12:04, 9 Aprilie 2013 publicat în Consiliere 50 share-uri

Am crescut intr-o familie cu un tata ce a cazut prada alcoolismului si o mama care acum, din pacate, mi se pare ca nu a stiut sa fie langa mine si fratele meu mai mare asa cum poate ar fi trebuit.

Am vazut mesajul postat de catre site-ul garbo.ro si m-am gandit sa imi spun si eu povestea si ceea ce ma framanta intr-o mica sau mare parte.

Numele meu este C., am 24 de ani, sunt din Bucuresti de fel, dar in prezent sunt stabilita in alta tara.

Citeste si:
Psihologia culorilor: Proprietățile psihologice ale celor 11 culori...
Psihologia culorilor:...

Am crescut intr-o familie cu un tata ce a cazut prada alcoolismului si o mama care acum, din pacate, mi se pare ca nu a stiut sa fie langa mine si fratele meu mai mare asa cum poate ar fi trebuit. Nu este de condamnat pana la urma. Viata ei nu a fost fericita si incerca doar sa supravietuiasca. Sa isi faca datoria de sotie si mama. Mie, ca fata, mi-a lipsit timp de cativa ani buni pentru ca era extraordinar de inchisa in ea, in gandurile si lumea ei. Nu puteam sa ii povestesc tot ce simt, ce mi se intampla deoarece aveam sentimentul ca nu ma va putea intelege. Lucrurile s-au schimbat si s-a schimbat si ea odata ce a inceput sa fie multumita de ea. A tinut un regim pentru a putea slabi si cand a reusit, abia atunci mi-am cunoscut mama si mi-am dat seama ca seman cu ea decat mi-as fi putut inchipui.

In ceea ce-l priveste pe tatal meu, a decedat in urma cu 2 ani si jumatate din cauza problemelor pe care le-a avut cu alcoolul. Viata noastra cu el, un om cu probleme, nu a fost usoara. Era un om cu foarte mult potential de a reusi in viata, dar care, din pacate, s-a irosit in favoarea alcoolului. Noi, ca si familie, nu l-am privit niciodata ca pe un om bolnav si cu probleme, nu am incercat niciodata sa il intelegem si sa ne intrebam ce s-a intamplat cu el de a pierdut controlul asupra vietii sale. Il tratam exact asa cum ni se parea cel mai usor si cum era foarte evident: un om egoist caruia nu ii pasa de nimic altceva decat de sticla in primul rand si de el in al doilea rand, fara sa se gandeasca vreo clipa cat ne afecteaza pe noi prin comportamentul avut.

Acum, dupa un timp nici prea lung, dar nici prea scurt de la moartea lui, am inceput sa imi pun intrebari si as vrea sa inteleg ce s-a intamplat cu el, cu viata lui de a avut acest final. Simt nevoia de lucrul acesta ca de aer in momentul de fata. Dupa toate lucrurile prin care am trecut si cu care m-am impacat intr-o mica sau mai mare masura si am incercat sa le inteleg, simt ca este singura problema nerezolvata si este una care ma tine pe loc.

Citeste si:
De ce este recomandat să mergi în fiecare an la medicul ginecolog? 
De ce este recomandat să...

Vreau sa inteleg ce s-a intamplat pentru a inceta sa il mai condamn, asa cum am facut toata viata si sa pot sa simt ca ma doare lipsa lui, fara sa simt ca nu ar trebui sa ma doara pentru ca el ca om, ca tata, a dat gres si nu merita. Inca imi este greu sa vorbesc cu oricine despre ce s-a intamplat cu el pentru ca in prima faza simt nevoia sa il condamn si sa evidentiez doar lucrurile negative despre el. Si stiu ca, desi nu ne-a spus-oniciodata direct mie si fratelui meu, ne-a iubit si s-a mandrit cu noi, cu toate ca uneori arunca multe cuvinte extrem de dureroase si taioase la adresa noastra. Si nu pot sa spun nici acum ca desi a luat decizii gresite ne-a iubit! Nu pot pentru ca mi se pune un nod in gat si simt cum mi se umplu ochii de lacrimi si, dintr-un motiv sau altul, nu pot sa las sa se vada asta!

Foto: Shutterstock


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri