Povestea lui Jean-Dominique Bauby seamana cu cea a vietii unui artist prins in ghearele unei lupte intre el insusi si cei din jur. Boala, ca si suferinta psihica sau geniul, reprezinta o sursa de excludere si neintelegere. Pentru a scapa de soarta sa, de constrangerile exterioare si cruzimea umana, fiecare nu poate conta decat pe sine insusi. Pe inteligenta, creativitate si eroism. Prin scrisul sau, Jean-Dominique Bauby si-a prelungit viata in afara lui, in afara corpului sau. Puterea visarii si a gandirii ii permite sa treaca dincolo de orice granita. A obtinut de la sotia sa promisiunea ca va adapta cartea pentru film, ca o incununare a transcendentei sale. Dar calitatea unica si autenticitatea volumului “Scafandrul si fluturele” exclude ideea unei adaptari clasice, “in linie dreapta”. Pentru a aduce un roman atat de miscator pe ecran este nevoie de un puternic simt estetic si de o alta perspectiva asupra constructiei formale a filmului, in incercarea de a-l reinventa si readapta la necesitatile acestei povesti, in care personajul principal nu vorbeste niciodata. Cand Kathleen Kennedy, asociata cu Dreamworks, a cumparat drepturile pentru acest roman, s-a concentrat exact asupra acestei probleme. L-a rugat pe Ronald Harwood (scenaristul celor mai recente filme ale lui Roman Polanski, The Pianist si Oliver Twist) sa scrie scenariul filmului. Pastrand structura de baza a romanului, Harwood a reusit sa schimbe ritmul povestii, penduland intre progres si nemiscare. Kennedy s-a gandit apoi sa ii ceara lui Julian Schnabel sa faca filmul – numai el ar fi putut filma calatoria interioara a lui Jean-Dominique Bauby. Intamplarea facuse ca si Schnabel sa fi descoperit cartea intr-o maniera foarte personala, prin intermediul unui prieten care incetase din viata. Schnabel este foarte interesat de tehnica narativa a filmului in afara ecranului – publicul este unicul confident al personajului principal. Dintre celelalte personaje ale filmului, nimeni nu stie ce se intampla in mintea lui – singurii care stiu sunt cititorii romanului sau spectatorii filmului. Initial, proiectul a fost abordat de Universal, apoi a ajuns la Pathe, care l-a produs impreuna cu John Kilik, cel care a produs toate filmele lui Julian Schnabel. Schnabel a decis sa filmeze filmul in limba franceza – dupa parerea lui, era singurul mod posibil. A ales actori francezi – incepand cu Mathieu Amalric, pe care il remarcase in 1999 la Festivalul de Film de la San Sebastian, in filmul “Fin aout, debout septembre”. Cand a lucrat cu el in productia lui Steven Spielberg, Munich, Kathleen Kennedy s-a gandit imediat ca ar fi bun pentru acest rol. Julian Schnabel ii povestise deja despre el.
Scafandrul si fluturele
Povestea lui Jean-Dominique Bauby seamana cu cea a vietii unui artist prins in ghearele unei lupte intre el insusi si cei din jur. Boala, ca si suferinta psihica sau geniul, reprezinta o sursa de excludere si neintelegere. Pentru a scapa de soarta sa, de constrangerile exterioare si cruzimea umana, fiecare nu poate conta decat pe sine insusi. Pe inteligenta, creativitate si eroism. Prin scrisul sau, Jean-Dominique Bauby si-a prelungit viata in afara lui, in afara corpului sau. Puterea visarii si a gandirii ii permite sa treaca dincolo de orice granita. A obtinut de la sotia sa promisiunea ca va adapta cartea pentru film, ca o incununare a transcendentei sale. Dar calitatea unica si autenticitatea volumului “Scafandrul si fluturele” exclude ideea unei adaptari clasice, “in linie dreapta”. Pentru a aduce un roman atat de miscator pe ecran este nevoie de un puternic simt estetic si de o alta perspectiva asupra constructiei formale a filmului, in incercarea de a-l reinventa si readapta la necesitatile acestei povesti, in care personajul principal nu vorbeste niciodata. Cand Kathleen Kennedy, asociata cu Dreamworks, a cumparat drepturile pentru acest roman, s-a concentrat exact asupra acestei probleme. L-a rugat pe Ronald Harwood (scenaristul celor mai recente filme ale lui Roman Polanski, The Pianist si Oliver Twist) sa scrie scenariul filmului. Pastrand structura de baza a romanului, Harwood a reusit sa schimbe ritmul povestii, penduland intre progres si nemiscare. Kennedy s-a gandit apoi sa ii ceara lui Julian Schnabel sa faca filmul – numai el ar fi putut filma calatoria interioara a lui Jean-Dominique Bauby. Intamplarea facuse ca si Schnabel sa fi descoperit cartea intr-o maniera foarte personala, prin intermediul unui prieten care incetase din viata. Schnabel este foarte interesat de tehnica narativa a filmului in afara ecranului – publicul este unicul confident al personajului principal. Dintre celelalte personaje ale filmului, nimeni nu stie ce se intampla in mintea lui – singurii care stiu sunt cititorii romanului sau spectatorii filmului. Initial, proiectul a fost abordat de Universal, apoi a ajuns la Pathe, care l-a produs impreuna cu John Kilik, cel care a produs toate filmele lui Julian Schnabel. Schnabel a decis sa filmeze filmul in limba franceza – dupa parerea lui, era singurul mod posibil. A ales actori francezi – incepand cu Mathieu Amalric, pe care il remarcase in 1999 la Festivalul de Film de la San Sebastian, in filmul “Fin aout, debout septembre”. Cand a lucrat cu el in productia lui Steven Spielberg, Munich, Kathleen Kennedy s-a gandit imediat ca ar fi bun pentru acest rol. Julian Schnabel ii povestise deja despre el.
- ALTE ARTICOLE DESPRE:
- eveniment
- evenimente
- filme
- Julian Schnabel
Caius Covrig își donează ziua și face apel la umanitate! Hai să facem echipă și să-l ajutăm pe Alin !
Ce își doresc gravidele din România pentru copiii lor. Psiholog: Resimt o responsabilitate imensă de a-și ști copilul în siguranță pe viitor
Irina, eleva de 10 ce vine zilnic la școală de la 15 kilometri distanță, își dorește ca într-o zi să fie studentă la Teatru
Inima Copiilor strânge 10.000 de promisiuni pentru extinderea secției de Cardiochirurgie de la Marie Curie