am nevoie de consiliere...

nici nu stiu cum sa incep,ceea ce stiu e ca doar ca imi singereaza inima,,,
am un prieten,ne intalnim de 6 luni, amandoi suntem divortati,eu de ceva mai mult timp decat el,el mai traumatizat decat mine.
m-am indragostit de el,este cel mai de calitate barbat pe care l-am cunoscut, este asa cum trebuie sa fie un barbat,priceput,sigur pe el,curajos-fizic arata la fel,dar...intotdeuna exista un dar...
are momente cand este foarte tandru,apoi vin momentele in care e foarte rece, deprimat, isi aminteste de ce s-a intamplat in prima lui casnicie(sotia lui a facut ceva fff rau, si nu e vb doar de inselat) sia tunci uita de tot,ne petrecem seara eu ascultandu-l pe el descarcandu-si offul.apoi ma pupa si pleaca.uneori am crezut ca are pe alctineva,uneori e foarte deschis,alteori imi spune ca a facut lucruri pe care in acel moment mi le-a ascuns.dupa ce relatia noastra a avansat acum vad din nou ca o luam de la inceput...am icercat sa-l fac sa ma *vada* cand e furios pe tot ce a fost, dar fara succes,am incercat sa-i spun ca si eu exist langa el si ca ma doare durerea lui,dar am nevoie sa simt ca insemn ceva pt el,dar nu zice nimic,,,firea lui e mai retinuta zice el si stiu ca e asa, e capricorn,dar de ce simt uneori aceasta retinere ca pe indiferenta,,,eu abia astept sa il vad, iar e prefera sa stea acasa la tv, sis tiu sigur ca e acasa,,,
in concluzie nu stiu ce sa mai cred, pt mine seamana mereu cu o relaie care se termina , dar el e tot acolo in fiecare zi,vorbim,ne vedem apoi,unoeri sunt fericita,alteori imi doresc sa nu fi venit,,,,
am incercat sa renunt eu la el,fara sa-i spun,pt ca nu am curaj, dar nu am putut, am cazut intr*-o stare de abandon total,iar cand i-am auzit vocea m-am simtit usurata,,,
si dragoste facem rar,nu stiu ce sa mai cred,.intrebarea mea e dupa tot ce am povestit, ii sunt oare atat de indiferenta?sau e ata de marcat incat trebuie sa am multa rabdare?sau asa e firea lui?
garbo050321
Postat pe 13 Septembrie 2009 05:50
daca il iubesti, mai ai putina rabdare. poate chiar e traumatizat.
insa nu e primul care a trecut prin asemenea probleme, si experientza zice ca se iese din ele
cat sa mai ai rabdare? o sa-ti dai seama singura
pik_nik
Postat pe 13 Septembrie 2009 09:35
Da de ce sa aiba rabdare? Daca el nu poate sau nu vrea sa isi revina, sa stea sa-si linga ranile si apoi sa o caute. Daca va mai fi disponibila. Altfel vad ca o chinuie si pe ea. La ce bun?
Micass
Postat pe 13 Septembrie 2009 09:36
Micass...
daca il iubeste, nu ca sa devina o noua maica tereza
pik_nik
Postat pe 13 Septembrie 2009 09:40
Eu cred ca in 6 luni nu-ti poti da seama, exact ce e cu el .
Si mai cred ca nu e bine niciodata sa fortezi lucrurile.
Tu chiar ti-ai dori sa ai langa tine un om care inca nu se simte liber ?( el mai traieste in trecut din cate inteleg).

Foloseste timpul asta in avantajul tau .Sa-l cunosti mai bine si pe el si nevoile tale .Si sa fii sigura ca te-ai indragostit de un om nu de ideea de a fii indragostita...
blanca
Postat pe 13 Septembrie 2009 09:43
Stiu, dar nu e corect din partea lui. Iar rahaturi de aste consuma iubirea. Oricum asta nu e o relatie frumoasa. Nu suport barbatii plangaciosi, care tin ranchiuna. De fat nu numai barbatii. Oamenii plangaciosi in general.
Micass
Postat pe 13 Septembrie 2009 09:43
micass, sper sa nu te auda teodord
pik_nik
Postat pe 13 Septembrie 2009 09:49
Am fost intr-o situatie asemanatoare la un moment dat al vietii mele si acum dupa multi ani pot sa-ti spun ca am fost doar "periada de trecere" ,umarul pe care s-a plans si cred ca asta am ramas pt.tot restul vietii in inima lui! Cu toate ca la acel moment al "marii intalniri" eram amandoi f.indragostiti,toate erau la superlativ,nimeni nu a folosit cuvinte,dragalasenii mai fantastice ca noi,eram pt. el "soare,papusa,frumu,frumoasa,iubire,iubi,dragostea mea",as fii zis ca niciodata n-as fii indraznit sa sper la o dragoste atat de mare,,,,si totusi am primit-o.... si totusi nu si-a meritat suferinta pe care am primit-o la sfarsit...ma compara tot timpul cu cealalta....si parca imi inducea felul ei de a fii pt.ca nu actionam asa cum as fii actionat eu,eram geloasa ca cealalta,eram neincrezatoare,banuitoare....care s-au dovedit perfect indreptatite pana la urma....daca mi-as permite sa-ti dau un sfat ti-as spune "sa fugi" asa cum nu am facut-o eu...am stat si am primit toate loviturile posibile...am fost parasita,uitata...pt.ca semanam cu cealalta....
Tabitta
Postat pe 13 Septembrie 2009 09:54
de ce oare tendinta e sa dai vina mereu pe celalalt??
tie nu ti-a folosit acea perioada ??
blanca
Postat pe 13 Septembrie 2009 09:59
dori_tim sper sa nu fiu intradevar doar umarul pe care se plange acum, sau mamica protectoare, dar de comparat sigur nu ma va compara cu fosta sotie, pt ca ce a facut ea nu am auzit sa faca nici o alta femeie, sincer ma mir ca e si asa normal cum e.in rest cred ca da , e nevoie de multa rabdare...si inca ceva el nu e genul cu giugiuleli,mi-e destul ca ma strange de mana si stiu ca e alaturi de mine si face cat o mie de cuvinte,,,
in cosecinta cum au trecut 6 luni, mia pot trece,oricum nu am nimic mai bun de facut,macar e un barbat de calitate...
daca va fi sa ma inselo sa am mangaierea ca eu am fost de buna credinta
insa intradevar e o relatie frustanta pt mine
garbo050321
Postat pe 13 Septembrie 2009 10:14
nu compara relatiile.
punctul vostru comun este ca a-ti intalnit in etape de viata asemanatoare un om care a avut probleme la randul lui si care pana la momentul acela,nu le-a rezolvat. ATAT.
blanca
Postat pe 13 Septembrie 2009 10:20
Cu siguranta situatiile noastre sunt diferite si de asemeni ficare dintre noi stie exact ce vrea sa faca cu viata lui. eu nici macar nu dau sfaturi,am expus aici o relatie fosta,de-a mea care mi s-a parut a avea un element in comun,acela,al unei foste sotii traumatizante,,,eu iti doresc sa reusesti sa tranformi relatia ta in ceea ce iti doresti...nu stiu daca crezi in D-zeu,dar pe mine m-a ajutat intotdeauna...si eu una nu am cerut niciodata un lucru anume,am cerut D-zeului meu sa faca El asa cum e mai bine pt mine si am o viata minunata,datorita Lui!...sarutari...si numai bine...tuturor!
Tabitta
Postat pe 13 Septembrie 2009 11:02
unele fiinte sunt si raman DOAR "de trecere" in lumea asta! ca asa e felul lor. ori nu lupta prea mult, ori se multumesc ele cu atat! ce e asa de mare tragedie in chestia asta?au si ele un rol pe planete, doar ca e unul f mic, sau mai putin vizibil...dar eu cred ca e vina lor daca se intampla asta
fleur_de_lis
Postat pe 13 Septembrie 2009 11:11
.. rabdare...daca a fost asa de mult ranit, 6 luni nu este o perioada suficienta pentru a uita prin ce a trecut. Daca nici in urmatoarele 2-6 luni nu da semne ca incepe sa se schimbe ceva in viata lui - ar fi mai bine sa te indepartezi - poate o sa traiasca mereu in trecut. Ar fi bine sa consulte si un psiholog.
daria_
Postat pe 13 Septembrie 2009 11:18
...depresia postfactum unei relatii poate sa dureze si 5ni...so... nustiu ce sfat poate fi dat aici
fleur_de_lis
Postat pe 13 Septembrie 2009 11:20
FLEUR-DE LIS ,esti foarte "draguta" in aprecieri,dar capusorul tau nu s-a gandit sau nu o poate face ca sunt unele cauze pt. care nu merita sa lupti si unii oameni pt. care nu merita sa-ti pierzi timpul...ai grija cu aprecierile tale proaste ca eu nu te-am jignit fato...
Tabitta
Postat pe 13 Septembrie 2009 11:29

stai km'am prins! finally...nu faceam referire la tine mai, nici nu te cunosc macar...mi-a venit in gand un exemplu, atata tot. mama unui ex...al carei destin a fost unul....pe care eu nu l-am inteles NICIODATA! sincer.....tatal respectivului, fusese cu ea 3ani de zile, ii facuse un copil absolut mi-nu-nat!!! care...merita toata atentia si eforturile unei familii normale...insa au divortat el s'a recasatorit,a avut alti copii nici pe departe atat de reusiti ca primul. insa nevasta aluia, de'a 2-a, s-a bucurat de toate in viata asta!pe cd prima, talentata, frumoasa, loiala, a fost total nefericita, si a crescut un copil minunat! morala ma gandesc eu ca ar fi...non multum sed multa...ceva de genul asta! doar asta am vrut sa zic...dar puteai sa intrebi, nu sa ma jignesti!
fleur_de_lis
Postat pe 13 Septembrie 2009 11:32
dori, nu cred ca a fost intentia cuiva sa te jigneasca. Sunt persoane care sufera de depresie in urma unei relatii nereusite. Daca merge la un psiholog bun, nu inseamna ca acea persoana este nebuna sau altcumva..
Unele persoane (este si cazul meu) sunt afectate asa de mult de o relatie nereusita, incat refuza sa mai aiba incredere in cineva si isi muta atentia la copii, animale, cariera... In prima faza, este normal; cu timpul normalitatea asta se poate transforma in altceva...
daria_
Postat pe 13 Septembrie 2009 12:13
Fleur de lis,nu am obiceiul sa jignesc pe nimeni,dar daca citesti din nou ce ai scris si te-ai pune in locul meu ai intelege de ce am reactionat asa...dar poate am gresit eu si atunci imi cer mii de scuze...pt.ca toata lumea poate gresii...iertare sa-mi fie ca m-am aprins asa...dar,departe de mine gandul de a urii barbatii,ba chiar ma inteleg foarte bine cu cei pe care ii cunosc,incerc sa ii inteleg,nu critic pe nimeni pt. ca si de o parte si de alta pot fii manifestari de acelasi gen...dar unii barbati...ca de fapt si unele femei...induc partenerilor voit/nevoit suferinta si poate ar fii mult mai nimerit sa ne detasam de ei...nu stiu ...pt. o perioada...sau poate sa fim alaturi de ei incercand sa ajutam la depasirea "depresiei cauzate de despartirea de alta femeie"?...e complicat si ,pana la urma e alegerea fiecaruia dintre noi...
Tabitta
Postat pe 13 Septembrie 2009 12:13
dori, eu cred totusi ca ti'am explicat.
daria
fleur_de_lis
Postat pe 13 Septembrie 2009 12:17
Daria,ai mare dreptate! cu toate ca un psiholog e,poate ultima solutie pt.unii dintre noi...este o solutie foarte viabila,doar ca tare mi-e teama ca,la noi,ei sunt mai de graba hotarati sa trateze cu antidepresive decat cu sedinte de psihoterapie...dar e parerea mea...aici,in cazul de fata ar fii probabil un pas urias vizitarea unui psiholog...
Tabitta
Postat pe 13 Septembrie 2009 12:21
nu, dori - psihologul este prima solutie; abia cand ajungi la psihiatrul (ala iti da antidepresive) este grav - dar nu iremediabil...
daria_
Postat pe 13 Septembrie 2009 12:24
Da, dar trebuie cautat unul care sa fie in stare sa-si rezolve propriile probleme mai intai...
sora_ilsi
Postat pe 13 Septembrie 2009 12:26
m-am gandit si eu la asta, i-am si sugerat,eu insumi am apelat la psiholog dupa divort,dar nici nu vrea sa auda, e prea mandru pentru asta,el se descurca singur mereu, sau poate il ajut si eu ca sunt alaturi de el si il ascult?nu stiu,poate.
cred ca nu ar avea nici o problema,si ar fi uitat, insa lumea e rea si proasta, cand se intalneste cu cunoscutii comuni ii povestesc in amanunt ce a mai facut sau zis ea si familia ei, si atunci isi aminteste cum si-a batut joc de el si tot cosmarul...
oricum multumesc pt mesaje-hotararea mea cuprinde 2 cuvinte:incredere,rabdare.

garbo050321
Postat pe 13 Septembrie 2009 13:05
poate ca ar trebui sa mergeti amandoi la o consiliere de cuplu...
sora_ilsi
Postat pe 13 Septembrie 2009 13:06
Stii,eu pot sa-ti par nesuferita,dar ma gandesc ca asa suntem noi femeile,avem rabdare,intelegere,speranta,si...anii trec...uneori pt.unele dintre noi fara nici un folos...nu e cazul meu,dar am prietene care au patit asa...te rog ca pe cea mai buna prietena,ca pe fata mea...stabileste termene si incearca sa le respecti...adica:...atata timp am sa astept...atat pot intelege...stiu ca e foarte greu atunci cand iubesti si esti foarte legat sufleteste de cel drag, sa mai gandesti si rational...dar nu uita...ai o singura viata...convinge-l ca viata voastra e prea scurta ca s-o traiti cu "fantoma fostei sotii" alaturi...exista cam la toate bisericile slujbe de maslu care te pot ajuta efectiv,poate nu il poti convinge sa te insoteasca,dar poti duce un obiect vestimentar de-al lui ca sa fie sfintit si sa il poarte...si ma iarta ca am revenit chiar si dupa ce hotararea ta e deja luata...sa ne chemati la nunta!
Tabitta
Postat pe 13 Septembrie 2009 21:56

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
ce -i mai bine?nevasta ?sau amanta? 53 De la: garbo074997 14 Ianuarie 2010 22:35
cicinel 1 De la: cicinel 1 Februarie 2010 21:09
masaj la domiciliu 1 De la: barbumirella 21 Februarie 2010 16:40
acnee 2 De la: hermosa20 29 Septembrie 2017 18:33
calitati umane.. 22 De la: quasaria 31 Octombrie 2011 01:02
Setari Cookie-uri