Ajutati-ma sa-mi salvez casnicia !!!!!

Am ajuns intr-un moment in care simt ca nu mai stiu ce pot face sa fie bine, sunt total confuza si am nevoie de mai multe pareri neutre sa zic asa, din afara, daca se poate din partea unor specialisti v-as fi vesnic recunoscatoare.
O sa incep prin a spune ca merg pe 20 de ani si sunt mamica unui baietel minunat de 1 anisor.(dorit de amandoi tin sa precizez) Sunt impreuna cu tatal baiatului, suntem casatoriti civil de aproape 1 an(anul acesta facem anul) iar de 3 ani si ceva impreuna.Ne-am cunoscut intr-un mod chiar amuzant, insa usor din joaca a devenit serios(cred eu)..Pana sa ne casatorim si sa raman insarcinata ne certam si ne impacam mai mereu insa cu ceva timp inainte sa raman insarcinata a fost totul ok si pe tot parcursul sarcinii la fel.Imi lua apararea in fata membrilor familiei lui, imi facea poftele care le are orice femeie insarcinata, imi era alaturi in momentele grele(fiindca ai mei nu au fost niciodata de acord cu el, nu m-au sustinut inca de la inceput cu sarcina insa dupa cateva luni totul a revenit la normal), era umarul pe care plangeam, avea timp pt mine, mereu adormeam in bratele lui.Atunci a si muncit fiindca parintii lui l-au trimis la munca, spunandu-i ca nu au suficienti bani sa ne intretina si a muncit 2-3 luni.Pana sa nasc am locuit in casa parintilor lui, dupa ce am nascut ne-am mutat in casa parintilor mei pt a ne fi mai usor sa ne terminam studiile.Eu intram clasa a12a, iar el anul 2 la facultate.A acceptat acest lucru(sa ne mutam)inca de la inceput fara discutii si a fost tare fericit cand am nascut.La inceput lucrurile au continuat sa fie ok, insa cu timpul s-au stricat, incat am ajuns la un moment cand nu mai stiu daca mai avem viitor impreuna si nu stiu cum sa o mai iau sa fie bine.Eu mi-am terminat clasa 12a, am trecut cu brio anul, bac-ul, examenul de admitere la facultate iar acum, sunt studenta, el acum se chinuie sa intre anul 3, fiindca momentan nu are suficiente credite fiindca nu il intereseaza deloc invatatul.Nu mi-a fost usor sa fac fata la invatat, scoala, meditatii, copil si sot.De cele mai multe ori l-am neglijat pe el, insa am avut destule discutii si i-am spus ca fac tot posibilul, insa sa aiba rabdare sa termin cu toate(bac, admitere etc) si apoi ii promit ca voi fi cum doreste.Insa el nu a avut rabdarea necesara.In acest an de cel putin 5 ori si-a facut bagajele si a plecat la el acasa fara sa se uite in spate si fara macar sa discutam, sa lamurim situatia.A plecat cate cel putin o saptamana iar apoi se intoarce si vrea sa se prefaca ca nu s-a intamplat nimic.In timpul petrecut departe de noi, iese in oras cu fosta lui gasca cu care numai sa bea peste masura stiau, bea bineinteles peste masura si discuta cu fete si spune ca e despartit, ca nu se mai impaca, ca divortam etc.Am vazut cu ochii mei discutiile si plus de asta mi-a recunoscut fara sa stie ca pe mine lucrurile astea ma dor.Dupa fiecare despartire am incercat sa fac sa fie bine, am sperat ca intelege si el cate ceva, dar maxim 1 saptamana este bine, apoi o luam de la capat..Noi nu comunicam, iar cand comunicam ajungem la jigniri, chiar si de fata cu membrii familiei mele, violenta verbala si fizica chiar, batut joc si ma intarata in asa fel incat sa reactionez.Motivele mele pt care ne certam este ca nu acorda suficienta atentie, chiar deloc copilului, mai ales de cand am terminat cu toate examenele nu a mai stat mai mult de o ora pe zii cu el, iar ora aia mi-o reprosseaza non-stop, sta non-stop daca ar fi dupa el la calculator si se joaca cu castile pe urechi, nu ii pasa de scoala, nu vrea sa se duca la munca, nu face absolut nimic in casa, (de multe ori se uita la mine cum faceam curat, statea in pat la tv, iar dupa ce terminam imi spunea ca nu am facut absolut nimic )nu ii pasa de viitorul lui insa viteaza frumos, se viseaza plin de bani si cu masini de firma.Mie nu imi arata niciun pic de afectiune, este rece, razbunator, simt in privirea lui o placere imensa cand reuseste sa ma enerveze.Nici in partea intima nu mai este cum era odata, suntem la pamant si din punctul asta de vedere.De fiecare data cand are el chef isi face bagajele si pleaca, iar de vreo 2-3 ori a plecat doar cu hainele de pe el, toti banii pe care ii are de la parintii lui fara sa se gandeasca ca lasa un copil care are nevoie de mancare, pampers, etc si ma anunta :`vezi ca o sa ma intorc`.Iar eu de fiecare data l-am primit, am discutat cu el, mi-a promis o groaza dar degeaba.Motivele lui nu le stiu prea bine fiindca nu vrea sa comunice cu mine,Acum spre exemplu iar a plecat, iar m-a anuntat ca o sa se intoarca, acum este in oras cu baietii, se distreaza.Nu stiu cum sa mai fac sa fie bine, nu stiu daca mai am vreo sansa.Mama imi spune ca nu m-a iubit niciodata si ca de la inceput a stat pe interes(noi avand o situatia financiara ok, mult mai ok ca a lui).Adevarul este ca la inceput a recunoscut si el ca din interes s-a intalnit cu mine, dar acum nu stiu daca este asa, cert este ca locuieste acum la mine in acasa, are buletin pe adresa mea, tot ce ii trebuie, nu duce lipsa de absolut nimic.
El este multumit daca il las sa stea cat vrea la calculator cu castile pe urechi, daca nu sta mai deloc cu copilul, copilul e bun doar de pupat si atat pt el, daca doarma pana la cel putin 12 si data sunt mereu gata pt chefurile lui.In afara de certurile acestea cand a plecat, noi saptamanal ne certam si urat, insa am trecut mereu peste, pt a nu ajunge la despartire, el mereu vine la mine ca si cum nu s-a intamplat n imic, discutam, imi promite ca se schimba, ca nu mai face ceea ce a facut, dar dupa maxim 3-4 zile o ia de la capat cu aceleasi gesturi plus altele.
Tin sa precizez ca si in mometentele grele pt mine bac-ul, examenul de admitere a plecat, nepasandu-i ca ma lasa distrusa si poate nu puteam face fata si picam examenul, nici succes nu mi-a urat la fiecare proba, doar daca isi amintea si pe un anumit ton.
Poate de vina este si mama lui care probabil l-a influentat suficient.I-a bagat in cap ca barbatii nu trebuie sa stea cu copii, mamele trebuie sa faca asta, ca barbatii nu trebuie sa faca curatenie, ordine, ca doar de aia sunt femeile.(aceste lucruri mi le-a spus ea mie, cine stie ce i-o mai fi spus lui).Dupa discutia mea cu el nu mai face absolut nimic, dar nici cu copilul nu mai sta.Parintii lui parca ii accepta comportamentul, nu am auzit o discutie serioasa pe tema asta, sa ii bage mintile in cap in ultimul timp.Insa in schimb spun mereu ca vor sa fim o familie.
Ma gandesc cu groaza la ce va urma, in primul rand pt copilul meu, pe care ni l-am dorit si il iubesc ca pe ochii din cap.Nu as vrea sa creasca fara tatal lui, eu am simtit lipsa tatalui, el fiind navigator si a plecat inca de cand eram un bebelus.Am suferit mult, chiar daca stiam ca pleaca pt noi si ca se intoarce acasa.Nu vreau sa ma gandesc ce va simtii copilul meu peste ani cand va creste.Si trebuie sa recunosc ca inca il iubesc pe sotul meu..Dar nu stiu daca el mai simte asta pt mine, rareori imi spune Te iubesc insa mereu in acelas mod, aceeasi formula, nimic nou, deosebit.
El nu e genul sa se zbata in viata pt ceva, sa reuseasca ceva..el e asa delasator, nici nu stiu cum sa zic...nu vad putina tarie, forta, sa vad ca se chinuie, se zbate sa obtina ceva.Eu m-am luptat sa termin o scoala cu nota mare, niste examene importante, am intrat la Drept si vreau sa ma tin de treaba sa ajung ceva in viata, sa am ce sa ii ofer copilului meu, macar cat am avut eu. Insa langa el in momentul de fata nu cred ca imi pot pune in aplicare visul, planul..
Suntem inca tineri este adevarat, insa eu m-am mai maturizat, nu mai sunt atat de copilaroasa ca inainte, insa el parca nu este parinte de 1 an si ma gandesc ca poate datorita faptului ca nu a simtit greutatile vietii si a trait ca la mama acasa si copilul lui la fel..
Credeti ca mai putem salva ceva?Si daca da cum...eu nu mai gasesc solutii si nu stiu cum sa mai reactionez.Am incercat si cu frumosul, cu rugatul, cu amenintatul, dar nimic nu a functionat..Probabil mi-a prins punctele slabe si de aceea face asa..
Acum mai nou am aflat ca mama lui pe langa celelalte influente l-a sfatuit sa divorteze...simt ca explodez,avem un copil dorit de amandoi,o minunatie..
garbo_7212
Postat pe 5 Septembrie 2012 14:50
Intr-o casnicie intotdeauna este nevoie de DOI oameni care-si doresc sa fie impreuna. Nimeni nu poate fi constrans/obligat sa fie cu cineva. Amandoi ati luat decizia de a forma o familie putin cam prea devreme, sa aveti un copil fara ca vreunul dintre voi sa aiba un venit stabil, acest lucru facandu-va dependenti de parinti. Sotul tau nu este pregatit pentru o casatorie. La momentul la care ati decis sa aveti copilul, nici unul din voi nu erati pregatit pentru asta. Din ce scrii, se vede ca sotul tau mai vrea sa "copilareasca". Nu cred ca e sigur daca te vrea doar pe tine sau mai vrea si pe altcineva, nu e sigur de multe. De aici si plecarile lui dese. Daca il vrei inapoi, solutia exista, este dureroasa, insa trebuie aplicata. Trebuie sa intelegi, ca barbatii se plictisesc de femeile cumsecade. Fetele bune, sufera intotdeauna. Asadar, daca il vrei inapoi, trebuie sa-l determini sa "te vaneze". Ca sa nasti instinctul sau natural de "a vana", singura solutie este respingerea. Cu cat il respingi mai mult, cu atat va vrea mai mult sa fie cu tine. Tine garda sus, pana obtii comportamentul pe care-l doresti. Nu-i mai permite sa se intoarca cand are chef. Nu-i reprosa ca se duce cu prietenii sau ca spune verzi si uscate altor fete. Nu-l lasa sa vada ca astfel de lucruri de ating. Nu-l cauta, nu-l primi inapoi. Stiu ca e greu, dar barbatii vor o femeie challenging si nu una care danseaza dupa cum canta ei. Crede-ma functioneaza!! Daca doresti sa ma contactezi, ma gasesti pe facebook la clubul scorpiilor. sau la clubulscorpiilor@yahoo.ro. Toate femeile care intra in acest club au trecut mai devreme sau mai tarziu prin situatii similare cu a ta. Bafta!
garbo_2112
Postat pe 5 Septembrie 2012 15:35
Nu vezi padurea de copaci. Oricat de greu ar parea, rezolvarea e mai simpla decat crezi: fa'i bagajele si roaga'te sa nu se mai intoarca niciodata !!! Esti tanara, ai toata viata inainte, multumeste'i Lui Dumnezeu ca ai sprijinul parintilor si o situatie buna si concentreaza'te asupra copilului care are mai mare nevoie de tine, el e cel care conteaza cu adevarat! La timpul potrivit, vei intalni acel om care te va face sa te simti iubita si protejata. Nu merita sa iti pierzi timpul cu el.
b727ana
Postat pe 5 Septembrie 2012 15:42
A venit duminica dupa cum ma asteptam, insa sa isi ia bagajul.A spus ca vrea sa o terminam, ca nu se va mai intoarce(la fel a mai spus de 5 ori pana acum) si ca eu l-am facut sa fie asa, sa nu ma mai iubeasca ca nu mai sunt ca inainte, insa nimic mai mult.Nu a vrut sa stam sa discutam ca doi oameni civilizati. E inca copilaros stiu si tare orgolios,Dar eu nu vreau din copilarii sa ajungem la divort,totusi avem un copil..cum pot proceda??
garbo_7212
Postat pe 5 Septembrie 2012 15:43
Prin atitudinea lui ti'a dat de inteles ca nu te vrea. Ce e asa greu? Mergi mai departe. Ai un copil de crescut, el e prioritatea ta acum. Incerca sa gandesti pozitiv si debaraseaza'te de ce iti face rau in viata.
b727ana
Postat pe 5 Septembrie 2012 15:52
dupa cum cred eu, aici pe forum, nu vei primii decat sfaturi subiective. ar fi mai bine sa te gandesti tu singura ce e bine sa faci si ce nu. fa asa cum crezi tu si cum simti tu. pot oare niste persoane straine de cauza ta, sa-ti dea cele mai bune sfaturi ,cand poate chiar ele au problemele lor ??????????nerezolvate !!!! succes si sa auzim de bine!!
palmier
Postat pe 5 Septembrie 2012 17:02
212, e mult de citit....zau!
dar tind sa-i dau dreptate copacului ...
ufishor
Postat pe 5 Septembrie 2012 17:22
daca vrei sa-ti salvezi casnicia ,in primul rand nu mai intra pe forumul asta.........daca vrei sa divortezi si nu ai "scanteia" , atunci mai stai pe aici si ne vedem la tribunal.
palmier
Postat pe 5 Septembrie 2012 17:28
Lucrezi acolo sau divorezi i tu?
Axl_R
Postat pe 5 Septembrie 2012 17:57
De la: Axl_R, la data 2012-09-05 17:57:59 Lucrezi acolo sau divorezi i tu?


nu lucrez acolo si nici nu divortez, doar am facut o mica analiza a postarilor, a sfaturilor si a modului in care se dau acestea si am concluzionat sper sa nu supere pe nimeni umila mea parere !
palmier
Postat pe 5 Septembrie 2012 18:31
Eiii, tu s nu te superi pe mine. Io am, mai tot timpu' spini. :P
Axl_R
Postat pe 5 Septembrie 2012 18:35
De la: palmier, la data 2012-09-05 18:31:09
De la: Axl_R, la data 2012-09-05 17:57:59 Lucrezi acolo sau divorezi i tu?


nu lucrez acolo si nici nu divortez, doar am facut o mica analiza a postarilor, a sfaturilor si a modului in care se dau acestea si am concluzionat sper sa nu supere pe nimeni umila mea parere !

Cine se supara-i taiem nasul ?
Rotty
Postat pe 5 Septembrie 2012 18:47
O casnicie reusita vine dupa o lunga prietenie si dupa o atenta cunoastere...doar prin miracol dupa o indragostire ori dupa casatorie, eventual copil/copii.... Casatoria e una, casnicia e alta.
E clar ca voi nu v-ati cunoscut bine si ca v-ati pripit. Sunteti dealtfel si foarte tineri.
Si apoi in timpulstudiilor...e chiar foarte dificil de gestionat studii, copil, parinti, relatie, relatii, dependenta financiara.
Rezulta o mare diferenta intre voi de maturitate si de asumare a responsabilitatilor. Tu esti serioasa, puternica, ambitioasa, crezi in valori in timp ce el e la polul opus.
Zici ca pleaca des si ca se intoarce la fel de des. In felul lui are motive si daca nu le are le inventeza ca sa mascheze superficialitate, imaturitate cum ziceam, confuzie etc.
Eu zic sa intrerupi lantul asta de plecari/intoarceri. Oricat de greu ti-ar veni da-i timp cat vrea ca sa reflecteze, sa se puna la punct cu noul sau statut de sot si tata si abia apoi sa se prezinte inapoi...altfel obiceiul asta nu va lua sfarsit niciodata.
Posibil sa deschida divortul. Nu te pierde cu firea! Lasa-l sa faca ce crede el de cuviinta, ce crede ca crede ca e bine sa faca...Nu mai incerca solutii, solutia e chiar asta! Trebuie sa creasca iar asta e jobul lui interior, se vede ca nu accepta sa-l ajuti...
Nu suferi deja pentru copil, ca nu va avea un tata...in virtutea fostelor tale trairi...viata copilului abia a inceput si e strada multa de facut, ocupa-te de prezentul lui si al tau.
Te inteleg perfect pentru ca si eu m-am maritat in studentie si tot in timpul ei am avut copiii-doi.La fel pleca si el, la fel sufeream si eu, la fel eram ingrijorata si panicata. A deschis de trei ori divortul, de trei ori l-am inchis. Ii spuneam ca atunci cand o voi face eu va fi per sempre. Si asa a si fost. Nu am reusit sa ne rezolvam problemele, intre timp-10 ani-s-au agravat foarte mult si am divortat. Daca la inceput eram preocupata ca baietii mei sa aiba un tata, mai apoi eram preocupata ca au un tata care NU a reusit sa inteleaga si sa accepte rostul lui in familie...am inteles in cele din urma ca nu a existat niciodata o casnicie si ca nici nu poate exista.
Esti fata desteapta, judeca tu dar fara patima, fara suferinta, fara revolta ...Con calma...:)...Bafta!
Luna_in_capricorn
Postat pe 6 Septembrie 2012 11:31
PS. Gresesc foarte mult parintii lui!!! El e tanar si mai are de crescut dar cine sa-l creasca? Gasesc ca in toata povestea asta o mare responsabilitate ar trebui sa si-o asume si parintii lui.Ce idee e asta sa-l impinga la divort? De ce nu-l imping in sensul exact invers?
Luna_in_capricorn
Postat pe 6 Septembrie 2012 12:01
7212, ati luat viata in piept cam devreme, amindoi. Daca tu te-ai maturizat - si te felicit ca ti-ai terminat liceul si ai intrat la facultate cu un bebelus mic, stiu ca nu e simplu - deci, daca tu te-ai maturizat si ai pornit cu dreptul, despre el nu se poate spune acelasi lucru.
Sincer... DACA o sa continui casnicia asta, el o sa fie tot timpul o piatra atirnata de gitul tau. O sa te traga in jos. Si pe tine si pe copil. Nu o sa va ajute, o sa va incurce, la cum l-ai descris. Cred ca in momentul asta ar trebui sa te focusezi pe cul i-ar fi mai bine celui mic trecit peste prejudecatile ca, oricum ar fi tat-su, ii e mai bine cu el decit fara. Uneori ii e mai bine fara.
Un copil nu trebuie sa vada nici macar ostilitate in jur, cu atit mai putin violenta. Il dezechilibreaza pe termen lung, uneori dezechiilibrul va ramine permanent... Lipsa tatalui e de departe de preferat scenelor "tandre" dintre parinti. Oricum, faptul ca interactioneaza maxim o ora pe zi nu inseamna ca are tata decit cu titlul. Cu titlul l-ar avea oricum.
Asta, in ce priveste copilul. Iar ince te priveste pe tine... tu esti la rindult au aproape un copil, ai toata viata in fata si la un moment dat o sa iti doresti sa fii iubita si respectata. Cu el, probabil nu vei fi niciodata.
quasaria
Postat pe 6 Septembrie 2012 13:50
Mi s-a sters jumatate din mesajul trimis aseara!!
Ideea era sa pleci din ambele case,cu el si cu copil, sa-l fortezi in felul acesta tu- daca parintii lui nu l-au educat in aceasta directie - sa-si asume responsabilitatea voastra. Cu alte cuvinte,sa-l ,,cresti ,,tu .
Ce spune Q.ca esti o femeie capabila sa-ti cresti copilul de una singura,fara el, si sa-l lasi in plata Domnului,ca oricum nu-ti este pe masura,e perfect adevarat.

Dar,fetelor,ea cere sfaturi cum sa-si SALVEZE CASNICIA,nu vorbeste de viata ei, vorbeste de MOMENTUL acesta din viata ei cand a luat decizia sa mai incerce.
Ea a facut deja o alegere,cere sfaturi sa o invatam ce sa faca in aceasta directie,nu vrea sa-i oferim alternative ale alegerilor posibile.Bineinteles ca si eu as fi in asentimentul Q si al celor care au sfatuit-o ca este suficient de puternica pt a face fata singura.Dar nu are maturitatea necesara sa aleaga asta,lasa-ti-o sa constientizeze singura asta.Da,va mai da de cateva ori cu capul de pragul de sus,dar e mai bine decat sa se invinovateasca peste ani ca n-a mai incercat sa traga de el,la indemnul nostru de a parasi urgent corabia.
Alegerile le facem singuri,vrem sfaturi de supravietuire in alegerile noastre.

Varianta propusa de mine este ffff grea,cu el -un imatur in carca - si un copil mic,cu facultate,examene si -poate-un servici,timp in care sa vina mama ta sa stea ,dar doar atat,sa stea cu copilul,fara alt ajutor banesc...Asta poate il va forta sa ia lucrurile in serios.Si poate intre timp te vei lamuri singura ce ai luat la usa.Pate el o va lua pe calea cea bua,poate da Domnul sa plece definitiv,sa te scuteasca de o suferinta de ani .
garbo_5053
Postat pe 6 Septembrie 2012 14:45
... sau, a treia varianta, POATE in va frustra intr-atit de mult ca nu mai are liniste si pace de chefuri si casti in urechi incit va deveni si mai violent - si cu tine si cu copilul.Context care pe tine, probabil, te va ajuta sa te trezesti - dar pe copil l-ar putea marca iremediabil.

Cind ne aducem bebelusii pe lume le promitem o viata frumoasa... le povestim ca e bine si frumos aici la noi si ca o sa avem grija de ei, si ca o sa vada ce de bucurii o sa aiba... cred ca asa fac toate mamele.... :( Intre doi adulti... e problema lor cit isi scot ochii si de ce. Dar cind e si un copil la mijloc, mi se pare cruzime sa il tii intr-un asemenea mediu.
quasaria
Postat pe 6 Septembrie 2012 14:56
5053

Responsabilitate fortata? Tot ea va trage si va trage greu...
Luna_in_capricorn
Postat pe 6 Septembrie 2012 15:07
Da,Luna,va trage greu dar abia atunci va lua EA singura decizia ca e mai bine fara el,decat sa-i spunem noi.Crede-ma,e mai bine asa.o scutim de propria invinovatire de peste ani ca a facut ca alea de pe forum, a parasit prea devreme corabia.Ea trebuie sa simta asta,nu sa-i spunem noi..
Ea a luat decizia-sa-mi pastrez casnicia.-si cere sfaturi cum sa faca asta.
Experienta de a trage tot ea din greu o va maturiza pe ea,poate pe el da,poate nu.
Am fost acolo,in situatie,si mi-am dorit sa-i dau sansa asta imbecilului, pentru mine mi-am dorit,sa stiu ca am facut tot ce puteam face.Intre prima inselare si prima palma si finalul de a decide ca nu e omul ales a fost un an,timp pe care mi-l-am dat mie insumi sa incerc sa-l readuc acasa.MIE.Si nu regret.Am constiinta impacata ca am facut tot ce puteam face.
Pentru ea este important sa afle limita dintre ,,a-mi salva casnicia ,, si o dependenta bolnavicioasa care ar putea sa tarasca copilul in marasmul unei vieti mutilante.Si aici ne intoarcem la ce spunea Quasaria,sa nu taram copiii in asa ceva.....Da,are inca un bebe care nu intelege.Simte,dar nu intelege.Daca copilul avea alta varsta,nu i-as fi dat sfatul asta.Dar e fata destepta si va sti cand sa puna stop.
Daca nu-l va pune cumva fata in fata cu propria responsabilitate nu va sti daca nu cumva ar fi putut fi un tata bun.Nu trebuie sa traiasca cu semne de intrebare.
Ii va fi greu pt ca intotdeauna platim intr-un fel sau altul alegerile noastre.Ideea e sa stie sa se trezeasca la timp,sa aleaga altfel.


P.S. tine-ti aproape parintii,explica-le de ce si cum vrei sa faci ,cere -le ajutorul sufletesc,nu si cel banesc.Cred ca nu are sens sa vorbesti cu socrii,n-ai cu cine.
garbo_5053
Postat pe 7 Septembrie 2012 00:21
5053 (pune si tu un nick, un nume ceva, o litera...nu-mi place sa ma adresez unui numar! :))

Fara repros ce spui tu, absolut de acord! Situatia lor e particulara pentru ca studiaza amandoi, ea mai serios si el mai putin dar studenti amandoi. Mi-e greu sa cred ca vor face fata la tot ce implica o viata independenta. E previzibil adica dezastrul. Si eu vorbesc in cunostinta de cauza. Am avut copiii in facultate, un sot identic cu cel din povestea de mai sus. Locuiam singuri la Iasi caci acolo studiam, parintii in alte orase...copiii au crescut ba cu noi ba la bunici ca sa ne putem da examenele. "Sotul " facea seralul dar n-a lucrat o zi. Parintii lui faceau rost de adeverinte false pentru facultate...Culmea culmilor: eram studenta la zi, mergeam la cursuri si laboratore cu burta la gura, ingrijeam casa, faceam cumparaturi, apoi am nascut , alaptat etc, dar tot dumnealui era obosit. Toata ziulica in pat, greu il urneam seara sa mearga la cursuri-recunosc cu rusine ca-l insoteam eu numai sa mearga. Stateam in aula cate patru ore-el facea Constructiile-scriam scrisori sau desenam ...numai sa meraga la scoala.
Si tot n-am inteles nimic nici din scoala, nici din "casnicie" iar legatura cu copiii am trait-o dramatic pentru ca a trebuit sa-i rup de langa mine.
De asta spun...Da, ai dreptate, trebuie sa incerce totul-pentru ca mesajul ei e clar, vrea sa-si salveze casnicia-dar noi, eu, femei mai in varsta, trecute prin experiente asemanatoare sa incercam sa o ajutam in felul asta, sa-i punem pe tava din experientele noastre amare, grele....trecute...dar prezente sub forma de cicatrici si ganduri negre...
Luna_in_capricorn
Postat pe 7 Septembrie 2012 10:05
Buna,Luna.
Bine zis,e previzibil dezastrul ,din punctul nostru de vedere de ,,femei mai in varsta,,.(-eu inca ma simt tanara,desi ,,conserva ,,trage greu ,spiritul zburda,de ce nu aveam intelepciunea de acum la 20de ani sa ma fi bucurat de toate???).
Dar va fi dezastru el,nu ea.
Repet,sa-i dea limita de timp-o data pentru copil, odata pentru psihicul ei---stii ce usor se cade din dragoste in dependenta???--,odata pentru anii ei de tinerete,pentru viata si refacerea ei.
Sunt adepta ,,experienta este mama intelepciunii,,.Am capatat sfaturi care mi-ar fi fost de folos daca as fi avut urechi sa le aud,pana nu am pus piciorul in situatie nu am invatat nimic.
S-ar putea generatia ei sa fie altfel,sau ea sa aibe intelepciunea pe care n-am avut-o eu,si sa inteleaga ce-i spunem,dar in continuare cred ca pentru evolutia ei psihica ii este mai de folos sa SIMTA ceeace altfel ar lua doar ca sfat,nemestecat(.Si cand ii va fi mai greu ,ulterior,iar va fi nepregatita).Asa ca mai bine vede cu ochii ei ce poama este tipul.
Vrea sa-si pastreze casnicia, ce va face copilul fara tata, a visat o familie fericita,bla,bla,bla,bla,ceeace gandeam si noi la varsta ei....
Pericolul ar fi sa-si doreasca cu prea multa ardoare asta, ca si faraaripi,si compromisul sa fie major...
Asa ca o experienta scurta si groaznica i-ar taia mai rapid pofta de iluzii, decat ar face-o ciorbita calduta in care este inca in momentul de fata.


7212,citeste ,te rog,povestea de viata a d-nei faraaripi sa intelegi despre ce vorbim, si poate nu ajungi sa ai iluziile ei pe care acum le plateste,biata,cu linistea copiiilor sai si a sa insasi.
Singurul pericol din partea ta ar fi sa iti doresti prea mult ce si-a dorit si ea.Si pentru asta sa te calci pe tine in picioare,cu scuza ca o faci pentru copil.
Nu spun ca valorile traditionale,familie,casa,copii,tot ceeace si-a dorit ea, nu sunt lucruri bune.Dar invata de la ea,de la Luna,de la Quasaria,etc,ca nu trebuie sa te cramponezi de niste anumite asteptari de la viata,si ca de multe ori asa zisele avantaje-ma refer la a avea copilul un tata-pot fi false,pot fi capcane.

Pune-i viata voastra el-tu-si copil in maini,fa-l responsabil de voi,toti trei, da-i --si da-ti --termen limita un an si spune-i ca ai incredere ca poate fi si poate demonstra ca e tata si sot bun.
Provoaca-l!!!
Dintr-un motiv l-oi fi ales tu.Ceva bun ai vazut la el.Dar nu te crampona de iluzii

P.S. Cu incredere.Cu limita de timp.Fara iluzii prea mari.




garbo_5053
Postat pe 7 Septembrie 2012 19:47
...din suflet te indrum catre biserica, ....deoarece maine e sarbatoare si incearca sa te rogi pentru tine, pentru copil si etc....si nu sta cu gandul doar la el, care va face viata un chin....viata e frumoasa pentru cine stie sa si-o faca frumoasa insa viata merita sa fie traita asa cum ne-a lasat-o dumnezeu....cauta multa liniste pt. tine si cei dragi tie.succes!
caleidoscop
Postat pe 7 Septembrie 2012 20:28
mult prea devreme a-ti inceput viata de familie si acest lucru isi spune cuvantul. el nu e pregatit sa faca fata tuturor problemelor legate de ceea ce inseamna a fi sot, tata. el inca mai zburda si sincer si tu ar fi trebuit sa faci la fel la varsta ta. poti spera sa se linisteasca, dar nu acum, ci mult mai tarziu. acum vrea doar sa se distreze. deci, ori ai mare rabdare cu el si ii inghiti tot, ori iti vezi singura de viata ta, avand si sprijinul familiei tale. bafta
MARILENA_25
Postat pe 8 Septembrie 2012 08:01
De ce vrei sa-ti salvezi casnicia daca iti aduce atata nefericire tie si mai tarziu copilului tau?
nu ai ce sa mai salvezi in aceasta relatie; cel mai bine ar fi sa-l trimiti pe sotul acasa la ma-sa, pentru ca oricum voi (tu si copilul tau) nu contati pentru el. Poate tu , esti pentru el un mod mai comod de asi petrece timpul, (nu face nimic ,doar sta la calculator) asta pana sa incepeti sa va certati iar atunci pleaca...
Si de ce crezi ca unui copil i-ar fi mai bine cu ambii parinti in conditiile in care unul din ei (in cazul acesta sotul tau) ar fi un netrebnic?
Copilul tau ,cand va mai creste, nu va fi mai traumatizat din cauza faptului ca nu are tata, va fi traumatizat daca va aveau unul si se va purta mizerabil, la fel ca acum. Iar apoi gandeste-te putin, ai fi preferat ca tu sa ai un tata care sa se poarte cu mama ta la fel cum se poarta sotul tau cu tine? Ai fi preferat sa auzi numai scandaluri? Cred ca te-ai fi lipsit de toate astea, daca ai fi avut un astfel de tata. Si nu vrei asa ceva pentru copilul tau.
Iar pentru copilul tau nu va fi o catastrofa faptul ca nu are un tata daca tu nu vei face o tragedie din asta.
Oricum, esti tanara, esti foarte tanara si ambitioasa, iti vei gasi pe cineva sa te iubeasca, sa te respecte si sa te accepte cu un copil.
Amor_Aeternus
Postat pe 8 Septembrie 2012 18:25
De la: garbo_7212, la data 2012-09-05 15:43:39A venit duminica dupa cum ma asteptam, insa sa isi ia bagajul.A spus ca vrea sa o terminam, ca nu se va mai intoarce(la fel a mai spus de 5 ori pana acum) si ca eu l-am facut sa fie asa, sa nu ma mai iubeasca ca nu mai sunt ca inainte, insa nimic mai mult.Nu a vrut sa stam sa discutam ca doi oameni civilizati. E inca copilaros stiu si tare orgolios,Dar eu nu vreau din copilarii sa ajungem la divort,totusi avem un copil..cum pot proceda??


Este adevarat ,aveti un copil,copil facut de doi copii iresponsabili inainte de a fi in stare sa-si asigure propriile surse de existenta.Nu mai lungesc discutia,eu si sotia avem 36 de ani de casnicie,am crescut 2 copii singuri ,avem nepotel,erau vremuri grele dar siguranta a zilei de miine,astazi Romania traieste un vis urit cu niste samsari de politicieni,vremuri nesigure.
Dupa cum povestesti sotul tau nu se va indrepta niciodata,nu va merge la munca,poate se drogheaza si este irecuperabil,daca ai ratiune ,esti constienta,ai sprijinul parintilor ,divorteaza,creste-ti copilul,termina studiile incepute,esti tinara ,va veni un miine mai bun.Voi nu va-ti luat din dragoste ,a fost o curiozitate infantila ,abia acum ai devenit matura,iar el este imatur si speriat de consecintele ce deriva din formarea unei familii.
VOIAJOR
Postat pe 8 Septembrie 2012 20:37
Buna 5053 :).

Ai dreptate si apreciez ca pui suflet in ceea ce spui...sper sa ajunga acolo unde e nevoie...Chiar azi meditam...de ce nu stiam la 20 de ani ce stiu acum...si de ce nu stim sa primim sfaturi...cata suferinta s-ar economisi...
Luna_in_capricorn
Postat pe 8 Septembrie 2012 21:11
apropo de cramponatul in niste sperante...
Cu cit pesisti mai mult in a te impotrivi realitatii evidente, cu atit pierzi mai mult, au atit iti va fi mia greu sa gasesti alt inceput. Pentru ca o viata in indobitocire te transforma. Nu ramai cea de acum. Involuezi. Devii cineva care nu ai vrea sa fii. Cineva care nu o sa mai aiba vointa, puterea, increderea sa o ia de la capat. CInd ti se da in cap non stop, ajungi sa crezi ca asta meriti... E foarte greu sa desparti o victima de agresor tocmai din aceast motiv. Iar ca victima sa se desparta singura, cere mult mai mult efort. O sa ii gasesti intotdeauna scuze. O sa primeze intotdeauna motivele lui in fata motivelor tale. O sa te atasezi de el si o sa te detasezi de tine, si o sa devii incapabila sa intelegi ca nu faci nici un bine copiilor lipsindu-i de mama, pentru ca refuzi sa ii lipsesti de tata.
quasaria
Postat pe 9 Septembrie 2012 06:46
De la: quasaria, la data 2012-09-09 06:46:44apropo de cramponatul in niste sperante...
Cu cit pesisti mai mult in a te impotrivi realitatii evidente, cu atit pierzi mai mult, au atit iti va fi mia greu sa gasesti alt inceput. Pentru ca o viata in indobitocire te transforma. Nu ramai cea de acum. Involuezi. Devii cineva care nu ai vrea sa fii. Cineva care nu o sa mai aiba vointa, puterea, increderea sa o ia de la capat. CInd ti se da in cap non stop, ajungi sa crezi ca asta meriti... E foarte greu sa desparti o victima de agresor tocmai din aceast motiv. Iar ca victima sa se desparta singura, cere mult mai mult efort. O sa ii gasesti intotdeauna scuze. O sa primeze intotdeauna motivele lui in fata motivelor tale. O sa te atasezi de el si o sa te detasezi de tine, si o sa devii incapabila sa intelegi ca nu faci nici un bine copiilor lipsindu-i de mama, pentru ca refuzi sa ii lipsesti de tata.
CITESTE ACEST MESAJ DE LA quasaria DEOARECE AI CE INVATA DIN EL....SI CITESTE-L ORI DE CATE ORI AI NEVOIE!.......bravo, quasaria....ca existi!
caleidoscop
Postat pe 9 Septembrie 2012 10:14
draga 7212 ...yo ti-am zis .. .........avand in vedere faptul ca nu ai mai intrat sa citesti postarile la topicul tau, ma face sa inteleg ca m-ai crezut pe cuvant. bv si succes in DECIZIA TA!!! (oricare va fi ea)
palmier
Postat pe 9 Septembrie 2012 11:05
Eu cred ca ala e sotul ei .Nu-i asa?
garbo_6340
Postat pe 9 Septembrie 2012 14:48

Recomandari

SubiectMesajeUltimul Mesaj
Vreau sa divortez fara sa ma prezint la divort63De la: yram 8 August 2013 15:46
Te-ai implica intr-o relatie cu o persoana divortata care are un copil?41De la: yanyacharberet 21 Iulie 2009 20:48
Noua lege a incredintarii copiilor8De la: fengari 2 Noiembrie 2011 11:48
Dupa ce a nascut, sotia mea doreste divortul.110De la: garbo_405939 23 Septembrie 2014 09:09
partajarea bunurilor comune10De la: garbo253760 25 Mai 2012 11:52
Setari Cookie-uri