Nu avem nevoie de nimic pana la urma, caci totul suntem noi - doar ca lectille, pe toate le invatam cu ceilalti, alaturi de ei. Asa ca nu vreau sa ma supun regulilor societatii. Regula e o limitare. Limitare e un vis spulberat, Iar visul spulberat ne frustreaza, ne ingusteaza.
Refuz. Nu din prostie, ci dorinta de a ma manifesta asa cum sunt, netrunchiata: de reguli, de impuneri, de DOAR ASTA E CALEA si in rest e gresit. Nu. Pur si simplu ma opun.
Povesti personale. Dare lasate in urma… credem ca suntem unde pe ape, doar ca nu e asta. Suntem ceea ce suntem acum. Trecutul ne-a creat. Viitorul se construieste mereu si are o infinitate de posibilitati de a fi realizat. Binele si raul se pot schimba imediat unul in celalalt.
Imi dau voie sa gresesc, foarte mult in ultimul timp. Sa acopar cu mult noroi lumina copilului interior pentru a trece un test. Testul meu cu mine si capcacitatea ascunsa din inima mea.
Am inceput sa imi sfarm povestea personala. Ce se intrezareste a fi dincolo de ea!?...
* Un articol trimis de Alexandra Serban
Foto homepage: Vista Photo /Shutterstock
Ministerul Educației cercetează sursele birocrației din școli, pentru a ușura munca profesorilor
Ministerul Muncii clarifică drepturile financiare majorate pentru elevii cu CES și handicap
Comisia Europeană cere statelor membre planuri clare de reformă în educație
Olimpiadele naționale vor fi găzduite de universități începând din 2027