17 August 2018 publicat în Psihologie 7 share-uri

Fiecare copil are dreptul fundamental de a se simți în siguranță și protejat. Dar nu toți copiii au parte de această experiență.

Teoria atașamentului a demonstrat că faptul de a crește în medii sigure este fundamental pentru viață. În caz contrar, o copilărie trăită într-un sentiment profund de nesiguranță are repercusiuni serioase pentru orice ființă umană devenită adult.
Pe măsură ce creștem, este responsabilitatea părinților noștri și a familiei în care trăim, de a ne asigura un mediu sigur. Dar nu toți părinții au acceptat această responsabilitate sau sunt măcar conștienți de această responsabilitate, sau au această capacitate de a ne fi oferit un drept fundamental.

Siguranța nu înseamnă doar a ne proteja de ceea ce ne-ar putea face rău, a ne hrăni sau asigură alte nevoi de bază. Siguranța se referă și la a ne simți sprijiniți din punct de vedere emoțional, psihologic și spiritual.

Tarot Online: Previziuni și etalări zilnice. Ai grijă întotdeauna de mâinile care te-au crescut 10 rochii maxi superbe pentru zilele calde de primăvară

Îți recomandăm și: Ramanem blocati la varsta cand am primit cea mai putina iubire

Ce se întâmplă atunci când nu ne simțim în siguranță când suntem mici? Ce se întâmplă atunci când acest sentiment de pericol este constant și pentru perioade îndelungate de timp? Răspunsul este că o rană adâncă apare la nivelul psihicului. Această rană dureroasă o purtăm uneori fără să știm în noi, că adulți… iar impactul ei este profund pentru toată viața noastră, chiar dacă noi nu mai suntem copii.

Acest articol are menirea de a ne pune în contact cu această rană interioară și cu ceea ce ne-a lipsit ca și copii. Și ca să mergem pe drumul vindecării ei, trebuie să ne adresăm câteva întrebări cu privire la propria copilărie.

Te-ai simțit în siguranță când erai copil? Ai avut sentimentul că aparții acelei familii? Ți se permitea să fii tu? Care este în acest moment relația pe care o ai cu copilul tău interior? Toate aceste întrebări sunt extrem de importante și, dacă nu ai reușit până acum, sperăm că vei reuși încet-încet, să faci acest lucru.

Foto: Shutterstock

Sentimentul de siguranță – Ce înseamnă?

Siguranța nu se referă doar la integritatea fizică, ea privește și aspectele emoționale și psihologice. Siguranța înseamnă să ne simțim cu adevărat în siguranță în mediul nostru de familie, când limitele noastre emoționale și fizice sunt respectate, când șinele nostru autentic este prețuit și respectat, când ne simțim apropiați și iubiți de membrii familiei (mai ales de către părinți). De asmenea, trebuie să ni se dea permisiunea de a crește și  de a evolua și să avem toate nevoile de bază asigurate – hrană, apă, un cămin și un cartier sigur.

Iata 37 de semne care ne arata ca nu am crescut într-un mediu sigur in copilărie
Atunci când Copilul interior are nevoie de ajutor…

Adevărul este că viața nu este un ideal. Familiile în care ne-am născut nu au fost cel mai bun mediu pentru noi. Este important să ne amintim și că părinții noștri au făcut ce au putut ei mai bine. Identificând toate aceste neajunsuri pe care le-am avut sunt un mod de a ne pune în contact cu propria rană și a începe să o îngrijim corespunzător. Învinuirea și frustarea nu vor face decât să adâncească această rană.

Ia de mână copilul care trăiește în sufeltul tău. Pentru acest copil, nimic nu este imposibil. – Paulo Coelho

Câte dintre aceste afirmații ți se potrivesc?

1.    Ți s-a spus că nu este OK să ai propriile opinii.
2.    Erai pedepsit/a atunci când te comportai diferit.
3.    Erai descurajat/a de la joacă sau alte activități distractive.
4.    Nu ți se permitea să fii spontan/a.
5.    Nu puteai să îți exprimi emoții puternice ca furia sau bucuria.
6.    Erai făcut/a de rușine de către membrii familiei.
7.    Erai criticat/a și abuzat/a verbal în mod regulat.
8.    Ți se aplicau pedepse fizice.
9.    Te făceau să simți responsabilitate pentru nivelul de fericire al părinților tăi.
10.    Nu primeai dovezi fizice de afecțiune: îmbrățișări, sărutări și alinturi.
11.    Îți era frică de părinții tăi.
12.    Ai fost anadonat/a de unul sau de ambii părinți. Sau au fost momente când te-ai simțit abandonat/a.
13.    Părinții tăi aveau probleme de ordin material.
14.    În casa în care ai crescut erau episoade de violență domestică.

Nu este o listă exhaustivă și probabil multe aspecte mai pot fi adăugate aici și dacă simțiți nevoia, vă rugăm să le adăugați prin intermediul unor comentarii la caest articol.  Mai departe, fii atent/a la aceste semne ca să îți dai seama de nivelul de suferință la care a fost supus sufletul tău în această lume.

Cu cât mai multe afirmații dintre cele enumerate mai jos ți se potrivesc, cu atât mai mult ai nevoie să îți vindeci „Copilul Rănit”. Ia în considerare ajutorul unei profesionist. Terapeuții specializați în teoria atașamentuluiva pot fi de un real folos.
Motivul pentru care lucrul cu copilul rănit din interiorul nostru este atât de important este acela că foarte multe dintre comportamentele noastre, mecanismele de reacție și de apărare, aversiunile noastre, nevrozele noastrea, au legătură cu ceea ce ne-a rănit în copilărie.

Copilul tău interior suferă, dacă și tu răspunsi afirmativ la măcar una dintre aceste afirmații:

15.    În adâncul meu simt că este ceva în neregulă cu mine.
16.    Am anxietate de câte ori mă gândesc că ar trebui să încerc ceva nou.
17.    Sunt un om care le face mereu pe plac celorlalți și am tendința de a nu-mi afirma identitatea.

18.    Sunt un rebel. Cel mai bine mă simt când am un conflict cu ceilalți.
19.    Am tendința de a aduna lucruri care nu îmi plac în mine, nu le exprim și am o problemă să merg mai departe.
20.    Simt o vină atunci când iau atitudine pentru mine.
21.    Mă simt neadecvat/a.
22.    Tot ce mă interesează în viață este succesul personal.
23.    Mă consider un/o păcătoas/a și îmi e frică să nu ajung în Iad.
24.    Sunt o persoană rigidă și perfecționistă.
25.    Am o problemă în a începe și a finaliza lucruri.
26.    Mi-e rușine și îmi e frică să îmi exprim în fața celorlalți emoții puternice ca furia și tristețea.
27.    Mă înfurii rar, dar atunci când o fac, sunt de temut.
28.    Accept să fac sex chiar dacă nu vreau acest lucru.
29.    Îmi petrec foarte mult timp uitându-mă la pornografie.

Foto homepage: Shutterstock/ Sasa Prudkov

Citește mai departe >>>>


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri