Scafandrul si fluturele

Si restul distributiei a fost ales cu mare precizie. Fiecare rol, fara exceptie, este interpretat de un actor cunoscut – Emmanuelle Seigner, Marie-Josee Croze, Anne Consigny, Patrick Chesnais, Niels Arestrup, Olatz Lopez Garmendia, Jean-Pierre Cassel, Marina Hands, Emma de Caunes, Isaach de Bankole si Max Von Sydow sunt interpretii principali. Director de imagine este Janusz Kaminski, care a lucrat la multe filme ale lui Steven Spielberg.

Julian Schnabel a decis sa faca acest film nu numai pentru ca subiectul sau se potriveste cu restul palmaresului sau cinematografic, ci si pentru ca a rezonat cu el intr-un registru personal. El a fost in mod deosebit miscat de relatia dintre Jean-Dominique Bauby si tatal sau, iar scenele dintre aceste doua personaje sunt miscatoare. Forma a reprezentat si ea o provocare esentiala pentru acest proiect. Prima jumatate a filmului este realizata din punctul de vedere al lui Jean-Dominique Bauby. Imaginea este uneori neclara, alteori stralucitoare si plina de culoare, alteori orbitoare si descentrata. Julian Schnabel filmeaza asa cum picteaza, apropiindu-se mult – de piele, ca si de filmul in sine. Nota de erotism a unor imagini cu guri, coapse sau gaturi este ca un detaliu dintr-un tablou. Decorurile, stranii si luxoase, au un aer magic. Jean-Dominique Bauby a numit “Cinecitta” un anumit loc din spitalul Berk Maritime. Aprecia farmecul poetic, neconventional al acelui loc, “geografia imaginara” a unui studio de film. Adoptand o pozitie clara, monologul interior al lui Jean-Dominique este reconstituit printr-o naratiune “exterioara”, inregistrata pe masura ce se realizau filmarile. Ca spectatori, traim experienta alaturi de el, in acelasi loc, in acelasi timp. Muzica urmareste firul narativ, pe masura ce urmarim cum alterneaza momente de ratacire si de renastere. Julian Schnabel considera ca viata lui Jean-Dominique Bauby a inceput dupa accident, cand a devenit constient de ceea ce este cu adevarat. A renascut in chip de fluture.

---

---