Adoptia

Am studiat toate subiectele propuse pentru discutie si am sesizat ca adoptia nu se numara printre ele.De asemenea, in calitate de mamica adoptiva, nu-mi gasesc locul cand vine vorba de procesul naserii,de alaptare si alte aspecte legate de mamicile biologice.Asta nu inseamna ca sunt ,, mai putin mamica ", doar ca mi-ar placea sa discut cu cineva care stie cum e sa iubesti fara sa dai viata, sa iubesti atat de mult incat sa ai senzatia ca ai trecut prin tot procesul nasterii.Fetita mea e ,,atat de a mea" incat ma recunosc in trasaturile ei , in gesturi .Diferenta e ca eu am conceput-o in minte si in suflet, ca nu am putut sa-i ofer si viata, dar ii daruiesc dragostea mea nemarginita.E o poveste de viata si de iubire incredibila pe care niciun cuvant, oricat ar fi el de frumos si de bogat in sensuri nu o poate defini.Va rog, haideti sa discutam si despre asta.Ma intristeaza faptul ca am evoluat dar inca ne izbim de prejudecati.Ma doare cand imi dau seama ca iubirea mea e pusa la indoiala doar pentru ca sunt altfel de mama.Si eu iubesc la fel ca celelalte,petrec nopti albe cand copilul meu are nevoie de mine, sunt gata sa-i ofer tot ce am mai bun in fiinta mea si o simt mai aproape de mine decat orice parte din mine , chiar decat sufletul meu.
nikol_kidz
Postat pe 2 Martie 2008 17:04
Iti inteleg perfect simtamintele,deoarece sunt in aceeasi situatie-mamica unui baietel de 3ani si 9luni ,si te uiti la cei din jurul tau carora nu le vine sa creada ca suntem in stare sa iubim neconditionat si fara margini "o minune" care nu a fost nascuta fizic de noi.Iubirea pe care o simt pentru baietelul meu e nemarginita,iar prin dragostea mea i-am invatat si pe cei apropiati mie sa-l iubeasca si sa-l indrageasca.Ce poate fi mai coplesitor ca atuci cand vine de la camin si spune"mami ce dor mi-a fost de tine"?E o minune pe care Dumnezeu a facut-o si in fiecare zi ii multumesc pentru asta( nu e usor-nopti nedormite,zbucium sufletesc etc-are inceput de astm).Imi place sa spun ca ne-am salvat sufletele reciproc.Daca acestor copiii nu li se acorda o sansa se pierd.Aceste prejudecati daca nu avem voita sa trecem peste ele nu le vom depasi niciodata-si in loc sa facem ceva pt. acesti copiii ,stam ii privim si ii judecam.Si cand mergem undeva,la rude mai indepartate sau la prieteni ,simt ca il testeaza sa vada este un copil normal sau are ceva defeciente.Nimeni nu spune ca este usor,dar daca faci totul-asa cum trebuie pt. copilul tau,vom reusi sa trecem peste toate.
Multumim pt. acest subiect-delicat-pe care nu toata lumea il intelege.
garbo099372
Postat pe 3 Martie 2008 09:34
Fetelor, dragele mele, va admir si va felicit! Stiu ca exista asemenea femei care pot iubi un copil, care nu este conceput de ele! Acest aspect nu conteaza!! Eu va inteleg perfect si stiu ca se poate! Stiu ca eu, daca nu as fi putut sa dau nastere unui copil, as fi infiat! Am stiut asta dintotdeauna. Dumnezeu mi-a oferit ocazia sa fiu eu cea care am dat nastere copilului meu, dar stiam ca daca nu voi putea, voi infia cu siguranta. Nu mi-a venit sa cred cand am auzit pe la alti prieteni care nu pot face copii, ca nu vor sa infieze pentru ca le este frica si nu stiu peste ce fel de copil vor da! Puteti sa credeti asa ceva?
Sunt niste ingeri care ne schimba vietile! Ni le umplu de bucurie, fericire si implinire. Voi mamici, v-ati simtit vreodata mai implinite? Eu nu. Indiferent cate alte realizari am avut, copilul mi-a oferit acea implinire deplina, pe care nu am intalnit-o pana atunci. Va pup si sa va tina Dumnezeu sanatoase ca sa va puteti creste ingerasii!
andrei_g
Postat pe 3 Martie 2008 09:49
buna, mamici

ma bucur nespus sa citesc despre voi si depre ingerasii vostri. eu sunt mamica pe cale naturala. este primul meu copil si as mai vrea sa mai fac unul. insa al treilea as vrea sa-l infiez, pentru a da o sansa si unui copil nedreptatit de viata. este minunat ce ati facut voi si va felicit pentru asta. nu cred ca se pot face diferente intre copilul care-l cresti in pantece si cel care-l cresti de cand e mic, facut insa de altcineva. dragostea, grija si atentia cred ca sunt aceleasi: fara limite.
otillia2001
Postat pe 3 Martie 2008 09:54
SUNT MAMICA UNUI BAIETEL SUPERB DE 14 LUNI . E NASCUT DE CRACIUN SI A VENIT IN VIATA NOASTRA TOT DE CRACIUN . SPUNETI-MI DACA ASTA NU ESTE UN SEMN DIVIN ? IL IUBIM ATAT DE MULT , ATAT NOI CAT SI TOTI CEILALTI MEMBRI AI FAMILIEI (BUNICI, MATUSI ETC.) INCAT AM AJUNS LA CONCLUZIA CA SI DACA L-AM FI CONCEPUT NOI NU ERA ASA DE FRUMOS ... TOTI COPIII MERITA O SANSA LA VIATA SI NU SUNT CU NIMIC MAI PREJOS DECAT CEI CU PARINTI NATURALI ASA CUM NICI NOI, CA PARINTI ADOPTIVI , NU NE DEOSEBIM CU NUMIC DE CEILALTI CARE AU CONCEPUT UN COPIL . PUTEM SA IUBIM LA FEL , POATE SI MAI MULT , SI SA NE BUCURAM CANDE COPILULUI II ESTE BINE SI SA SUFERIM ATUNCI CAND APAR PROBLEME. NIMIC NU POATE INLOCUI SENTIMENTUL PE CARE IL AM ATUNCI CAND AJUNG ACASA DE LA BIROU SI MA PUPA CU GURITA DESCHISA (ASA STIE EL DEOCAMNDATA). MA BUCU DE FIECARE GEST NOU PE CARE IL FACE , DE FIECARE CUVINTEL NOU INVATAT SI ATUNCI IMI VINE IN MINTE INTREBAREA: O MAMA NATURALA CE FACE IN PLUS ?
elena_picu2007
Postat pe 3 Martie 2008 11:12
Buna !
Ma alatur si eu voua,spunindu-va ca va inteleg,deoarece sint intr-o situatie asemanatoare si intimpin obstacole si ostilitate din partea celor din jurul meu;eu am 2copii nascuti de mine (fetita si baiat) si 2 copii pe care i-am luat de la casa de copii si ii cresc alaturi de ai mei(au acum 2 ani si 8 luni,2 ani si 6 luni )
avandu-i in casa de la 7 luni pe unul din ei iar pe celalalt de la 1 an jumate;sint 2 baietei si ne-am atasat de ei;pentru ei noi sintem-mama si tata-,copii nostri sint fratii lor,iar parintii nostri sint-buni si bunu-;am vegheat asupra lor cind nu le-a fost bine,cind au fost bolnavi,le sarbatorim zilele de nastere cu familia incercind sa le creem conditii optime dezvoltarii lor;cu toate acestea cei din jur ne judeca,nu ne inteleg si nu ne aproba;aproape ca ne luptam cu morile de vant,ne lovim de prejudecati,mentalitati,etc,etc;
aqlucia
Postat pe 3 Martie 2008 11:42
Doamne,fetelor cat va admir ptr ceea ce ati facut.La fel gandesc si eu,cu toate ca sunt mamica biologica.Va apreciez fff mult si numai cuvinte de lauda as avea sa va adresez.Nu mai plecati urechile la rautatile celor din jur.Ce vina poate avea un copil care a fost lovit de soarta?Daca noi avem posibilitatea,de ce sa nu le oferim o sansa?Cei care indraznasc sa critice un asemenea copil sau un parinte adoptiv,sunt oameni fara suflet si fara frica de Dumnezeu.eu am o matusa care a adoptat o fata.eu pe acea fata o vad ca fiind verisoara mea.(ea nu stie ca este adoptata).va doresc tot binele din lume si sa dea Dumnezeu sa aveti copii sanatosi,sa va umple viata de fericire si impliniri.va pupam
crisa_raisa06
Postat pe 3 Martie 2008 12:21
Multumesc pentru ca ati raspuns atat de prompt la subiectul propus de mine, atat mamicilor aflate in aceeasi situatie , cat si celorlalte.eu nu am nevoie sa dovedesc nimanui ca imi iubesc copilul, nu am prejudecati , dar simteam nevoia sa vorbesc despre asta.si ma bucur ca am gasit intelegere.mamicilor biologice va admir pentru lunile in care ati adapostit trupusoarele ingerasilor vostri , la fel si pe cele care ati trecut prin procesul adoptiei.Stiu cum e sa astepti clipa in care sa-ti aduci puiul acasa,cum iti tremura sufletul la gandul ca ceva ar putea sa nu mearga bine si asi putea pierde fiinta care a devenit cea mai importanta din viata ta.imi privesc printesa si inca imi dau lacrimile de bucurie ca pot sa o am langa mine.Am atatea de spus , ca niciun cuvant nu pare de ajuns...Rodica 1kifor,KARODEYA, elena -picu 2007, va multumesc ca ati raspuns.Cand intalnesc si alte mamici ca mine le simt ca pe familia mea, ca pe cineva care imi intelege iubirea si fericirea fara explicatii.Sa va traiasca puiutii, sa va bucurati de ei !Crisa_raisa06,otilia2001,andrei_g, de asemenea va multumesc pentru gandurile frumoase si va doresc sa va bucurati de ingerasii vostri.va salut pe toate si va doresc sa gustati fiecare moment placut alaturi de cei mici ...cresc atat de repede...va pup
nikol_kidz
Postat pe 3 Martie 2008 21:03
draga Karodeya imi pare atat de rau ca nu gasesti intelegere la cei din jur. Nu ca ar fi f. important , sunt alte lucruri mult mai importante , dar totusi in acea mica masura masura conteaza totusi. La mine situatia e putin hilara. Am facut pasul spre adoptie la indemnul mamei mele, careia ii multumesc in fiecare zi , tata si socrul meu s-au opus categoric iar acum ghici cine vine in fiecare zi la noi si nu poate sta o clipa sa nu-l vada pe bebel ? chiar socrul meu iar tata e topit dupa el .
Asa ca parerile celor din jur chiar nu conteaza ,in luarea unei decizii asa de importante , trebuie sa faci ceea ce simti , ceea ce crezi ca iti aduce implinire sufleteasca iar restul...
te admir sincer pentru ceea ce ai facut. Putine femei care au proprii lor copii ar mai adopta macar unul , iar tu demonstrezi ca ai un suflet mare de tot .
iti doresc multa sanatate , sa te bucuri de toti copiii si sa fiti cu totii fericiti .
elena_picu2007
Postat pe 4 Martie 2008 10:19
ma adresez mamicilor "nenaturale".eu am un baiat de 8 ani si jumatate nascut de mine si de 4 ani ma chinui sa infiez o fetita dar ma lovesc de bariere greu de trecut si anume autoritatile.va intreb pe voi cum ati reusit sa infiati atat de usor???
tontzy_q
Postat pe 4 Martie 2008 12:29
MULTUMESC,
nikol,elena-picu 2007,pentru cuvintele frumoase pe care mi le-ati adresat;incerc sa razbat intr-o lume unde domneste haosul,rautatea si ignoranta;spun aceste lucruri pentru ca nu e usor sa te avanti si sa iei hotarari de acest gen intr-o astfel de lume;sunt mandra ca am reusit sa salvez 2 vieti nevinovate;nu pot spune ca nu imi este greu uneori cu 4 copii;de la fiecare ai cate o bucurie sau multumire,ajungand sa te bucuri de bucuria lor,sa suferi la suferinta lor,sa imparti temerile lor cu ei,sa razi daca rad si ei,sa plangi daca plang si ei,sa traiesti si sa existi daca si ei exista si sunt bine;numai bunul DUMNEZEU poate judeca daca fac sau nu bine;nu sunt o fiinta perfecta,oricat as dori,stiu ca sunt OM si sunt supusa greselilor,dar incerc sa invat chiar si din greseli si nu ma dau in laturi niciodata si sa spun,,ajunge am invatat si stiu destule'',tot timpul invat cate ceva,dar retin ceea ce ma ajuta cu adevarat pe mine si familie;eu asa am simtit si asa am dorit sa fac si asa am facut;lumea din jur ne considera ciudatenii pentru fapta noastra,dar eu ma consolez considerandu-i pe ei ciudati;am facut exact asa cum mi-a dictat sufletul si inima;
Va doresc la toate multa sanatate si implinire in ceea ce faceti si inchei cu o maxima care imi place mie mult si cand sunt in impas ma gandesc la ea---SA AI CURAJUL SA SPUI-DA-,SA AI CURAJUL SA SPUI-NU-, SI-N FIECARE CLIPA GREA,SA FI MEREU ACELAS-TU-.
aqlucia
Postat pe 4 Martie 2008 16:55
ciao , uite eu ma lovesc de o mica problema acum si poate imi puteti da voi un sfat. toni mananca cu pofta doar pui, ficatei de pui cu pireu ( pt. ca avem o carenta de fier) ,cartofi gratinati cu cascaval ,galbenus de ou , smantana , branzica cu fructe (danonino) ,iaurt de orice fel , ciorbita de vita , dar refuza legumele ii dau doar suc de morcovi cu fructe (para, banana..) aveti cumva o reteta de mancare pe care o apreciaza copii vostri care sa nu contina ingredientele de mai sus ?
la cereale ce preferinta au copii vostri? pt ca stiu ca sunt bune pt. copii dar cam cascam gurita cand le mancam , mereu mi-e frica sa nu vomeze si atunci i le dau in combinatie cu danonino dar poate nu am gasit eu cerealele care sa fie pe gustul lui ( cu carne ) ...glumesc bineinteles .


in legatura cu intrebarea ta tontzy_q in ceea ce priveste adoptia eu am procedat in felul urmator:
mi-am depus dosarul cu cererea pt. adoptie (bineinteles ca e multa birocratie , analize , adeverinte , caracterizari de la familie ,colegi , vecini etc. de parca ei ar trebui sa-l creasca ) la Directia de protectie a copilului , urmeaza vizitele acasa facute de catre un asistent maternal ,
am facut cursul pt. obtinerea atestatului si cam in 9 luni (ce coincidenta) a venit si bebita . Nu inteleg care e problema de nu reusesti de 4 ani ! Tu cunosti fetita ? poate nu e clara situatia ei juridica ( nu e inca declarata adoptabila) .
va pup pe toate . pa
elena_picu2007
Postat pe 5 Martie 2008 12:13
Cand iti doresti un copil si nu poti sa-i dai nastere trepuie sa nu te intereseze ce spun cei din jur.In viata important e sa-ti urmezi propiul drum,sa nu fii egoist si sa oferi dragoste neconditionat.Acum dupa ani dupa ani de suferinta ,decepti am inteles ca rolul meu pe acest pamant este sa ajut oamenii.Mi-am analizat foarte bine sentimentele si stiu ca pot sa ofer dragoste si o familie unui ingeras.
lilisor_kidz
Postat pe 6 Martie 2008 16:50
Draga Nikol si eu sunt in aceeasi situatie ca si tine, am un baietel de 5 ani si asa cum ai spus si tu este doar al meu si atat, eu si sotul meu ii oferim tot ce se poate (in limita bunului simt), il iubim neconditionat, in concluzie el este viata noastra. Nu trebuie sa-l nasti tu ca sa poti fi mamica, cred ca noi ne numim poate cel mai mult mame pentru ca avem o obligatie mai mare decat toate celelalte mame. Crezi ca se pot numi mame cele care ii nasc si ii lasa? Sau noi care le oferim toata dragostea noastra de parinti pe care poate nu ar fi cunoscut-o niciodata. Cat priveste mentalitatea unora as vrea sa spun ca degeaba am intrat in UE ca habar nu avem ce inseamna sa-ti ajuti aproapele, mai bine preferam sa crestem caini si pisici decat un copil care nu este vina lui ca sa nascut dar are tot dreptul sa creasca frumos si intr-o familie care sa-l iubeasca neconditionat. Ma bucur ca cineva a avut curajul sa abordeze aceasta tema. Va pup.
nicoleta_zidaroiu
Postat pe 12 Martie 2008 08:04
Nu cred ca a fi mama tine doar de latura biologica. O mama adoptiva are cu siguranta infinit mai multa dragoste de oferit decat cea care l-a abandonat pe micut. Si atunci, care e adevarata mama? Cea care l-a nascut si abandonat sau cea care are grija de el, care il hraneste si-l alinta, care ii alina micile dureri, care il ocroteste si e in stare sa se sacrifice pentru el? Eu am nascut doi copii si ii iubesc din tot sufletul dar cumnata mea se gandeste serios sa infieze pt. ca nu poate avea. Cine poate spune ca ea nu va fi probabil o mama mult mai buna decat sunt eu? Si de altfel, abia astept ca iezii mei sa aiba un verisor sau verisoara iar eu sa mai alint un prichindel.
Va admir pe toate cele care ati infiat micuti, pentru ca sunteti mai aproape de sensul cuvantului mama decat multe din cele care doar au dat nastere. Nu va luati dupa vorbe. Conteaza doar ce e in sufletul vostru si in sufletele micutilor vostri iar lucrul acesta e mai important decat orice altceva.
atabeica
Postat pe 12 Martie 2008 15:06
sincere felicitari mamicilor de mai sus, atat celor care au doar copii infiati cat mai ales celor care au si nascut si au si infiat, cred ca cel mai greu e sa faci toti fratii sa se inteleaga si sa se iubesca, sa nu se invidieze si sa nu se supere unii pe altii, si felicitari tutror copiilor care au intekles asta si care nu fac diferentieri intre fratii naturali si adoptivi!!!!!!!!
ruschita
Postat pe 27 Martie 2008 17:34
Mama unui copilas nu este neaparat aceea care ii da nastere. Se numeste mama persoana care creste un copilas, cea care vegheaza asupra lui atunci cand ii este rau, cea care imbatraneste cu zece ani atunci cand copilasul sufera sau este bolnav. Eu una daca nu asi fi putut face copil categoric asi fi infiat unul, fara sa stau pe ganduri. Persoanele care blameaza un copilasi infiat sau vre un parinte adoptiv nu sunt suficient de coapte la minte iar eu una nu asi lua in considerare nici macar un cuvintel adresat de o asemenea persoana.
Eu admir foarte mult mamicile care au cu adevarat grija de copiii lor, mamicile care acorda dragoste nemarginita micutilor lor si nu le-asi imparti niciodata in mamici adoptive sau naturale; pentru mine sunt doar mamici, ADEVARATE MAMICI.

Va pup si va imbratisez cu drag pe toate!
luiza_sara
Postat pe 28 Iulie 2008 12:03
Rodica1kifor imi pare foarte rau sa aud ca ingerasul tau are inceput de astm. Zanica mea are si ea astm bronsic indus viral. Stiu ce inseamna si sa stii ca iti tin pumnii. Ai grija mare pt ca aceste crize de astm se confunda foarte usor cu racelile.
Sara a urmat pana vinerea trecuta un tratament de 10 zile la Govora. Govora este o statiune renumita pt tratarea astmului bronsic si in general pt dificultatile respiratorii.
luiza_sara
Postat pe 28 Iulie 2008 12:09
eu si sotul meu am hotarat sa adoptam o fetita.am primit atestatul si suntem pe lista de asteptare.am atatea emotii,si de cate ori sun asistenta care se ocupa de noi,imi vine sa plang.imi fac tot felul de ganduri,cum o sa arate,daca ne va accepta,daca o sa ne descurcam.probabil ca stii prin ce trec.
corneliabbc
Postat pe 7 August 2008 10:29
Mamicilor dragelor,
Baiatul meu (adoptat cind avea o luna) are acum 12 jumate.Acum 12 ani mi-a fost extrem de usor sa-l infiez.Am vorbit cu o aistenta la maternitate (am vrut sa fie nou nascut) care m-a sunat intr-o luni seara pe 25 Martie (sarbatoarea de Bunavestire) iar vineri am iesit din maternitate cu puiu meu.Mai mult a durat pina s-au terminat actele la tribunal (infierea si schimbarea numelui).Imi pare rau sa aud ca acum e asa o problema cind atit de multi micuti au nevoie de parinti.
Cum m-au primit cei din jur? Pai tatal meu nu a venit sa-l vada decit dupa vreo luna, la fel si socrii mei de atunci.Ba chiar socrul meu nu vroia sa-l atinga de teama ca e tigan.Dupa ce l-au vazut prima data s-au muiat atit de tare ca acum tatal meu e obsedat de barbatelul meu.La servici fosta mea sefa de cind l-am infiat si pina cind am plecat din birou (aproape 7 ani) nu a pierdut niciodata ocazia sa-mi vorbeasca despre bucuria sarcinii, a alaptatului (la ea si la orice vmamaica noua sau viitoare care o vedea), nu i-a scapat nici un comentariu rautacios la adresa felului cum arata in comparatie cu alti copii etc.O amica cu care am impartasit scoala generala, liceul si viata dupa asta (si care e doctorita si nu are copii la 45 de ani) m-a declarat nebuna si dupa ce m-a intrebat daca nu regret pasul facut am refuzat sa mai vorbesc cu ea.
Binenteles ca am avut si multi de partea mea, multumesc lui Dumnezeu.Oricum ar fi fost eu am mers mai departe pentru ca atunci cind am iesit din maternitate cu el in brate de fapt zburam nu mergeam.Si prima noapte cu el in casa nu am inchis un ochi de emotie si ma uitam la el si nu-mi venea sa cred ca el al meu.
Deci,...neputinta celorlalti de a accepta rezida de fapt din neputinta lor de a face asta.Sunt saraci in sufletul lor si ei stiu asta si pentru asta ne invidiaza.Mi-e mila de ei si de micimea sufletului lor.
Voi mamicilor (de orice fel) sa fiti sanatoase sa va cresteti puii, sa va bucurati de ei si sa imbatriniti alaturi de ei.

Am o intrebare pentru mamicile adoptive: considerati sa-i spuneti copilului ce e infiat? Daca DA, de ce? si daca NU iar de ce?
Va imbratisez pe toate,
sweet_danielle2006
Postat pe 14 August 2008 03:19
sunt mamica unui baietel adoptat de 1.8 ani . Pana nu am vazut acest mesaj nu mi-am pus decat foarte rar intrebarea . dar am pus-o sub forma "cand si in ce fel " sa-i spun ? nici nu ma gandesc sa nu-i spun , oricum va afla de la x, y binevoitori si ar mult mai rau .cred ca de pe la 3 anisori o sa incep usor , usor sub forma de povesti sa-i spun . tu ce ai facut i-ai zis sau nu ?
elena_picu2007
Postat pe 8 Septembrie 2008 11:46
Tot pe la 3 ani i-am spus si eu.Efectula fost neasteptat asupra baiatului meu (chiar la virsta aia).Adica a acceptat ca mama lui naturala a murit (sia ici recunosc ca l-am mintit, dar n-am vrut sa-i spun ca l-a lasat in maternitate si bine am facut), ca si tatal lui natural a murit (desi nu stiu absolut nimic despre el dar copilul m-a intrebat) dar a avut cite nopti tare nelinistite dupa asta.Pe urma s-a linistit.Acum, ca are aproape 13 ani inca ma mai intreaba de parintii lui naturali si intr0o seara am vrut sa-i spun ca mama lui naturala traieste (am zis eu ca e destul de mare sa inteleaga) dar inainte de a deschide eu gura a spus el "nu pot sa cred ca o mama si-ar lasa bebelusul in spital si ar pleca fara el".Nu i-am mai spus nimic decit ca eu stiu de la medicii din spital ca mama lui a murit si ca de tatal lui nu stiu nimic (a uitat se pare ce i-am spus acum 10 ani despre tata).
E tare greu, eu incerc sa ma pun in locul lui, dar e bine sa stie nu numai pentru ca altii ar face-o oricum ci pentru ca el trebuie sa-si stie identitatea.
sweet_danielle2006
Postat pe 8 Septembrie 2008 18:13
buna ziua...ati rezolvat ceva cu adoptia? ati reusit sa gasiti un copil?
mariutza_mea
Postat pe 5 Octombrie 2008 12:56
sant bucuroasa ca e un asa subiec delicat.pe vremuri se infia cred ca mai repede dar cu f multa birocratie
aprobarea parintilor naturali ,ancheta sociala ,si multe altele,finalul fiind tribunalul pt o adoptie totala fara dreptul parintelui natural de a tulbura linistea copilului in noul camin.vreau sa intreb daca vreun parinte adoptiv a maltratat copilul cum fac cei naturali care nu pot fi numiti parinti ci monstri?
elena_23_58
Postat pe 11 Octombrie 2008 21:30
Buna Elena_23_58, foarte buna intrebarea ta dar parerea mea este ca un copil adoptat este foarte iubit tinand cont de situatia care a dus la realizarea acestui lucru.
Baiatul meu care are 5 anisori si este adoptat este soarele nostru, nu stiu daca era natural daca il iubeam atat de mult (s-ar putea sa exagerez dar asta simt). Cum sa maltratezi un copil asa de scump? Orice greseala ar face mi se pare inuman ceea ce se intampla. Oamenii aceia ar trebui sa plateasca cu viata pentru suferinta acelor copii. Ei nu au nici o vina ca s-au nascut. Bine le-ai zis monstrii. Mamicilor nu am dreptate? Va pup pe toate.
nicoleta_zidaroiu
Postat pe 13 Octombrie 2008 07:55
Buna dimineata,mamici adoptive sau biologice!Oricum ati fi ,stiu ca important e ca toate iubiti niste sufletele care au nevoie de voi si pentru asta sunteti minunate.N-am mai intrat de foarte mult timp, insa ,citindu-mi emailurile am observat ca subiectul pe care eu l-am propus in martie nu a fost ignorat si ca a incurajat discutiile dintre mamicile aflate in aceeasi situatie.Ma bucur ca am gasit si alte persoane care stiu cata iubire se ascunde in spatele acestui act, care se numeste adoptie si mai ales ma bucur ca nu mai pare un subiect tabu, asa cum se intampla inca in societatea in care traim.Si pentru ca vorbeam de iubire, de miracolul acesta al unei daruiri totale,vreau sa va reamintesc ca si eu sunt mamica adoptiva a unei fetite de 4 anisori, Maria,si nu trebuie sa va spun ca ea reprezinta fericirea in carne si oase , pentru ca toate mamele stiu acest lucru si il simt tot timpul.Ce vroiam eu sa spun este ca eu si sotul meu ne decisesem sa mai adoptam un ingeras , ca Maria sa nu fie singurica , mai ales ca in ultimul timp se aseza in fata icoanei, cu manutele impreunate pentru rugaciune si cerea sa mai aiba un fratior sau o surioara.Va intrebatiunde este miracolul?Pai acesta:sunt insarcinata in 3 luni, fara sa mai fi urmat un tratament, cu un diagnostic fara dubii de remediere.DEci Dumnezeu ne vegheaza si orice act de iubire este rasplatit tot prin iubire.Ma trec fiorii acum , cand va impartasesc bucuria mea fara margini si vreau sa aveti convingerea ca , indiferent daca cei din jur ne inteleg sau nu, ceea ce noi facem are un scop precis pe care Dumnezeu il cunoaste si ca suntem privilegiati ca putem imparti astfel dragostea.Fetita mea este nascuta in apropiera Sf.Marii iar vestea minunata am aflat-o in aceeasi perioada.As mai avea multe de spus , insa va las pe voi sa simtiti si sa judecati.Va urez multa sanatae, putere sa va cresteti ingerasii si sa fiti mandre pentru ca sunteti mununate!
nikol_kidz
Postat pe 13 Octombrie 2008 09:52
Draga Nikol ma bucur enorm pentru tine si iti doresc tot binele din lume. Sa-ti dea Dumnezeu sanatate si numai bucurii sa te bucuri de familia ta care se va mari in curand. Felicitari si toate cele bune. (Vreau sa-ti multumesc ca ai avut curajul sa deschizi acest subiect, este pentru prima data cand am avut curaj sa vorbesc deschis despre aceasta situatie - adoptia). Te pup si ai grija de burtica.
nicoleta_zidaroiu
Postat pe 13 Octombrie 2008 14:09
pt nicoleta cand am scris ,am scris in cunostinta de cauza
elena_23_58
Postat pe 14 Octombrie 2008 09:44
Sunt gravida in 6 luni sa n pot sa il cresc. ca n ma accepta parinti. si doctorul mi-a spus ca am o fetita.Daca sunteti interesata de asa ceva va rog din tot sufletul sa ma contactati pe adresa de e-mail damian_georgiana.Cu respect din tot sufletul.
dani_ela_ro
Postat pe 14 Octombrie 2008 12:46
Cristina Georgiana, ti-am citit mesajul si m-am cutremurat.Nu te intreb din ce considerente ai ajuns aici si nu te judec , pentru ca sunt sigura ca nu ti-e usor .Dar imi permit sa iti dau un sfat, in calitate de mama adoptiva si, in curand, biologica:mergi impreuna cu parintii si discutati cu cineva de la protectia copilului, explicati situatia si faceti toate demersurile legale pentru ca fetita nenascuta inca sa mearga spre adoptie.Astfel ea isi va gasi un camin si te asigur ca va fi iubita.Important e ca tu trebuie sa intelegi ca ceea ce faci nu e ceva simplu si sa te mai gandesti .Astfel de lucruri pot sa-ti marcheze viata.Daca esti sigura, mergi mai departe.Vad ca tu ai citit discutia noastra si ne-ai intrebat pe noi daca suntem interesate.Aici, imi permit sa-ti spun , fara sa intentionez sa te supar, nu asa se procedceaza.Un copil e un suflet si pentru unii poate insemna TOT.El nu poate fi expus ca pe o marfa:am un copil, cine e interesat?Te sfatuiesc , din tot sufletul, discuta cu cineva abilitat ca sigur vei primi ajutor.Asa, suna ca si cum ar fi vorba de o tranzactie.Si nu mi se pare corect si moral.De asemenea, daca nu-ti vei schimba parerea, ai grija de tine pe tot parcursul sarcinii ca lucrurile sa fie bune si pentru copil.Ea merita o sansa la viata si la iubire.Sper ca nu te-am suparat cu vorbele mele, dar crede-ma, eu atunci cand mi-am dorit un copil si am hotarat sa adopt, am urmat toate caile legale si , in plus , sunt atatea cazuri de copii "vanduti "ca pe cea mai ieftina marfa, incat ma intreb ce fel de suflete au unii.Sunt sigura ca intentia ta e una buna, aceea de a gasi un camin copilului tau, dar fa acest lucru legal.Iti urez sanatate si intelepciune pentru a lua o decizie corecta.
nikol_kidz
Postat pe 15 Octombrie 2008 08:38

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
Deschid un after school in Aviatorilor! Asteptam copii clasa 1=2, scoli din zona. 2 De la: leiiana 26 August 2008 14:56
medic bun alergolog si orelist spitalul budimex 21 De la: garbo023043 9 Mai 2015 10:21
analize 12 De la: office_salinasusesi_ro 12 Aprilie 2010 23:53
copil cu TSA 1 De la: emargga 13 Iunie 2018 09:37
grupa pregatitoare 9 De la: office_salinasusesi_ro 16 Ianuarie 2010 08:37
Setari Cookie-uri