Durerea unei fiice

Momentele frumoase din copilaria mea le-am petrecut la bunicii materni, la tara, cu o bunica iubitoare, harnica si curata, enciclopedie vie de poezii, zicatori, snoave, cantece, etc. Acasa, la oras, am fost absorbita mereu cu activitatile mele , am invatat bine si nu am facut mai multe nazbatii decat orice copil normal. Fratele meu mai mic, a fost un copil problema de mic si cand zic asa, ma refer la absoluta necesitate de a fi beneficiat de terapie cu un psiholog, dar atunci erau alte vremuri, nu ca cele de acum. Eu, am fost usor marcata ca si copil de indiferenta si comoditatea mamei si adoratia tatalui pentru frate, chiar daca eu eram cea care invata bine si ii placea sa se laude cu mine, iar el era mereu problema peste tot. Mie, ca si copil si adolescent apoi, Imi era rusine sa-mi primesc vreo colega acasa, pentru ca la noi aproape niciodata nu era de mancare nimic si mai intotdeaun dezordine,poate chiar mizerie. Recunosc ca nici eu nu ma prea omoram cu ordinea si curatenia , faceam doar in camera mea. Imi amintesc cu un gust amar ca eram usor invidioasa pe fetele care veneau cu o bluza sau pulover tricotat de mamele lor, eu nu am avut parte de asa ceva. Intre parintii mei existau mereu certuri din cauza comoditatii si lipsei responsabilitatii gospodaresti ale mamei ,iar ea ii reprosa tatalui, problemele mari pricinuite de fratele meu. In linii generale, fara sa intru in amanunte, cam acesta era climatul din casa. Timpul a trecut, eu am facut o casatorie reusita, o cariera profesionala buna, o familie fericita cu un inger de fata, o situatie materiala buna. Fratele meu a esuat intr-o prima casatorie, a facut-o pe a doua, are un baiat, a esuat profesional, a facut firme, a ipotecat case, a dat falimente. A fost si este un om violent si vehement de care se fereste mai toata lumea din jurul lui, inclusiv propriul sau fiu a plecat de acasa. In acest context a pierdut casa parinteasca prin ipoteca la banca, intre timp tatal meu decedase. A luat-o pe mama mea la el, mama mea a devenit martor a lui Iehova. Aproape zi de zi, personal sau telefonic, mama imi plangea de ororile la care este supusa in casa fratelui, jignita, netolerata cu el si cumnata mea la masa, etc. In final, am luat-o la mine, cu toate ca sotul meu a cam banuit ce avea sa se intample. Martora a lui Iehova fiind, a inceput sa incerce sa ne citeasca din reviste lucruri extrem de puerile precum si sa critice religia ortodoxa, pe preoti, etc. Am adus-o la mine cu cel mai mare drag,ea nu contribuie cu niciun leu la cheltuielile de intretinere ( pentruca nu am vrut noi sa-i luam bani ), nu se implica in absolut nicio problema comuna a familiei sau a casei, nu are nicio responsabilitate si nici nu s-a oferit vreodata sa faca ceva util pt. casa, indiferent de situatie dar am zis ca sunt bucuroasa ca se misca si este sanatoasa. Singura sa activitate este de a merge la iehovisti,a umbla cu lamuritul pe strazi, iar acasa de a citi si conspecta din revistele ei . Nu am fost de acord cu ideile ei cum ca medicii sunt de vina pentru moartea fetei din Suceava, a carui parinti nu au vrut sa semneze pentru a i se da sange, am vrut sa o lamuresc cu argumente si am ajuns sa ma injure, sa ma ameninte sa prolifereze jigniri fara a argumenta ce spune. Orice discutie pe baza de argumente o refuza, spunandu-mi ca nu sunt Dumnezeu sa-i cer ei argumente. In anii cat a venit si s-a tot plans de fratele meu, a reusit sa bage zazanie intre noi, iar noi nu ne vorbim, pana nu am adus-o aici nu as fi putut sa cred ca are o asemenea fata si chiar o compatimeam sincer.
Va cer parerea pt. ca stiu ca e mama mea ( indiferent cum ar fi ) si nu stiu ce sa fac, dar stiu sigur ca aceasta casa ( in care locuim ), cu exceptia unor mici certuri ca in orice familie, nu a cunoscut minciuni, amenintari, tipete, injuraturi, reprosuri, santaje sentimentale si ceea ce este cel mai periculos : fanatismul.
Saraha
Postat pe 27 Decembrie 2015 14:55
Se pare ca mamele singure , despartite care au trecut prin probleme dificile, ca esec in casnicie se cred mai maintuite, mai aproape de Dumnezeu au impresia ca cei care se inteleg in casnicie sunt pacatosi. Discuitii pe genul acesta o sa gasesti la oricinr este singur care a suferit, pentru ca biserica sau adunarea ii influenteaza gresit , primesc exemple care ei nu le judeca le iau direct.
Pentru a te intelege cu mama ta nu am nici un sfat , daca poti si vrei sa o ajuti bine daca nu las-o cu religia ei, nu ai cum sa ii schimbi parerea.
tina22
Postat pe 27 Decembrie 2015 15:28
E trist ceea ce ai scris, insa se pare ca esti o femeie puternica si buna! Ai invatat sa ierti si ai reusit sa faci contrariul modelului parental! Ai invatat modelul bunicii tale! Cat despre mama ta e greu de spus! Tu stii ceea ce simti in legatura cu ea si cu comportamentul ei! Foloseste-te de punctele tale tari ca sa rezolvi problema! Controleaza nivelul tau de stres si vezi pana unde poti rezista!
astridfilipoiu
Postat pe 2 Ianuarie 2016 02:30
]E trist ceea ce ai scris, insa se pare ca esti o femeie puternica si buna! Ai invatat sa ierti si ai reusit sa faci contrariul modelului parental! Ai invatat modelul bunicii tale! Cat despre mama ta e greu de spus! Tu stii ceea ce simti in legatura cu ea si cu comportamentul ei! Foloseste-te de punctele tale tari ca sa rezolvi problema! Controleaza nivelul tau de stres si vezi pana unde poti rezista! [/quote]
garbo188318
Postat pe 2 Ianuarie 2016 08:24
La multi ani draga mea si tuturor celor care sunt inscrisi pe acest site!!!
Parerea mea e ca mama ta e bolnava de multi ani si fratele tau seamana cu ea. Dupa cum ne-ai povestit aici, faptul ca ea nu avea responsabilitatea familiei pe care si-o construise impreuna cu sotul ei (tatal tau), nu era interesata de copiii ei, de facut mancare si curatenie in casa, imi da un raspuns in privinta capacitatiilor ei de decizie, mentale desigur.
Sa stii ca sunt multi nebuni prin spitale, dar mai multi umbla printre noi, liberi, pentru ca nu se duc la doctor si nici familia nu recunoaste semnele...
Te sfatuiesc s-o duci la un psihiatru, caci " fanatismul" de care da dovada acum la maturitate, e semn ca n-a avut " tiglele pe casa" niciodata in viata ei.
Si daca vrei sa-ti fie bine in familia ta,fa in asa fel si traieste departe de ea. Poate nu-i cea mai fericita idee pe care ti-o da cinevva de sarbatori,dar vorba aceea romaneasca " pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti" e valabila si azi. Mai pe scurt, are probleme femeia si trebuie s-o duci la un psihiatru. Dupa ce te convingi ce are, vei lua decizia potrivita...succes!!!
garbo_406798
Postat pe 2 Ianuarie 2016 09:46
Desi doare, cred ca e mai bine sa-ti vezi de familia ta ,si sa o lasi in plata Domnului, rolul unei mame e sa ajute, nu sa incurce, iar vaiat grea nu e o scuza . Decat sa-ti distrugi ceea ce ai , mai bine o lasi sa mearga la fratele tau, sau oriunde va dori, daca religia a ajuns mai presus decat fericirea ta.
duchess1
Postat pe 2 Ianuarie 2016 10:20
"Rolul unei mame e sa ajute, nu sa incurce" ... n-a ales ea sa incurce, trebuie ajutata de familie care sa adreseze poate unui medic, dar cat de cretina sa fii sa o sfatuiesti sa-si vada de familia ei si sa n-o intereseze soarta mamei. Sa-ti fie rusine pentru cum gandesti, esti un rebut uman!
pinkrainbow
Postat pe 2 Ianuarie 2016 10:26
De la: garbo_406798, la data 2016-01-02 09:46:54La multi ani draga mea si tuturor celor care sunt inscrisi pe acest site!!!
Parerea mea e ca mama ta e bolnava de multi ani si fratele tau seamana cu ea. Dupa cum ne-ai povestit aici, faptul ca ea nu avea responsabilitatea familiei pe care si-o construise impreuna cu sotul ei (tatal tau), nu era interesata de copiii ei, de facut mancare si curatenie in casa, imi da un raspuns in privinta capacitatiilor ei de decizie, mentale desigur.
Sa stii ca sunt multi nebuni prin spitale, dar mai multi umbla printre noi, liberi, pentru ca nu se duc la doctor si nici familia nu recunoaste semnele...
Te sfatuiesc s-o duci la un psihiatru, caci " fanatismul" de care da dovada acum la maturitate, e semn ca n-a avut " tiglele pe casa" niciodata in viata ei.
Si daca vrei sa-ti fie bine in familia ta,fa in asa fel si traieste departe de ea. Poate nu-i cea mai fericita idee pe care ti-o da cinevva de sarbatori,dar vorba aceea romaneasca " pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti" e valabila si azi. Mai pe scurt, are probleme femeia si trebuie s-o duci la un psihiatru. Dupa ce te convingi ce are, vei lua decizia potrivita...succes!!!


Mare-i gradina specialistilor macar de ti-ai fi exprimat "stiinta" mai politicos.....
pinkrainbow
Postat pe 2 Ianuarie 2016 10:56
La medic psihiatru ajunge daca accepta , mai nou nu poti forta pe nimeni sa mearga la medic sau sa se trateze, in majoritatea cazurilor acesti pacienti nu admit ca au probleme si nici ambulanta nu ii poate lua decat in plina criza furioasa . Cum obligi un bolnav psihic sa accepte sa mearga sa se caute la medic daca ideea sa e din start ca nu sufera de nimic si eventual restul lumii are probleme la cap ?Apoi inainte de a clama recunostinta filiala sa ne mai gandim si la ce sacrificam , fiindca daca ai de ales intre o mama in ghilimele careia i s-a rupt in paispe de tine toata viata si familia pe care ti-ai facut-o cu copil-copii si sot de care esti mandra si traiai bine , atunci ecuatia e simpla. Mama toxica si dusa cu pluta toata viata ei + familia (copii si sot) linistita si senina = ruina si dezastru sau in traducere una sau alta pierzi dar amandoua nu le poti avea. Ori pierzi sotul si copiii , care intre noi fie vorba nici nu sunt de vina pentru problemele mamei si nu au de ce sa sufere consecintele ori ii gasesti mamei un spatiu unde sa se descurce si daca poti o ajuti dar nu sub acelasi acoperis . O mama sanatoasa mental nu ar face rau in familiile copiilor ei adulti , nu le-ar face probleme deci despre ce mama vorbim aici?despre care datorie filiala? Cine e rebutul uman in cazul de fata? Sa ne mai gandim odata !
garbo039125
Postat pe 2 Ianuarie 2016 11:07
"sa ne mai gandim odata".... fuguta la carte si dupa aia pe forum, la dat sfaturi pe care nu ti le cere nimeni. si nu-i vorba neaparat de datorie filiala, e in primul rand crestineste si tine de empatie sa ajuti o fiinta, fie ea si parinte denaturat.Cand spui "mama toxica si dusa cu pluta" esti f. f nesimtita si nu-ti dai seama cat de mult jignesti (cu ce drept?) chiar si pe cea care a cerut ajutorul, pe forum
pinkrainbow
Postat pe 2 Ianuarie 2016 11:15
Va multumesc tuturor si va doresc un an 2016 nemaipomenit! Cred ca fiecare aveti dreptate si am sa incerc sa pun in practica ceea ce este mai potrivit din sfaturile voastre. La medic, doar cu forta as purtea s-o duc, ati vazut voi vreo persoana cu probleme psihice sa recunoasca si sa ceara/ accepte ajutorul? Cred ca sunt rare cazurile si doar in forme incipienta. Stiu un singur lucru : este mama mea si nu am s-o abandonez dar de aici pana la am distruge linistea casei este cale lunga. Habar nu am ce voi face, dar voi tine cont de cele scrise mai sus.
Va multumesc si va doresc multa sanatate si noroc!
Saraha
Postat pe 2 Ianuarie 2016 11:16
Sunt mama am o fata de 28 de ani si muncesc si la 64 de ani ca sa-i afer ficei mele cat mai multe bunuri , sa aibe case si pentru cei doi copii ai ei. Ea sa poata sa investeasca in ei asa cum am investit eu in ea. A facut clasa a 10 -a in strainatate, o facultate in lb. engleza, o alta facultate si un master, vorbeste 6 limbi. Rolul parintilor este sa fie alaturi de copii sa-i ajute. Din pacate nu toti parintii sunt un exemplu cum nici toti copii. Te sfatuiesc sa nu-ti abandonezi mama dar nici sa nu o lasi sa-ti trice armonia din familie. Ai grija sa nu te trezesti ca sotul tau se va satura de ea si de stresul ce ti-l provoaca si sa nu-si gaseasca linistea langa o alta femeie care nu -si aduce mama bolnava acasa si linistea familiei se duce usor usor. Sfatul meu este sa o duci la un azil civilizat, acum sunt foarte multe , acolo are cu cine socializa , te duci o vizitezi, o iei de sarbatori de ziua ei si cand crezi tu de cuviinta. Si Zina Dumitrescu e la azil. Asta nu inseamna ca o abandonezi, oricum este bolnava si nu realizeaza prea multe din punct de vedere emotional. Gandeste-te ca mama ta se duce intr-o zi dar nu o lasa sa-ti strice linistea si fericirea. Sa fii luminata sa iei cea mai buna decizie pentru familia ta. Discuta foarte sincer si cu sotul tau sa-ti spuna cat este de stresat de cand ai aduso pe mama ta in casa. O mama isi apropie copii nu ii dezbina, sa nu faca asta si cu tine si sotul tau. Regretele ca nu ai luat ce mai buna decizie la timpul potrivit si ai lasat-o sa-ti strice familia nu mai au nici o valoare.
garbo273075
Postat pe 2 Ianuarie 2016 11:48

Of, tare mai suferiti de intelepciune! Unele mai nestiutoare ca altele, nesimtite, superioare. Nimic on topic, numai banalitati si jigniri.
pinkrainbow
Postat pe 2 Ianuarie 2016 12:25
Acum mai bine de doi ani, in cu totul alt context, cineva spunea cu vadita indreptatire:
"(...) nu credeam vreodata ca nu voi fremata alaturi de o mama care si-a pierdut puiul!"...
Si cit de acord am fost atunci cu aceasta asertiune!...

Peste ani, din cu totul alte motive, acelasi 'cineva' vorbeste chiar despre mama sa - "...este mama mea si nu am s-o abandonez dar de aici(???) pana la a-mi distruge(?!?) linistea casei este cale lunga" - uitind se pare ca situatia ei actuala este oarecum ca un ... raccourci inversat. In care puiul este la rindul lui parinte iar mama 'problema' este in fapt o alta mama - intr-un mod insesizabil de vesnicii preocupati de ei insisi si ... 'linistea' ce le-ar putea fi perturbata - si care, la rindul ei, si-a 'pierdut' puiul...
...PIERZINDU-SE PE SINE!

In noul context ma intreb (cu vadita indreptatire, nu?) pina unde merge complexa si UNICA relatie mama-pui si daca - depasind 'simpla' empatie corect invocata de @842, da' care e doar atributul OAMENILOR nu si a simplilor bipezilor egotici - chiar ar trebui sa existe vreo limita a sacrificiului celor ce 'impart' acelasi ... bagaj genomic?
Si nu vorbesc aici de 'sacrificiul' monetar ("ea nu contribuie cu nici un leu la cheltuielile de intretinere pentru ca NU AM VRUT NOI sa-i luam bani"), de simplul-complicatul discomfort al 'suportabilitatii' reciproce sau de intricatul concept tri-univoc al tolerantei, afabilitatii si acceptantzei parerilor, ideilor sau credintzelor celorlalti. Religioase sau laice...
Si nici de sacrificiul de sine ca forma de ... castrare a egoului.
Eu ma refer chiar la sacrificiul uman autentic, fizic si dureros, de lacrimi si singe, neinchipuit de greu si teribil de implacabil!...
Adica acel sacrificiu pe care il prezumam (idiot?) ca fiind atributul sublim al oricarei mame atunci cind e pusa in situatia de a-si apara puiul cu propria viatza...
De ce oare acest lucru aproape ca nu exista atunci cind puiului ii vine rindul sa 'exerseze', fie si ritualic macar, acelasi gen de sacrificialitate, da' in sens 'invers'?!?...

Si de ce nu ne sacrificam mai niciodata pt. ceilalti oameni, mai ales cind e vorba de oameni care nu ne sint rude, prieteni sau membri ai familiei?
Adica de ce nu ne 'dam' pe noi nici macar atunci cind - ad naturam - cei pe care ar am putea sa-i salvam sint mai buni, mai merituosi sau mai indreptatiti la supravietuire chiar decit noi?!?

Ooo-ho!, cit de departe sintem de ... ubermensch-ul nietzsche-nian...
Si cit de mici si ignobili ne aratam atunci cind ne gasim cele mai umane motivatii si 'alibiuri' care sa ne justifice modul de gindire, atitudinile si faptele!..






garbo101426
Postat pe 2 Ianuarie 2016 14:13
De la: garbo_842, la data 2016-01-02 12:25:58
Of, tare mai suferiti de intelepciune! Unele mai nestiutoare ca altele, nesimtite, superioare. Nimic on topic, numai banalitati si jigniri.



Si in general la topicul prezent:
garbo101426
Postat pe 2 Ianuarie 2016 14:16
draga mea, esti o femeie puternica. ai trecut cu vederea cele intamplate in copilarie si ai luat-o la tine. e normal, este mama ta. insa , cu acesti martori ai lui Iehova nu e de glumit. nu stiu ce le spune dar sunt creiere spalate. vad uneori si pe facebook personaje din acestea ce incearca sa adune noi adepti. Parerea mea este ca, daca va continua asa va reprezenta un pericol si pentru fata ta. ea isi manifesta in comportamentul sau fata de tine si frustrarile de care are parte de cand fiul preferat a dezamagit-o. sincer, trebuie sa gasesti o solutie , ceva , dar nu mai poate locui in familia ta. asta daca iti iubesti si respectyi familia. Numai bine iti doresc
pirania_1960
Postat pe 2 Ianuarie 2016 14:37
,,nu se implica in absolut nicio problema comuna a familiei sau a casei, nu are nicio responsabilitate si nici nu s-a oferit vreodata sa faca ceva util pt. casa, indiferent de situatie dar am zis ca sunt bucuroasa ca se misca si este sanatoasa. Singura sa activitate este de a merge la iehovisti,a umbla cu lamuritul pe strazi, iar acasa de a citi si conspecta din revistele ei . Nu am fost de acord cu ideile ei cum ca medicii sunt de vina pentru moartea fetei din Suceava, a carui parinti nu au vrut sa semneze pentru a i se da sange, am vrut sa o lamuresc cu argumente si am ajuns sa ma injure, sa ma ameninte sa prolifereze jigniri fara a argumenta ce spune. Orice discutie pe baza de argumente o refuza, spunandu-mi ca nu sunt Dumnezeu sa-i cer ei argumente. In anii cat a venit si s-a tot plans de fratele meu, a reusit sa bage zazanie intre noi, iar noi nu ne vorbim, pana nu am adus-o aici nu as fi putut sa cred ca are o asemenea fata si chiar o compatimeam sincer. '' la astfel de comportament , ma indoiesc ca exista remediu. cat despre rebut uman , cu siguranta esti , altfel nu ai putea recunoaste unul, nu crezi?


duchess1
Postat pe 2 Ianuarie 2016 15:05
Te recunosc si nefiind asemeni tie. Ce ai sfatuit-o tu vorbeste de la sine
pinkrainbow
Postat pe 2 Ianuarie 2016 15:10
De la: garbo101426, la data 2016-01-02 14:13:53Acum mai bine de doi ani, in cu totul alt context, cineva spunea cu vadita indreptatire:
"(...) nu credeam vreodata ca nu voi fremata alaturi de o mama care si-a pierdut puiul!"...
Si cit de acord am fost atunci cu aceasta asertiune!...

Peste ani, din cu totul alte motive, acelasi 'cineva' vorbeste chiar despre mama sa - "...este mama mea si nu am s-o abandonez dar de aici(???) pana la a-mi distruge(?!?) linistea casei este cale lunga" - uitind se pare ca situatia ei actuala este oarecum ca un ... raccourci inversat. In care puiul este la rindul lui parinte iar mama 'problema' este in fapt o alta mama - intr-un mod insesizabil de vesnicii preocupati de ei insisi si ... 'linistea' ce le-ar putea fi perturbata - si care, la rindul ei, si-a 'pierdut' puiul...
...PIERZINDU-SE PE SINE!

In noul context ma intreb (cu vadita indreptatire, nu?) pina unde merge complexa si UNICA relatie mama-pui si daca - depasind 'simpla' empatie corect invocata de @842, da' care e doar atributul OAMENILOR nu si a simplilor bipezilor egotici - chiar ar trebui sa existe vreo limita a sacrificiului celor ce 'impart' acelasi ... bagaj genomic?
Si nu vorbesc aici de 'sacrificiul' monetar ("ea nu contribuie cu nici un leu la cheltuielile de intretinere pentru ca NU AM VRUT NOI sa-i luam bani"), de simplul-complicatul discomfort al 'suportabilitatii' reciproce sau de intricatul concept tri-univoc al tolerantei, afabilitatii si acceptantzei parerilor, ideilor sau credintzelor celorlalti. Religioase sau laice...
Si nici de sacrificiul de sine ca forma de ... castrare a egoului.
Eu ma refer chiar la sacrificiul uman autentic, fizic si dureros, de lacrimi si singe, neinchipuit de greu si teribil de implacabil!...
Adica acel sacrificiu pe care il prezumam (idiot?) ca fiind atributul sublim al oricarei mame atunci cind e pusa in situatia de a-si apara puiul cu propria viatza...
De ce oare acest lucru aproape ca nu exista atunci cind puiului ii vine rindul sa 'exerseze', fie si ritualic macar, acelasi gen de sacrificialitate, da' in sens 'invers'?!?...

Si de ce nu ne sacrificam mai niciodata pt. ceilalti oameni, mai ales cind e vorba de oameni care nu ne sint rude, prieteni sau membri ai familiei?
Adica de ce nu ne 'dam' pe noi nici macar atunci cind - ad naturam - cei pe care ar am putea sa-i salvam sint mai buni, mai merituosi sau mai indreptatiti la supravietuire chiar decit noi?!?

Ooo-ho!, cit de departe sintem de ... ubermensch-ul nietzsche-nian...
Si cit de mici si ignobili ne aratam atunci cind ne gasim cele mai umane motivatii si 'alibiuri' care sa ne justifice modul de gindire, atitudinile si faptele!..








Majoritatea crede ca parintii trebuie sa se sacrifice dar copiii, nu. Nimic nou. Dar sa enunti asa, sa nu-si sacrifice linistea in familie pentru o "mama dusa cu pluta", trece de orice limita. Repet, nimic nou ca suntem dezumanizati, inca de la inceputurile ei omenirea s-a manifestat asa, totusi, mai mult ca oricand, lumea e o adunatura de maimute consumatoriste, cu limite f clare in gandire, iar egoimul a ajuns singura regula de coabitare interumana. Cum am putea sa ne "dam" pe noi, cand suntem sorii, in jurul carora e obligatoriu sa se invarta altii, indiferent de cat de mult ne-ar pune in umbra nobletea, bunatatea, inteligenta, care i-ar caracteriza, pe acesti "altii"?
pinkrainbow
Postat pe 2 Ianuarie 2016 15:25
Aveti mare dreptate,doamnă!
garbo016112
Postat pe 2 Ianuarie 2016 17:05
De la: tina22, la data 2015-12-27 15:28:54Se pare ca mamele singure , despartite care au trecut prin probleme dificile, ca esec in casnicie se cred mai maintuite, mai aproape de Dumnezeu au impresia ca cei care se inteleg in casnicie sunt pacatosi. Discuitii pe genul acesta o sa gasesti la oricinr este singur care a suferit, pentru ca biserica sau adunarea ii influenteaza gresit , primesc exemple care ei nu le judeca le iau direct.
Pentru a te intelege cu mama ta nu am nici un sfat , daca poti si vrei sa o ajuti bine daca nu las-o cu religia ei, nu ai cum sa ii schimbi parerea.

pai mentalitatea bisericii, suferință șisacrificiu ar apropia pe om de Dumnezeu .
Călugăriicare mmănâncă doar pâine și beau apa ajung sfinți, , banii îi iau biserica și pe fraieri îieexploatează ca le zic ca după moarte ajung în rai
ingerasulluptor1
Postat pe 2 Ianuarie 2016 21:13
Biserica este o organizație nicidecum care dorește evoluția spirituala a oamenilor, ci din contra sa îi încurce si în sa îi exploateze
ingerasulluptor1
Postat pe 2 Ianuarie 2016 21:15
Biserica a manipulat mereu oamenii ca dacăse sacrifica pt aalții ajung în rai, biserica nu vrea oameni corecți, biserica vrea fraieri
ingerasulluptor1
Postat pe 2 Ianuarie 2016 21:19
Multi djuvarieni 'suferinzi' pe Pamintul asta!...
Sa mai zica careva ca Neagu Djuvara nu avea perfecta dreptate atunci cind spunea:
"...Toti oamenii sintem fundamental cretini! Majoritatea insa tine cu tot dinadinsul (et omnes de in ad ipsum) sa fie ... PROFUND CRETINA".

De unde si sintagma folosita adesea de mine, 'majoritatea djuvariana'...
garbo101426
Postat pe 2 Ianuarie 2016 21:49
djuvarieni "suferinzi"? ignoranta-i
pinkrainbow
Postat pe 2 Ianuarie 2016 22:09
De la: garbo_842, la data 2016-01-02 22:09:36djuvarieni "suferinzi"? ignoranta-i

Chiar crezi ca-i vorba doar de ... ignorantza?!?

Mergi la http://www.garbo.ro/comunitate/forum/view_topic/19721/O-problema-imposibila-de-rezolvat-ca-amant.html si o sa te convingi ca ... nici pe departe!
garbo101426
Postat pe 2 Ianuarie 2016 22:29
Ce altceva
pinkrainbow
Postat pe 2 Ianuarie 2016 22:32
De la: garbo_842, la data 2016-01-02 22:32:06Ce altceva

Ignorantza in sine, incultura/nestiintza adicatelea, e atunci cind nu stii ceva fiind un nestiutor ... benign. Urmare a lipsei de educatie in domeniu sau doar a ... prostiei, naivitatzii fruste sau ... 'ingenuitatzii' naturale, ca sa zic asa...

Insa cind ai toate aceste 'calitati' de mai sus iar tu sustii sus si tare ca stii f. bine despre ce vorbesti - si mai dai si 'sfaturi' despre un subiect anume - cind de fapt se poate observa cu ochiul liber caracterul deja ... malign al 'afectziunii', ei bine atunci e vorba deee...
...EXACT ceea ce spunea Neagu Djuvara!
garbo101426
Postat pe 3 Ianuarie 2016 02:59
de acord. dar trebuia sa postezi pe celalalt topic, unde ai depistat djuvarieni suferinzi, aici sunt "doar" djuvarieni nerecunoscatori
pinkrainbow
Postat pe 3 Ianuarie 2016 09:22
Foarte trist.... nu stiu .... a ales singura calea..... probail ca asa simte sa-si parasesca fiica..... i-au spalat creierul...
garbo192894
Postat pe 3 Ianuarie 2016 11:30

Recomandari

SubiectMesajeUltimul Mesaj
Cum treci peste o despartire?27De la: garbo055472 25 Februarie 2010 02:01
Ce ati alege?54De la: quasaria 20 August 2010 01:17
?5De la: iar_eu 24 August 2009 09:43
sunt un baiat si am si eu o problema kre ma poate ajuta cu niste sfaturi?????9De la: pik_nik 31 Octombrie 2009 08:34
Sexul in trei...5De la: nicoll 19 Noiembrie 2008 14:12
Setari Cookie-uri