Fetelor sunteti deosebite !Si copiii vostrii sunt un dar de la Dumnezeu...Am citit cu ochii in lacrimi toate mesajele voastre...dar ornelika m-a impresionat ...va doresc sa aveti toate un asfel de copil pt. ca meritati asta.Va pup!
|
emi16
Postat pe 4 Mai 2009 23:06
|
|
TOT RESPECTUL PENTRU PARINTII TAI ORNELIKA.AU CRESCUT UN COPIL MINUNAT,MAI LASAT FARA CUVINTE,AI VORBIT MINUNAT NU IMI POT STAPANII LACRIMILE SI EMOTILE.FELICITARI,PARINTILOR TAI!!!!!!!!!!!!!!!MULTA.........SANATATE.
|
mihabartesch
Postat pe 4 Mai 2009 23:21
|
va admir si va respect... jos palaria in fata parintilor adoptivi...
cand eram in liceu o buna prietena de-a mea era la liceul pedagogic si faceau practica si la orfelinat... m-am dus si eu de cateva ori, sa zicem un fel de voluntariat, si plangeam nopti intregi dupa aia....
nu pot sa inteleg cum o femeie (ca n-o poti numi mama) poate sa-si paraseasca copilul, dar daca nu l-ar abadona, voi nu ati fi mame... desi balanta nu este deloc echilibrata...
dar nici legislatia nu este de asa natura incat sa ajute o familie care doreste sa infieze un copil...
|
|
|
andracalin
Postat pe 5 Mai 2009 00:27
|
|
sarumana mult de tot pentru aprecieri..am scris exact ce am simtit si exact asa cum vad eu lucrurile..va doresc sa aveti parte de tot binele din lume!
|
ornelika
Postat pe 5 Mai 2009 01:03
|
intr-adevar felicitarile le merita parintii mei..ei m-au construit asa cum au dorit..:)..va doresc ca peste ani si ani, si copilul dvs sa va lase fara cuvinte si va doresc sa aveti parte de tot ce e mai bun si mai frumos pe lumea asta! dar deja aveti un lucru carora multora le lipseste cu desavarsire: sufletul..va pup pe toate si inca odata, ava multumesc pentru aprecieri
|
ornelika
Postat pe 5 Mai 2009 01:05
|
andra, poti sa infiezi si un copil orfan, nu neaparat unul abandonat. deci poti fi parinte si fara sa abandoneze altii copiii lor 
Iar legislatia nu e de natura nici sa ajute famille fara posibilitati materiale, sa isi pastreze copiii lor....
In fine..unt off topic aicea, cred ca toata lumea este de acord ca numai un om cu suflet mare ar putea infia si ingriji ca pe propriul sau copil, un alt copil. Iar stiam cea mai mare eu o am pt mamele care au si copii ai lor si infiati, si care au reusit sa ii trateze pe amandoi la fel, astfel incat nici unul sa nu se simta mai important sau mai marunt ca celalalt. 
|
pinicuta
Postat pe 5 Mai 2009 08:30
|
da, pinicuta... ai dreptate...
pe mine m-a marcat foarte tare ce am vazut in orfelinat, unde majoritatea sunt abandonati, de asta am vorbit numai de acest caz...
|
andracalin
Postat pe 5 Mai 2009 09:25
|
pai poate si de asta "ingreuneaza" statul atat de mult adoptia, in sensul ca daca se descopera ca un copil mai are totusi rude (fie ele si de gradul...X), e de preferat ca rudele acelea sa isi asume rolul de ruda si copilul sa fie incredintat lor. adica poate asta se urmareste, adoptia orfanilor si gasirea rudelor in viata ale celorltalti copii pt a ii incredinta pe acestia, lor... (e singura explicatie pe care o gasesc . ...nu ca ar conta ce cred eu  )
|
pinicuta
Postat pe 5 Mai 2009 14:15
|
buna ziua va spun tuturor mamelor de pe acest site.mi-as dori sa ne cunoastem.numele meu este corina,mama adoptiva de 3 ani a unei fetite superbe-stefania-eugenia,care ieri pe 16 mai a implinit 7 ani.mi-as dori sa ne impartasim impresii despre copiii nostri.mai ales ca se apropie ziua copilului adoptat,si mi-ar place sa ne povestim cum s-au distrat micutii nostri.
cu respect pentru toate mamele
corina
|
bcorina
Postat pe 17 Mai 2009 10:28
|
Te gandesti la vacanta?
w w w.taberelemele . ro
|
haihui
Postat pe 19 Mai 2009 21:56
|
Draga Elena,
Eu nu sunt mamica, dar sunt un copil infiat. Nu as vrea sa te plictisesc cu povesti lungi, insa as vrea sa iti relatez pe scurt povestea mea si ar putea sa te ajute intr-un fel.. Parintii mei sunt foarte in varsta si mi-am pus mereu intrebari, uitandu-ma la parintii prietenilor, colegilor de scoala etc, de ce diferenta aceasta atat de mare de varsta. Nu as fi crezut o clipa ca sunt infiata - seman cu mama atat de bine ca ai spune ca sunt sange din sangele ei. Acum am 22 de ani, iar parintii mei mi-au spus ca sunt infiata la 16 ani, intr-o cearta - m-am socat! ei nu ar fi vrut asa de devreme, mi-au spus anterior ca imi pregateau "vestea" la 18 ani, insa nu a fost sa fie. De cand am aflat, am cazut intr-o depresie adanca, timp de un an de zile am facut un tratament anti-depresie, iar parintii mei nu s-au mai purtat niciodata la fel de atunci. Parca de fiecare data cand ma intristez, oricare ar fi motivul, in mintea mea a ramas acest "soc" si mereu ma intorc la "el", ca si cum ar fi un lucru nerezolvat, nefinalizat. M-a marcat si de atunci imi pun atatea intrebari legate de mama naturala, este ca si cum, in subconstientul meu, ma bantuie aceleasi si aceleasi intrebari si vreau sa o vad... Inca nu mi-am facut curajul, dar am ajuns la concluzia ca nu pot trece peste acest lucru si nu ma pot "elibera de demonii interiori" pana nu infrunt problema. Parintii mei nu cunosc aceasta intentie a mea, pentru ca stiu sigur ca i-as rani, dar in acelasi timp ma gandesc ca nu ar fi bine sa ma duc sa o vad pe "mama" naturala pentru ca ma gandesc ca poate ea are o alta viata acum si poate sotul ei nu stie si nu as vrea sa ii stric "ritmul vietii" in nici un fel.
Parerea mea sincera este sa nu ii spui, pentru ca oricand i-ai spune va exista un mic "soc" si se vor "derula" in mintea sa aceleasi intrebari care se deruleaza oricui care trece printr-o situatie de acest gen.
Mie cineva mi-a spus la un moment dat "mama este cine te creste, nu neaparat cine te naste" si asa este, dar nu se poate ca el sa nu isi puna niste intrebari si sa nu il macine acest lucru.
Sper ca aceasta "povestioara" sa te ajute, macar un pic, sa iei cea mai buna decizie pentru puiul tau in primul rand si pentru voi.
Cu stima si admiratie,
Oana
|
marinalutev
Postat pe 25 Mai 2009 17:59
|
|
buna, nu stiu daca aceste randuri imi sunt adresate dar avand in vedere faptul ca am sris pe acest site intentia mea de a-i spune copilului ca este adoptat ma regasesc in randurile tale. am citit cu mare atentie ceea ce ai scris si chiar eram foarte interesata de trairile si sentimentele unui copil la aflarea acestui lucru. parerea mea este ca parintii tai au gresit ascunzandu-ti faptul ca esti adoptata pana la aceasta varsta . este normal ca la 16 ani , in plina adolescenta , sa ai reactiile acestea si mai ales ca ti s-a spus intr-un moment total nepotrivit (la o cearta..) dar sunt convinsa ca cu timpul o sa depasesti aceasta problema si pt. ca acest lucru sa se intample ai nevoie de tot sprijinul parintilor tai .parerea mea este ca toata atentia lor sa se indrepte spre tine , spre ceea ce simti tu , sa aveti lungi discutii in care tu sa le spui absolut tot ceea ce simti si nicidecum sa le ascunzi dorinta ta de a-ti cunoaste naturala (nu spun mama pt.ca intradevar mama ta este aceea care te-a crescut, a suferit cand erai bolnava si nu a dormit nopti intregi de griji ) ei trebuie sa treaca peste tot ceea ce simpt (frustari si alte sentimente negative ) si sa conteze doar ceea ce ti se intampla tie . in acest moment pot sa-ti spun ca simpt asa: copilul meu mi-a adus atata bucurie in suflet incat orice s-ar intampla si orice mi-ar spune in momentul cand o sa afle adevarul nu m-ar putea rani . eu aveam nevoie de el si el avea nevoie de mine , am trait si traiesc clipe minunate cu el si pt. asta o sa-i multumesc toata viata lui D-zeu . nu ma consider , nici pe departe o eroina ca l-am adoptat si tine minte un lucru : nimic nu este intamplator in viata , totul are un scop precis si bine definit . invata sa iei lucrurile asa cum sunt si nu-ti impovara anii acestia frumosi cu tot felul de ganduri negative . important e sa gasesti intelegere la parintii tai , sa existe comunicare si intelegere in familie. as vrea foarte mult sa mai vorbesc cu tine .
|
elena_picu2007
Postat pe 27 Mai 2009 10:45
|
Draga Elena Picu,
Ai perfecta dreptate in privinta cunoasterii adevarului de catre copilul infiat.La fel gandesc si eu.Daca nu ii spun parintii, o fac altii si lucrurile devin mai dureroase.Cel putin asa am patit noi si cred ca am mai povestit asta.Aveam de gand sa-i spunem fetitei noastre care peste 2 luni face 5 ani, dar, o vecina ,,binevoitoare" a crezut ca e mai bine sa-i zica ea.Fetita noastra a suferit foarte mult din acest motiv, mai ales ca eu eram insarcinata cand ea a aflat.A trebuit sa-i explic de ce nu i-am putut da si ei nastere si acum se poate.Am simtit ca ceva din mine se sfasie, pentru ca simteam ca ea e prea mica sa inteleaga ca mami si tati o iubesc la fel cum vor iubi si bebelusul, am discutat foarte mult pe tema asta.Nu detaliez pentru ca am mai povestit tot aici .Ideea este - si ma adresez tinerei care acum are 22 de ani si care a aflat ca e infiata la 16- ca nu trebuie sa-si judece parintii ca i-au spus ,sau ca au facut acest lucru la o anumita varsta.E delicat sa-ti pregatesti copilul sa afle asa ceva, nu pentru ca tu , ca parinte adoptiv ai avea vreo prejudecata, sau pentru ca te-ai gandi la tine, ci pentru ca te intrebi cum sa faci acest lucru fara sa-ti ranesti copilul, fara sa creada o clipa ca il iubesti mai putin.Eu cel putin , la asta ma gandesc mereu,nu-mi pasa de mine, imi iubesc atat de mult copilul ,incat am sa-i accept sa mearga sa-si vada mama biologica, daca va vrea, am sa ma si imprietenesc cu aceea femeie daca situatia o va cere.As face orice ca Mariei sa-i fie bine, chiar daca ,recunosc ca ma doare gandul ca ar putea sa spuna ,,mama" si altcuiva, dar vreau sa simta ca are in mine un sprijin real si o buna prietena.Elena are dreptate cand spune ca nu se simte o eroina pentru ca a adoptat.Copilul iti ofera atatea clipe minunate, te implineste, astfel incat noi, parintii adoptivi nu putem decat sa le multumim ca sunt in viata noastra.Acum,ca am devenit si mama biologica, stiu ca imi iubesc fetitele la fel de mult,ele sunt minunile din viata mea, doar ca au intrat in existenta noastra altfel.Ceva mai frumos nu ni se putea intampla.Fara sa vreau sa te supar , draga Oana,indraznesc sa te indemn sa discuti cu parintii tai despre nelinistile tale, sunt sigura ca vor intelege si te vor sprijini.E normal sa-ti pui intrebari , insa incearca sa treci peste tristetea provocata de acest lucru si sa-ti privesti sufletul.Care e imaginea cea mai frumoasa?Nu cea a copilariei, in care parintii te-au ocrotit pentru a-ti face existenta cat mai senina?Asa a trebuit sa fie, pentru ca Dumnezeu stie ce face.Fetitele mele(Maria-5 ani si Ioana-2 luni) ,desi nu sunt legate biologic vorbind,seamana foarte bine.Cum poate fi numit acest fapt?Nu minune?Incearca sa scapi de toate temerile tale .Eu sunt convinsa ca esti o tanara minunata si tocmai de aceea nu trebuie sa te gandesti ca iti vei rani parintii adoptivi daca le vei spune despre intentiile tale.Ei ar vrea , cu certitudine ,sa te sprijine si i-ar intrista mai tare sa stie ca suferi in tacere.De asemenea,gandeste-te ca voi ,copiii infiati ,sunteti poate mai iubiti decat ceilalti, pentru ca ati fost alesi de parintii vostri, pentru ca ati fost asteptati cu o dragoste fierbinte,pentru ca sunteti plamaditi in sufletele celor ce va adopta si asta e minunat.Draga Oana,ti-am vorbit cum i-as vorbi fetitei mele, din tot sufletul,si te rog sa ma ierti daca te-am suparat dar totul a venit din suflet.
|
nikol_kidz
Postat pe 28 Mai 2009 15:59
|
atunci cand doi oameni sunt facuti unul pentru celalalt, am ajuns eu la concluzia asta, imprumuta unul celuilalt anumite trasaturi fizice si psihice. atunci cand un copil este dorit va seamana cu unul din parinti, el vine pentru a ajuta acel parinte cu care seamana sa treaca prin viata. acel ceva pe care il simti cand intalnesti sotul/sotia, copilul adoptat sau nu vine ca un ajutor al tau.
eu am fost un copil "decretel" nu am fost dorita, de la 2 ani m-a crescut bunica din partea tatalui si am luat tot de la ea, semana cu ea fizic, am aceleasi pasiuni, nimeni nu pricepe cum de nu seman nici cu mama nici cu tata (tata seamana cu tatal lui) (crescandu-ma pe mine a trecut peste certurile cu tataie si peste un cancer mamar, asa mi-a spus ea - ca am ajutat-o).
am intalnit o data o colega de-a mamei care a venit la serviciu cu fetita ei de 4 ani si chiar ma miram ce seamana ele doua, mai tarziu am aflat ca era infiata, dar parca era bucatica rupta din mama ei, parca avea si acelasi timbru vocal.
am intalnit la locul de joaca al varului meu de 1 an jumate 2 copii gemeni fetita si baiat de 5 ani parca si baiatul semana cu tatal si fetita cu mama si "chiorandu-ma" la ei mi s-a spus ca sunt infiati si am ramas cu imaginea eleganta a fetitei care avea aceleasi gesturi cu mama ei
sotul meu este considerat peste tot fratele meu, semanam si ne completam si din prima zi ne-am dat acordul sa nu ne despartim niciodata si de 7 ani ne este bine, el este ajutorul meu si eu ajutorul lui. (mama a ramas pironita cateva secunde cand l-a vazut prima data si mai tarziu mi-a spus ca atunci cand l-a vazut a crezut ca tata a avut vreo aventura si eu mi-am gasit un frate, atata de mult semanam)
sa daruiti iubire in continuare si sa aveti grija de voi!
toti copii vin de Sus, indiferent pe ce cale si toti au un scop in viata - a lui sau a voastra!
|
annutza84
Postat pe 30 Mai 2009 16:52
|
dragele mele,
dupa cum v-am spus sunt am si eu o fetita adoptata.are 7 ani si stie despre faptul ca este adoptata de la varsta de 5 ani.am vorbit mereu despre adoptie,iar cand am considerat ca este timpul i-am spus adevarul fetitei.ei au dreptul sa-si stie adevarata identitate.ce se intampla in sufletul copilului adoptat nu poate sa stie decat tot o persoana care este tot aoptata.daca va spun aceasta este faptul ca si eu sunt tot adoptata.am fost adoptata la varsta de 8 ani.am avut o viata minunata langa niste parinti care mi-au oferit toata dragostea lor.oricum discutia si mai ales aflarea adevarului despre identitatea copilului adoptat,doare la orice varsta.eu am aflat intamplator la 12 ani,cand mama mea adoptiva mi-a spus sa caut un act.am dat peste actul de adoptie.va dati seama ce a fost pentru mine la momentul acela.in sufletul oricarui copil este furie,durere.dar mama mea a incercat sa ma faca sa inteleg ca a fost mai bine pentru mine asa.acum cand am ajuns si eu in aceeasi situatie,am incercat sa-i explic fetitei mele ca a fi adoptat nu este un lucru rau.cu toate ca nu se stiu parintii ei naturali,am incercat sa nu arunc cu noroi in cea care i-a dat viata.trebuie sa-i multumim ca a adus-o pe lume,si m-ai ales sa-i multumim lui Doamne Doamne ca ne-a adus impreuna.acea care a adus-o pe lume,este o doamna si atata tot.dragostea,daruirea si rabdarea sunt singurele lucruri care fac ca adoptia sa aibe un statut mai fericit.pentru mine,a fost un sprijin sa-i spun ca in jurul nostru mai exista oameni adoptati:de exemplu am o fosta colega de facultate care este la randul ei adoptata,dar si nasul ei de botez este tot adoptat.cu el am tot discutat despre adoptie.conteaza cel mai mult sa va jucati cu copiii vostri,sa fiti permanent langa ei,dar nu sa-i sufocati.oferiti-le posibilitatea de a lua decizii singuri.schimbati din cand in cand rolurile.fiti copii si ei mamici.veti vedea cum se vor comporta.daca aveti fetite,luati-le in bucatarie cu voi.dati-le sa faca ce faceti si voi.veti vedea ca va va imita in tot ce faceti.si multe alte lucruri extrem de interesante,de care va veti bucura si veti fi uimite.chiar daca am fost mai lunga in expunerea mea,am sa mai scriu pentru ca eu consider ca parintii aoptivi trebuie sa tina legatura foarte strans.daca ma insel,va rog sa-mi spuneti.
cu drag,si respect pentru tot,
corina mama lui stefania-eugenia.
|
bcorina
Postat pe 31 Mai 2009 08:45
|
dragele mele mamici,
pentru ca-mi face o mare placere sa vorbesc cu voi despre copiii nostri am sa va spun cateva intamplari haioase din viata noastra.cand avea stefi 4 ani am mers la cumparaturi impreuna si cineva si-a pus bebelasul de cateva luni in caruciorul de cumparaturi.cand a vazut stefi,a crezut ca si copiii se cumpara.a inceput sa planga si m-a rugat sa "cumparam si noi un bebe".am ras impreuna cu ceilalti parinti,i-am explicat ca nu se cumpara copiii,dar la casa cand sa platim a intrebat-o pe casiera"unde este raftul cu bebei".casiera a crezut ca raftul pentru copiii,dar i-a a precizt,de unde se cumpara copiii.a ras toata lumea din magazin.
alta intamplare: m-a tot intrebat de ce nu ne mai da Doamne Doamne un copil.i-am spus ca nu se mai poate,ca mami are deja un copil extraordinar de care trebuie sa ma ocup.placandu-i foarte mult copiii,se uita mereu dupa bebelasi.la un moment dat o mamica i-a spus sa ma roage sa mai aduc pe lume un copil.raspunsul ei a fost extrem de haios: nu se mai poate,pentru barza care aduce copiii , este prea batrana si a iesit la pensie.
v-am scris acestea pentru ca am vrut sa va mai descretesc fruntile.sper ca am si reusit.
cu mult drag,
corina mamica stefaniei.
|
bcorina
Postat pe 31 Mai 2009 09:06
|
Buna dragi mamici...
Sa incep prin a ma prezenta...ma numesc Anne si am 21 de ani....am o viata frumoasa, facultate, serviciu bun, ambitie multa pentru a reusi in viata, un iubit cu care locuiesc si cu care in viitor o sa ma casatoresc.
Imi doresc sa dau nastere unui copil si sa adopt unul  .
Am citi toate comentariile si vreau sa va spun ca sunteti niste femei minunate, pe care va admir cu toata fiinta mea.
Daca as avea posibilitatea, chiar acum m-as duce sa infiez cu copil...dar toate la timpul lor...
De multe ori stau si ma gandesc ca copii, din orfelinate, ce o fi in sufletelele lor? Oare ei ce se intreaba? "Eu de ce nu am o mamica si un tatic? Pe mine de ce nu ma iubeste nimeni? De ce nu am fost dorit? De ce chiar eu?" Mi se rupe sufletul cand ma gandesc la acei copii....
Abia astept sa ma fac "mare" si sa-i pot oferi unui copil singur toata dragostea mea. Chiar daca o sa am si un copil natural (sper!), cu siguranta nu o sa fac nicio diferenta intre ei.
Ornelika....am plans cand am citi randurile scrise de tine...ai niste parinti extraordinari, care ti-au dat o educatie si mai extraordinara
cu siguranta peste cativa ani, o sa va impartasesc si eu experienta mea, legata de acest subiect.
Sa fiti sanatoase, iubite si fericite...ca meritati din plin dragi MAMICI
|
kidz001179
Postat pe 3 Iunie 2009 12:35
|
dragele mele mamici,
ma asteptam ca acest site sa fie mai activ.sa ne intalnim mai des aici si sa ne impartasim din intamplarile prin care trecem si noi si copiii nostri.vreau sa va spun ca in orasul nostru - Drobeta Turnu Severin,pe 11 iunie , s-a sarbatorit ZIUA COPILULUI ADOPTAT. este primul an in care se sarbatoreste acest eveniment,si am fost incantata.au fost 18 copiii cu familiile lor.copiii de la 3 ani pana la varsta de 7 ani.copiii s-au jucat impreuna,dar familiile nu au socializat in nici un fel.parca se fereau sa vorbeasca.ma uitam la ei ca se sfiiau sa se pronunte cuvantul adoptie.nu se poate asa.avem datoria morala de a spune copiilor nostri adevarul despre ei.sa nu afle de la alte persoane,si mai ales sa afle neadevaruri.de aceea dati-mi voie sa va spun,si sa va rog din suflet,oricat ar fi copilul de mic,nu evitati in discutiile voastre cuvantul adoptie.de la 3 ani incercati sa-i vorbiti despre acest cuvant.ce credeti voi ca este adoptia,iar cand va veni timpul sa mai si creasca , copiii va vor intreba ei singuri.fiti voi primele care le va spune adevarul.oricat de greu si de dureros v-ar fi,spuneti-le adevarul despre identitatea lor.au dreptul la as cunoaste adevarata identitate,iar noi mamicile adotive suntem datoare in fata lor de a le spune.asa vor avea mai multa incredere in voi si vor discuta altfel.nu va fie frica ca va vor privi altfel decat pana acum,ca-si vor schimba atitudinea fata de voi.acesti copiii sunt inzestrati cu pricepere,cu suflet si mai ales cu caldura fata de voi.ei stiu in adancul sufletului lor de copiii ca ceva nu este in regula cu ei,dar va rog din suflet cand considerati ca este timpul spuneti-le voi adevarul.fetita mea,stefania,stie despre adevarata ei identitate de la varsta de 5 ani.dar in tot acest timp nu am incetat sa discut despre adoptie.acum cand s-a sarbatorit ZIUA COPILULUI ADOPTAT,m-a impresionat placut.a oferit copiiilor care au fost invitati jucarii.ea le-a oferit cu mana ei,si i-a pupat.am intrebat-o de ce a facut asta,iar raspunsul ei a fost foarte clar:ei sunt altfel de copiii.nu ca nu ar fi avut jucarii,dar noi trebuie sa fim altfel,iar eu a trebuit sa fac un prim pas.ii las pe ei sa continuie.spuneti-mi voi mamelor care a-ti facut lucrul cel mai de pret pe pamantul acesta-acela de a adopta un copil,ce credeti despre aceasta.va provoc la o discutie destul de incitanta.haideti va rog sa ne spunem pasurile.si credeti-ma ca veti recunoaste ca sunt destul de multe.
cu mult drag si respect pentru toate mamele
corina mama stefaniei.
|
bcorina
Postat pe 19 Iunie 2009 15:53
|
Draga Corina,
Ceea ce tu ai scris este foarte adevarat te respect pentru ca esti o femeie puternica.dar ce ne facem cand copilul refuza sa accepte ?Nu mai povestesc cum a aflat fetita mea ca este adoptata, pentru ca am mai facut-o.De cate ori incerc sa discut cu ea despre acest subiect, ma roaga sa nu mai vorbim.In plus,inventeaza "povesti"despre cum nu-i placea la mamica biologica in burtica, despre faptul ca abia astepta sa o iau de acolo.
Este foarte dificil.Desi sunt cadru didactic si lucrez cu multi copii, care ajung cateodata sa-mi spuna lucruri pe care nici parintilor lor nu le marturisesc,desi pot sfatui atatia alti copii si ajuta sa isi rezolve problemele, cu printesa mea e greu.Ma doare sufletul cand o aud ca ar vrea sa fie iar mica si sa stea in burtica mea.O vad ca sufera din aceasta pricina si cauza este modul in care a aflat.
Acum , de cand am nascut, desi o iubeste enorm pe cea mica,este dezorientata .Nu intelege de ce mama acum a putut sa nasca si pe ea nu a tinut-o in burtica.I-am explicat de multe ori, am facut-o cu multa rabdare si gingasie, dar Maria s-a maturizat mai devreme decat trebuia din acest motiv.
Noi suntem la fel de apropiati , ba mai mult decat inainte si speram ca va depasi aceasta etapa de negare.Este un copil cu o personalitate puternica si , pentru moment o voi lasa sa se opbisnuiasca cu ideea.Sper sa fim niste parinti intelepti si sa o sustinem mereu asa cum ea se astepata, sa nu o dezamagim niciodata, pentruca mi se rupe sufletul cand o vad trista.Va pup si astept sa mai discutam.Eu am propus acest subiect si Corina vad ca vrea sa -l reactiveze.Multumesc ,Corina!
|
nikol_kidz
Postat pe 20 Iunie 2009 17:25
|
draga mea nikol.chiar daca am vrea sa nu fie asa,noi parintii adoptivi vrem sau nu ,avem probleme destul de delicate cu copiii nostri.mi-as dori sa se reactiveze acest topic al adoptiei,si sa constientizam cu totii ca nu este rusine,ca nu este o greseala de a dori sa-i oferi o identitate unui copil,de a incerca sa-i schimbi destinul si de a-i oferi fericire.de aceea nikol,nu te speria.va nega in continuare puiul tau aceea poveste pe care a aflat-o.impactul pentru ea a fost destul de mare.incet incet,vei vedea ca se va schimba.in inima ei este mare durere.chiar daca nu se vede,sunt chinurile ei,dar pe care nu le poate explica pentru ca este prea mica si nu stie.cand va creste mai mare,va fi altfel.aceasta poveste pe care a aflat-o,si nu de la tine,o va urmari mai mult timp.depinde de voi daca si-o va schimba in mintea ei sau nu.faceti povesti din orice,chiar si din nasterea ei.o perioada nu i-o nega .doar ascult-o.joaca-te cu ea .incearca sa-i schimbi gandurile de la acea povestire .las-o sa-si faca propria poveste despre nasterea ei.este povestea ei si ea asa isi ascunde durerea.incurajeaz-o sa faca lucruri de oameni mari si chiar daca nu le face suficient de bine laud-o.''CE TE FACEA-I TU DACA NU ERA EA?DOAMNE DOAMNE TI-A TRIMIS UN INGER PAZITOR".si multe altele pe care nu trebuie sa ti le mai spun,pentru ca tu stii sa te joci cu copiii.sunt extrem de multe de spus.nu ma consider o persoana puternica,dar am trecut prin atatea in viata asta,incat acum o privesc altfel.incearca nikol sa-ti intelegi si sa-ti ajuti copilul si toate se vor rezolva.ai sa vezi.am multe povesti de spus.mi-ar place sa ne auzim la telefon,ca si fetitele noastre sa se cunoasca.iti dau nr meu de telefon si te astept sa ma suni.
cu mult drag si respect
corina mama stefaniei/
|
bcorina
Postat pe 20 Iunie 2009 18:35
|
|
Buna .ma numesc Marilena si sunt mamica unei fetite de 4ani si cinci luni si vreau sa va spun ca este cel mai minunat lucru care mi sa intamplat in aceasta viata.Nu stiu de ce va faceti atatea probleme de cum va priveste societatea copii vostri i de ce trebuie sa acceptam admiratia cuiva pentru ca suntem capabile sa crestem un copil care asa cum zic cei mai multi ca daca nu l-ai facut tu nu inseamna totul. Vreau sa va spun ca in cercul meu de prieteni acesta ste un subiect tabu si ca sunt putini cei care amintesc de asta si ca au inteles ca este daruit de Dumnezeu altfel , dar este COPILUL NOSTRU si atat.Ma enerveaza la culme chestia asta "vai cat va admir,o ce bine ati facut ca salvati un sufletel,ii cunoasteti parinti'" si tot felul de chestii din astea.Dar stiti ce fac eu , ii pun la punct imediat si nu mai indraznesc in viata lor sa-mi zica asa ceva. Sint convisa ca fiecare om pe lumea aceasta are scris destinul si ca fiecaruia dintre noi ia fost desemnat de acolo cine ii fa fi parinte , cine sot/sotie cum va fi viata lui si multe altele. Sa va traiasca puitii , sa fie sanatosi si norocosi iar noi sa fim langa ei atunci cand au nevoie. Sa aveti o vara frumoasa .
|
mariajuganaru
Postat pe 28 Iunie 2009 08:31
|
draga mea bibi-marinela-.
daca s-a deschis acest topic al adoptiei,si daca fiecare isi spune problemele,inseamna ca-si plange cineva de mila?crezi ca cine a adoptat un copil sau chiar mai multi,asteapta sa fie laudat de cineva,sau asteapta aplauzele cuiva?crezi ca daca s-au scris atata mesaje aici,si atatea probleme s-au spus,este pentru ca toata lumea astepta aplauze sau preamariri?te inseli.este problema ta cum vezi discutiile despre adoptie.aceasta discutie intre tine si copilul tau trebuie sa aibe loc incepand de la varsta de trei ani ( 3).discutiile tabu se vor rasfrange mai tarziu si asupra ta si asupra celui care v-a suferi mai mult.taria ta de care crezi ca dai dovada acum,se va inmuia mai tarziu cand nu vei sti ce sa mai faci si ai sa ceri ajutorul.exista destul de lume rea pe acest pamant.citeste,intereseaza-te si apoi vei hotara tu singura.citeste cu sufletul si nu cu mintea.daca toate informatiile pe care le-ai citit ti-ar fi trecut si prin suflet,ar fi fost altfel,cred eu.asa ca nu mai fii atat de taioasa ca nimeni nu s-a inscris aici doar pentru a primi laude.mi-as dori sa ne mai auzim,si sa ne spui ca ai gasit solutia perfecta de a-i spune adevarul copilului tau si ca va intelegeti perfect.relatia dintre mine si fetita mea este mai mult decat minunata,dar nu uit ca si eu am trecut prin momente destul de dificille.dar cel mai mult a contat ADEVARUL.
cu stima si respect
corina mamica stefaniei.
|
bcorina
Postat pe 28 Iunie 2009 17:40
|
buna.si eu sunt o mamica care a aoptat un baetel.are acum 4 anisori.il cresc decand avea 6 saptamani. este minunat sa ai puterea de a adopta.si sa stiti ca nu conteaza ce cred cei din jur.cei mai multi comenteaza pentru ca ei nu au puterea de a iubi.sunt o mamica singura si mai am un baiat de 16 ani /este copilul meu naturaldar niciodata nu am simtit ca Andrei nu este nascut de mine
.am trait alaturi de el ceeace am trait si alaturi de Gigi.eu nu am cerut parerea decat copilului meu in momentul in care m-am hotarat sa il adopt pe Andrei.ceilalti au trebuit sa ma accepte sau sa renunte la prietenia mea.din fericire nu mi-am pierdut nici prieteni si nici familia,au ramas alaturi de mine.
|
kidzandrei
Postat pe 4 Iulie 2009 19:00
|
draga mea,
sa-ti dea Dumnezeu multa sanatate,fericire si implinire desavarsita alaturi de cei 2 copiii ai tai.ai avut multa putere,daruire si mult suflet daca dupa 16 ani ai adoptat un copil.pentru oricine din lumea asta,ar trebui sa conteze doar ceea ce-si doreste fiecare.nu trebuie sa traim prin prisma nimanui.inca odata felicitari si pentru faptul ca esti o mamica singura si ti-ai luat responsabilitatea de a creste impreuna cu copilul tau natural,pe Andrei.cred ca-i oferi micutului toata dragostea de care poate sa dea dovada o mamica.numai ca la tine este ridicata la patrat.ai tu respectul si consideratia mea.si eu sunt o mamica singura si-mi cresc fetita adoptata cu toata dragostea.frumos si de respectat faptul ca i-ai cerut parerea copilului cel mare.cred ca el este un sprijin important pentru tine.doar este barbat,nu? Dumnezeu sa va ajute pe toti , sa fiti sanatosi si sa va bucurati de tot ceea ce va ofera viata mai frumos.
cu drag si cu respect
corina mamica stefaniei.
|
bcorina
Postat pe 5 Iulie 2009 15:48
|
Buna si bine v-am gasit.Eu sunt Simona si sunt noua si nu de mult timp am adoptat o fetita minunata.Am intrat pe acest forum si pentru Corina sa ii spun ca si noi am fost la ziua copilului adoptat,la Severin,unde ne-am simtit minunat si de unde fetita mea a primit un cadou foarte frumos de la Stefania.Fiecare copil aflat in sala a primit cate un cadou de la Stefania si ii multumim.Vroiam sa fac o precizare in legatura cu varsta copiilor participanti ca au fost si mai mici[noi avand atunci un an si noua luni].Da asa este parintii erau tare stingheri in timp ce copii erau in lumea lor si s-au simtit excelent. Noi am incercat sa mai pastram legatura cu cativa parintii cu care am facut scoala dar nu sa vrut.Pacat ca orasul e mic si intamplator tot ne mai intalnim si speram sa lasam macar loc de buna ziua.Felicitari tuturor parintilor care au adoptat,sa se bucure de minunile lor,iar celor in curs de adoptie curaj si multa rabdare. 
|
simona14
Postat pe 10 Iulie 2009 15:56
|
buna Simona.ma bucur ca putem discuta.intalnirea a fost destul de interesanta.pentru noi ca parinti.pentru copiii a fost o intalnire de joaca.pentru stefania,a fost o intalinire cu copii ca si ea.a inteles foarte bine despre ce este vorba,si mai ales a plans mult dupa aceasta sarbatorire.daca putea ar fi stat mult cu acesti copii.este un bun observator,incercand de multe ori sa vada mai mult decat este in realitate.mi-ar face mare placere sa ne intalnim si in oras.noi stam in centru,langa fantana arteziana.si mergem destul de des acolo,pentru ca stefi are multi prieteni si cred ca i-ar face mare placere sa se intalneasca cu fetita ta.mi-a facut mare placere sa ne auzim,mai vorbim si poate ca ne si intalnim.itit trimit mesaj cu nr.meu de telefon
cu mult drag,
corina mama stefaniei
|
bcorina
Postat pe 12 Iulie 2009 10:58
|
|
multumesc pentru aprecieri.Intradevar Gigi este sprijinul meu ,dar in primul rand noi suntem foarte buni prieteni,si acum face parte si Andrei din triunghiul nostru.iti doresc tot binele din lume si sa poti sa iti cresti fetita asa cum iti doresti
|
kidzandrei
Postat pe 13 Iulie 2009 17:46
|
|
buna,sunt nou venita si va adresez numai cuvinte de lauda,unora nu le place sa spuna adevarul dar nu stiu de ce trebuie sa se rusineze cu un lucru daca crede in el.SIi noi avem un globulet de aur care se numeste Alexandra,are un an si jumatate si de la 3zile face parte din familia noastra,ne bucuram ca putem discuta unele probleme cu voi si va rugam sa ne mai impartasiti din experientele voastre ca asa stim cum sa evitam unele neplaceri.Va pupam si sa facem tot posibilul sa sarbatorim si in capitala ziua adoptiei,ar fi minunat
|
stefi_andra
Postat pe 21 Iulie 2009 12:17
|
buna draga mea vstefi,
bine ai venit pe acest site al copiilor,dar mai ales pe acest topic al adoptiei.mai intai trebuie sa-i multumesc inca odata celei care l-a deschis si unde putem vorbi despre ingerasii nostri,si apoi sa-ti spun ca adevarul este cel mai important in viata asta.cu toate ca trecem printr-o situatie dificila,cu multe greutai,cei care ne insenineaza viata sunt aceste minuni ale lui Dumnezeu-copiii nostri-.trebuie sa-i invatam pe copiii nostri sa mearga cu fruntea sus in viata.pe acest topic,din discutiile noastre putem sa realizam din discutii unde mai si gresim,- a gresi este omeneste,nu?-dar si sa impartim pareri.sunt multe de spus,iar timpul ne preseaza pe toti.si am multe de spus,numai ca sunt multe persoane care nu pot,sau nu vor sa spuna adevarul.a duce in spate un neadevar este o grija prea mare pentru fiecare.am gasit in toata aceasta perioada multe persoane care au adoptat sau sunt adoptate.este o experienta unica in a vorbi cu un copil adoptat si cu un matur adoptat candva.nu stiu daca puteti sa va inchipuiti cate stari si emotii poate sa stranga in inima si suflet un om de acest fel.cand incerci si reusesti sa ajungi un pic in sufletul lui,atunci se descarca totul.am trait aceste experiente de cateva ori,si am incercat sa le prezint un aspect frumos al vietii lor,al vietii noastre.si anume acel inger coborat din cer pentru a-l sprijini,pentru a-i mangaia fruntea,si noptile de febra.pentru a-i spune o vorba de duh din tot sufletul,pentru a-i indruma pasii in viata cu toata dragostea:si aceea este MAMA.
dragele mele mamici,sunteti persoanele cele mai iubite de Dumnezeu.chiar daca veti trece prin situatii cumplite,chiar daca veti crede ca de multe ori nu va veti descurca,fruntea sus.aveti alaturi de voi ingerasii sau asa cum spunea vstefi globuletele de aur.minunatele mele mamici sa va ajute Dumnezeu in tot ceea ce faceti,sa copilariti alaturi de copii vostri si la batranete sa va mangaie fruntea cu dragoste si sa va spuna:TE IUBESC MAMI.
va sarut din suflet
corina mamica stefaniei
|
bcorina
Postat pe 23 Iulie 2009 08:25
|
Buna,
Subiectul adoptie este foarte delicat si din pacate se discuta tot mai putin datorita problemelor pe care le intampini pana sa ajungi la adoptie.
Si eu am luat o frumusete de baietel si asteptam de cateva luni sa se termine procedurile. Nu o sa inteleg niciodata de ce dureaza atat de mult atata timp cat o familie doreste sa creasca si sa iubeasca un copil adoptat ca pe propriul copil. Imi doresc din tot sufletul ca lumea din jurul nostru sa se gandeasc macar o clipa si la acesti copilasi care sufera in centre speciale si acolo raman pentru ca dureaza foarte mult sa ii poti lua acasa.
Mult noroc celor care vor sa faca acest pas.
|
kidz002580
Postat pe 29 Iulie 2009 16:12
|
12:04, 6 Aprilie 2022
Caius Covrig își donează ziua și face apel la umanitate! Hai să facem echipă și să-l ajutăm pe Alin !
Ce își doresc gravidele din România pentru copiii lor. Psiholog: Resimt o responsabilitate imensă de a-și ști copilul în siguranță pe viitor
Irina, eleva de 10 ce vine zilnic la școală de la 15 kilometri distanță, își dorește ca într-o zi să fie studentă la Teatru
Inima Copiilor strânge 10.000 de promisiuni pentru extinderea secției de Cardiochirurgie de la Marie Curie