Ajutati-ma sa iau o hotarare buna pt viata mea !!!!

Buna ziua,
o sa incerc sa fiu pe cat posibil de scurta si sa rezum ceea ce mi se intampla pt a intelege mai bine dilema in care ma aflu....si anume sa iau o hotarare daca sa mai raman sau nu alaturi de prietenul meu.
Incep prin a va spune ca este vb de o relatie la distanta care dureaza de 2 ani, 2 ani care i-as diviza astfel : primul mirific, al doilea un adevarat cosmar ,un sir lung de certuri si reprosuri si jigniri,si nervi intinsi la maxim si acuze,samd. Trebuie sa precizez faptul ca sunt o tanara divortata,care si-a propus sa mai incerce si a doua oara sa-si faca un viitor alaturi de cel acre la inceputul relatiei parea ca rup din basme, adik totul mergea ca pe roate,sentimente profunde de ambele parti,respect, incredere(desi realatia este la distanta),insa din pacate din momentul in care am facut urmatorul pas in relatie, si anume si-a cumparat apartament in orasul in care locuiesc si ne-am mutat impreuna,a inceput transformarea,din pakate in rau nu in bine,desi amandoi credeam ca pornim spre un nou drum,spre o viata in doi pana la adanci batraneti(amandoi dorindu-ne acest lucru).
Insa din pacate el s-a schimbat,deodata a inceput sa fie gelos,posesiv, cu incercari repetate de a ma indeparta de tot ce insemna prieteni,sau iesiri "in afara caminului" fara el, ajungand pana la a-mi interzice sa-mi aduc prietenele acasa in absenta lui(nu ca ar grea asta in prezenta lui). Deodata au inceput reprosurile legate de "esecul meu anterior"(am precizat ca am mai fost casatorita), am incercat din toate puterile sa-l conving ca nu mai sunt cum am fost atunci cand am "esuat",acum deja sunt mult mai matura, stiu cu adevarat ce-mi doresc de la viata,imi doresc cu adevart sa am o familie implinita si o viata linistita.
Nu inteleg de ce aceasta schimbare, de unde aceasta dorinta obsesiva de a ma controla,de a-mi ingradi libertatea de miscare -lucru care nu-l voi accepta niciodata - de unde deodata s-a trezit misoginul din el si descopar cu styupoare pe zi ce trece, o doza de vulgaritate bine tinuta undeva departe de mine in anul anterior.(nu cred ca este cazul sa precizez cate jigniri si vulgaritati mi-a fost dat sa aud in ultimul an trait alaturi de el,a nu se intelege ca ma injura sau ceva de genul,ci doar un limbaj obscen folosit in preajma mea, lucru care nu l-am agreat niciodata la o persoana din jurul meu,cu atat m mult la cel cu care-mi impart viata)
Descopar cu stupoare in el o fire duala/un om cu doua fete : un demon, care jigneste,improsca cu reprosuri,acuze,restrictii samd, si un om care ma iubeste cu toata fiinta,care-mi declara ca viata lui fara mine nu are niciun sens,ca sunt TOTUL pt el si ca nu poate trai fara mine.De precizat ca in momentele sale bune,este o perosna careia nu ai ce sa-i reprosezi,ca "barbat de casa".....mai rar se vede asa ceva,este de o harnicie de nedescris si nu se da innapoi de la nicio atributie casnica.
Ce sa fac? Ajutati-ma va rog. Sunt bulversata pe de-a dreptul,parintii m-au sfatuit sa-l parasesc,prietena mea la fel,imi spun ca nu se merita sa stau langa cineva gelos si atat de posesiv ( vazand intamplarile socante din media,provocate de gelozie).....poate gresesc ascunzandu-le parintilor cam tot ce se intampla intre mine si el,jignirile care le-am primit de la el,in conditiile in care, inka de mic copil m-am facut remarcata prin tot ceea ce am reusit sa fac in viata si-n cariera,pe pripriile-mi puteri,doar sustinuta de parinti si de increderea lor in mine. Cum e posibil ca dintr-o persoana atat de apreciata de toata lumea in societate....sa ajung sa fiu umilita si incatusata de acest "demon cu chip de inger".
Poate teama celui de al doilea esec...sa ma retina inca alaturi de acest om?pe care recunosc inca il mai iubesc,pt omul bun din el il mai iubesc,insa pt toata rautatea de care a dat dovada am ajuns sa-l dispretuiesc....
CE SA FAC? SFATUITI-MA SI VOI VA ROG....
dollisima
Postat pe 3 Septembrie 2008 13:58
Draga mea ! Citind "cazul" tau, m-am recunoscut pe mine, am trait si eu absolut aceeasi experienta, aceeasi durata, aceleasi sentimente.. frumoase si urate. Am avut multa rabdare, tocmai in ideea de a se intampla ceva bun. Din pacate nu s-a schimbat nimic, dimpotriva as spune. Am avut insa luciditatea si puterea de a cantari "la rece" situatia luand astfel decizia de a incheia o relatie care nu ducea nicaieri. Nu stiu cata nevoie ai avea de un sfat, in general este bine sa faci exact ceea ce simti, dar... cand ai alaturi de tine o persoana careia ii lipseste echilibrul, educatia, respectul... parerea mea este sa renunti acum si nu mai tarziu. Este foarte probabil sa regreti timpul pierdut ! Viata merita traita frumos, echilibrat, in armonie si de cele mai multe ori depinde de noi sa fie asa ! Astept vesti bune de la tine !
gabytudorache
Postat pe 4 Septembrie 2008 23:43
In raport cu tine, nu cred ca el se va schimba vreodata, insa cu alta femeie va fi diferit. S-ar putea sa incerce sa aiba "ascendent" asupra ta si s-ar putea ca si tu sa incerci acelasi lucru - o lupta de orgolii. In orice caz, daca nebuneala asta persista, incercati sa va vedeti de treaba fiecare pe drumul sau.

Postat pe 5 Septembrie 2008 00:08
Daca vrei sa te desparti de el, joaca fairplay si da-i un ultimatum de genul "DACA NU FACEM RELATIA SA MEARGA IN URMATOARELE DOUA LUNI, O LUAM FIECARE PE DRUMURI SEPARATE"

Postat pe 5 Septembrie 2008 00:10
Multumesc mult pt raspuns.
Voiam sa-ti spun ca de multe ori am zis "gata-pana aici-nu se mai poate"....insa nu stiu ce anume ma retine sa raman,ori putinele sentimente care le mai am pt el,ori faptul ca-si schimba comportamentul (pt o scurta pe rioada normal) in mom. in care se simte incoltit si afla ca vreau sa-l parasesc, ori faptul ca am investit si eu in acel apartament atat financiar cat si psihic.....
I-am acordat atatea sanse,am speart mereu intr-o schimbare,insa sunt din ce in ce ami dezamagita.....am inceput sa cred ca acest om are probleme psihice si ca ceea ce simte pt mine nu mai este doar o iubire patimasa ci una obsesiva.
Se pare ca trebuie sa-mi strang fortele si sa o "iau din loc" pe alt drum, sa caut fericirea si linistea in alta parte, pt ca teama de singuratate nu-mi este si mereu am zis ca mai bine singur decat sa suferi alaturi de "perechea ta".
O zi buna !!
dollisima
Postat pe 5 Septembrie 2008 09:20
Cu siguranta este o lupta a orgoliilor, macar a mea este una realista, orgoliul de a nu lasa pe nimeni sa ma calce in picioare sau sa-mi priveze dreptul la libertatea de miscare,drept pe care-l are orice om in mom. in care se naste. Insa la el este vb de un orgoliu prostesc, esecul de a nu reusi sa faca din mine ceea ce si-a propus,esecul de a nu obtine de la mine ceea ce si-a dorit, asta-l macina enorm ....insa i-am zis de atatea ori ca atata timp cat voi rationa,nu pot sa fac nimic impotriva vointei mele sau nimic din ce consider ca nu este benefic pt viata mea.
Ultimatum-uri....cred ca deja nu le mai stiu numarul,schimbarea survenita in urma lor din pacate mereu a fost de scurta durata,revenindu-si apoi la vechile probleme existentiale,la vechile reprosuri, la vechiul comportament....uneori tind sa cred ca am stat cu un badaran, cu un om lipsit de educatie si de respect pt ceea ce inseamna "femeie"....cred ca are o sete nebuna de a se razbuna, o sete nebuna de a lupta cu mine cu "femeia puternica din mine" care i-a tinut piept mereu.
O zi buna si multumesc mult pt ca mi-ai raspuns.
dollisima
Postat pe 5 Septembrie 2008 09:28
Din ce scrii tu, trag concluzia ca baiatul esta e imatur. Probabil trebuie sa mai treaca niste ani sa se schimbe. Totusi tu mai incearca sa schimbi ceva in el, iar, daca nu merge treaba, nu dispera. O poti lua oricand de la zero.

Postat pe 5 Septembrie 2008 16:02
Asa m-am gandit si eu,ca poate-poate-si va reveni o data si-o data,mai ales ca dorinta de a fi impreuna pt el este mai presus decat orice....am stat de vb si sper ca a inteles in sfarsit cum sta treaba si cam ce-mi doresc de la el.Sa vedem cat timp il va tine acum ceea ce a inteles din discutia noastra mai ales ca si el isi doreste sa ne intelegem bine si sa construim un viitor impreuna-o familie in adev sens al cuvantului.
dollisima
Postat pe 8 Septembrie 2008 08:43
Bunicul isi aniverseaza varsta de 100 de ani si este felicitat pentru sanatatea si forma buna in care se afla. Domnilor, va voi spune secretul succesului meu, spune bunicul. Am facut miscare zilnica timp de 75 de ani! Participantii, profund impresionati il intreaba cum de a reusit sa mentina un program atat de riguros. Foarte simplu, raspunde el. In noaptea nuntii am facut un pact solemn cu sotia mea. De fiecare data cand ne certam, cel care gresea trebuia sa iasa afara la o plimbare!

Postat pe 9 Septembrie 2008 11:02
SUPERRRRRR!!!! SI DE URMAT EXEMPLUL SAU CA DOAR ASA A AJUNS OMUL LA VARSTA DE 100 ANI :::)))
dollisima
Postat pe 9 Septembrie 2008 11:23
In viata trebuie sa inveti sa faci compromisuri si sa nu dai atentie la fleacuri.

Postat pe 9 Septembrie 2008 18:41
A face compromisuri este un lucru bun,insa de la compromis pana la ate lasa calcat in picioare...este o diffff enorma.....precum si persoana pt care afce compromisurile pp ca trebuie sa le merite...
dollisima
Postat pe 10 Septembrie 2008 11:24
Cred ca ai drepate. Fa tot posibilul sa nu lasi prea mult de la tine in conditiile in care partenerul nu lasa nimic. Uneori trebuie sa facem noi un echilibru artificial daca nu apare unul pe cale naturala.

Postat pe 10 Septembrie 2008 16:18
Tot timpul am fost dispusa sa fac anumite compromisuri benefice pt bunul mers al relatiei....insa si aceste compromisuri au anumite limite, si anume aceea intre penibil si realitate,pt ca nu trebuie sa pici in penibil din dorinta de a merge bine relatia
dollisima
Postat pe 11 Septembrie 2008 10:40
Compromisurii un cuvand indispensabil intr-o relatie dar ai grija acest cuvant trebuie folosit de ambii parteneri pentru armonizarea relatiei.
yavrum
Postat pe 11 Septembrie 2008 11:49
DRAGA, DACA AI STII CAT TE INTELEG...AM TRECUT SI EU PRIN ASA CEVA...ERAM INCHISA INTR-O COLIVIE DE AUR...INCET, INCET M-A DEPARTAT DE TOATE PRIETENELE, SA NU MAI VB DE PRIETENI. EU NU ZIC CA NU MA IUBEA, DAR AVEA ACEASTA BOALA GREA...''GELOZIA'' AR FII F MULTE DE POVESTIT DAR AS VREA SA TE AJUT PE TINE...INCEARCA SA FACETI O PAUZA CA SA INTELEGI CEEA CE E BINE PT TINE SI FA-L SA INTELEAGA CAT DE RAU ITI FACE NEINCREDEREA LUI...DACA TE SIMTI BINE FARA EL E MAI BINE SA TERMINI ACEASTA RELATIE ACUM...PANA NU SE AJUNGE LA LUCRURI MAI URATE, DE LA GELOZIE LA VIOLENTA E DOAR UN PAS, F MIC...CREDE-MA CA NU AR FII UN ESEC DACA AI TERMINA O ASA RELATIE, AR FII UN CASTIG...
gia100
Postat pe 6 Decembrie 2008 19:08
Este foarte important .. el ce spune despre relatia voastra? Este multumit? S-ar putea ca niste frustrari adunate sa dea nastere la asa un comportament aberant din partea lui. Poate ca ar fi bine sa ii propui sa mergeti la psiholog.In orice caz, nu trebuie sa mai tolerezi situatia, este foarte serioasa.
Emyna
Postat pe 8 Decembrie 2008 22:04
AM AVUT DIN NEFERICIRE SI EU O ASTEFEL DE RELATIE, LA CARE AM RENUNTAT, DEOARECE NIMIC SI NICIODATA NU SE VA SCHIMBA IN COMPORTAMENTUL ACESTI BARBAT, SI RELATIA NU VA PUTEA SA FUNCTIONEZE FARA RESPECT , FARA O ANUMITA INDEPENDENTA .
NU ESTE DRAGOSTE , CI POSESIE, SANTAJ EMOTIONAL.
SFATUL MEU ESTE SA RENUNTI SI SA INCERCI SA TI REFACI VIATA.
NUMAI BINE IN VIITOR.
vidraluciana
Postat pe 10 Decembrie 2008 11:13
doamne cat de bine te inteleg 'dollisima'....si eu am aceasta problema.....numai ca eu sunt casatorita de 8 ani si am un baietel de 5 anisori....si pt mine este la fel de greu...insa incerc pt copil(macar) sa-i mai dau o sansa.....nu fac bine....stiu....dar tu daca nu ai nici un copil cu el ar trebui sa-ti fie mai usor in a te hotari........nu stiu nici eu incotr-o so apuc ....poate cu timpul se mai schimba...oare???
ver_utza
Postat pe 10 Decembrie 2008 11:36
Draga mea...de la "sentimente profunde de ambele parti,respect, incredere"..pana.la ce descrii tu...e cale lunga.. Asta mie imi releva..un caracter si temperament..bipolar(psihologii il numesc asa)..adica instabil.. Citind..in urmatoarea secunda..ca relatia era..de fapt la distanta..ai spus tot... Nimic nu era de fapt..asa cum spunea..spera...fiecare din voi...
Eu as rupe relatia..cu mare entuziasm...si nu m-as uita in urma... Mai tarziu va fi mai greu..si mai dureros...si..fie vorba intre noi..de ce sa risti un al doilea esec... Daca startul ..e asa...gandeste-te ce va fi peste niste ani....cand veti avea si un copil..eventual.
Din pacate nimeni nu are reteta relatiei perfecte. Va trebui sa-ti asumi... Decizia e numai a ta.

Postat pe 11 Decembrie 2008 16:45
Buna, nu pot crede ca o persoana care (spui tu) a reusit in cariera prin proprile forte se poate lasa manipulata de un astfel de om. Din ce scrii, trag concluzia ca parintii tai au facut o treaba foarte buna prin educatia care ti-a fost data si prin increderea in propria persoana (ceea ce multi parinti nu stiu sa faca). Asa ca nu stiu de ce vrei ca un astfel de om sa distruga ce parintii tai au reusit. Daca speri ca se va schimba, speri degeaba, acesti oameni (pt ca sunt multi de genul asta) nu vor sa se schimbe, vor sa detina controlul, sa te domine si sa iti ingradeasca libertatea. Plus ca incet, incet iti distrug personalitatea,fara sa-ti dai seama devii dependenta de el si ti-e frica sa il parasesti. Nu cred ca are rost. O viata ai si trebuie sa o traiesti pt tine, nu pt el (pt ca el asta vrea, sacrificiu si daruire totala). Mergi pe drumul tau. Toate cele bune.
Clm
Postat pe 15 Decembrie 2008 08:38
1. GELOZIA NU SE VINDECA NICIODATA
2. IN TIMP, DEFECTELE SE ACCENTUEAZA
3. PUNE-TI INTREBAREA E IUBIREA VIETII MELE?
...MAI VORBIM
adellina
Postat pe 17 Decembrie 2008 17:27
IN GENERAL RASPUNSURILE LE AVEM IN NOI...nu trebuie sa intrebam pe nimeni daca e bine sau rau. asa ca nu ai nevoie decit de ajutor in decizia pe care oricum o vei lua...vrei doar sa stii daca e decizia unanima. EI BINE...SI EU SUNT DEACORD SA-L LASI DRACULUI CU MUTRELE LUI CU TOT. si tu stii ca nu va mai fi ce a fost odata
karmenrosa
Postat pe 28 Decembrie 2008 00:29
Nu este normal sa te jigneasca si sa se poarte urat cu tine niciodata.Consider ca este necesara o discutie cu el,comunicarea conteaza mult de tot intr-o relatie.Poate ca daca vei cunoaste motivele care il fac irascibil,veti putea ajunge la un consens.Iubirea adevarata invinge intotdeauna.Daca rezultatul nu va fi favorabil relatiei voastre,atunci,inseamna ca nu ai pierdut nimic de fapt.Mult succes si nu mai discutia,sigur este necesara!
tanase
Postat pe 28 Decembrie 2008 09:32
E OK , SA AI NUMAI FERICIRE?
gogu1938
Postat pe 28 Decembrie 2008 09:42
Sunt 3 saptamani de cand am pus capat unei relatii asemanatuare. Un an si jumatate trait impreuna, 5 luni la departare... Cosmarul a inceput cand , nefiind langa el nu mai putea sa-mi controleze fiecare miscare. Am auzit din gura lui aluzii si jigniripe care nu le mai aux
care m-au lasat muta. Ajunsesem sa nu-l mai recunosc. Avea si incredibilul talent de a ma face sa ma simt vinovata
chiar si pentru faptele pe care nu le-am comis. Ajunsesem la extenuare incercand sa-i dovedesc ca se insala, ca nu-i nimic adevarat din ceea ce-si imagineaza...dar ma loveam vesnic de acelasi zid.
Dar n-am mai rezistat. Am pus capat cosmarului si marturisesc ca, in momentul in care am luat aceasta decizie, m-am simtit din nou linistita si libera.
Nu e usor. El imca ma mai suna, trimite mesaje si inca mai spera intr-o revenire impreuna. Stiti ce mi-a spus? Ca vina pentru aceasta situatie imi revine mie....deoarece i-am permis sa se comporte asa...
E revoltator, dar pe undeva adevarat! L-am iubit prea mult, am facut prea multe compromisuri, am renuntat la autostima...iata gresala mea!
Dar acum s-a terminat.Sunt singura si mi-e foarte bine.
Doar atunci cand ma suna el sau gasesc un mesaj de la el pe telefon, ma coprinde o furie oarba si simt ca nu mai am aer. Nu mai suport nici macar ideea ca mi-ar putea aparea in fata.
Ella34
Postat pe 28 Decembrie 2008 09:54
Buna dimineata.Nu-ti mai pierde timpu langa un instabil emotional,nu se va schimba nici cu tine nici cu o alta.In urmatoarea relatie ancearca sa ceri ceeace oferi .Iubirea nu cere sacrificii si doar iubire....UN AN NOU CU SCHIMBARI FERICITE PENTRU TINE .
maria24
Postat pe 28 Decembrie 2008 10:07
Drag mea,se spune ca un om este bogat ,nu atunci cand are bani,atunci cand are pe cei dragi langa el si multi prieteni,ai o cariera,nu trebuie sa ascunzi ce ti se intampla ,nu te gandi ca el a fcut un compromis si sa mutat in orasu tau ,,,,,GELOZIA?offff.. o boala fff grea, pune in balanta ce ti sa intamplat de cand esti cu el si ai sa vezi ca nui deloc bine,Daca te accepta pe tine trebuie sa-ti accepte si familia si prieteni,pentru ca sunt ai tai nu?este groasnic daca te-n departezi de ei ...ei vor pleca si va fi fff. greu sa-ti faci alti,vei ramane singura incatusata si va face ce va vrea cu tine...GANDESTETE BINE
2407
Postat pe 28 Decembrie 2008 10:27
Draga mea prietena de suferinta, indeparteaza-te cat mai repede de acea persoana care iti afecteaza atat sanatatea cat si viitorul!!!Daca ai fi in orasul meu am fi iesit la o cafea si te-as fi ascultat, deoarece ai nevoie de prieteni care sa te inteleaga.Iti spun doar ca trebuie si depinde numai de tine sa iei hotararea decisiva:paraseste-l! Te chinuie, te injoseste....si nu cred ca vei mai fi aceeasi femeie daca nu iesi cat mai repede din gaura asta neagra!Viitorul este in fata ta, ai nevoie de un barbat cald care sa fie receptiv la dorintele si tristetile tale! Iti vorbesc ca si cum toate astea mi le doresc si pt mine! Trec printr-o chestie asemanatoare, sa stii!Cu o diferenta: nu este gelos, nu-i pasa unde sunt si cu cine ies, spunandu-mi ca atata timp cat sunt fericita si mi-e bine, inseamna ca stiu ce fac pt mine....Nu-i mai pasa de familia noastra...ceva de genul....fie ce-o fi! Sunt coplesita si eu de durere...fapt pt care, dupa un an de incercari, am luat decizia sa ma despart...desi zice ca atunci cand nu sunt langa el...sufera, ca simte ca se pierde. Ma impinge mereu sa iau decizia buna doar pt mine, deci...nici urma de remuscare sau...iubire, asa cum zice el.
Eu am vrut copil....el...nu a fost pregatit niciodata.Precizeze ca suntem impreuna de 10 ani!!! Dar azi, m-am trezit dupa o noapte de suspine si tristete, si am reazlizat ca viata merge mai departe....Asa ca, te rog din tot sufletul sa te indrepti si tu cu pasi rapizi....catre binele tau.Canta, alearga, citeste, razi....vorbeste-le prietenilor despre suferinta ta....si totul va parea mai usor de suportat! Daca vrei....id-ul meu este...maya1973irina.
Imi pare rau ca treci prin aceasta mare suferinta...Sunt cu tine!
maya73
Postat pe 28 Decembrie 2008 10:53
off dragele de voi...chiar nu merita sa ne irosim viata langa astfel de persoane. Va spun din proprie experienta.
Va doresc curaj si un nou an mai bun!!!
Beye
Postat pe 28 Decembrie 2008 14:14

Recomandari

SubiectMesajeUltimul Mesaj
nu stiu ce simt!27De la: garbo258767 31 Ianuarie 2014 08:16
vreau un loc de munca in strainatate1De la: garbo047656 30 Octombrie 2010 09:30
am nevoie de un sfat97De la: avocat_divort 23 Aprilie 2010 11:16
E limba romana-i proasta ca ne lasa si pamantul rau ca ne suporta?20De la: tutankhamon 27 Ianuarie 2010 01:09
Vreau o parere despre ce se intampla q corpul meu dupa dezvirginare..Va rog frumos.106De la: andreea0753 4 Iulie 2017 18:51
Setari Cookie-uri