Nu avem nevoie de nimic pana la urma, caci totul suntem noi - doar ca lectille, pe toate le invatam cu ceilalti, alaturi de ei. Asa ca nu vreau sa ma supun regulilor societatii. Regula e o limitare. Limitare e un vis spulberat, Iar visul spulberat ne frustreaza, ne ingusteaza.
Refuz. Nu din prostie, ci dorinta de a ma manifesta asa cum sunt, netrunchiata: de reguli, de impuneri, de DOAR ASTA E CALEA si in rest e gresit. Nu. Pur si simplu ma opun.
Povesti personale. Dare lasate in urma… credem ca suntem unde pe ape, doar ca nu e asta. Suntem ceea ce suntem acum. Trecutul ne-a creat. Viitorul se construieste mereu si are o infinitate de posibilitati de a fi realizat. Binele si raul se pot schimba imediat unul in celalalt.
Imi dau voie sa gresesc, foarte mult in ultimul timp. Sa acopar cu mult noroi lumina copilului interior pentru a trece un test. Testul meu cu mine si capcacitatea ascunsa din inima mea.
Am inceput sa imi sfarm povestea personala. Ce se intrezareste a fi dincolo de ea!?...
* Un articol trimis de Alexandra Serban
Foto homepage: Vista Photo /Shutterstock
Caius Covrig își donează ziua și face apel la umanitate! Hai să facem echipă și să-l ajutăm pe Alin !
Ce își doresc gravidele din România pentru copiii lor. Psiholog: Resimt o responsabilitate imensă de a-și ști copilul în siguranță pe viitor
Irina, eleva de 10 ce vine zilnic la școală de la 15 kilometri distanță, își dorește ca într-o zi să fie studentă la Teatru
Inima Copiilor strânge 10.000 de promisiuni pentru extinderea secției de Cardiochirurgie de la Marie Curie