numai ca,nimic nu e intamplator in viata asta,sortitul tau este altul,cu care te vei potrivi,mult mai mult,si care te va iubi mult mai mult...iubirea adevarata nu moare niciodata. Si eu am trecut prin asta,bineinteles,nimeni nu este scutit de asta,cel putin o data in viata. Asa ca,fruntea sus,incurajeaza-te,aranjeaza-te,du-te la cumparaturi,ia haine de la 38,de unde o fi,dar sa fie cava nou,sexy,te va ajuta. Si roaga-te sa te ajute dzeu sa te vindeci sufleteste,repede,si sa intalnesti pe adevarata pereche a ta. D
daniilia Postat pe 26 Octombrie 2010 16:01
daca ne asteptam (precum ala care sta sub pom asteptand sa-i pice para), sa ne treaca depresia iesind la plimbare, la cumparaturi, la coafor sau `gasindu-ne o ocupatie`, cum ne sfatuiesc binevoitorii si, mai ales, atotstiutorii, putem sa asteptam mult si bine, pana ce patologicul ajunge la paroxism, de ne trezim pacienti la Obregia, unde, daca nu suntem lobotomizati la propriu, vom fi `anesteziati` in asa masura, incat cel putin pt o perioada destul de lunga, vom fi vaduviti de adevarata noastra identitate, adica de noi insine. vom capata, ca atare, identitatea oricarei legume ne dorim: morcov, telina, castravete etc. depresia nu se `pacaleste` gasindu-ti o preocupare sau vreun refugiu in altceva. e ca si cum ti-ar trebui un transplant de ficat, dar nu ti se poate oferi decat un plaman cu care sa te descurci pe post de ficat. dimpotriva, asa se accentueaza, dar nu ne dam seama, intrucat asta se produce la un nivel la care nu orice `constiinta` are acces in mod direct si nemediat. ni se pare ca totul e mai bine, dar asta numai pana intr-o zi cand ne prabusim, pur si simplu si ne intrebam de ce. cum a fost posibil, cand eram atat de bine, sa simt ca m-a inghitit abisul si ca nu mai exista cale de iesire din negura?! cum e posibil sa nu vad decat un mare hau in fata mea si nicio directie?! raspunsul e simplu: depresia nu se ascunde sub spoiala unor activitati de imprumut ori fabricate in caz de urgenta, ci se confrunta. de la primul sentiment de disconfort in propria-ti piele, in propriu-ti gand, trebuie sa cerem ajutorul. iar asta nu inseamna ajutorul unor amici ori indivizi gasiti undeva in `proximitate`, ci unui specialist. numai el iti poate fi de ajutor! dar pt asta, trebuie sa fii capabil/a sa te infrunti pe tine insuti/ati. adica, sa numesti, sa pui degetul acolo unde doare.
esme Postat pe 27 Octombrie 2010 16:44
De la: eu_geminy, la data 2010-10-25 14:04:32rupt_ule, esti bun de pus la rana...:)) asa o fi daca zici tu...
rupt_de_realitate Postat pe 27 Octombrie 2010 16:47
...nu cred in politica stru�ului - cump�r�turile, plimb�rile, o iluzie de dragoste noua...primul pas in tratarea depresiei - recunoasterea existentei acesteia; urmeaza apelarea la un specialist...suntem diferiti, reactionam diferit la "lovituri"...
daria_ Postat pe 27 Octombrie 2010 18:06
...fac nervos cu nervi cand nu-mi apar postarile...idem cand apar de mai multe ori...
daria_ Postat pe 27 Octombrie 2010 18:07
exact asta spuneam si eu, daria, mai sus! nu ne putem imbata cu apa rece, oricat am vrea!
esme Postat pe 28 Octombrie 2010 09:00
cu aceasta problema ma confrunt si eu....au fost 14 ani de casnicie cu bune si cu rele....dar acum am incap doar ce a fost frumos...si a fost mai putin decat ar fi trebuit sunt constienta de asta.....dar ce te faci cand creierul i-ti spune...uital...si inima nu poate ...oricat ai vrea tu
garo05687 Postat pe 28 Octombrie 2010 13:24
De la: garo05687, la data 2010-10-28 13:24:31cu aceasta problema ma confrunt si eu....au fost 14 ani de casnicie cu bune si cu rele....dar acum am incap doar ce a fost frumos...si a fost mai putin decat ar fi trebuit sunt constienta de asta.....dar ce te faci cand creierul i-ti spune...uital...si inima nu poate ...oricat ai vrea tu astazi plingi..pentru ca te-a ranit,miine il urasti si nu vrei sa mai auzi de el,poimiine o poza un gest sau altceva te face sa-ti amintesti de ceva frum trait impreuna si..regreti,peste o luna esti in mijlocul unei depresii...nu poti trai fara el sau fara ce a insemnat el pentru tine,peste doua luni cauti motivatii..pentu amindoi........peste 3 luni ..poate te consolezi cu altul...........POATE in alta ordine dar cu siguranta ..dupa orice despartire vom suferi un timp..TIMPUL le rezolva pe toate.Acorda-ti TIMP si vei trece peste.
rapsody33 Postat pe 29 Octombrie 2010 05:32
stiti cum suntem noi pe topikul asta......ca in bancul ce urmeaza... cica un individ se muta intr-un ap super intru-un bloc linga calea ferata.Toate bune si frumoase dar tipul nu putea sa doarma ..in fiecare noapte la acelea-si ore...trecea trenul.Cheama proprietarul...k vrea sa se mute.Proprietarul il incurajeaza ..lasa draga ..dupa 2 sapt te obisnuiesti.la care tipul...-ok atunci ma intorc in 2 saptamini....
rapsody33 Postat pe 29 Octombrie 2010 05:47
De la: rapsody33, la data 2010-10-29 05:47:16stiti cum suntem noi pe topikul asta......ca in bancul ce urmeaza... cica un individ se muta intr-un ap super intru-un bloc linga calea ferata.Toate bune si frumoase dar tipul nu putea sa doarma ..in fiecare noapte la acelea-si ore...trecea trenul.Cheama proprietarul...k vrea sa se mute.Proprietarul il incurajeaza ..lasa draga ..dupa 2 sapt te obisnuiesti.la care tipul...-ok atunci ma intorc in 2 saptamini.... [/q da....hai ca e tare....si eu m-as culca si m-as scula...nu stiu peste cat timp sincer...dar sa stiu ca atunci cand ma scol sunt vindecata sufleteste complet.....e greu sa sti ca ai tot ....si in cateva fractiuni de secunda sa se darme tot ce ai construit cu atata dragoste 14 ami de zile....
garo05687 Postat pe 29 Octombrie 2010 10:27
;
garbo166621 Postat pe 30 Octombrie 2010 09:16
De la: dor_de_tine, la data 2010-10-05 16:26:59e dimineata si nu ma pot trezi... alarma nu imi da pace... sun si spun ca ma simt rau... imi era foarte dor de el si nu ma pot scula din pat.... sunt doborata de amintirile frumoase... lacrimile imi curg siroaie... mintea l-a expulzat demult ca pe un avorton.. s-a terminat demult! dar sufletul meu nu intelege...nu imi da pace.. ma zgarie si imi spune ca ar da orice sa ii simta iar respiratia... ma doare si raman suspendata in timp... dupa ce o relatie se termina raman asa in aer nu mai pot pastra nici legatura...imi zice ca e cu o alta femeie... nu stiu cum altii pot ramane prieteni dupa ce au iubit pe mine ma doare tare...ma rascoleste... m-am expus prea mult si acum imi ling ranile nu pot gestiona suferinta... Asta e realitatea...accept-o! El nu te merita si va plati pentru ce a facut.,iar ca sa ramaneti prieteni mi se pare ,nu stiu aiurea....din punctul meu de vedere nu se poate...ori iubesti,ori urasti ...nu e decat un pas de la iubire la ura.Ce sa-i zic: salut prietene ...stii cat mi-as dori sa te sarut sau ca mi-ai rupt sufletul? du-te dracului ca trebuie sa te urasc sa te pot uita ,in ciuda vointei mele.....BARBATI NENOROCITI SI LASI!.....SCZ
matix1 Postat pe 31 Octombrie 2010 15:33
Nu vreau sa imi amintesc prea mult starea de disperare prin care am trecut in urma despartirii unei relatii de 11 ani, dar trebuie sa spun ca este aproape insuportabil de rezistat, te sfasie, la un moment dat simteam ca nu mai pot continua sa respir.Acel gol din suflet imi taia respiratia. A fost crunt si vreau sa va spun ca a durat aproape doi ani.Abia dupa 2 ani pot sa spun ca am simtit ca sunt vindecat si asat cu ajutorul lui Dumnezeu care a fost alaturi si mi-a trimis un amic in cale, care atunci m-a ajutat mult, pot sa spun ca are meritul cel mai mare ca am trecut peste despartirea care la inceput ti se pare ca este imposibil de trecut. Partea proasta este ca arata destul de bine, am devenit vulnerabila si m-am indragostit de el.Cea mai mare greseala.Acum regret orice gest , acum sunt in fata despartirii a doua, au trecut 4 ani de relatia si el acum acel EL care m-a ajutat atunci, care era cel mai dragut, El ,ma distruge acum, s-a saturat de mine, probabil a intalnit si alta persoan, si gata isi bate joc de mien, despartirea a incercat-o de 2 ori, cred ca de data aceasta a reusit. Pot sa spun ca nu este aceeasi durere sfasietoare, dar, este greu acum, nu mai am pe nimeni care sa ma ajute sa ies din gandurile intristarii, e oarte greu dar suntem niste puternice , sunt convinsa ca o sa depasec si acest blestem, dar ranile se aduna si macina sufletul , lasand in urma lacune pe care nimic si niciodata nu le poate remedia. Va pup si vreau sa va aud ca aveti incredere in voi, veti depasi cu siguranta momentul, dar nu stiu sa va spun dupa cat timp, sufletul va putea accepta ca totul s-a terminat!
garbo020369 Postat pe 1 Noiembrie 2010 13:45
"...dar ranile se aduna si macina sufletul , lasand in urma lacune pe care nimic si niciodata nu le poate remedia..." despre ce lacune zici tu, garbolino? si zici ca ti-a trimis dumnezeu in cale un amic? he, he, he...muriti daca nu-l bagati pe doamne doamne in romantz, este?
michelle_ Postat pe 1 Noiembrie 2010 13:50
Impropriu spus "accepta"... cred ca mai degraba se intampla cam asa: merge viata mai departe, cu tine taras, iar sufletul, saracul, fortat de realitate, invata sa respire asa, la limita de avarie. ...problema e ca, in continuare, doare de te seaca.
stella_andre Postat pe 1 Noiembrie 2010 14:55
esme, nici al mai tare psiholog sau psihiatru nu poate ajuta pacientul daca pacientul nu poate sau nu vrea sa iasa din starea asta... Cred ca solutia e sa iti sumetesti pur si simplu tot ego-ul si sa te convingi ca asta e, ce nu te omoara te intareste si POTI sa mergi mai departe. Pina la urma, solutia este tot interna, nu externa.... Dependenta de altul - acel altul care uneori e doar ce vrem noi sa vedem in el - e tot o dependenta: exact ca dependenta de alcool, de droguri, de tigari....
quasaria Postat pe 1 Noiembrie 2010 15:03
quasaria, sunt intru totul de acord cu tine! ceea ce am mentionat eu in postarea mea anterioara, se refera la o etapa ulterioara celei in care individul ar trebui sa admita ca are o problema si isi doreste cu fervoare sa o gestioneze. atata vreme cat dorinta depasirii ei exista, dar nu si metoda, atunci putem cere un ajutor specializat. dar, asa cum spui tu, solutia e numai una ce tine de vointa proprie! multumesc pt specificare!
esme Postat pe 1 Noiembrie 2010 15:44

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
cofuza	1	De la: garbo098668 19 Aprilie 2010 09:01
viata trebuie traita	8	De la: september 7 Ianuarie 2012 01:23
Despre fericire	132	De la: caleidoscop 7 Iunie 2011 06:54

Fostul...in prezent!	20	De la: garbo_7796 11 Ianuarie 2013 12:54
V-as ruga daca se poate sa-mi dati un sfat	227	De la: albatros 21 Noiembrie 2009 19:12