|
asteapta iubestel ai incredere spera dar nici intrun caz nu te descuraja si la un moment dat totul se va rezolva
|
INSTALATORUL_AIUD
Postat pe 7 Septembrie 2009 18:50
|
da' speri  "nedivortat inca" asta draga mea se numeste "casatorit inca"
|
brunette_ruck
Postat pe 7 Septembrie 2009 20:19
|
De la: Brain, la data 2009-07-13 16:24:16De la: r0xana, la data 2009-07-11 21:23:09Buna. Eu sunt in situatia ta de vreo 3 ani tot cu un tip insurat. Ne intelegem foarte bine, dar atat. Ne vedem din cand in cand. STIU CA N O SA DIVORTEZE NICIODATA!!! Nu ma complic la mai mult decat sa l vad si atat 
Nu-mi sta mie in fire nici sa critic, nici sa prea dau sfaturi...mai, fetelor, aveti cu capul? Descoperiti un barbat de barbat dar care este casatorit si nu va ganditi o clipa ca devenirea acestui barbat a fost alaturi de sotia lui? Este super, galant, amabil, excelent amant (in sensul strict sexual al cuvantului) si nu va ganditi ca toate acestea le-a trait cu femeia lui, au invatat totul impreuna, si cu siguranta viata lui se desfasoara normal in familie. De ce sa dea omul banu' pe reviste sexy, pe medicamente cand sunteti voi la dispozitie gratuit peste tot? Ca suferiti si la final va lingeti ranile ca " m-a parasit", " nu poate inca sa divorteze"... Naive! Eu, sincer va spun, nu mi-as parasi sotul pentru una ca asta. 
Brain...perfecta dreptate Eu l-am parasit in final. Au trecut 2 ani in care ne-am despartit in fapt (ne-a parasit pe mine si copilul de 6 luni), m-am dus la "femeia" aceea, am gasit-o, am vb. cu ea, i-am spus ca nu voi divorta de barbatul pe care il iubesc, indiferent de ce promisiuni ii facuse ei si indiferent (o citez) de cate "sacrificii" au facut ei 2 pt "relatia" lor. Consider ca "sacrificiile" lor sunt umane si ei nu au habar, ne-au distrus si pe mine si pe copil. Ma uit la copilul meu si il vad in comparatie cu altii. Are probleme de ordin emotional. Se vede in tot ce face, e dependent de mine din moment ce l-am crescut singura...a avut probleme cu adaptarea in gradinita...consiliere...psihologi...crize...Au trecut 2 ani in care am sperat ca se va trezi dar nu a fost asa...stiam ca nu va fi asa, dar am sperat sau mai binezis m-am mintit. Si asta nu e tot; le-am alimentat romantismul, traiau o drama. Eu eram scorpia si nesuferita care ii torturam. El venea la copil (eu zic ca doar de ochii lumii-si aici ma refer in special la paintii lui-pt ca nu il iubeste cu adevarat). E un copil frumos, destept si, multumesc lui D-zeu, sanatos. Oricine interactioneaza cu el, este ca un magnet. In fine...am considerat ca trebuie sa astept, ca merita sa astept, pt ca am avut o relatie si o casnicie reusita pana in momentul in care a aparut aceasta femeie, moment care a coincis cu cel in care eu am ramas insarcinata. Eu sunt impacata cu mine ca am facut tot ceea ce era de facut pt a salva relatia si casnicia noastra. Si apoi m-am dus la cremenal si am bagat divortul, elegant, fara tam-tam, fara invinuiri, am ales calea cea mai simpla-din vina ambilor parti si urmeaza partajul, in care sper sa dea dovada pana la final de verticalitate.
Asa ca, draga X, care iubesti un barbat nedivortat...inca dar care a divortat intre timp, observase cineva aici (suspect de repede  ) vezi ca se poate...inarmeaza-te cu rabdare si sange rece...incet-incet poti sa distrugi complet ratiunea omului de langa tine si in final...il vei castiga ca pe un trofeu. Il vei aseza langa celelalte trofee, se va prafui si nu va mai prezenta asa de mult interes. Va place sa va demonstrati ca sunteti mai bune decat oricare dintre femei, duceti o lupta crancena, in care ii tarati si pe ceilalti, dar daca ea se da in numele "iubirii adevarate" merita, nu? Macar de ati sti sa fiti fericiti pe urma, macar de nu v-ati reprosa unul altuia "sacrificiile" pe care le-ati facut pentru relatia voastra, macar de v-ati opri, macar sa va fi gasit, in sfarsit, pentru ca nimeni niciodata pe acest Pamant in frunte chiar cu voi, sa nu mai sufere din cauza ca voi ati ales gresit...Macar atat!!!
|
|
|
garbo025622
Postat pe 8 Septembrie 2009 09:48
|
|
Eu am o nelamurire,daca o casnicie este reusita,cum de poate cineva sa o destrame?Chiar daca in aceea casnicie vor fi momente dificile(si slava Domnului sunt multe de parca aceea casnicie este supusa unor probe dificile intentionat),ea dureaza,sta nemiscata ca o stanca.Deci nu putem vorbi ca "am avut o casnicie reusita",daca nu stiu care tata Floarea s-au nea Marin a reusit sa o destrame.Iar pentru acele fete nemangaiate,nelinistite s-au furioase chiar,le-asi da un sfat.Dati dovada ca aveti coloana vertebrala,nu va mai aventurati in ;misiuni imposibile; greu de indeplinit si pentru unele dinte voi greu de urmat.Credeti in visul vostru numai daca va credeti capabile de a-l transforma in realitate,dar fara pretul de a distruge un alt vis care deja este o poveste de dragoste.Toate cele bune si sa auzim numai de bine.
|
garbo001934
Postat pe 8 Septembrie 2009 10:20
|
Dar de ce nu intelegi? Ce e asa un mister pt tine? O casnicie poate fi fericita si reusita pana cand unul dintre soti considera, concluzioneaza ca a ales gresit, ca cel de langa el nu il mai satisface. Si aici se deschide evantaiul...exista cazuri si cazuri si fiecare, in parte, este unic. Sunt barbati si femei care se mint pe ei insisi, spunandu-si ca problema nu e la ei. Ei sunt perfecti, dar cei de langa ei sunt un dezastru....asa ca fuga-fuguta isi cauta un amant/amanta si aici se deschide alt evantai. Persoana de pe locul 2 poate sa faca mult rau, poate sa nu vrea decat o relatie bazata doar pe sex...si cate si mai cate. Sunt cupluri care se despart din cauza ca unul dintre parteneri incepe sa bea etc etc
Si astea sunt doar cateva exemple...
|
garbo025622
Postat pe 8 Septembrie 2009 15:17
|
|
Sa mai punctez ceva: se strica chiar din interior, de la protagonisti. Dar de cele mai multe ori, protagonistii sunt 3...So...
|
garbo025622
Postat pe 8 Septembrie 2009 15:18
|
|
pai, daca dupa cativa ani de casnicie se ajunge la concluzia ca nu te-a meritat sau tu nu te-ai ridicat la nivelul asteptarilor lui,atunci totul a fost o mare minciuna,o ;vanare de vant;,nicidecum aia nu a fost o casnicie fericita si vezi Doamne din cauza lui x sau a lui y s-a destramat.Eu cred ca astfel de casnicii sunt sortite pieirii inca de la intemeierea lor.Nu cred ca intr-o astfel de casnicie nu vezi ca ceva scartaie,ceva e putred.Dar te minti,te minti pe zi ce trece,cum ca totul este bine ca totul este ok si intr-un final se ajunge acolo unde din pacate se ajunge.Dar ma repet nu trebuie neaparat un x sau un y sa fie la mijloc ci doar simplu fapt ca nu se mai suporta protagonistii acestei mari gogomanii.Referitor la casniciile destramate din cauza alcoolului asta este cu totul altceva.Este ceva de genul ;ia-ma Doamne si pe mine cand n-oi mai avea pe cine;s-au ;toata lumea sa traiasca numai noi sa nu murim;Pe acesti oameni nu se merita sa-i vaitam caci ei traesc in lumea lor,trebuesc vaitati cei care se incurca cu asemenea specimene care sunt de tot rasul.Iar cei din urma nu ar trebui sa aiba nici cel mai mic regret atunci cind se hotarasc sa puna capat unei astfel de relatii.
|
garbo001934
Postat pe 8 Septembrie 2009 22:02
|
Hmmmmmm...in teorie sunt perfect de acord cu tine. Insa realitatea difera; cliseele astea care generalizeaza sunt vanare de vant, parerea mea...A fost bine, a fost chiar foarte bine, m-am simtit iubita si l-am iubit. Am spus-o si eu, a spus-o si el, au spus-o si toti cei care ne cunosteau. Eu stiu exact realitatea pe care am trait-o ; nu poti sa nu simti cand omul de langa tine te iubeste, la fel de bine cand simti ca s-a terminat. E ceva ce tine de al 6-lea simt, e ceva ce tine de chimie si apoi...cand o auzi in cuvinte si o mai vezi si in fapte este indubitabil. Pfffff- o sa mai spun cate ceva, desi nu ar avea rost-exista barbati slabi. Asa a fost si este el. A avut un moment de cumpana-venirea pe lume a copilului. Temeri de genul: "nu voi putea niciodata sa cresc si sa educ un copil"...a fugit de responsabilitati, a cautat sa evadeze cumva. A ales statutul de "sot infidel" care il coafa mai mult decat cel de "tata denaturat". Si-a gasit o alta femeie probabil cu aceleasi principii de viata. Eu mi-am dorit o familie adevarata, el...nu prea. Eu ii eram suficienta, nici nu stiu cum sa ma exprim exact.
A asociat nasterea copilului cu terminarea vietii asa cum o vedea si o dorea el. Era si f. adevarat, nimic de zis. Era clar ca avea sa urmeze altceva, ceva ce l-a coplesit. Nu i-a fost usor, l-am vazut, l-am simtit. Am incercat sa ii explic lucrurile asa cum le vad eu dar nu a contat. El hotarase deja...in numele tuturor. Eu zic ca acest om ar fi avut toate sansele sa devina un adult responsabil, un tata si un sot ok. Avea pontential f. mare. Casnicia noastra avea toate sansele de reusita, nu a fost sortita esecului inca de la inceput. L-am iubit f.mult si nu regret trecutul meu deloc. Langa el m-am simtit femeie iubita, am devenit mama in urma cu 4 ani. Cu el am trait emotia de a ne muta impreuna in propria noastra casa...am facut totul, totul...Ii multumesc lui D-zeu ca am avut cel putin sansa de a ma bucura, de a trai si de a simti iubirea adevarata. Pacat ca s-a terminat. In sufletul meu sunt sigura ca se va trezi candva si va regreta. Pacat ca pana atunci eu imi voi vedea de drumul meu. Pacat ca a pierdut enorm de mult in ceea ce-l priveste copil si viceversa. Ma bucur ca am avut taria de a trece peste tot si a-i pune cat mai mult posibil unul langa altul. Ma bucur ca este iubit de copilul lui, insa ma doare sufletul ca el nu il iubeste. Cand va ajunge sa o faca, va realiza...
Vezi tu? Realitatea difera, sunt cazuri si cazuri. Poti sa ma contrazici daca tu crezi cu tarie in ceva, daca ai principii..no ofense! Insa eu cred ca experienta de viata primeaza in detrimentul principiilor in discutii de genul asta.
Have a nice day !!!
|
garbo025622
Postat pe 9 Septembrie 2009 10:00
|
|
22, felicitari!
|
daria_
Postat pe 9 Septembrie 2009 10:03
|
Toate cele bune, Daria !!!
|
garbo025622
Postat pe 9 Septembrie 2009 12:59
|
|
Fiecare dintre noi traim cate ceva.Este asta insa realitatea, pe care ar trebui sa o traim in mod normal?Sau realitatea se schimba, ori noi ne abatem de la ea, cand ne dam seama ca ne-am inselat.
|
Ioana007
Postat pe 9 Septembrie 2009 18:29
|
Nu-i usor sa te adaptezi realitatii. Cei mai multi dintre noi suntem nevoiti sa renuntam la vise si proiecte pentru ca realitatea nu ne permite sa le realizam, si nu vorbesc de fantasmagorii. Unii insa sunt mai curajosi si o infrunta, incercand sa o adapteze dupa aspiratiilelor. Uneori reusesc, alteori se recunosc invinsi.
Asta-i viata de fapt - lupta cu realitatea
|
Ella_34
Postat pe 9 Septembrie 2009 18:35
|
garbo 025622, eu acum te-am descoperit. esti un om deosebit.
|
si_totusi
Postat pe 9 Septembrie 2009 19:11
|
Ea tot il iubeste, Totusico. Si da , mai rar oameni care dupa o experienta amara pana la urma, sa priveasca incapatanat la partea frumoasa .
Jos palaria, 25622!!!  
|
blanca
Postat pe 9 Septembrie 2009 19:39
|
asa e normal, blanca. amintirile frumoase sa ramana amintiri frumoase. nu stiu daca il mai iubeste - poate da, poate nu - insa, cu ura nu se poate trai. trebuie sa treci mai departe si sa nu te intrebi 'de ce "sau "unde s-a gresit?" asa a fost sa fie.
fata explica foarte bine mecanismul. a fost o iubire care s-a irosit. poate ramai cu sentimentul ca putea sa fie altfel, ca putea sa dureze, ca puteai sa fii fericita
s-a impacat cu ideea ca traiul lor in comun nu mai avea nimic cu dragostea , a inteles perfect ca nenea avea alte prioritati si a facut ce era mai bine pentru a se salva. in rest, poveste . a fost.
|
si_totusi
Postat pe 9 Septembrie 2009 20:21
|
De la: andre24, la data 2009-05-12 12:50:15hello!!
Nedivortat...inca?Te rog nu spera ca va divorta vreodata..
Am o prietena exact in situatia ta..si deja stiu ce sfaturi sa-ti dau,asta daca vrei sa le accepti,bineinteles :)
Daca te-a mintit ca a divortat..atunci e clar nu?
Nu vreau sa fiu rea,sau sa interpretezi gresit mesajul meu..tu stii cel mai bine ce-i intre voi :)...dar nu te amagi singura..
De ce vrei sa stai mereu in umbra? Sa fii mereu pe locul 2? Sa fii "cealalta"? Sa va ascundeti si sa nu stie nimeni ca voi 2 sunteti iubiti..etc
Daca iti place statutul asta e ok..daca iti doresti altceva de la viata..fugi,vezi-ti de viata ta,salveaza-te :)
Daca nu se mai intelege cu sotia lui de ce nu divorteaza ca sa fiti impreuna pe bune?
Discuta cu el..spune-i si lui ce simti tu cu privire la situatia dintre voi..si nu mai glumi ca esti "amanta" ptr ca el mereu te va vedea doar in statutul asta..si nu va face schimbari..crezand ca iti convine asa :(
Nu stiu...eu una nu as accepta niciodata sa fiu pe locul 2...ma respect prea mult,vreau mai mult de la mine si de la viata...si stiu ca se poate
Hai..capu sus...decizia iti apartine doar tie.
Te pup si ai grija de tine :)
in iubire, nu exista granite....si niciodata, in inima lui, cea pe care o iubeste, nu e pe locul 2....doar ca, asa e viata uneori....poop
|
jullya28
Postat pe 9 Septembrie 2009 22:05
|
|
si daca divorteaza ce va face dupa?am o intrebare ptr ea!ce vei face dragguta mea?divorteaza,siii?care e planul tau ramai cu el?
|
margelatu_68
Postat pe 9 Septembrie 2009 22:10
|
|
Eu cred ca da.Sigur ca, in alt fel decat l-a iubit,inainte. Doar atunci poti privi in urma,frumos.
|
blanca
Postat pe 9 Septembrie 2009 22:42
|
De la: garbo025622, la data 2009-09-09 10:00:46Hmmmmmm...in teorie sunt perfect de acord cu tine. Insa realitatea difera; cliseele astea care generalizeaza sunt vanare de vant, parerea mea...A fost bine, a fost chiar foarte bine, m-am simtit iubita si l-am iubit. Am spus-o si eu, a spus-o si el, au spus-o si toti cei care ne cunosteau. Eu stiu exact realitatea pe care am trait-o ; nu poti sa nu simti cand omul de langa tine te iubeste, la fel de bine cand simti ca s-a terminat. E ceva ce tine de al 6-lea simt, e ceva ce tine de chimie si apoi...cand o auzi in cuvinte si o mai vezi si in fapte este indubitabil. Pfffff- o sa mai spun cate ceva, desi nu ar avea rost-exista barbati slabi. Asa a fost si este el. A avut un moment de cumpana-venirea pe lume a copilului. Temeri de genul: "nu voi putea niciodata sa cresc si sa educ un copil"...a fugit de responsabilitati, a cautat sa evadeze cumva. A ales statutul de "sot infidel" care il coafa mai mult decat cel de "tata denaturat". Si-a gasit o alta femeie probabil cu aceleasi principii de viata. Eu mi-am dorit o familie adevarata, el...nu prea. Eu ii eram suficienta, nici nu stiu cum sa ma exprim exact.
A asociat nasterea copilului cu terminarea vietii asa cum o vedea si o dorea el. Era si f. adevarat, nimic de zis. Era clar ca avea sa urmeze altceva, ceva ce l-a coplesit. Nu i-a fost usor, l-am vazut, l-am simtit. Am incercat sa ii explic lucrurile asa cum le vad eu dar nu a contat. El hotarase deja...in numele tuturor. Eu zic ca acest om ar fi avut toate sansele sa devina un adult responsabil, un tata si un sot ok. Avea pontential f. mare. Casnicia noastra avea toate sansele de reusita, nu a fost sortita esecului inca de la inceput. L-am iubit f.mult si nu regret trecutul meu deloc. Langa el m-am simtit femeie iubita, am devenit mama in urma cu 4 ani. Cu el am trait emotia de a ne muta impreuna in propria noastra casa...am facut totul, totul...Ii multumesc lui D-zeu ca am avut cel putin sansa de a ma bucura, de a trai si de a simti iubirea adevarata. Pacat ca s-a terminat. In sufletul meu sunt sigura ca se va trezi candva si va regreta. Pacat ca pana atunci eu imi voi vedea de drumul meu. Pacat ca a pierdut enorm de mult in ceea ce-l priveste copil si viceversa. Ma bucur ca am avut taria de a trece peste tot si a-i pune cat mai mult posibil unul langa altul. Ma bucur ca este iubit de copilul lui, insa ma doare sufletul ca el nu il iubeste. Cand va ajunge sa o faca, va realiza...
Vezi tu? Realitatea difera, sunt cazuri si cazuri. Poti sa ma contrazici daca tu crezi cu tarie in ceva, daca ai principii..no ofense! Insa eu cred ca experienta de viata primeaza in detrimentul principiilor in discutii de genul asta.
Have a nice day !!!
ce suflet sarac poate avea un om de genul asta...
|
deer
Postat pe 9 Septembrie 2009 22:47
|
oare problema mai este de actualitate? 
|
panty_C
Postat pe 10 Septembrie 2009 05:29
|
care puiule? a celei care a deschis topicul ?? nu . zice ea mai incolo ca sunt impreuna .
dar noi mai povestim inca pe tema... 
si-au aparut povesti noi .
|
blanca
Postat pe 10 Septembrie 2009 08:54
|
|
Ptr.025622 buna dimineata. Nu pot sa-ti spun decat ca esti o femeie cum din pacate mai rar intalnesti in 2009.Povestea ta frumoasa pe care ai trait-o alaturi de omul pe care l-ai iubit nu merita sa se termine asa,dar banuesc ca acea persoana care si-a facut loc in viata lui nu are cea mai mare vina.Daca ceea ce s-a intamplat dupa venirea copilului este asa cum spui tu,cea mai mare parte din vina este a lui si mai mult ca sigur o sa plateasca cu varf si indesat pentru ceea ce ti-a facut.Oare daca aceea persoana ar ramane insarcinata ar proceda la fel cum a procedat si cu tine?Si daca da si daca nu tot un nemernic este dupa parerea mea.Eu cred ca asa iti poti da seama daca te-ai inselat atatia ani in privinta casniciei voastre.Toate cele bune si nu lasa pe nimeni sa bata la usa ta decat pe cel care te merita.
|
garbo001934
Postat pe 10 Septembrie 2009 09:11
|
De la: Serenity2, la data 2009-09-09 18:35:49
Nu-i usor sa te adaptezi realitatii. Cei mai multi dintre noi suntem nevoiti sa renuntam la vise si proiecte pentru ca realitatea nu ne permite sa le realizam, si nu vorbesc de fantasmagorii. Unii insa sunt mai curajosi si o infrunta, incercand sa o adapteze dupa aspiratiilelor. Uneori reusesc, alteori se recunosc invinsi.
Asta-i viata de fapt - lupta cu realitatea
Foarte bine punctat. Aceasta e si parerea mea despre viata. Si Ioana ridica la fel problema, din aceeasi perspectiva. Realitatea ne provoaca; depinde de noi cum stim sa ii facem fata. Eu am reusit sa ma adaptez si sa ma descurc si cu statutul de "femeie divortata cu un copil". Nu zic ca e usor. Dar nici imposibil.Alte persoane poate o fac mai greu, altele mai usor. Depinde de natura omului, de felul lui de a fi si de a actiona, de cum simte samd. Mereu ne trezim in situatii si in posturi noi. Nu avem cum sa prevedem chiar totul, totul. Defapt nici nu ar fi sanatos. Woody Allen zicea ca "daca vrei sa-l faci pe D-zeu sa rada, spune-i planurile tale".
Defapt nu am de ales, viata ma trage dupa ea ca o locomotiva. Imi arata lucruri frumoase; incerc sa ma bucur cu copilul meu de natura. Calatorim atat cat ne permitem de mult. Vedem oameni noi si locuri noi, ne bucuram de animale (ne-am luat o catelusa bichon maltez), incerc sa-i arat copilului meu ceea ce trebuie sa vada la varsta aceasta, incerc sa il responsabilizez si una peste alta vreau sa zic : m-am intors spre lucrurile marunte, am redevenit copil langa copilul meu. Cant prin casa cu el, dansam, coloram, pictam si ne manjim pe maini si haine.
Eu sunt persoana care am trait oarecum experienta aceastei femei care se intreaba "ce e de facut"? insa ma aflam pe partea cealalta. A trebuit sa ma gandesc ce e de facut acum...acum ca am fost inselata, parasita samd.Am tras aer in piept si am inceput, dupa ce mi-au trecut starile acelea de furie, disperare, ciuda etc sa caut solutii. Sa vad cum se poate iesi frumos dintr-o casnicie frumoasa.Ma consider un caz norocos, ma bucur ca am ajuns in stadiul acesta, ca mi-am pastrat optimismul. Mi-am zis mereu: nu sunt singura care a patit asa ceva. Daca pe cei care ar trebui sa-i mustre constiinta nu ii doare nici in cot si isi vad de viata lor, pot sa o fac si eu, mai ales ca ma simt cu constiinta impacata. Pana la urma fiecare face ce il taie capul, ce vrea, cat poate cu propria lui viata. Unii nu analizeaza dinainte consecintele faptelor lor, nu se cunosc pe ei insisi. Asta incercam "sa-i zic" femeii care avea dileme. Daca poti sa te impaci cu constiinta ta, daca poti sa iti asumi consecintele faptelor tale...than do it! Tu alegi in viata. E problema ta. Oricum, din moment ce ai ales sa iubesti un barbat nedivortat inca sau inca insurat, e clar ca la ceilalti nu te mai gandesti. Oamenii coboara si se ridica. Cealalta femeie poate sa fie o tipa care se va descurca pana la urma si fara sotul ei. Oricum, si ex-ul meu stia...stia dinainte ca o sa ma descurc cum eu la fel stiu despre el ca nu ar fi putut rezista intr-o astfel de situatie.
Si aaaaaa, da, cu ura nu se poate trai. Te distrugi pe tine in primul rand. Ma bucur ca mi-am dat seama de asta intr-un final. Am simtit o eliberare enorma. Am incercat sa ma pun si in locul lui; am incercat sa il inteleg. In felul lui, el considera ca a trait o drama. Asa si e. Vine dintr-o familie cu oameni exceptionali dar, din pacate, a avut o copilarie si o adolescenta "ca la carte". A fost mereu copilul cuminte si model. Nu si-a trait toate nebunelile pe care le avea in cap. S-a indragostit de mine, am avut o relatie de 3 ani, am locuit impreuna in tot acest timp (faceam facultatea, amandoi, in alte orase decat domiciliul), ne-am casatorit si am avut o casnicie de 7 ani. Nu a avut curajul sa se razvrateasca, sa faca ce dorea sa faca (ma refer la adolescenta in special) si aici e buba. Eu ma luptam pt."drepturile" mele inca din copilarie si din adolescenta. Infruntam respunsurile negative si certurile parintilor mei. Tin minte mai ales perioada din clasa a 12-a, aceea cand toti colegii isi tineau majoratele. In fiecare sambata si duminica aproape aveam cate un majorat. Existau cazuri cand intro sambata trebuia sa merg la 2. Ai mei nu prea erau de acord, erau mai conservatori, dar tot ce am vrut sa fac, am facut pana la urma.Pffffff-gata. Ma opresc acum.
Ma bucur ca gasesc oameni care impartasesc cu mine experiente de viata, idei samd.Zicea cineva ca am sufletul sarac....
. Well, eu ma simt bogata. Am un copil si prieteni minunati care imi umplu viata, am o mama care traieste -desi departe de mine- am 2 surori, si culmea !!! ii am lagna mine si langa copil pe parintii ex-ului  Sunt niste oameni deosebiti, in fond. Isi iubesc nepotul si au reusit sa vada dincolo de orice ca sunt momente in viata pe care nu trebuie sa le ratezi. Am avut modele puternice si frumoase de viata si daca nu le-am avut le-am cautat, le-am ascultat, le-am tinut aproape de mine. Am cautat sa invat din experienta de viata atat a mea cat si a celorlati si simt ca am castigat ceva.
Ma duc si pe celelalte topicuri, ca vreau sa citesc cat de mult pot. Sunt multe intamplari acolo...
|
garbo025622
Postat pe 10 Septembrie 2009 09:55
|
Pantera neagra, poate problema ei nu mai e de actualitate. Insa la modul general, situatiile de acest gen vor fi mereu in actualitate.
Stia nenicu Caragiale...ce stia. A fost genial. L-au preocupat mereu problemele general valabile: politica si amorul. Heheeeeeeeee, cata lupta fratioare si ce de-a musterii care nu stiu cu cine sa voteze...
|
garbo025622
Postat pe 10 Septembrie 2009 10:06
|
da,da....
pana la urma...eu cu cine votez??
|
eladaela
Postat pe 10 Septembrie 2009 10:54
|
001934 multumesc pt vorbele frumoase. Si da...viata ne va demonstra multe (si mie si lui). Eu l-am "mirosit" cand a intrat in relatia extraconjugala. Nu stia sa minta, se dadea de gol prin atitudine. Toti am gresit. Nu numai femeia aceea, toti cu exceptia copilului. Eu imi stiu si imi asum greselile mele. Acum...asta e!!! S-a terminat si fiecare cu drumul lui, cu viata lui...
|
garbo025622
Postat pe 11 Septembrie 2009 14:23
|
stiu ca nu voi avea sustinatori si ca teoria zice ca " atunci cand se destrama o casnicie adevarul e pe undeva pe la mijloc si ca fiecare are o vina" nu se sustine in toate cazurile.
sunt si situatii cand celalalt chiar ca nu e vinovat de nimic si ca exista si lepre
|
si_totusi
Postat pe 11 Septembrie 2009 14:29
|
pentru 25622!
|
blanca
Postat pe 11 Septembrie 2009 15:02
|
De la: eladaela, la data 2009-09-10 10:54:22da,da....
pana la urma...eu cu cine votez?? tu voteza-ma pe mine ca am sa iti dau spaga un kg de palinca
|
yanyacharberet
Postat pe 11 Septembrie 2009 15:11
|
|
Nu mi se pare propunerea ta corecta.Tu adu palinca si de baut o bem cu totii, inclusiv cu tine.Iar voturile le dam palincii daca ea este intr-adevar buna si ne face sa cadem sub masa.
|
Ioana007
Postat pe 11 Septembrie 2009 17:18
|
12:04, 6 Aprilie 2022
Caius Covrig își donează ziua și face apel la umanitate! Hai să facem echipă și să-l ajutăm pe Alin !
Ce își doresc gravidele din România pentru copiii lor. Psiholog: Resimt o responsabilitate imensă de a-și ști copilul în siguranță pe viitor
Irina, eleva de 10 ce vine zilnic la școală de la 15 kilometri distanță, își dorește ca într-o zi să fie studentă la Teatru
Inima Copiilor strânge 10.000 de promisiuni pentru extinderea secției de Cardiochirurgie de la Marie Curie