Eu nu pot trai fara sa ma copilaresc, fara sa ma fac ca nu exista probleme, fara sa nu rad, sa nu ma prostesc, fara sa nu visez cu ochii atarnati de norii tiviti de razele de soare; fara un entuziasm uneori prostesc de copilaresc la orice, eu ... altfel nu pot trai- simt ca imbatranesc.

Nu avem nevoie de nimic pana la urma, caci totul suntem noi - doar ca lectille, pe toate le invatam cu ceilalti, alaturi de ei. Asa ca nu vreau sa ma supun regulilor societatii. Regula e o limitare. Limitare e un vis spulberat, Iar visul spulberat ne frustreaza, ne ingusteaza.

Refuz. Nu din prostie, ci dorinta de a ma manifesta asa cum sunt, netrunchiata: de reguli, de impuneri, de DOAR ASTA E CALEA si in rest e gresit. Nu. Pur si simplu ma opun.

Povesti personale. Dare lasate in urma… credem ca suntem unde pe ape, doar ca nu e asta. Suntem ceea ce suntem acum. Trecutul ne-a creat. Viitorul se construieste mereu si are o infinitate de posibilitati de a fi realizat. Binele si raul se pot schimba imediat unul in celalalt.

Imi dau voie sa gresesc, foarte mult in ultimul timp. Sa acopar cu mult noroi lumina copilului interior pentru a trece un test. Testul meu cu mine si capcacitatea ascunsa din inima mea.

Tarot Online: Previziuni și etalări zilnice. MiniGhid astrologic: 5+5 Calități și Defecte ale zodiei TAUR Cazurile de depresie cresc dramatic la copiii cu vârsta între 11 și 14 ani și la adolescenți (Anchetă)

Am inceput sa imi sfarm povestea personala. Ce se intrezareste a fi dincolo de ea!?...

* Un articol trimis de Alexandra Serban

Foto homepage: Vista Photo /Shutterstock


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri