mamica dupa nastere

Nu stiu daca toate femeile reactioneaza ca mine dupa nasterea primului bebelus.Sunt foarte fericiota ca este sanatos si ca l-am adus pe lume cu bine , dar acum nu stiu ce se intampla cu mine.PLang aproape din orice, sunt tot timpul obosita, mi se pare ca nu mai fac fata treburilor, ca nu mai sunt frumoasa, si altele.E normal? A mai trecut cineva prin asa ceva?
mihaela_dardac
Postat pe 9 Septembrie 2008 18:33
cred ca e ceva normal...asa eram si eu ...irascibila si vesnic obosita...de multe ori imi venea sa plang....dar a trecut acum m-am obisnuit e o rutina oboseala zilnica cu copilul....pupici mami si crestere mare la bebe!
violeta09_kidz
Postat pe 9 Septembrie 2008 19:06
eu dimpotriva, la ibceput eram asa de fericita, dar pe percurs m-a ajuns oboseala si cum tot auzeam de la ai mei si de la socri tot felul de rahaturi, am inceput sa ma deprim sdi sa ma demoralizez. e ceva normal, cred ca fiecare femeie ajunge la un moment dat sa treaca prin asta, dar trece totul, ai sa vezi:)
ruschita
Postat pe 10 Septembrie 2008 09:02
si eu am avut aceste stari cand am nascut prima data. sunt depresii post-natale si daca se prelungesc, este bine sa stai de vorba cu un psiholog. sotul tau trebuie sa aiba multa rabdare cu tine si sa te incurajeze.
felideni
Postat pe 10 Septembrie 2008 13:56
treburile ar trebui sa le lasi in grija altora, a sotului, iar daca el nu se descurca ar trebui sa chemi o bunica sau sa cumparati mancarea. eu in primele luni nu aveam timp nici sa mananc, imi dadea sotul un sandwich cand il alaptam pe bebe. am avut si un copil care statea cate o ora la san, de-abea reuseam sa calc lucrurile lui bebe. si eu plangeam, e o trasnformare majora postura de mamica, pe parcurs mi-am revenit
a1_23
Postat pe 10 Septembrie 2008 14:43
As vrea sa chem pe cineva sa ma ajute, dar din pacate parintii nostri locuiesc in alte orase, asa ca vrem nu vrem sunt doar eu cu sotul meu.Parca am inceput sa ma mai obisnuiec dar e oboseala atat de mare.... Cam cand incepi sa te obisnuiesti? La voi cat a durat peruoada asta mai obositoare. Ieri a fost ingrozitor, copilul a plans toata ziua , atat de tare,. nus tiam ce sa mai fac.Plangem si eu si el.Sotil a inceput serviciul, nici el nu era sa il mai linisteasca.Azi vad ca sta mai linistit si parca am mai prins ceva puteri.
mihaela_dardac
Postat pe 12 Septembrie 2008 12:44
cel mai bine pentru tine si bebe ar fi sa gasesti o tanti care sa-ti faca curat. daca tu esti obosita si stresata, ii transmiti si lui bebe starea ta si de aceea plange asa mult. incearca sa te odihnesti mai mult... ai sa vezi ca va veti simti mai bine amandoi.
felideni
Postat pe 12 Septembrie 2008 13:51
Nu curatenia este marea problema, ca nici nu prea apuca sa se faca murdar.Problema era cu bebelusul; ca era tare nelinistit, acum vad ca s-a mai linistit de vreo 2 zile, si parca am mai prins si eu forte noi si energie.Daca nu i se schimba starea si ramane asa ar fi foerte bine, dar, sa vedem.
mihaela_dardac
Postat pe 14 Septembrie 2008 12:42
Buna mamici.Cu mine a stat sotul meu dupa ce am nascut 2 saptamani acasa .S-a ocupat de tot ce tine de casa si de mine ,eu aveam grija de bebe dar uneori ma mai ajuta si el cand vedea ca sunt obosita.Ne-am descurcat foarte bine,nu am facut depresie,iar baietelul nostru are acum 4 luni ,nu a avut nici o problema de sanatate si nu am avut nevoie sa ne ajute mama sau soacra in cresterea lui .Cred ca este foarte important sa fii linistita in perioada de inceput si sa nu te cicale nimeni cu parerile lor despre cum ar trebui sa-l cresti pe cel mic.Le spui politicos ca daca vei avea nevoie de ajutor le vei spune.Va pup dulce si aveti grija de bebeii vostri.
otilia_danciu2006
Postat pe 16 Septembrie 2008 13:17
Salut!
Si eu am trecut prin stari din acestea. Cred ca e normal, schimbarea este f mare, oboseala multa, stres si daca nici nu ai parinti care sa te ajute atunci asa se intampla pt o scurta perioada. Ai sa vezi ca o sa depasesti momentul, pt ca bebele creste in fiecare zi si deja pe la 3 luni o sa fie mult mai bine.Mai scapa si el de colici, te obisnuiesti si tu cu el, nu o sa mai planga asa mult.
Pe mine una daca ma atingeai si cu un deget imi venea sa plang. Si eu la inceput am stat singura cu Andrei. Sotul vine tarziu acasa sau e in delegatie.
Incearca sa te odihnesti si tu cu bebele si incet incet ai sa fii si tu mai optimista si ii dai din starea ta si lui. Numai bine!
sabina82002
Postat pe 16 Septembrie 2008 17:22
sotul a ainceput deja sa se lege de mine ca plang mult, vine seara de l;a servici si mereu imin zice ca nu stie pe cine sa linisteasca mai intai pe mine sau pe bebelus.As vrea mult sa nu mai plang si fac mereu eforturi sa ma abtin dar pana la urma tot rabufnesc.Cateodata cred ca sunt absurda si dupa ce imi trece plansul ma si enervez pe mine ca plang asa din orice in loc sa mi pastrez energiile pt bebe
mihaela_dardac
Postat pe 18 Septembrie 2008 11:02
salut!
te inteleg perfect. Trebuie sa incerci pe cat de mult poti sa dormi si tu atat timp cat doarme bebele. Asta una, iar a doua chestie , cand vine sotul de la servici, macar 15 min lasa-l si pe el sa aiba grija de bebe( fa-ti o baie si stai macar 15 min mai relaxata).Uneori preferam sa ma duc sa duc gunoiul numai sa ies un pic la aer. Eu una asa mai faceam. Simteam ca imi bubuie capul uneori de atata plans de la copil si de la mine, dar dupa 3 luni au trecut toate incet incet. Incearca si vrb. cu medicul de fam. sa iti dea si tie niste vitamine, ca daca alaptezi, cel mic iti ia tot suflul.
sabina82002
Postat pe 18 Septembrie 2008 11:38
iau si acum elevit si sper sa aiba vreun efect.Si eu trag cateodata de timp atunci cand fac vreo treba numai , numai sa stea sotul mai mult cu el, cu toate ca m-a cam prins ca incerc sa scap de rasponsabilitati . Somnul in timpul zilei intr-adevar are efect dar nu pot mereu sa si dorm, de multe ori ma asez in pat si mai mult ma nervez can vad ca nu pot nici macar sa atipesc.
mihaela_dardac
Postat pe 18 Septembrie 2008 16:59
buna!
Parerea mea este ca nu incerci sa scapi de responsabilitati daca il lasi si pe el cu bebele. El dc nu ar sta? La noi cand se mai intampla sa vina el mai deveme acasa , adica 4, 5 dupamiaza, eu ma duceam ba sa iau eu paine, ba prin supermarket o fugutza, sau pur si simlu duceam galeata de gunoi
E o stare normala sa vrei sa mai faci si altceva. Acum la inceput e greu si pentru el, dar el mai evadeaza prin faptul ca se duce la servici.
Eu ma mai simteam ok cand mai ieseam afara cu bebele in carut, uneori dormea si ne plimbam cam jumatate de ora.
sabina82002
Postat pe 20 Septembrie 2008 15:59
Si eu plangeam destul de mult la inceput mai ales pentru faptul ca mi se parea ca sunt oribila...aveam burta si eram inca f grasa...daca inainte de nastere faptul ca ma ingrasasem destul de tare nu ma deranja f mult, dupa ce am nascut nu ma mai suportam...si toate aceste erau amplificate de faptul ca eram f obosita si stresata de noua mare responsabilitate.Incetul cu incetul insa, mi-am revenit si cu kg si cu oboseala (adevarul e ca am avut si am un copil f cuminte si care doarme de cand avea o luna toata noaptea si asta m-a ajutat...si dupa parerea mea m-a ajutat sa-mi revin din asa numita depresie post-partum si faptul ca nu stau nici cu parintii nici cu socrii...) Stiu ca e greu, Mihaela, dar crede-ma ca totul va fi mult mai bine in curand...te vei invata si cu bebe iar daca cumva ai cateva kg in plus cu un pic de vointa le vei da jos.
eiulicuta
Postat pe 22 Septembrie 2008 00:23
Mai mai obisnuit deja, acum nu mi se mai pare atat de greu, chiar a inceput sa-mi placa.Inainte eram speriata cand ramaneam sg acasa cu copilul dar acum nu ai sunt, ne descurcam de minune amandoi cand sotul meu este plecat la servici.Cu kg, am pus ceva, nu prea mult, am cu 5 kg mai mult decat aveam inainte de a ramane gravida.Vointa am sa le dau jos, dar cu am timp .Si alaptez si nu stiu cum as putea scapa de ele mai repede.Nu arat asa ingrozitor, zic eu, dar...deocamdata am rabdare, mai alesca vine iarna si nu o sa se vada asa tare prin haina!
mihaela_dardac
Postat pe 22 Septembrie 2008 18:48
mihaela, cat timp alaptezi sa nu ti dieta! o sa vezi ca pe parcurs vei scapa de kg, chiar daca alaptezi...alaptatul ajuta la pierderea kilogramelor. pupici!
felideni
Postat pe 23 Septembrie 2008 00:02
Nici nu mi-a trecut prin cap sa tin o dieta, mai important e laptele acum, si oricum , nu stiu de ce , dar mi-e foame mai tot timpul!
mihaela_dardac
Postat pe 23 Septembrie 2008 18:48
mihaela, cat timp am alaptat si mie imi era foame, cu toate ca nu m-am ingrasat deloc (pe perioada alaptarii, am scazut in greutate), dar de cand nu mai alaptez, nu mai fac fata situatiei...am pofta mai mare de mancare si am inceput sa iau in greutate
felideni
Postat pe 25 Septembrie 2008 07:44
Mihaela, sa stii ca starile acestea toate mamele le au, dar fiecare le traieste cu mai mare sau mai mica intensitate, tu, probabil ca le traiesti cu mai mare intensitate si datorita faptului ca esti doar tu cu bebe-ul, daca ai avea pe cineva, o prietena sau pe cineva cu care ai putea sa lasi bebe-ul pt. o perioada ca sa mai iesi si tu un pic, ar fi minunat. Incearca sa te duci la un salon de cosmetica de ex., ai sa vezi ca te vei relaxa mai mult. Incearca sa fii mai pasiva un pic la toate comentariile celorlalti referitoare la cum sa iti cresti bebe-ul, nu le lua pe toate de bune, tu singura vei sti sa iti cresti copilul, asculta-ti instinctele. Cu timpul te vei obisnui si nu vei mai fi atat de stresata. Adu-ti aminte orice stare a ta o transmiti si bebe-ului tau. Si incearca sa te odihnesti cat de mult poti. Pupici si crestere curata la bebe.
adinuta_p
Postat pe 25 Septembrie 2008 12:31
cu sfaturile asa este, o simt pe pielea mea.Mai ales parintii imi dau toto felul de sfaturi care de multe ori nu sunt pe placul meu, iar ei se supara ca nu ii ascult.
mihaela_dardac
Postat pe 25 Septembrie 2008 15:59
Buna,sunt laura am 30 de ani si am 2 baietei de 5 ani si micutu de 2 ani,sunt fericita ca am 2 copii sanatosi dar este foarte greu sa nu ai nici un ajutor din partea nimanui,ori unde merg la cumparaturi la platit facturi peste tot trebuie sa ii iau cu mine daca nu este la gradinita cel mare este greu ,mai am si eu mici probleme de sanatate dar nu mai am timp sa merg la doctor tot timpul imi este ocupat cu copii desi stiu ca gresesc ca nu merg la doctor dar ce sa fac sa merg cu ei dupa mine?nu stau 1 minut locului au multa energie,si asa atunci mai bine ma las pe mine deoparte si vad de ei,mai am probleme si cu sotu,eu trebuie sa vad singura si de casa si de copii sa fac si mincare sa fac si curatenie si sa ies zilnic cu iei afara ca alfel nu isi consuma energia in casa,dorm de la 23,24 noaptea si ma trezesc la 06,07 dimineata si de atunci mereu lucrez in casa,simt ca ma lasa puterile sunt obosita dar cind imi vad copii trezinduse imi iau energia de la ei si merg mai departe.asta este o parte din veata mea cu bune si mai multe rele va multumesc ca mi-ati acordat 5 minute din timpul vostru pretios si ati citit mesajul meu va doresc multa sanatate intregi famili
batolaura
Postat pe 26 Septembrie 2008 10:27
Esti o femeie foarte puternica, daca reusesti sa faci toate aceste lucruri cu succes.Trebuie sa fie foarte greu, mai ales cand ai 2 copoii energici.Succes mai departe!
mihaela_dardac
Postat pe 26 Septembrie 2008 15:24
multumesc,si voua va doresc multa sanatate intregi famili si mult succes si tie sa ai putere sa iti cresti copilul si sa mai aveti inca unul pe linga celalalt poate daca vei avea timp si doresti sa vorbim pe mess id meu este batolaura de astept cu mare placere sa vorbim,pa si o zi placuta in continuare
batolaura
Postat pe 29 Septembrie 2008 08:50
esti fff puternik mult noroc si cu rabdare si comunicare se rezolva si cu sotu poate intelege k trebuie sa seimplice mai mult sper k totul va fi bn!
onutza_kidz
Postat pe 29 Octombrie 2008 11:46
Buna
Am citit mesajele voastre si am mai prins si eu un pic de putere; asta e soarta noastra a mamicilor si in general a femeilor; si eu ma razbun pe sotul meu spunandu-i ca el se relaxeaza la servici in timp ce eu stau acasa si vad de toate; de mine ce ziceti, cu 4 barbati in casa, pe categorii de varsta?
Pentru fiecare trebuie sa ai rabdare , sa ii asculti problemele, cel mare la liceu-probleme de adolescent de acum. cel mic in clasa a treia-teme, curiozitati, mai ales ca vb f. mult si e f. curios, cel mic-plimbat, culcat, spalat, probleme de copil mic, sotul-sa fiu mereu fresh, ingrijita, (sa nu cumva sa nu-i mai plac, nu?) cu casa curata, calcata,spalata si cu mancare mereu buna si ............ei, cum vi se pare?
Nu am nici un ajutor, incerc s ama descurc singura si sa fac fata problemelor; depresile dupa nastere sunt normale, cred ca nimeni nu a scapat de ele mai ales dupa primul copil, dar in timp trec, al un moment dat nu mai ai timp nici de depresii ca te ia valul si te tot duce..........
Nelafilip
Postat pe 21 Noiembrie 2008 15:39
Am trecut si eu prin perioada de plans, imediat dupa ce am venit din maternitate.Ma simteam foarte obosita si ma enervam teribil cand trebuia sa ma trezesc de 2-3 ori pe noapte.Am avut insa noroc ca fetita mea doarme toata noaptea de pe la 2 luni, mai doarme bine(4-5 ore in timpul zilei) si pot sa-mi vad de treaba.Din pacate n-am avut noroc ca si voi cu sotul, el se simte foarte obosit cand vine de la serviciu si daca eu ma plang de ceva imi spune sa-l las sa se linisteasca
cardia6
Postat pe 12 Februarie 2009 13:12
Nelafilip felicitari pentru cei 3 copii si pentru cele 3 nurori ce vor urma oricum esti o curajoasa
SEBY1YEAR
Postat pe 6 Martie 2009 12:59
aaa...si chiar daca ajutor nu primim din alta parte tati ne ajuta cat de mult poate si cat de obosit ar fi si cat de tarziu vine seara tot isi face timp pentru sebi azi noapte de exemplu sebi s-a trezit sa planga de dintisori asa ca tati s-a trezit si el si a venit sa-l tina in brate si sa-l iubeasca si el chiar daca eu eram acolo si-l tineam in brate si spre surprinderea mea sebi a uitat de durere si nu mai putea de ras cand l-a vazut asa ciufulit si somnoros
SEBY1YEAR
Postat pe 6 Martie 2009 13:03
Si eu am plans muuult in primele luni ale copilului meu.Problema a venit de la mama,care stand cu noi,tinea mortis sa se bage peste tot si sa treaca peste noi.Ajunsesem sa cred ca nu sunt o mama buna,ca nu pot sa-mi linistesc copilul singura,fiindca ea venea mereu si mi-l insfaca din brate atunci cand plangea.Pe tati l-a indepartat si i-a creat un sentiment de inutilitate,ca ajunsese sa stea deoparte si sa priveasca ca sa nu faca ceva gresit.Asta a durat cam 2-3 luni,pana am luat situatia in maini,m-am luptat pentru dreptul de a decide cum sa-mi cresc copilul cu propria mama.Sincer si acum ma lupt cu ea in fiecare zi.Si ce mult mi-as dori sa putem locui singuri,noi trei!
Cand mi-am revenit,am invatat sa nu ma mai panichez cand plange bebe,fiindca voi putea sa-l linistesc cu siguranta.In primul rand,am iesit afara des(era cald,tu mai ai de asteptat un pic pentru plimbari lungi),uneori faceam kilometri(slabeam,imi fortificam organismul)cu bebe in carucior,alteori ma asezam pe o banca in parc si citeam o revista cat timp bebe dormea la aer,rontaiam un fruct,ascultam muzica la casti.In casa ,cand dormea bebe,incercam sa dorm si eu sau macar sa stau in pat,sa vad un film vesel.Restul treburilor (curatenie,mancare,cumparaturi,etc)le faceam cu randul cu sotul meu,care cred ca merita toate laudele fiindca s-a implicat in toate ,de la pampers,la facut biberoane si hranit noaptea,pana la scos afara ,in timp ce ma lasa sa ma odihnesc.Ce am invatat eu in acele 3 luni este ca plangeam fiindca imi era frica .Imi era frica de esec.Cu toate sfaturile "binevoitoare"din jurul meu,incepusem sa cred ca nu voi fi in stare sa imi cresc singura copilul niciodata.Pe langa mama,existau si altii dornici sa imi "laude" eforturile.De exemplu ,soacra mea care in prima luna,imi repeta zilnic la telefon ca ar trebui botezat mai repede copilul ca nu se stie daca se mai face si el om(s-a nascut cu o foarte mica prblema de sanatate care s-a rezolvat in timp)...apo ba ca e prea gras,ba ca e prea slab,ba ca suntem rai ca nu-i dam ce mancam noi,etc....
Hai ca am scris un roman despre experienta mea!Am vrut doar sa stii ca multe mamici trec prin ce ai trecut tu,dar trebuie sa realizezi ca esti mult mai puternica decat crezi,ca bebe al tau stie ca tu esti mami si are mare nevoie de tine.Iar tu poti sa fii alaturi de el,daca in primul rand crezi in tine si in al doilea rand iti oferi un ragaz si pentru micile tale nevoi.
lara_kidz
Postat pe 6 Martie 2009 23:51

Recomandari

SubiectMesajeUltimul Mesaj
Mamici din GALATI54De la: kidz006919 7 Aprilie 2010 10:32
despre nasteri si sarcini4De la: Aly_Fab 18 Februarie 2010 18:11
bebe nu mananca destul ca sa ia in greutate10De la: anaROBERT 19 Martie 2010 00:29
telefon mobil la 10 ani?66De la: garbo_379397 28 Iulie 2013 21:26
mamici din craiova7De la: iasomia 14 Iulie 2010 17:57
Setari Cookie-uri