Nu stiu ce sa fac, n"am puterea sa merg mai departe ... astept un sfat de suflet



Sunt casatorita de 13 ani, avem impreuna o fetita de 12 ani pe care o iubesc din tot sufletul. In urma cu 7 ani, sotul meu a plecat la munca in strainatate. Nu pot sa spun ca nu ne iubeste, nu pot sa spun ca nu ne trimite bani pentru intretinerea mea si a copilului, problema mea este ca, desi i"am cerut de nenumarate ori sa ramana langa noi sau sa ne ia langa el - de fiecare data raspunsul lui a fost foarte ferm - "nici sa nu te gandesti ca am sa va iau vreodata acolo" ...Am incercat mereu sa am o discutie deschisa despre acest lucru, iar motivatia lui a fost ca "daca ducem copilul in Italia - acolo se strica si n"am de gand sa"mi stric copilul". Sigur am incercat sa pun problema de a ramane el in tara, mereu (de 4 ani) imi spune ca mai sta 1 an. Vreau sa va spun ca el lucreaza cu contract de munca pe durata nedeterminata in Italia.
Am indresnit sa apelez la voi pentru un sfat sincer...CE SA FAC? ...simt ca nu mai am puterea sa merg mai departe, simt ca nu mai pot sa duc tot greul singura aici, am nevoie de el, am nevoie sa fie langa mine si langa copilul nostru (si copilul este afectat de lipsa lui). In ultimii 2 ani m"am izolat si de prieteni, nu pot sa mai ies pe strada, nu pot sa mai ies in parc, singurele mele drumuri au ramas servici, cumparaturi si casa, am devenit sclava curateniei. Simt ca nu pot merge mai departe asa ...intrebarea mea este ...CE SA FAC ???????
Nadynne
Postat pe 1 Martie 2010 22:59
nemultumitului i se ia darul Iti trimite bani, munceste, nu sta degeaba,va iubeste cred ca altfel nu s-ar sacrifica cu munca.doar nu crezi cu lui nu ii este greu?
Eu spun ca ar trebui sa fii putin mai inteleapta. Nu te tine nimeni numai in casa iesi la un film, la un spectacol........Tu ai un avantaj nu esti singura ai fetita care e destul de mare ca sa puteti iesi impreuna
garbo084302
Postat pe 1 Martie 2010 23:11
Sincer iti multumesc pentru raspuns, insa ...cred ca nu m"am facut inteleasa. Faptul ca de 7 ani suntem despartiti (adika suntem impreuna doar de 2-3 ori/an cate 7-10 zile) nu ma incalzeste cu nimic. Nu vreau sa se intzeleaga gresit, nu"l acuz ca ar avea pe cineva acolo, singurul lucru pe care nu"l mai suport este SINGURATATEA ...au trecut deja 7 ani, am ajuns la 39 de ani si simt cum trece viata pe langa mine, nu este totul sa"mi trimita bani, dupa parerea mea totul este sa fim impreuna. In cei 7 ani, am fost de 2 ori la el, sta f. bine, iar cu salariul pe care il castiga el (bineintzeles ca daca s"ar pune problema sa fim impreuna acolo, as munci si eu, n"am fost niciodata intretinuta) ...cred ca ne"am putea permite si acolo o viata bunicica. Oricum, din salariul pe care el il obtine acolo la noi vin doar 30-40% din care eu 15-20% ii strang.
Nadynne
Postat pe 1 Martie 2010 23:55
Salut. Intamplator am dat de mesajul tau si m-am inregistrat aici doar ca sa iti raspund. Tare bine iti inteleg durerea... am trecut si eu prin ceva asemanator. El, iubirea mea din liceu a plecat in Marea Britanie (la indemnul meu) ca sa ne putem face o casa iar apoi sa ne casatorim. Eram de 6 ani impreuna cand a plecat. Ma suna zilnic. Insista sa merg si eu acolo, mi-a gasit chiar ceva de lucru. Aveam atunci 24 de ani, un job bun aici. Parintii au reactionat urat la ideea ca eu, fata educata, cu facultate sa merg acolo sa fac curatenie intr-un bar. Asa ca nu am plecat. Ulterior mi-a parut rau si cand am gasit din nou ceva de lucru, surpriza, el nu a fost deloc incantat. Vorbram de 2-3 ori pe zi, in continuare, imi trimitea bani. Peste o jumatate de an am aflat de ce nu voia sa plec. Avea pe alta.
Sper ca la tine nu e cazul, doamne ajuta. Dar sfatul meu e sa incepi macar sa il vizitezi des. Ce te retine, mai ales daca nu ai servici. Ia si fata daca e in vacanta, dar nu il lasa singur.
A vrut dupa aceea sa ne impacam, dar nu am mai putut. Eu nu il condamn. Sunt convinsa ca lui, acolo, singur, i-a fost mai greu de o mie de ori decat mie, singura, acasa.
Acum sunt casatorita si am 2 copii. Imi ador sotul, dar pe celalalt il visez in fiecare noapte. Am pastrat legatura...vorbim uneori; dar in visele mele imi parasesc sotul si plec cu el. Si el e casatorit, cu cea cu care m-a inselat, dar nu e fericit. Viseaza si el ca poate, candva vom fi impreuna.
Sunt SIGURA ca daca plecam la el, nu se intampla asta. Eram suflete pereche. Singuratatea e mult mai grea printre straini. Chiar el mi-a spus, candva, analizand amandoi ce s-a intamplat. Asta e. Distanta a stricat totul... si toata viata o sa ramanem amandoi cu cicatricea asta.
Ai grija de el, repet, si viziteaza-l.
allidya
Postat pe 2 Martie 2010 00:25
Multumesc pentru sfatul tau ....Vreau sa"ti raspund la intrebare "Ce te face sa nu mergi la el" ...MUNCA ...lucrez, anul asta fac 22 de ani de munca, iar fata n"o pot scoate din tara deoarece imi trebuie o procura de la el. Am uitat sa mentionez ca, pe acelasi palier in blocul in care locuieste sotul meu sta fratele lui cu sotia si cu fetita lor de 5 ani. In cazul in care as ateriza la usa sotului fara ca el sa stie cu siguranta acesta ar fi informat.
Nadynne
Postat pe 2 Martie 2010 00:41
Vai, dar nici nu ma gandeam sa mergi neanuntata. Ar fi chiar o prostie. Pana la urma nu conteaza nici macar daca are sau nu pe cineva. Conteaza doar sa nu va indepartati si sa nu se simta singur acolo si exploatat. Doar sa stie ca iti doresti sa mergi ca sa petreceti cateva zile impreuna. In nici un caz sa nu se simta urmarit sau banuit. Ti-am spus, eu nu am putut ierta infidelitatea. Dar aveam 26 de ani. Acum, la 31, gandesc cu totul altfel. Cred ca intelegerea, acceptarea si chiar iertarea sunt dovezi mai mari de dragoste, decat fidelitatea.
allidya
Postat pe 2 Martie 2010 00:47
Sincer, nu stiu ce sa mai fac. Au fost zile si nopti intregi in care m"am rugat de el sa inteleaga ca nu mai pot duce viata asta. A fost de neclintit. L-am amenintat ca divortez ...a ras si mi"a spus ca este doar hotararea mea asta (are foarte multa incredere in mine, stie ce fel de om sunt si a realizat perfect ca n"am sa fac acest lucru). Ultima data cand a fost acasa l"am implorat sa ramana langa noi sau sa ne ia cu el ...reactia a fost aceeasi. In ultimul an am inceput sa am probleme de sanatate,n"am fost la medic de frica, desi ....poate fi grav (cand si cand picaturi mici de sange mi se preling din sani)
Nadynne
Postat pe 2 Martie 2010 00:58
nu trebuie sa-ti neglijezi santatea,....mergi de urgenta la medic....
ladyDY
Postat pe 2 Martie 2010 01:01
Incerc sa"mi fac curaj ...pana acum n"am reusit
Nadynne
Postat pe 2 Martie 2010 01:05
Poate te simte disperata iar barbatilor nu le place asta. Poate ca daca te vede ca pe o femeie puternica nu ii e frica sa te ia cu el. Dar o femeie slaba, disperata, plangacioasa va fi o povara acolo.
Eu cred ca trebuie sa fii, sau macar sa pari puternica, optimista si sa il vizitezi cand stabiliti impreuna ca e ok. Dar cat mai des. Astfel o sa va reapropiati. Poate a uitat cum era cand erati impreuna, caldura relatiei voastre si de aceea ii e greu sa se intoarca. Ii e teama de o viata de familie. El e ca un burlac acum. Trebuie sa fie cu adevarat convins ca sa faca pasul decisiv.
allidya
Postat pe 2 Martie 2010 01:09
De la: ladyDY, la data 2010-03-02 01:01:02nu trebuie sa-ti neglijezi santatea,....mergi de urgenta la medic....


Da, aici subscriu si eu. E cel mai important.
allidya
Postat pe 2 Martie 2010 01:09
De felul meu sunt un om foarte puternic, n"o spun eu acum, au spus-o altii in timp. Plang extrem de rar in fata oamenilor si el stie asta, faptul ca am plans in fata lui si l"am rugat sa faca ceva cu siguranta i"a spus ceva, dar se pare ca n"a fost deajuns. Stie foarte bine ca sunt genul de femeie care le poate duce pe toate in spate si le poate lua pe toate in freza cu fruntea sus ....dar numai D-zeu stie ce este acum in sufletul meu.
Nadynne
Postat pe 2 Martie 2010 01:15
nu merita sa astepti ani la rand ca barbatul sa se intoarca acasa la familie,....ajungi sa te imbolnavesti iar sanatatea este cel mai de pret pe acest pamant cat traim,....
ladyDY
Postat pe 2 Martie 2010 01:16
De la: ladyDY, la data 2010-03-02 01:16:03nu merita sa astepti ani la rand ca barbatul sa se intoarca acasa la familie,....ajungi sa te imbolnavesti iar sanatatea este cel mai de pret pe acest pamant cat traim,....



Crede-ma, primul comment. pe care l"am primit mi"a dat de gandit in seara asta. Oare n"am fost destul de intelegatoare cu el pana acum? Oare n"am fost destul de inteleapta sa"l astapt7 ani sa revina langa noi? ...Oare de cata intelegere voi mai fi in stare sa dau dovada?
Nadynne
Postat pe 2 Martie 2010 01:23
esti puternica acum astazi,...dar maine te-ai gandit?.....din cate am citit printre randuri deja dai semne de oboseala,...probleme de sanatate pe fond de stres,...asa ca ai de grija.....puneti ordine in ganduri,....si daca nu ai puterea de a face pasul decisiv, mergi macar la doctot si cauta-ti de sanatate....
ladyDY
Postat pe 2 Martie 2010 01:23
Nici eu nu sunt de acord cu asteptatul, ci cu faptul ca tu trebuie sa faci ceva. Nu trebuie sa renunti sa lupti pt el; o sa regreti o viata. Iar altul nu ti se va parea niciodata la fel de bun.
Cand m-am despartit de Alin, o prietena in varsta mi-a spus ca si acum, dupa 20 de ani de casnicie fericita isi mai viseaza iubitul din liceu, de care s-a despartit (el plecand in America pe vremea lui Ceausescu) dupa 7 ani de relatie. Ma ingrozeste acum, ca asa e si la mine. Chiar am o casnicie fericita si un sot care ma vede cea mai buna si mai frumoasa din lume. Si totusi, nu e zi in care sa nu ma intreb cum ar fi fost daca plecam si eu in Marea Britanie si nu il lasam singur. Chiar cred ca asta ar fi schimbat totul. De asta insist sa mergi la el mai des.
allidya
Postat pe 2 Martie 2010 01:25
De la: ladyDY, la data 2010-03-02 01:23:45esti puternica acum astazi,...dar maine te-ai gandit?.....din cate am citit printre randuri deja dai semne de oboseala,...probleme de sanatate pe fond de stres,...asa ca ai de grija.....puneti ordine in ganduri,....si daca nu ai puterea de a face pasul decisiv, mergi macar la doctot si cauta-ti de sanatate....


Ai dreptate si"ti multumesc pentru amabilitatea de a ma asculta. Stresul este f. mare (lucrez intr-un mediu f. stresant), pot spune ca din cauza stresului nu mai pot sa dorm noaptea. Am ajuns sa dorm 3-4 ore/noapte ...
Nadynne
Postat pe 2 Martie 2010 01:29
draga mea, tu esti singura in masura sa iei decizia finala, daca accepti sa mergi mai departe cu el sau fiecare pe drumul lui.dar pentru asta trebuie sa fii pregatita pentru pasul decisiv, sa cantaresti bine lucrurile, discuta cu parintii tai, prieteni sau chiar cu socrii tai,...poate vei gasi intelegere si lucrurile se vor schimba,...
ladyDY
Postat pe 2 Martie 2010 01:31
De la: allidya, la data 2010-03-02 01:25:32Nici eu nu sunt de acord cu asteptatul, ci cu faptul ca tu trebuie sa faci ceva. Nu trebuie sa renunti sa lupti pt el; o sa regreti o viata. Iar altul nu ti se va parea niciodata la fel de bun.
Cand m-am despartit de Alin, o prietena in varsta mi-a spus ca si acum, dupa 20 de ani de casnicie fericita isi mai viseaza iubitul din liceu, de care s-a despartit (el plecand in America pe vremea lui Ceausescu) dupa 7 ani de relatie. Ma ingrozeste acum, ca asa e si la mine. Chiar am o casnicie fericita si un sot care ma vede cea mai buna si mai frumoasa din lume. Si totusi, nu e zi in care sa nu ma intreb cum ar fi fost daca plecam si eu in Marea Britanie si nu il lasam singur. Chiar cred ca asta ar fi schimbat totul. De asta insist sa mergi la el mai des.


N"am sa renunt la aceasta lupta, pot spune ca acest lucru m"a facut sa"mi deschid sufletul aici.Simt nevoia sa vorbesc cu cineva (desi m"am inchis f. mult in mine si m"am izolat de prieteni). Poate ca doar in cazul in care am sa epuizez toate solutiile, am sa incerc sa iau o hotarare ferma....dar tot eu stau si ma intreb, oare a meritat sa lupt 7 ani pentru ca un copil sa fie crescut cu ambii parinti? ..De meritat ar merita sa lupt si o viata, dar asta doar in cazul in care ...acest copil va avea o familie.
Nadynne
Postat pe 2 Martie 2010 01:35
vezi, exact ce am anticipat...stresul de la locul de munca acumulat cu problemele sufletesti conduc la nopti albe,....si asa apar problemele de sanatate.incearca cu ceaiuri si pastile naturiste, nu te lasa doborata de probleme.cineva intr-o postare anterioara ti-a spus sa mergi mai des la el asta in cazul in care timpul iti permite,...poate il vei sensibiliza si va fi de acord sa ramai cu el.stii este greu de dat sfaturi dar dupa cum ti-am mai spus, cunoscandu-ti situatia cel mai bine poti proceda in consecinta.
ladyDY
Postat pe 2 Martie 2010 01:39
ca sa fii puternica va trebui sa ai mare grija de tine in ceea ce priveste starea de sanatatea. viata oricum este o lupta,.....numai ca sunt situatii cand unul din patinti nu constientizeaza acest lucru.daca aduc in casa strictul necesar de altceva nu au nevoie,...cresc singuri.oricum decizia iti apartine.
ladyDY
Postat pe 2 Martie 2010 01:43
De la: ladyDY, la data 2010-03-02 01:31:10draga mea, tu esti singura in masura sa iei decizia finala, daca accepti sa mergi mai departe cu el sau fiecare pe drumul lui.dar pentru asta trebuie sa fii pregatita pentru pasul decisiv, sa cantaresti bine lucrurile, discuta cu parintii tai, prieteni sau chiar cu socrii tai,...poate vei gasi intelegere si lucrurile se vor schimba,...


offff, socrii sunt alt stres pe capul meu. Nu suntem in relatii. Tata nu mai am de ceva timp, iar sfatul mamei a fost mereu sa"mi tin calmul si sa discut cu el. Sigur mama n"ar vrea sa ne despartim, stie ca il iubesc si stie ca vis-a-vis de toata problema asta si el ne iubeste, dar tot ea este cea care vede si stie f. bine cat sufar.
Nadynne
Postat pe 2 Martie 2010 01:43
faptul ca o ai pe mama ta langa tine si iti este un sprijin la problemele tale,...sigur ca nu-si doreste sa divortezi....ii este greu si ei si este partasa la suferinta ta.cand se intorce in tara incearca sa aveti un consiliu de familie chiar cu mama ta de fata si vezi cum se comporta.poate ii va da de gandit.
ladyDY
Postat pe 2 Martie 2010 01:54
sper sa gasesti rezolvare la problemele pe care le ai, si cand doresti sa vorbesti,......sunt prin apropiere....
ladyDY
Postat pe 2 Martie 2010 01:56
Nu inteleg de ce nu-ti faci aici un anturaj?Singura pb e cu copilul,care are cel mai mult de suferit.Sa incerce sa comunice permanent pe telefon cu el .Iar tu..... dupa cine naiba faci curat? Eu am 3 copii(12,13,18 ani) si am si firma si servici in paralel siiiiiii Sot.Dar ...am timp si de un masaj,de-o maichiura,o plimbare in mall,o cafea cu prietenele si daca -mi pun mintea i-mi trag si amant.Traiesteti viata femeie! Fii sigur ca el asta face acolo.Bine ca nu tea lasat de tot.
mans
Postat pe 5 Martie 2010 12:37
Haideti fetelor sa nu facem o tragedie din ce nu e.Pana esti sanatoasa, desteapta trebuie sa gasesti o solutie.Daca nu vrea sa te ia cu el mergi singura sa vezi care va fi reactia cand te va gasi la usa. Crezi ca te va trimite acasa fortat daca nu vrei sa vii? Atunci vei avea un semn de intrebare.
Iar problemele de serviciu te sfatuiesc sa nu le duci acasa. Si eu muncesc si inca in vreo 2-3 activitati mai sunt cuprinsa dar incerc sa rezolv fiecare problema acolo unde e nu sa le duc acasa.
Capul sus doar noi femeile le rezolvam pe toate si chiar cand barbatii sunt langa noi.
garbo084302
Postat pe 5 Martie 2010 17:28
De la: Nadynne, la data 2010-03-01 22:59:38

Sunt casatorita de 13 ani, avem impreuna o fetita de 12 ani pe care o iubesc din tot sufletul. In urma cu 7 ani, sotul meu a plecat la munca in strainatate. Nu pot sa spun ca nu ne iubeste, nu pot sa spun ca nu ne trimite bani pentru intretinerea mea si a copilului, problema mea este ca, desi i"am cerut de nenumarate ori sa ramana langa noi sau sa ne ia langa el - de fiecare data raspunsul lui a fost foarte ferm - "nici sa nu te gandesti ca am sa va iau vreodata acolo" ...Am incercat mereu sa am o discutie deschisa despre acest lucru, iar motivatia lui a fost ca "daca ducem copilul in Italia - acolo se strica si n"am de gand sa"mi stric copilul". Sigur am incercat sa pun problema de a ramane el in tara, mereu (de 4 ani) imi spune ca mai sta 1 an. Vreau sa va spun ca el lucreaza cu contract de munca pe durata nedeterminata in Italia.
Am indresnit sa apelez la voi pentru un sfat sincer...CE SA FAC? ...simt ca nu mai am puterea sa merg mai departe, simt ca nu mai pot sa duc tot greul singura aici, am nevoie de el, am nevoie sa fie langa mine si langa copilul nostru (si copilul este afectat de lipsa lui). In ultimii 2 ani m"am izolat si de prieteni, nu pot sa mai ies pe strada, nu pot sa mai ies in parc, singurele mele drumuri au ramas servici, cumparaturi si casa, am devenit sclava curateniei. Simt ca nu pot merge mai departe asa ...intrebarea mea este ...CE SA FAC ???????
offf barbatii astia sunt niste egoisti..Eu zic sa fii mai hotarata...Sa nu mai fii plangacioasa....Sa tina cont si de parerile tale sa te ajute Dumnezeu sa reusesti si sa fii alaturi de sotul tau
xenaprintesarazboinica
Postat pe 5 Martie 2010 18:35
De la: luptatoareacurajoasa, la data 2010-03-05 18:35:52
De la: Nadynne, la data 2010-03-01 22:59:38

Sunt casatorita de 13 ani, avem impreuna o fetita de 12 ani pe care o iubesc din tot sufletul. In urma cu 7 ani, sotul meu a plecat la munca in strainatate. Nu pot sa spun ca nu ne iubeste, nu pot sa spun ca nu ne trimite bani pentru intretinerea mea si a copilului, problema mea este ca, desi i"am cerut de nenumarate ori sa ramana langa noi sau sa ne ia langa el - de fiecare data raspunsul lui a fost foarte ferm - "nici sa nu te gandesti ca am sa va iau vreodata acolo" ...Am incercat mereu sa am o discutie deschisa despre acest lucru, iar motivatia lui a fost ca "daca ducem copilul in Italia - acolo se strica si n"am de gand sa"mi stric copilul". Sigur am incercat sa pun problema de a ramane el in tara, mereu (de 4 ani) imi spune ca mai sta 1 an. Vreau sa va spun ca el lucreaza cu contract de munca pe durata nedeterminata in Italia.
Am indresnit sa apelez la voi pentru un sfat sincer...CE SA FAC? ...simt ca nu mai am puterea sa merg mai departe, simt ca nu mai pot sa duc tot greul singura aici, am nevoie de el, am nevoie sa fie langa mine si langa copilul nostru (si copilul este afectat de lipsa lui). In ultimii 2 ani m"am izolat si de prieteni, nu pot sa mai ies pe strada, nu pot sa mai ies in parc, singurele mele drumuri au ramas servici, cumparaturi si casa, am devenit sclava curateniei. Simt ca nu pot merge mai departe asa ...intrebarea mea este ...CE SA FAC ???????
offf barbatii astia sunt niste egoisti..Eu zic sa fii mai hotarata...Sa nu mai fii plangacioasa....Sa tina cont si de parerile tale sa te ajute Dumnezeu sa reusesti si sa fii alaturi de sotul tau
Barbatii astia sunt niste egoistI..sI NU TIN CONT si de parerile nevestiii....Fac doar ce vor muschii lor,
xenaprintesarazboinica
Postat pe 5 Martie 2010 18:38
Eu zic sa ii faci o vizita supriza..Pt ca ai tot dreptul ca doar esti nevasta lui,si il poti vedea si cand doresti tu...Pt ca barbatii trebuie sa tina cont si de dorintele tale..Pt ca noi femeile nu suntem sclavele barbatilor,,ca sa ii lasam noi pe ei ca sa decida pt noi...Fii mai horata si nu te mai lasa manevrata.....Si nu te lasa moale,,ca poate si de asta face ce vrea el,,pt ca vede ca ii merger..Asa sunt barbatii niste egoisti,din pacate
xenaprintesarazboinica
Postat pe 5 Martie 2010 18:42
Grea situatia ta. Dar e clar ca asa nu mai poti continua.Ii spui ferm ca vrei sa il vizitezi impreuna cu fata, altfel, divortezi- si ai grija sa vada ca tu chiar vorbesti serios! Si daca o tine pe a lui, baga divort, ca tu maritata nu prea se cheama ca esti. Asa se vede de aici, din afara. Vezi ce faci, dar mai ales ai grija de sufletelul tau.
garbo101781
Postat pe 5 Martie 2010 19:15

Recomandari

SubiectMesajeUltimul Mesaj
O poveste cu sad-end39De la: betty37 1 Martie 2011 19:56
eUniversum- un Site pentru ajutorul tau! 9De la: elisabeta_boia 21 Septembrie 2011 21:48
Ce sa cred?9De la: flori_de_primavara 31 August 2015 20:24
Despre indragosteala si...inapoi la punctul zero61De la: garbo174243 11 Aprilie 2011 04:45
problema iubita13De la: garbo_427282 28 Februarie 2016 19:46
Setari Cookie-uri