Confesiune si incertitudine

Buna ziua, sunt mai noua printre voi, dar de ceva timp tot citesc parerile de pe acest forum legate de "amante" si mi-am luat inima in dinti sa va scriu si eu. Pentru ca nu toate situatiile sunt la fel, voi incepe prin a va povesti si situatia mea si sper ca ma veti ajuta cu un sfat.
Trecuse deja un an de casnicie si deja lucrurile incepusera sa se schimba intre mine si sotul meu. Incepuse sa plece mai des in delegatii, iar clipele de afectiune dintre noi erau din ce in ce mai rare. Noi ne-am casatorit din dragoste, eram si destul de tineri, ce-i drept, insa am crezut ca totul va fi bine. Am incercat sa port discutii cu el, sa vad de ce s-a racit de mine, de ce doar lunar aveam parte de momente tandre, cand suntem la varsta la care ar trebui sa ne iubim ca "doi nebuni". Totul in van. Mi se spunea ca mi se pare mie, ca el e la fel ca intotdeauna. Incet, incet, de la o luna s-a ajuns la o frecventa mult mai redusa, dar discutiile mele cu el pe aceste teme nu au incetat. Am incercat sa-i spun ca nu e bine, ca asa o sa ma faca sa alerg in bratele altuia si ca o sa divortam. Nu m-a crezut (poate din cauza ca avea incredere oarba in mine si stia ca nu sunt in stare de asa ceva), dar totusi mi-a spus ca va incerca sa se schimbe. Degeaba. Trecuse deja 1 an si jumatate de la primele semne si noi eram deja ca doi colegi de apartament. Nimic mai mult. Cateva discutii seara cand ne intorceam de la serviciu si apoi la joc (incepuse intre timp sa joace un joc online, cu care nu am fost de acord la inceput, dar treptat l-am acceptat si mi-am luat laptop pentru a-l juca si eu). Acum discutiile noastre erau mai dese pentru ca jucam si eu si vorbeam online, in joc. Situatia dintre noi doi nu se schimbase decat in mai rau. La inceputul lui decembrie 2007 am cunoscut in joc un barbat care abia se mutase pe acelasi server si cu care am ajuns sa joc intamplator. Destul de misterios la inceput. Pana in ianuarie am facut o pauza de joc, dar cand am revenit, am dat din nou de acel barbat. Intamplarea a facut ca sa joc din nou cu el si ca mai apoi sa ajunga sotul meu sa joace in fiecare seara cu el. Ne-am imprietenit cu totii (intre timp am aflat ca si el era insurat). Pentru ca eu eram mai "mica" in joc, s-a oferit sa ma ajute. In felul acesta am ajuns ca in fiecare zi sa petrecem mult timp impreuna si sa asteptam sa ajungem de la serviciu mai repede pentru a vorbi din nou unul cu celalalt. A inceput sa ma cucereasca, incet, incet. Incepusem sa discutam mai multe si am inteles ca si el avea probleme in casnicie, asa ca pur si simplu m-am trezit ca i-am spus ca imi place mult. Sentimentul a parut sa fie reciproc, desi el mi-a spus ca-si iubeste sotia.Au urmat seri in care ne jucam impreuna si dupa ce sotia lui se culca si sotul meu la fel, sa putem si noi sa vorbim mai multe despre noi, sa ne cunoastem mai bine. Nu ne cunoscusem personal, dar s-a ivit o ocazie si am iesit un grup mai mare de playeri, la ziua LUI. Atunci ne-am cunoscut si noi doi, dar si consoartele fiecaruia. Era februarie 2008. Doua zile mai tarziu, luni dimineata, m-am trezit din somn cu un telefon. Era el. Vroia sa vorbeasca cu mine, nu mai vroia sa astepte seara. Am vorbit toata ziua si am stabilit sa ne vedem singuri a doua zi. Ne-am intalnit, si a mai urmat o intalnire la sfarsitul saptamanii. O saptamana mai tarziu ne-am pregatit o "escapada" impreuna. Am plecat la munte un week-end. Cand ne-am intors, la doua zile, sotul meu a observat ca sunt mai rece si a dori sa avem o discutie. Seara i-am cerut divortul. Am considerat ca intr-adevar nu se merita sa stau sa sufar langa o persoana care nu-mi da atentie si ca in mod sigur nu se va scimba. Trecusera 2 ani de cand incepuse sa nu-mi mai acorde atentie si cu toate rugamintile mele si cu lacrimi, el tot nu s-a schimbat ci a mers din rau in mai rau. Nu a fost de acord cu divortul. Poate totusi de data aceasta m-a vazut mai hotarata ca niciodata si a simtit intr-adevar ca ma pierde, pentru ca a plans mult si mi-a promis ca se va schimba. Mi-a cerut o noua sansa, dar i-am spus ca nu sunt dispusa sa i-o mai dau. Timpul va trece, iar eu as ramane doar cu speranta ca el se va schimba (si nu o va face), in loc sa-mi gasesc fericirea si sa fiu fericita cu altcineva, sa ma simt dorita si apreciata. Eu cu DD ("el") continuam sa joc si sa vorbesc seara de seara pe skype. Din prima zi in care m-a sunat el, asa am continuat, ore intregi zilnic la telefon. A mai urmat o escapada cu DD. Deja sotia lui incepuse sa banuiasca (cand disparea el, culmea, dispaream si eu). Trecuse o luna de cand incepuse totul si noi ne iubeam ca doi nebuni, fara sa mai conteze ceva. Intr-o seara, sotia lui s-a trezit din somn si l-a auzit vorbind cu mine (destul de dragastos). Eram pe skype si am auzit-o si eu cum a ramas - nu-i venea sa creada ce aude. L-a pus sa alega intre noi doua, iar el a spus ca ma alege pe mine. A doua zi am luat decizia de a-i spune totul sotului meu. Si am facut-o. A plans mult, nu se astepta ca sa fac asa ceva eu. I-am cerut din nou divortul. Ma apucasem sa-mi caut ceva sa inchiriez, sa ma pot muta de acolo. Doua saptamani mai tarziu am plecat si am mers sa depunem actele de divort. Acum mai am doua saptamani si se va pronunta divortul meu. Sunt in continuare cu DD, dar el e in continuare cu sotia lui. Desi ea stie de noi doi, din martie, accepta situatia. In fiecare seara el vine la mine de la serviciu, iar acasa se duce doar dupa 12-1 noaptea pentru a dormi. Doar duminica sta acasa cu familia (lociesc impreuna cu parintii lui) si vine la mine doar seara. Spune ca ma iubeste mult, ca sunt totul pentru el, ca tot ce isi doreste este sa fie doar cu mine, dar ca nu o poate forta sa plece pe sotia lui. Se cearta des din cauza mea, el ii spune ei pe numele meu, vorbeste si in somn si imi rosteste numele, ii spune si ei ca nu mai vrea sa fie cu ea, dar totusi nu a depus nici o cerere de divort. Acum s-au implinit deja 5 luni de cand sotia lui stie de mine si nu se schimba cu nimic situatia. El imi spune ca pur si simplu nu poate reactiona in fata ei. Nu poate fi ferm. Ea si-a tot facut bagajele de cateva ori, a amenintat ca pleaca, dar apoi si-a desfacut bagajele, a amenintat si ca se sinucide. Este in continuare acolo si spera ca ne vom satura unul de celalalt si ca se va intoarce inapoi la ea. Dragostea dintre noi doi este cat se poate de mare, il simt ca ma iubeste cu adevarat, insa nu ia o hotarare, nu face nimic. Ma doare si accept din ce in ce mai greu situatia. Am incercat sa rup relatia de cateva ori, spunandu-i ca mai bine renunt la el, daca crede ca poate fi fericit cu sotia, sau ca astept sa-si rezolva problema si abia apoi sa ma mai caute. Insa nu am putut, nu m-a lasat sa fac asta. El nu vrea sa renunte la mine sub nici o forma, ma iubeste prea mult. Si totusi....
Nu stiu ce sa mai cred, ce sa mai fac. Chiar nu stiu...daca ma puteti sfatui....Astept parerile voastre si va multumesc anticipat.
Maca
Postat pe 25 August 2008 01:15
nu stiu ce sa zic. ai avut cel putin curajul si onestitatea de a spune sotului tau ce simti si ce vrei. si DD i-a spus insa, sotia a schimbat foaia din scandal in santaj. e o situatie nefericita si pentru ea. lupta asa cum poate pentru familia ei si nu e de condamnat.
e ceea ce spunea lumea pe aici. femeia nu vrea sa-si piarda familia. insaileaza iar o viata impreuna si e dispusa sa ierte, sa treaca cu vederea si sa se complaca intr-o relatie care poate va merge. si s-ar putea sa fie chiar asa. dar cu ce pret?


in rest, parerea mea e ca, odata pornita pe un drum, sa mergi pana la capat. jumatatile de masura nu-s o alegere fericita. acum ,ca o sa fii cu DD sau nu, e viata ta si ai facut o alegere.

sa luam in consideratie cazul in care DD nu se desparte de sotie si tu renunti la divort
daca te razgandesti , crezi ca dupa un timp sotul tau nu-ti va reprosa aceasta "escapada?" poate o vreme nu va zice nimic insa, neincrederea intr-un om si tradarea ( sigur, asa percepe el acest fapt) va roade ca un soarece in sufletul lui.

e posibil sa va impacati insa, una e sa o luati iar de pe pozitia unor oameni liberi, si alta sa accepti tu ca el sa uite . nu va uita sigur. mai bine sa lupte si sa te recucereasca dacat sa te accepte cu aceasta umbra si sa-ti scoata ochii cand nu te astepti.

si_totusi
Postat pe 25 August 2008 13:27
ai mai scris confesiunea pe alt topic. o fi ce spun fetele ca, cei de la garbo, cand lincezesc discutiile ,apar cu noi "tentatii? "daca e asa, mi-am furat-o adica, am cazut in plasa. asta e
si_totusi
Postat pe 25 August 2008 13:32
ce poveste imbarligata....astept continuarea:)
iamonica_kissu
Postat pe 25 August 2008 15:34
Va multumesc pentru primele raspunsuri. Intr-adevar, am mai spus povestea intr-un alt topic, dar pentru ca nu am primit nici un raspuns, mi-am spus ca poate nu mai verifica nimeni ce se mai scrie acolo; si am decis sa deschid un nou subiect, eu.
Ma macina din ce in ce mai tare aceasta situatie. Stiu ca nici lui DD nu-i este bine ca in fiecare seara, cand ajunge acasa sa auda numai reprosuri de la sotie si sa aiba parte doar de certuri din cauza relatiei noastre. E foarte stresant pentru toti. Dar nesiguranta este ceea ce urasc foarte mult. Cand eram cu sotul meu am spus ca nimic nu poate fi mai rau decat singuratatea in 2, dar acum ma lovesc de altceva. Nu regret pasul facut si nu ma uit inapoi. Intre timp, intr-adevar sotul meu mi-a spus ca ar mai da o sansa relatiei noastre. Dar dupa tot ce s-a intamplat, cu siguranta bine nu ar mai fi. Prea multe reprosuri si incertitudine - astea ne-ar conduce relatia - sau poate o razbunare din parte lui.
Maca
Postat pe 25 August 2008 20:31
monica, nu astepta ca nu mai e continuare. azi am avut nitel timp- sunt in vacanta - si am verificat topicile. e politica sitului sa apara postari in genul acesta si noi sa dezvoltam subiectul. adica, sa facem clic si sa accesam situl.m-a bufnit si rasul. am vazut postari unde o tipa se miorlaia ca , din cauza alcoolului si-a ratat viata. dupa cinci muinute, a deschis alt topic unde , zgubilitica, spunea ca nu-i place teatru copilului :)))ca in telenovele. urmariti si voi ca ,incepe sa devina simpatic!

acum vreo luna, pe kudica, erau niste confesiuni. adica, lumea sub umbrela anonimatului, spunea o poveste. patimi, contraziceri, certuri intre useri. ma rog. tot tacamul. mi s-a parut ceva putred si am scris si eu o povestioara. voiam sa verific daca sunt venite de la membrii sitului. nu a aparut. a mai incercat si alta userita acest lucru. aceeasi poveste. a fost clar. plictisindu-se adminii sa mai inventeze, au renuntat la acea rubrica

distractiv a fost altceva.dupa incercari de subiecte mai diversificate, s-a ajuns la concluzia ca cele cu amantele prind cel mai bine la public. asa ca, dai si dai, cu ceva in genul "iubesc om insurat" sau " sunt amanta si ma doare"
si_totusi
Postat pe 25 August 2008 20:34
maca, daca m-am grabit cu presupunerile , scuze

si_totusi
Postat pe 25 August 2008 20:35
De la: si_totusi, la data 2008-08-25 13:27:17sa luam in consideratie cazul in care DD nu se desparte de sotie si tu renunti la divort
daca te razgandesti , crezi ca dupa un timp sotul tau nu-ti va reprosa aceasta "escapada?" poate o vreme nu va zice nimic insa, neincrederea intr-un om si tradarea ( sigur, asa percepe el acest fapt) va roade ca un soarece in sufletul lui.





Ideea este ca cel putin in privinta mea, cu siguranta nu m-as mai intoarce la cel alaturi de care mi-am petrecut 6 ani din viata (din care 3 ani de casnicie). Cand am luat o decizie, fie ea buna sau nu, inapoi nu mai dau. Si prefer sa merg mai departe chiar de mi-e bine sau chiar daca mi-e greu. Incerc sa privesc intotdeauna inainte.
Cat despre DD....ei bine...aici nu stiu ce sa spun. El spune ca e constient de faptul ca daca relatia noastra s-ar termina, iar el ar ramane cu sotia, nu ar mai avea liniste toata viata.
Mai este ceva de precizat: el isi doreste foarte mult un copil cu mine. Insa eu i-am spus ca mi-as dori ca cel ce va fi tatal copiilor mei, sa fie aproape de mine zi si noapte. Ca as prefera ca sa facem acest copil dupa ce se va clarifica situatia. Insa el nu vrea sa asteptam sa se intample asta. El crede ca daca sotia lui ar sti ca eu sunt insarcinata, atunci ar renunta si ar pleca.
Oare? Eu nu as vrea ca intr-o asemenea situatie incerta sa concepem noi un copil.
Este mult prea complicat. Si mi-e din ce in ce mai greu.
Mi-e greu sa accept ca cel care acum este universul meu, sa doarma in continuare langa alta femeie. Daca nu mai este nimic intre ei, de ce nu doarme in alta camera, de ce nu a intentat actiunea de divort, de nu se muta cu mine, pur si simplu. Ar trebui sa se intample mai multe lucruri ca ea sa inteleaga intr-adevar ca el pe mine ma vrea alaturi.
Nu stiu....
Maca
Postat pe 25 August 2008 20:42
Si stiti ce este curios? Eu am inceput, acum cateva zile sa citesc pe forumuri, exact ceea ce spuneai si tu (Si totusi)- discutii despre amante. Multe discutii, nu au facut decat sa-mi produca o enorma durere. Dar erau niste lucruri ca-mi dadeau multe de gandit. Despre acestea i-am povestit si lui DD si mi-a spus ca situatia noastra este diferita, ca el chiar vrea sa fie cu mine, chiar daca nu a facut nici un pas "oficial" in sensul acesta; si el a fost cel care mi-a propus sa scriu aici, cu amanunte, povestea noastra. Asta pentru ca voi sa-mi confirmati ca el nu ma minte. Uneori mi-as dori sa pot intra in cap'sorul lui si sa vad ce gandeste sau in inimioara lui pentru a vedea cine e acolo.

Maca
Postat pe 25 August 2008 20:52
Maca,eu nu am nimic cu viata nimanui. nu pun la zid si nu emit judecati . pana la urma urmei, ce e corect si ce e incorect? poate trasa cineva o linie si sa spuna cu mana pe inima ca asta e bine si asta e rau? teoretic, da. se poate. insa , viata ne face tot felul de boacane si ne transforma fara sa sesizam asta. ce ieri infieram cand era vorba de altii, maine e posibil, daca e vorba de noi, sa acceptam.

asta este. constienti sau nu , ne comportam intrucatva cu o anumita doza de egoism. gandim noi la binele universal insa, binele nostru parca e mai aproape. nu vom putea lua de fiecare data hotararile cele mai bune, mai corecte insa, trebuie sa ne pastram o doza de onestitate. eu zic ca tu, ai aceasta calitate.

in privivinta lui DD, nu-l cunosc insa, as avea niste retineri.nu-i poti cere unei femei sa aiba un copil cand situatia ta, ca viitor tata , e destul de incurcata. poate ii lipseste acel curaj de a fi onest cu femeia de acasa. presupun . nu stiu si de asta nu ma pot pronunta
si_totusi
Postat pe 25 August 2008 21:13
De la: si_totusi, la data 2008-08-25 21:13:06ce ieri infieram cand era vorba de altii, maine e posibil, daca e vorba de noi, sa acceptam.

Aici iti dau perfecta dreptate. Am fost casatorita si stiu ce sentimente nutream pentru femeile ce acceptau sa aiba relatii cu barbati insurati. Si eu, atunci as fi pus amantele la zid. Dar, niciodata sa nu spui niciodata, nu? Ceea ce eu detestam si ceea ce eu nu as fi crezut vreodata ca as putea fi...iata ca sunt acum..o amanta...si doar atat in acest moment. Pana cand nu stiu...si nu stiu nici cum se va termina. Sper doar sa am puterea sa nu ma mai lasa prada gandurilor negre si sa reusesc sa savurez momentele dulci din viata, ca nu stii niciodata ce-ti rezerva ziua de maine. Dar ce usor este sa vorbesti si ce dureros este ceea ce simt uneori.


in privivinta lui DD, nu-l cunosc insa, as avea niste retineri.nu-i poti cere unei femei sa aiba un copil cand situatia ta, ca viitor tata , e destul de incurcata. poate ii lipseste acel curaj de a fi onest cu femeia de acasa. presupun . nu stiu si de asta nu ma pot pronunta

Si aici iti dau dreptate. Este exact ceea ce-i spun si eu. Insa el motiveaza faptul ca vrea sa o lase sa plece singura si ca nu ii poate lua dintr-o data tot ceea ce ea are alaturi de el (stabilitate financiara). Insa ce conteaza mai mult? Linistea ta sufleteasca si implinirea alaturi de cea pe care o consideri sufletul tau pereche, sau stabilitatea celei de care "vrei sa scapi"? Ma obsedeaza aceasta intrebare: "De ce?"
Nu pot sa raspund decat prin prisma mea. In felul in care vad eu lumea si cum se rezolva problemele, in felul in care mi-am rezolvat-o si eu pe a mea. Dar nu pot sa inteleg ceea ce gadeste el si cum vede el rezolvarea. Asta ma doare; iar el nu ma ajuta sa o clarific. De ceva timp evita discutiile despre asta, iar daca intreb prea mult despre ea si cum evolueaza relatia lor, imi spune sa o las pe ea in pace si sa nu ma mai gandesc atat de mult la asta, ca el pe mine ma vrea si doar asta conteaza. Si atunci? De ce nu e langa mine?
Maca
Postat pe 25 August 2008 22:11
maca, in citatul tau , s-a strecurat o eroare. partea din mijloc nu-mi apartine.

"Aici iti dau perfecta dreptate. Am fost casatorita si stiu ce sentimente nutream pentru femeile ce acceptau sa aiba relatii cu barbati insurati. Si eu, atunci as fi pus amantele la zid. Dar, niciodata sa nu spui niciodata, nu? Ceea ce eu detestam si ceea ce eu nu as fi crezut vreodata ca as putea fi...iata ca sunt acum..o amanta...si doar atat in acest moment. Pana cand nu stiu...si nu stiu nici cum se va termina. Sper doar sa am puterea sa nu ma mai lasa prada gandurilor negre si sa reusesc sa savurez momentele dulci din viata, ca nu stii niciodata ce-ti rezerva ziua de maine. Dar ce usor este sa vorbesti si ce dureros este ceea ce simt uneori. "


nu ar fi cinstit ca, nescriind-o eu, sa apara ca fiind productie proprie
si_totusi
Postat pe 25 August 2008 22:54
draga maca, umila mea parere este urmatoarea: cred ca ti-ai luat o mare teapa din partea omului.se mai intampla..... .dar tu esti cu capul pe umeri,si stii ce vrei de la viata .vei trece si peste asta.cu ce pret?gandestete putin in urma.cu stima CATALIN.PS:fostul tau sot ar trebui sa-i fie recunoscator lui dumnezeu, ca nu aveti si un copil impreuna.l-ar durea de 10 ori mai tare.
roby_cado
Postat pe 26 August 2008 13:28
In primul rand - "si totusi" - imi cer scuze. Mi-am inserat eu raspunsul acolo. Greseala mea.
In al doilea rand - "Catalin" - Da, asa este, insa cu siguranta daca am fi avut un copil nu s-ar mai fi intamplat asta. Tocmai din cauza asta nici nu am facut un copil impreuna. Eu imi doream un copil mult, insa lui nu-i plac copii si intotdeauna a gasit motive de amanare, ca suntem prea tineri, ca trebuie asta si asta, etc. Iar dupa ce a inceput sa se schimbe relatia noastra nu am mai vrut nici eu, pentru ca nu eram sigura ca intr-adevar imi doresc ca el sa fie tatal copiilor mei. Si plus ca se stie ca un copil mai raceste relatia parintilor, iar la cum se prezenta relatia noastra - fara copil - nici nu vreau sa ma gandesc cum ar fi fost dupa. Si a fost mai bine asa. Nu stiu ce se va alege de aceasta relatie dintre mine si DD, insa imi doresc mult sa deschid ochii inainte de a fi prea tarziu. Iar daca-i voi deschide ce voi vedea? Ca "mi-am luat teapa" cum spui tu Catalin? Sau ca intr-adevar ma iubeste si ca si eu il iubesc?
Se spune ca timpul le va rezolva pe toate, insa in asemenea cazuri nu cred ca e cazul sa stai sa astepti. Eu nu am ezitat. Si totusi el o face, si inca intr-o foarte mare masura. Asta ma macina.
Maca
Postat pe 28 August 2008 00:53
despre asta vorbeam eu cand am spus (teapa),pe de alta parte,imi cer scuze daca am fost putin acid vis a vis de tine,dar sunt putin subiectiv in ce priveste situatia ta,dat fiind faptul ca scumpa mea (viitoare, fosta)sotie mi-a facut acelasi lucru,intre noi existand si un sufletel de 8 anisori,care n-are nici o vina.sper ca, intelegi dc nu pot (deocamdata)sa privesc aceasta situatie in mod obiectiv.cu stima CATALIN.
roby_cado
Postat pe 28 August 2008 15:42
Imi pare sincer rau pentru ceea ce ai patit tu cu sotia. Lucrurile sunt cu mult mai complicate atunci cand mai este si un copil la mijloc. Daca eu sau DD am fi avut copii, cu siguranta nu ne-am mai fi aflat in aceasta situatie. Sigur!
Insa ne-am lasat prinsi in vrajele acestei iubiri, pasiuni si crede-ma ca pentru amandoi a fost acea dragoste care te face sa simti fluturasi in stomac si cum simti ca ti se taie rasuflarea cand vezi ca suna telefonul si este persoana care te face sa plutesti asa. Unde va duce? Nu stiu. Insa voi sta pe ganduri cu siguranta inainte de a ma casatori din nou. Se pare ca majoritatea barbatilor se culca pe o ureche dupa ce se casatoresc; si uita sa-i mai arate femeii alaturi de care a pasit in viata ca inca mai conteaza si ca este cea mai importanta fiinta. Daca unii barbati simt prea multa siguranta, asta ii duce la o usoara indiferenta si implicit la un esec. Pacat.
Am mai avut o discutie cu DD si se pare ca nu poate sa renunt la sotie...inca....pentru ca ii este mila de ea. Mila sau altceva?
El spune ca ma iubeste si ca nu va astepta sa ma piarda pe mine ca sa faca pasul cel mare. Dar totusi consider ca asa ne chinuie mult mai mult pe amandoua. Nici ea nu-si stie sotul acasa si doar al ei; si nici eu nu-l pot avea. Suferim toti trei, dar noi doua cu siguranta inmiit mai mult decat el.
Maca
Postat pe 29 August 2008 18:21
cand vorbesti de dragoste cu fluturasi in stomac,nu vorbi in numele amandurora,nu ai de unde sa stii ce este in stomacul lui decat din vorbele lui.spui ca daca existau copii de o parte sau de alta,nu s-ar fi ajuns aici.........,gresit.copii nu sunt o opreliste in astfel de situatii....(vezi cazul meu).iar faptul ca nu poate divorta deocamdata (din mila fata de sotia lui...),ar trebui sa-ti dea un pic de gandit.cu stima CATALIN.
roby_cado
Postat pe 30 August 2008 09:36
Poate ca da, Catalin...poate nu ar trebui sa vorbesc si in numele lui, insa am preferat pana acum sa cred ceea ce-mi spunea...si o spune si atat de frumos. Sunt din ce in ce mai confuza. Se spune ca sunt raritati barbatii care intr-adevar divorteaza pentru alta femeie. Nu-mi doream sa divorteze pentru mine, ci pentru ca nu-i este deloc bine cu ea, insa acum nici nu mai are cum sa-i fie bine dupa atatea luni in care a fost cu mine si ea stia.
Maca
Postat pe 30 August 2008 23:53
Iar despre faptul ca-i este mila de ea....spune ca are sufletul prea mare si intotdeauna s-a gandit intai la binele celor din jurul lui si nu la el. Si ca nu o poate lasa dintr-o data fara tot ce s-a obisnuit sa aiba langa el. Dar cu dragostea noastra mareata cum ramane?
Incep sa simt cum se ridica incet o bariera intre noi. Si o ridic eu, pentru ca samanta neincrederii deja incolteste.
Si stii ce e culmea? El singur spune, cand ma vede asa neincrezatoare in viitorul nostru, ca pana la urma eu o sa-l parasesc; si dupa ce va vedea sotia lui ca eu m-am saturat de el, va divorta si ea, iar el va ramane singur. Si-atunci? Parca astaa asteapta de fapt. N-as vrea sa se ajunga la asta, dar nu pot astepta la nesfarsit.
Maca
Postat pe 31 August 2008 00:00
LAS-o balta si mergi mai departe crede-ma mai rau decat un barbat neglijent e unu impartit cat crezi ca vei putea trai asa ?nu mult iti spun eu in lume exista sentimente mai puternice ca dragostea sentimente care o distrug lasand in urma duar un gust amar o durere crunda plina de regrete si incertitudine.inca o intrebare sentimentul pe care il traiesti cand el e acasa cu ea cand te gandesti ca mananca amandoi la aceiasi masa , ca fac lucruri ca sot si sotie si multe altele TE DOARE?daca da cat il vei mai putea suporta?
yavrum
Postat pe 31 August 2008 01:57
Lucrurile sunt simple.El a intrat cu corabia intr-un pom si a naufragiat.Tu ai luat barca de salvare si ai tras la vasle, pana s-a aratat la orizont alta corabie.Numai ca pe corabie, langa elCapitan, exista si un secund care este pirat si ti-ar manca ficateii tocati marunt, cu ceapa si mamaliguta.Tu faci eforturi iubarete, secundul(sau secunda) vrea sa te arunce in mare si sa te pape rechinul cel mare si alb, cu dintii ascutiti ca sabia, asa ca va trebui sa iei urmatoarele masuri.Abandonati corabia salvatoare, suiti-va in barca ta si vasliti amandoi.Daca ai sa vaslesti numai tu, o sa devii un adevarat marinar de cursa lunga, dar el se va transforma intr-un ursulet Panda plin de grasime si lenes.Ai inteles dar tot nu stii ce sa faci.Nu-i asa?Atunci mai citeste biletelul corsarului negru si reflecteaza.

Postat pe 31 August 2008 07:51
Draga Maca, scuze ca nu-ti cunosc numele, ceea ce faci tu acum se cheama terapie de grup, ai vrut sa vezi parerile unor necunoscuti si ai desertat sacul tau cu probleme. Mai exista si varinta unui preot. Eu, personal am trecut prin faza ta dar, stii cum se spune, da-mi Doamne mintea de acum si anii de atunci. Tot ce ni-i se intimpla in viata sunt trepte pentru evolutia noastra, fie ca sunt bune , fie ca sunt mai putin bune. Important e ca tu sa te descoperi pe tine si sa-ti asumi responsabitatea actiunilor tale. Nimic nou sub sore in povestea ta. Am experimentat-o multi dintre noi. Si stii de ce? pentru ca nu am fost unitari pana la capat, nu am fost noi sinceri cu noi, am fugit de propria persoana. Cineva imi spunea ca daca imi critic sotul e ca si cum m-as critica pe mine, pt ca el este oglinda sufletului meu. Casatoria nu este doar formala, este o uniune a doua suflete in fata Domnului si viata noastra o inchinam lui. O sa spui, bine, bine si cum mine cum ramane? pai in primul rand trebuie sa te transformi tu, sa devii tu diamant si apoi sa-l transformi si pe cel de langa tine. Noi, femeile avem tendinta sa gravitam in jurul barbatilor si sa ne consumam in noi, Deschidem subiecte "fierbinti" dar nu abordam problema cum trebuie si ne trezim ca suntem singure in cuplu. Bineinteles, tu esti foarte tanara si inca esti copil. Eu, la cei 37 ani , uneori nu sunt destul de matura. E bine sa-ti faci tu bilantul existential si sa vezi unde ai gresit tu, ce mesaje ti-i se repeta in viata, pt ca lucrurile se repeta la nesfarsit pana ne invatam lectia. Dar pana unde putem fugi? Pana unde putem sa ne ascundem de noi? Cand o sa ai curaj sa te uiti inlauntrul tau o sa observi multe lucruri, o sa vezi ca viata e f simpla si raspunsurile vin singure. Esti singura in papucii tai iar lururile nu sunt bune su rele, ele doar sunt. Depinde de tine daca vrei sa fii o vulturoaica sau o gaina. Depinde de tine daca vrei sa fii grafit sau diamant. Mai povestim
Iti doresc inima buna si o zi senina :)
redfire
Postat pe 31 August 2008 13:13
e o vorba si un principiu peste care eu in general pe cat am putut nu am trecut: unde scuipi nu mai lingi. asa ca eu cred ca ai facut alegerea buna in momentul cand ai renuntat la ceva ce de fapt nici nu mai era. pana la urma a fost alegerea lui. uneori ii credem pe barbatii care de frica de a ne pierde incep si ei sa miorlaie... nu te condamn, si chiar te sustin, dar ai grija si bate-l la cap pe cel care sustine ca te iubeste sa faca acelasi pas ca si tine, sa nu stea in doua luntre, iar daca continua acest lucru, mai bine singura si intr-o zi vei gasi pe cineva care intr-adevar sa faca totul pentru tine pentru voi doi. intr-o prietenie si intr-o relatie sunt doi, unde e doar unul nu are rostul continuarii relatiei.
mitzura
Postat pe 31 August 2008 13:40
se potriveste cu telenovelele nu?
mitzura
Postat pe 31 August 2008 13:41
In primul rand trebuie sa va multumesc mult pentru raspunsuri. Stiti...atunci cand aculti atatea pareri ai sansa sa vezi ceea ce nu te lasa sufletul sau nu vrei sa accepti. Nu vreau sa ma mint singura. Intr-adevar mi-e greu sa ma gandesc la ceea ce se intampla cand nu e cu mine, ci acasa cu sotia. Si doare al naibi de tare. Si parca din ce in ce mai tare. Oare asta sa fie menirea mea - de a trage singura la vasle? Chiar nu exista acea persoana care sa dea la vasle in acelasi ritm cu mine?
Maca
Postat pe 31 August 2008 19:09
Draga Vanghelis, asteptam de mult un raspuns de la tine. Nu stiu de ce, dar stii sa pui problema intr-o lumina destul de clara. Si oricat de dureros este, trebuie sa pot privi si aceasta parte a situatiei.
Imi e frig, ochii-mi sunt plansi si buzele amare. Incerc sa ma ridic dar inca mai am capul plecat, in cautarea visului pierdut. Mai am putina putere si am sa-l mai caut, sa-l mai astept.
Dar imi conserv puterea de a vasli (tot singura), dar in barcuta in care sunt doar eu si lacrimile mele. Sper sa nu se umple barca de lacrimi si sa ma scufund.
Maca
Postat pe 31 August 2008 19:16
Astazi sunt din nou singura. Oare asa suntem facuti? - sa alegem doar drumurile cu cele mai mari obstacole? Cum imi va fi dupa inca un esec? De ce toti asteapta sa fie "prea tarziu", pentru a-si da seama ce rateaza in viata asta?
Maca
Postat pe 31 August 2008 19:22
maca, nu trebuie sa te sperie singuratatea . e o perioada de trecere. e greu. insa, redfire spunea ceva ce mi-a placut

vulturii aleg inaltimile . chiar de-s singuratici, de acolo ,din inaltimi, pamantul pare mai mic si nici chiar asa de important . ei au vazduhul lor si soarele le este mai aproape. pot urca mai usor spre el. spre deosebire de gaini :)vreau sa te fac sa zambesti.

un vis pierdut e un vis pierdut si a fost doar vis. nu toate visele se implinesc. va veni ,sigur, alt vis ce se va implini. cateodata, viata e darnica , cand ne asteptam mai putin. ca tare-i carcotasa si incapatinata !! nu vrea sa faca cum dorim si ne gandim noi ca ar fi bine, nici batuta cu pietre.


chiar, aseara am visat gaini.
si_totusi
Postat pe 31 August 2008 20:14
Multumesc pentru zambete. DIn fire sunt destul de puternica, dar parca uneori ma simt doborata si parca mai vreau sa ma descarc si nu pot. Chiar si sotul meu imi spunea ca il sperie faptul ca sunt asa puternica. Dar degeaba, cand suferi suferi. Si nu pot decat sa-mi ling ranile si sa ma gandesc cat mai rezist asa. Imi face bine sa vad ca mai imi raspunde cineva si mai am cui sa-i spun ce simt. Va multumesc inca o data.
Maca
Postat pe 31 August 2008 20:22
buna
in primul rand, draga maca, nu trebuie sa disperi, din cate am inteles esti tanara, asadar, nu mai sta dupa unul karuia ii place sa fie oarecum bigam...:-s nu se merita!gandeste-te k, in general, noi femeile iubim cu inima, iar barbatii...cu sexul;)
in al doilea rand, multi pupici pt "si totusi" >>>u re a great person;) mai ales de cand ai postat acel horoscop:)))super tare!
in ultimul rand, vreau sa felicit barbatii are se implica in discutiile noastre d p forum>>>par mai umani, nu kir niste martieni cum sunt ei de obicei:)
aaa, imi plac raspunsurile lui vanghelis>foarte interesante si adevarate, si imi place de CATALIN care se semneaza la sfarsitul fiecarui comment>>respect
moon
monyksb
Postat pe 31 August 2008 21:13

Recomandari

SubiectMesajeUltimul Mesaj
Mi-am prins sotul masturbandu-se in fata camerei web 121De la: anakin 15 August 2009 11:13
Nu vreau sa facem sex in trei 310De la: prometeus_wife 8 Mai 2009 00:09
partenera nu mai vrea??49De la: geo32 17 Martie 2009 10:15
Relatiile dintre veri de gradul 215De la: gabiitsu95 8 Aprilie 2012 01:25
am primit de la viata exact ce nu mi-am dorit...un barbat fals31De la: lory89 4 Iunie 2009 01:02
Setari Cookie-uri