Adoptia

eu nu cred ca ar trebui numiti asa . nu avem noi dreptul sa-i judecam si apoi nu uitati datorita acestor "monstri" noi traim cele mai frumoase momente ale vietii . Nu e nici vina lor ca nu au posibilitatea sa creasca un copil sau ca prejudecatile celor din jur sunt asa cum sunt. Eu sunt convinsa ca nici unei fiinte omenesti nu-i este usor sa faca acest pas si ca indiferent de cat timp va trece vor ramane cu o imensa trauma in suflet . Ei bine, da, monstrii pot fi numiti aceea care-si maltrateaza copii si abuzeaza fizic si psihic de ei dar acestia pot fi gasiti si printre unii dintre parintii adoptivi .
elena_picu2007
Postat pe 15 Octombrie 2008 16:09
Ai dreptete , Elena.Insa nu cred ca cineva a folosit acest termen gandindu-se la cei care nu pot sa-si creasca copiii, ci doar la aceia care ii trateaza mizerabil si aici putem include si parinti adoptivi, asa cum ai mentionat.Eu una nu judec, chiar ma rog mereu pentru cea care i-a dat viata fetitei mele sa fie sanatoasa, pentru ca s-a gandit sa-i asigure o familie , fiind de acord cu adoptia.Sigur ca asa vrea Domnul,ca cei care nu pot creste sa ne ajute pe noi , cei care ne dorim .Dumnezeu le aseaza pe toate cum trebuie.Eu am fost surprinsa doar de modul in care propunea adolescenta aceea sa-si dea copilul, nu de faptul ca nu putea sa-l creasca.N-am judecat-o , doar am sfatuit-o sa adopte calea legala, ca e cea mai sigura pentru ea si pentru copil.Atat am avut de spus.Va pup pe toate!
nikol_kidz
Postat pe 22 Octombrie 2008 08:57
azi m-a sunat asistenta de la centrul de adoptii si mi-a zis sa venim la sediu ca au gasit un copil(o fetita).asa ca maine dupa ora 14 mergem(impreuna cu sotul)la sediu sa vedem copilul.am f.mari emotii,d-na nu mi-a spus nimic de varsta,nici nu stiu cu ce sa ma prezint.imi fac tot felul de scenarii,dar cred ca cel mai bine e sa las timpul sa treaca,parca cat mai este pana maine...prin toate starile astea cred ca ati trecut si voi mamicilor
corneliabbc
Postat pe 27 Octombrie 2008 22:55
Draga corneliabbc,ma bucur foarte mult pentru tine si, asa cum ai spus, stiu prin ce treci.Ca sa-ti dau curaj am sa-ti spun ca, in momentul in care vei vedea fetita ,vei simti , cu certitudine, daca destinul a vrut ca voi sa fiti mama si fiica.Ceva din fiinta ta si a ei va realiza acea legatura divina.Eu nu pot uita nici acum ce m-a i mpresionat cel mai mult la prima intalnire cu fetita mea:privirea ei senina si sentimentul ca ne-am asteptat o viata mi s-a intiparit in suflet cand i-am privit ochisorii.Ma intrebam ca si tine cum voi intelege daca asa trebuie sa fie, dar toate au venit de la sine.Acum ii multumesc Domnului ca pot sa ma scald in acea privire in fiecare clipa si sa capat putere cand simt ca am nevoie.Iti doresc succes maine si asteptam vesti.Eu ma apucasem sa-ti raspund mult mai devreme, dar am avut probleme cu netul.Acum , pentru ca am insomnie , m-am gandit sa te sustin moral si sa te asigur ca atat eu , cat si celelalte mamici din comunitate, iti suntem alaturi si asteptam sa ne dai vesti bune.Doamne ajuta!
nikol_kidz
Postat pe 29 Octombrie 2008 04:27
ieri,eu si sotul meu am fost chemati la dpc si ni s-a prezentat o fetita(ni s-a povestit despre fetita).la inceput am fost dezamagita,nu de ceea ce povestea d-na de la dpc despre istoricul fetitei,ci pt ca noi am fost convinsi ca o s-o si vedem.am vazut-o ,dar,doar in poza.e o fetita superba,are 3 anisori.doamne,ce emotii,tremuram toata,dar din prima si doar de la o simpla poza:ba imi venea sa plang,ba vroiam sa strig de fericire.nu stim cat de actuala e poza,dar oricum am ramas super de incantati.maine(joi)la 10 va fi marea intalnire.o cheama Denisa-Maria si se afla in plasament,dar se asteapta sentinta definitiva.adevarul e ca nu m-am asteptat sa ni se prezinte o fetita(asa am solicitat)asa de repede-la sf.lui iulie am primit atestatul.asteptam ziua de maine cu nerabdare
corneliabbc
Postat pe 29 Octombrie 2008 06:26
sa va ajute Dumnezeu si sa nu va ganditi nicio clipa la mostenirea genetica a fetitei
niciun parinte cu mostenire genetica buna nu lasa copilul spre infiere dar cu ajutorul lui Dumnezeu si cu iubirea voastra aceasta copila va v-a umple sufletele de mici si mari bucurii
sa vazi ce senzatie placuta ai cand o auzi mami sau tati
sper sa va faca viata numai o fericire stiu ca e un copil foarte dorit si iubit si aceasta iubire o v-a face sa va raspunda la fel
sa azim numai de bine
elena_23_58
Postat pe 29 Octombrie 2008 10:53
Succes si azi!Se pare ca Cineva, acolo sus, va iubeste.Asteptam vesti.
nikol_kidz
Postat pe 30 Octombrie 2008 08:31
sunt mamica!sunt mamica!(ieri nu v-am putut raspunde pt ca amandoi eram sub euforia intalnirii)e o scumpete de fetita care ne-a acceptat din prima,ba mai mult,deja sotului meu Denisa-Maria ia spus:"taticul meu"ce pot sa va spun?sunt atatea de spus ci totusi nu-mi gasesc cuvintele.ieri am facut si primele cumparaturi,am luat hainute.de luni intru in concediu sa stau cu fetita.sotul meu e terminat de bucurie,o vrea mai repede acasa.inca nu ne-a dat-o ,am fost doar la directie si apoi am dus-o acasa,dar psihologii de acolo(asistentele sociale) au zis ca totul a decurs OK,au vazut reactia copilului fata de noi si ca ne-a acceptat.multumesc bunului D-zeu ca ne-a harazit cu un copil dupa 16 ani de casnicie.gata,am fugit la servici,sunt o fericita
corneliabbc
Postat pe 31 Octombrie 2008 06:58
felicitari MAMICO, ma bucur pentru voi si va doresc sa fiti fericiti si sa bucurati de toate clipele frumoase care o sa vina . daca ati simtit ca e copilul vostru e totul ok .cati ani are fetita? (poate ai scris dar nu mai am timp acum sa merg inapoi) . te rog sa revii cu noi amanunte .
elena_picu2007
Postat pe 31 Octombrie 2008 09:45
buna nikol, uite , doar acuma citind din urma postarile am vazut MINUNEA . Felicitari , ma bucur mult pentru tine . Ce poate fi mai frumos decat ceea ce ti se intampla tie acum . esti o fericita te rog sa ne tii la curent cu evolutia sarcinii si sper sa mai vorbim si dupa nastere .pa te pup ai grija de tine
elena_picu2007
Postat pe 31 Octombrie 2008 10:03
Felicitari,mamico!Sa ai parte de cat mai mult timp petrcut cu printesa ta si va urez atat tie, cat si sotului tau, sanatate si multa putere ca sa va cresteti ingerasul.Sa auzim numai de bine.
nikol_kidz
Postat pe 31 Octombrie 2008 19:40
Multumesc Elena, pentru vorbele frumoase!Deocamdata ma simt minunat, piticul nostru a inceput sa joace fotbal iar Maria este in culmea fericirii, abia asteapta sa vina pe lume "fratioara".Va pup pe toate!
nikol_kidz
Postat pe 31 Octombrie 2008 19:43
Eu nu stiu cum va simtiti ,cum este sa infiezi un copil, eu am 2 ingerasi ai mei. M-am gandit mereu ca as vrea sa infiez un copil pt al ajuta si ptr a-i oferi dragoste, dar nu stiu daca vom face acest pas. Felicitari pt ingeras, felicitari pt curaj, felicitari pt reusita . Sa va dea Dumnezeu sanatate si putere sa va cresteti ingerasul, fericire , intelepciune ca avem mare nevoie si tot ce este frumos in lumea asta. Succes.

Postat pe 2 Noiembrie 2008 08:24
Inca ceva sa nu va ganditi niciodata la cum au fost parintii, e greu sa nu o faci dar astea sunt ganduri distrugatoare. Succes

Postat pe 2 Noiembrie 2008 08:26
Damian Georgiana eu sunt o mamica care a nascut primul copil la 20 ani jumatate, prea tanara dupa parerea multora ,nu au acceptat in prima faza chiar m-au sfatuit sa fac intrerupere de sarcina, nu am facut-o am nascut m-am maritat ,am divortat DAR am o fetita de toata frumusetea care acum are 11 ani si este ingerasul meu. A fost foarte greu dar ni mi-a parut greu nici o clipa ca am nascut-o si am crescut-o o vreme singura. Sfatul meu este sa te gandesti foarte bine sa nu faci ceva sa-ti para rau toata viata, mai ales ca trebuie sa ne gandim inainte. Te rog din suflet ,nu te cunosc dar as vrea , te rog frumos sa te gandesti bine ca ingerasul acela de copil nu are nici o vina si daca esti insarcinata inseamna ca acel ingeras vrea sa traiasca si sa-si cunoasca mamica. Este atat de usor sa iubesti un copil, odata cel vezi te indragostesti pe loc. Te rog sa nu dai cu piciorul la o asemenea minune, sunt o gramada de femei care nu pot face asta si se chinuie toata viata. Si la a venit ingerasa cand nu ma asteptam si nu eram pregatita dar nu am parasit-o nici o clipa. Te rog scrie-mi si daca vrei sa mai vorbim ne contactam telefonic pe e-mail cum vrei tu dar nu face nimic ce ar putea sa te afecteze tot restul vietii.

Postat pe 2 Noiembrie 2008 08:38
Draga mea vreau sa stiu daca mai este de actualitate propunerea ta. Eu am incercat sa te contactez pe e-mail-ul dat de tine, dar mi-a raspuns o alta persoana.
coca_kidz
Postat pe 3 Noiembrie 2008 09:57
Ma refer la propunerea facuta de damian georgiana, care este insarcinta si vrea sa dea copilul spre adoptie. Eu am 30 de ani, iar sotul meu 32. Nu avem copii. Sotul meu are oligospermie. Eu sunt perfect sanatoasa. Ne gandim la varianta adoptiei, pentru ca dorim sa avem un sufletel langa noi, pe care sa-l iubim si sa-i daruim tot ceea ce noua ne sta in putere.
coca_kidz
Postat pe 3 Noiembrie 2008 10:01
Imi pare rau ca trebuie sa te intreb ,dar nu ti se pare mai important sa pastreze copilul sa-l creasca? Eu cred ca astfel de persoane trebuie ajutate si indemnate sa-si creasca copiii nu sa-i dea spre adoptie. Cine vrea sa adopte, si nu spun ca nu este bine ,ar trebui sa mearga la institutiile care se ocupa de asa ceva nu sa incurajeze probabil un copil sa renunte la sufletelul care ii creste in pantecel. Imi pare foarte rau ca trebuie sa trimit acest mesaj , dar nu sunt de acord cu asa ceva.Dca va contacteaza mai bine ajutati-o sa-si pastreze copilul si sa-si convinga parintii sa o ajute nu sa renunte la el. Este groaznic sa i se intample ceva ce ar putea sa ii afecteze intreaga viata. La asta ganditi-va , are dreptul sa-si creasca ea copilul, sa-l iubeasca si sa-i fie alaturi , asta trebuie sfatuita sa faca nu sa scape de el ca de ceva rau. Este copilull ei. Si eu vreau sa infiez un copil ,chiar daca am 2 , ma gandesc din ce in ce mai mult la asta dar....... voi cauta sa infiez un copil care va avea nevoie de mine, nu am conving pe nimeni sa mi-l dea , am sa conving intotdeauna mamicile sa-si pastreze copiii.

Postat pe 3 Noiembrie 2008 23:33
Eu nu am scris pe acest forum ca sa fiu improscata cu noroi. Nu am facut nimic rau. Faptul ca am adresat o rugaminte.Nu iti da nimeni dreptul ca sa ma judeci. Altceva mai bun nu ti-a ramas de facut. Asta este singura ta grija. Iar mesajul pe care eu l-am scris era din suflet. Da este mai bine ca o mama sa-si pastreze copilul. Eu una nu mi-as da copilul pentru nimic in lume. Mai ales ca mi-l doresc atat de mult si nu-l pot avea pe cale naturala. Dar asta este decizia ei la momentul acesta.
coca_kidz
Postat pe 4 Noiembrie 2008 08:38
Am specificat in mesaj ca nu condamn pe nimeni , am spus chiar de mai multe ori ca imi pare rau pt ce scriu, am spus ca nu e normal sa incurajezi pe cineva sa renunte la copil, stiu ca iti doresti foarte mult un copil cine nu isi doreste? , doar exista alte cai. Daca am fost inteleasa aiurea imi pare foarte rau, eu cred ca trebuie sa ajutam oamenii cand sunt in deriva, trebuie sa-i ajutam sa revina la normal. Deci nu improsc cu noroi pe nimeni as vrea sa reusim sa ne ajutam intre noi chiar daca nu ne cunoastem, pt ca daca intram pe acest forum observam o gramada de probleme la cei din jurul nostru. Asta am spus ,repet, sa incercam sa o ajutam nu sa o bagam in probleme si mai mult. Ai sa observi ca in timp chiar si problemele tale se vor rezolva. Iti doresc succes, sa iti implinesti visul, dar cu multa bagare de seama pt ca aceste tipuri de probleme sunt cele mai delicate din lume.

Postat pe 4 Noiembrie 2008 09:34
Draga puiu gabriela1,fara a vrea sa fiu nepoliticoasa sau sa intru intr-o disputa cu cineva, iti spun sincer ca ar trebui sa eviti sa dai sfaturi atunci cand nu esti in masura sa o faci, asa cum ai procedat cu coca.Spui ca "aceste tipuri de probleme sunt cele mai delicate din lume".De unde ai aflat tu acest lucru?Nu poti intelege ce e in sufletul ei, ce e in sufletul nostru , al celor care am adoptat un copil.Mi-a fost clar acest aspect de cand ti-am citit primele cuvinte.Ai folosit sintagma"eu am doi copii ai mei"si acest lucru mi-a fost de ajuns sa citesc printre randuri.Nu e nevoie sa o spui , am inteles ca pentru tine un copil al tau este cel biologic, dar sa stii si sa fii sigura de acest lucru, pentru noi , celelalte, copilul nostru este cel caruia ii oferim dragostea , pe care il iubim si il ocrotim fara sa ne gandim la mostenirea genetica sau alte aspecte.Ai tot declarat ca si tu ai adopta un copil dar nu te poti hotari si pentru mine a fost o alta dovada ca ai prejudecati dar nu le declari.Aceasta decizie vine pur si simplu din interior, e ceva special .Nu vreau sa te judec , nu ii judec pe cei care nu inteleg anumite aspecte legate de adoptie si nu m-am asteptat ca toata lumea sa inteleaga acest act , dar daca vrei sa discuti despre aceasta tema, incearca sa o faci cu multa sinceritate, caci noua ne pasa.Cand am propus acest subiect am facut-o din suflet, pentru ca am vrut sa discut cu mamici aflate in aceeasi situatie ca de la inima la inima si , de ce nu , cu mamici care nu sunt in aceeasi situatie dar ne inteleg. Nu facem parte din tabere diferite, suntem mame , deci iubim asa ca asta ar trebui sa fie de ajuns si pentru a ne respecta.Nici mie nu mi-a placut oferta pe care o facea adolescenta , datorita modului in care s-a exprimat, dar nu o pot judeca pe coca pentru ca aincercat sa o contacteze.Stiu ce e in sufletul ei si nu am dreptul sa comentez in privinta deciziei ei.In plus, sa stii ca nimeni nu fura copilul nimanui si nu rapeste nimanui dreptul de a-si proteja copilul biologic dar atunci cand un copil e singur si are nevoie de dragoste si sprijin, intervine parintele adoptiv.Cam atat despre ceea ce tu ai afirmat .Tot ce ai scris mi-a lasat un gust amar .Iar in privinta ta, coca, sunt convinsa ca vei reusi cumva sa-ti gasesti un sufletel.Va salut pe celelalte si sper ca nu am fost exagerata.
nikol_kidz
Postat pe 4 Noiembrie 2008 20:08
Iti multumesc ca ma intelegi si pentru cuvintele foarte frumoase.
coca_kidz
Postat pe 5 Noiembrie 2008 09:08
draga coca sper sa nu te fi suparat pentru cele spuse aici si sa ne mai intalnim pe acest forum . sunt convinsa ca puiu_gabriela1 nu a vrut sa te jigneasca . ceea ce trebuie sa inteleaga ea e ca suntem mult mai sensibile la acest subiect (la interpretare ) si ai senzatia , uneori, ca ai face orice ca sa ai copilaul tau (asta nu inseamna ca si faci orice ..) .nikol tu vei fi cea mai in masura sa ne impartasesti din simtamantele tale atunci cand va veni pe lume "fratioara" . vor fi oare deosebiri ? eu nu cred dar nu pot sa fiu obiectiva atata timp cat nu am trait asta. niciodata nu mi-a placut sa fiu radicala intr-o discutie despre ceva ce eu nu am trait. pot spune doar " eu CRED ca as face asa daca.." dar in nici un caz "eu as face asa daca .." ganditi-va la cei din jur care nu au un acoperis deasupra capului , sau o coaja de paine .oare poate altcineva stand la un pahar de vin cu o tigara in mana dupa o masa imbelsugata sa le critice reactiile? (oricat de grave ar fi ele) sa fie obiectivi in a-i judeca ?
sau o mama cu x copii oare poate intelege ce e in sufletul unei femei care nu poate avea nici macar unul ? de aceea nu trebuie sa ne grabim sa judecam pe nimeni aflat intr-o situatie in care noi insine nu am fost . sper sa fi fost destul de coerenta in ceea ce am scris pentru ca mie mi se pare ca am inceput cu una si am cam terminat cu alta . tostusi o sa las in aceasta forma acest msg . coca sa fii convinsa ca puiutul tau deja te cauta din momentul cand ti-a venit in minte idea adoptiei . puiu_gabriela1 iti doresc sanatate la "ingerasii" tai si sunt convinsa ca nu ai intrat pe acest forum de plictiseala ... sa ti se indeplineasca ceea ce-ti doresti . nikol astept vesti despre voi
va pup pe toate , aveti grija de voi .
elena_picu2007
Postat pe 5 Noiembrie 2008 15:35
corneliabbc nu ne mai spui nimic ??
elena_picu2007
Postat pe 5 Noiembrie 2008 15:38
Multumesc pentru mesaj, l-am citit ,nu stiu daca am prejudecati ,am sa ma gandesc la asta. Clar este ca mesajul transmis de mine a fost inteles altfel ,ori posibil sa nu fi spus cum trebuie. Admir oamenii care se gandesc si altii. Mersi inca odata. Succes tuturor mamicilor.

Postat pe 5 Noiembrie 2008 18:09
stai linistita aici nu e vorba de prejudecati si o demonstreaza simplu fapt ca te-ai gandit la adoptie . ai deja doi copii si e normal sa gandesti asa. cred ca nici una dintre cele care avem copii adoptati nu vrem statuie nu vad nimic extraordinar in asta . eu ,cel putin , am facut asta pentru dragostea care simteam ca trebuie s- o ofer unui sufletel micut , imi doream sa vad cum creste un copilas , sa ma bucur de fiecare lucru nou pe care il face si nici pe departe pentru ca nu m-as fi simtit implinita . e frumoasa si viata in doi atunci cand exista dragoste si intelegere iar un copil nu face decat sa ne completeze si sa ne imbogateasca viata. acum fiind cu noi normal ca simpt ca nu as putea trai fara el . il iubesc foarte mult . as vrea ca pe acest forum sa ne impartasim din trairile noastre ca si femei si mame si sa nu ne judecam opiniile . hai sa fim realiste nu putem gandi toate la fel si apoi termenul de "corect" e relativ . ce e corect si bine pentru tine poate pentru mine nu este . asta nu inseamna , nici pe departe , ca eu sunt mai buna decat tine sau invers. la toate.
elena_picu2007
Postat pe 6 Noiembrie 2008 16:35
Dupa ce am cicit raspunsul tau, puiu gabriela1, m-am gandit ca poate am fost cam dura in replicile mele.N-am urmarit sa te judec sau sa fiu prea critica , am vrut doar sa transmit ca avem dreptul la o opinie fiecare din noi si ca nu trebuie sa ne pripim atunci cand e vorba de ceea ce altii traiesc si noi privim doar din exterior.Cat despre copilul adoptat , este asa cum elena picu2007 a spus-o cu atata sinceritate si intelepciune:pentru noi nu e nicio diferenta iar actul in sine este pentru parintii adoptivi doar o altfel de nastere.Iubim pur si simplu ca orice alt parinte.Eu obisnuiesc sa spun ca fetita mea s-a nascut din atriul meu stang care i-a fost un al doilea acoperis dupa uterul biologic.Acum ca sunt insarcinata, ma simt minunat, dar sentimentele mele pentru fetita mea nu s-au schimbat cu nimic.Pot spune chiar ca au devenit mai intense si nevoia de a o proteja a crescut.In mod bizar chiar , ma gandesc ca va ramane copilul meu preferat, nu mai iubit decat celalalt, ci doar special prin modul in care ne-a luminat viata.Sunt convinsa ca nasterea celuilalt nu va schimba aceste sentimente care sunt mai reale decat propria mea fiinta.Ma bucur doar ca am sansa sa simt si fizic maternitatea , dar acest aspect nu ma face mai mama decat eram.Dragostea care simt ca ma inunda cand puiutul mai mic se misca in pantecul meu imi aduce aminte de primele intalniri cu Maria, numai ca pe ea am simtit-o miscand in sufletul meu.Am facut aceste marturisiri pentru ca nu vreau ca Gabriela sa ma inteleaga gresit.Poate sunt mai sensibila la acest subiect pentru ca , deseori mi-am simtit dragostea pusa la indoiala, pentru ca sunt asemenea unei leoaice care isi apara puiul, pentru ca mi-ar placea sa cred ca lumea e mai buna decat pare.Cert e ca eu sunt fericita si implinita si va doresc acelasi lucru.
Maine mergem la medic sa aflam ce sex are bebe.Abia astept!Maria isi doreste o "fratioara", sotul e sigur ca e baiat iar eu astept.Va spun maine ce am aflat.Va pup!
nikol_kidz
Postat pe 6 Noiembrie 2008 19:28
ce sa va spun ?sunt extrem de ocupata,acum,dupa nu stiu cate zile am deschis si eu calculatorul.avem o minunatie de copil,ne umple casa cu rasul ei si sufletele ns de bucurie.dar pe langa toate astea au fost si momente cand am plans pt ca denisa isi mai aminteste de asistentul maternal(mama-cum ii spune ea)daca primeste vreo obs.spune ca pleaca la ea,dar toate astea mi se par firesti.e foarte atasata de sotul meu,cand se scoala se duce in camera sa vada daca mai este"tatitul ei"-asa ii spune,iar dupa somnicul de pranz iar intreaba de el,daca a venit.eu sunt "mami"care se joaca cu ea si iesim in parc sicare ii da de papa.ieri ,cand a venit "tatitul"de la servici,mi-a spus ca iese cu el in parc,eu sa stau acasa.sunt multe de povestit,f.multe,dar am sa mai intru si am sa va mai zic.acum,plec si eu sa ma pun in pat ca-s franta.dar sa nu las impresia ca ma plang...e o placere tot ceea ce fac si cand o vad ca rade si se bucura imi da putere si mergem inainte.
corneliabbc
Postat pe 6 Noiembrie 2008 23:05
ma bucur mult pentru tine, cornelia, adica pentru toti 3. din cate am auzit si chiar din propria experienta , fetitele sunt mai apropiate de tati iar baieteii de mame. eu o perioada de cateva luni nu puteam sa ies nicaieri fara el sau daca ieseam se lasa cu plansete. acum se joaca cu tati mai mult (doar avem aproape doi anisori) dar totusi seara la culcare nu doarme fara mine. in ceea ce priveste oboseala pot sa-ti spun ca la inceput uitam sa mananc, sa beau apa iar seara picam franta dar era o oboseala asa de placuta.. nu trebuie sa te necajesti e firesc , si un lucru bun, sa-si aminteasca de asistentul maternal cu timpul o sa se obisnuiasca cu voi si nu o sa mai aminteasca dar aici depinde de la caz la caz. cunosc si familii care nu au rupt brusc copilul de trecut si l-au mai dus in vizite din cand in cand pana ce copilul s-a acomodat cu noua familie. asta depinde de copil si voi singuri o sa va dati seama cum trebuie procedat (doar sunteti MAMI si TATI).pe de alta parte priviti si partea "buna" a lucrurilor .voi nu trebuie sa va stresati cand si cum o sa-i spuneti ca e adoptata , o sa trebuiasca doar sa-i explicati cat de mult a-ti dorit-o si pe masura ce creste ...dar nu dau eu sfaturi aici cum am mai spus voi veti simti cel mai bine cum sa va purtati ,doar e COPILASUL VOSTRU . (suna bine nu?)
pe toate. pa
elena_picu2007
Postat pe 7 Noiembrie 2008 10:18
nikol , abia astept rezultatul .
elena_picu2007
Postat pe 7 Noiembrie 2008 10:21

Recomandari

Setari Cookie-uri