Povestea mea...

o relatie cu unul dintre cei mai "vanati" barbati ar putea fi una de lunga durata?

daca pleaca...

Livia03 Postat pe 2 Ianuarie 2010 12:55
inca o intrebare...ea mai are vrun copil?? fai si ei un copil...si atunci vei vedea cum se comporta faat de propriul copil... poate va fi preocupata de propriul copil si nu va simti chiar tata de profund draagostea ce o simti fata de popria fiica...
Quasaria,nu lua cuvintele psihologului text de lege,nu intodeuna poate fi asa,cum omul e subiectiv si nu obiectiv,poate gresi,sunt cazuri in care copiii sunt gelosi,egoisti,dar sunt cazuri in care li se inoculeaza in creier anumite lucruri,de catre parintele frustat,folosind copilul ca o arma impotriva celuilalt parinte,deci atentie,parerea mea
scrichy Postat pe 2 Ianuarie 2010 12:58
scrichy, pai tocmai asta spuneam: folosind copilul drept "arma" lovesti propriul copil, de fapt... SI nu se vede imediat - se vede cind va deveni adolescent cu problemele pe care nu vrea sau nu poate sa le gestioneze - sau cind va deveni adult si va replica greselile sau va face altele noi - pentru ca asta este viziunea lui despre cum trebuie sa se intimple lucrurile, din materialul asta a fost format. Si atunci mai conteaza cine a fost ala "rau" dintre parinti? Copilul este al ambilor - ar trebui sa il protejeze amindoi. Sa il intorci impotriva celuilalt este ca si cum ti-ar lua casa foc si te-ar interesa sa te salvezi pe tine.... Inseamna ca doar de tine iti pasa. Si, nu, copiii nu SE NASC egoisti. Se nasc perfecti.

quasaria Postat pe 2 Ianuarie 2010 13:02
Dragul meu,nu stiu daca vei reusi sa intelegi ce-ti voi povesti,de fapt daca poti sa patrunzi.Sunt casatorita de 16 ani cu un barbat care are si el o fata din prima casatorie.Inainte sa ma ceara de nevasta mi-a spus acest lucru,Eu i-am raspuns ca copiii vin pe lume INVITATI de parinti,nu pentru ca vor ei, si in consecinta copiii nu trebuie sa sufere pentru "neintelegerile" celor care din dragoste sau intamplare i-au invitat pe lumea asta.Eu am tratat=o pe fiica sotului meu ca pe propria mea fiica din prima clipa ce am aflat despre ea.Dupa un timp, avem si impreuna tot o fiica, care a iesit din maternitate si in prezenta surorii sale mai mare,Relatia dintre ele ma face sa constientizez cat de corect am procedat!.Fiica mea a castigat o sora mai mare,eu o prietena.iar relatia cu sotul meu este de exceptie,si ne bucuram de cate ori familia este reintregita.Mentionez ca nu o cunosc decat din vwedere pe fosta sotie,care nu poate sa-si depaseasca frustarile(nu-i treaba mea)dar fiica ei si a sotului meu este si va fi tratata intotdeauna in casa mea ca un membru al familiei.Scuze pentru ce am sa-ti spun mai departe,dar asa gandesc eu.Daca iubesti cu adevarat un barbat il iei cu tot ce apartine sufletului sau,daca nu-ti poti infrange meschinaria si egoismul inseamna ca nu iubesti cu adevarat.Stii sotia nu-ti este ruda de sange,dar COPILUL TAU -DA. Deci analizeaza cu atentie toate aspectele,si ia hotararea cea mai buna,o femeie adevarata n-ar fi niciodata geloasa pe un copil(adica inteligenta si tactica este cea care conteaza)Daca prietena ta este o "OVARIANA("ca majoritatea femeilor de altfel) nu merita sa-ti sacrifici viata si nici copilul,intotdeauna va aparea "cineva " care sa nu-i convina,poate ca nu-i tarziu ca si tatii sa puna pe primul loc COPILUL si mai pe urma "reactiile din pantaloni"Un copil este bucatica din tine si mai tarziu sau mai devreme tot raul pe care i-l faci se va intoarce insutit impotriva ta,si asta pentru ca "Copilul este INVITAT pe lumea asta de parinti" chiar daca ei nu mai formeaza un cuplu. In ceea ce privesc vizitele cred ca depinde numai de tine sa poti s-o vezi mai des.Chiar daca fosta sotie nu este ceea ce-ti doresti acum fa eforturi sa comunici cat mai bine cu ea spre binele copilului.N-o trata ca pe un dusman,gandeste-te ca este"actualul tau sef" si tii foarte mult la slujba ta,trebuie sa te straduiesti sa ti-o pastrezi.Uneori trebuie sa stangem din dinti pentru a ne atinge telurile.Succes,inca odata scuza-mi duritatea dar e mai bine de la inceput sa stii pe ce picior dansezi
garbo000975 Postat pe 2 Ianuarie 2010 13:06
opinia mea este ca : nu este demna sa fie cu tine si nici cu ceea ce-ti apartine" clar. mai departe este decizia ta.
garbo071296 Postat pe 2 Ianuarie 2010 13:06
Eu am o nepoata,de la fica cea mare,e iubita,mai precis,a primit dde la sotul ficei mele,tot ce ii trebuia sa primeasca de la un tata adevarat,eu am fata de ginerele meu un respect deosebit.
scrichy Postat pe 2 Ianuarie 2010 13:06
Dragule..e gelozie ceea ce manifesta prietena ta....o gelozie nejustificata....e fetita ta,e normal sa-i arati afectiune si s-o iunesti...ma-ntreb....te-ntreb...daca un ingeras,care e fetita ta,ii starneste gelozie,atunci cum se comporta in prezenta unor femei cu care tu,poate,esti doar amabil?......train intre oameni,ii intalnim la tot pasul si,deci,pana la proba contrarie,tu esti partenerul ei...nu poate sa-ti interzica sa-ti iubesti fetita....daca,din start,a aparut o astfel de problema,mi-e teama,SINCER,ca n-o sa se rezolve.Ba,din contra,dupa ce relatia voastra o sa se''invecheasca'',problema v-a deveni acuta.O sa apara reprosuri si o sa fie obositoare discutiile pe tema fetitei care,cei care suntem parinti,stim ca are nevoie de afectiune mai mult decat ne dam seama unii dintre noi.Daca in cel mai scurt timp iubita ta nu va renunta la gelozia nejustificata,relatia nu se va cimenta,din contra va avea loc,(cu regret o spun)ruptura.Si eu sunt divortata,baiatul neu are acum 16 ani,dar am divortat cand avea 3 ani.Nu m-am recasatorit pt ca am crezut intr-un principiu:nimeni nu-mi va lua dragostea pt copil si,pt nici-un barbat din lume,n-o sa renunt la copilul meu si la sentimentul de iubire pe care,firesc,i-l port.Deci.....gandeste singur:daca nu ar fi egoista si daca te-ar iubi cu adevarat,ar iubi si fetita.Nimic nu e mai minunat pe lume dacat sa castigi dragostea unui copil
garbo010154 Postat pe 2 Ianuarie 2010 13:18
scuze pt greseli......putem,daca vrei sa tinem legatura pe mess:cinderela70....Numai bine
garbo010154 Postat pe 2 Ianuarie 2010 13:22
iote bre, "dragule" ... cu ocazia asta ai gasit si pe cineva dispusa sa se "refaca" nu cumva ai gasit si vrun pantofior abandonat la usa?
ready_vivus Postat pe 2 Ianuarie 2010 13:24
De la: garbo081455, la data 2009-12-08 10:04:23Buna dimineatza! Am intrat si eu aici in cercul dumneavoastra in incercarea de a gasi niste raspunsuri la niste intrebari si cu speranta ca voi putea gasi aici niste opinii pertinente la probleme reale si serioase. In speranta ca voi gasi ingaduintza in randul dumneavoastra pentru prezenta mea masculina, acest spatiu fiind eminamente feminin, va voi prezenta cat mai succint... povestea mea: Sunt un "tanar" de 33 de ani mergand pe 34 si pana acum Dumnezeu s-a invrednicit sa ma "pricopseasca" cu un divort. L-am incheiat in cele din urma dupa multe chinuri iar acum sunt implicat intr-o relatie asa cum le-as dori tuturor... sunt indragostit de un inger care la randul lui este indragostit de mine. Toate ar fi bune si frumoase, insa avem o problema pe care o supun dezbaterii dumneavoastra, si, cine stie, poate un mic ajutor ne-ar putea scoate din limanul la care se pare ca am ajuns. Dupa cum va spuneam, am mai fost casatorit si dina ceasta relatie am o fetita carein urma procesului a fost "repartizata" mamei, eu avand dreptul de vizita de 2 w/e pe luna si cate o zi pe saptamana. (o prima intrebare ar fi daca vi se pare mult). in absenta prezentei copilului meu, avem o relatie deosebita din absolut toate punctele de vedere - cu mici divergente pe ici pe colo insa nimic important... problema apare insa in prezenta fetitei mele... pana la divort, mi-am dorit sa dezvolt fetitei mele un comportament dragastos, in care afectiunea sa fie manifesta si nu ascunsa, astfel incat sa pot creste si dezvolta un copil neinhibat de rusinea unor sentimente frumoase. Din pacate insa aceasta dorinta a mea se intoarce acum impotriva mea in sensul ca acest comportament o tulbura foarte tare pe prietena mea... desi incearca si reuseste admirabil sa se comporte exemplar fata de fetita, pe ea o tulbura ingrozitor manifestarile dintre mine si fetita mea. mi-a spus deschis despre aceasta problema, am inteles-o si constient, incerc sa evit manifestarile afective fata de micutza desi mi se pare gresit... dar vreau sa fac ceva astfel incat si prietena mea sa se simta cat mai bine... din pacate dorinta sau manifestarea mea nu ajung la ochii si la sufletul ei, astfel incat ea nu vede nici o schimbare de comportament iar asta ne-a adus pe marginea prapastiei... suntem la un pas de a ne desparti iar asta mi se pare de neconceput... mi se pare de neconceput ca intr-o relatie care este atat de profunda, sa apara crize pe marginea efectiunii dintre mine si fetita mea... inteleg ca nu este copilul ei si nu va fi niciodata, insa imi este si mai dificil sa vad ca-mi vine copilul in brate cu dorinta de a-si manifesta afectiunea - si asa stirbita de realitatea despartirii - si cu un gest constient sa incerc sa o indepartez... trebuie sa subliniez inca o data ca fata de fetita mea, prietena mea se comporta exemplar, insa sufera in interiorul ei vazand ca si cum imi manifest afectiunea fata de fetita... poate unele dintre dumneavoastra aveti experienta in acest domeniu si imi puteti da o informatie, un sfat... ceva de care sa ma leg astfel incat sa nu se rupa nimic din tot frumosul pe care am rusit dupa atata timp si dupa atata munca sa-l ating... Va multuemsc si sper sa primesc un feed-back cat mai bogat. Intrebarile suplimetare sunt binevenite. O zi excelenta in continuare! INGER DOAR LA SUPRAFATA>>>. SATANA LA SUFLET... COPILUL TAU PE PRIMUL LOC.... O DRAGOSTE GASESTI>>> DAR UN COPIL>> NU...
anca_53 Postat pe 2 Ianuarie 2010 13:26
975, ai perfecta dreptate. expresia de "ovariene" n-o stiam... da' cam asa e.
quasaria Postat pe 2 Ianuarie 2010 13:32
Si eu am trecut printr-un divort dar copilul a ramas la mine.Eu consider ca mai presus de orice e relatia dintre un parinte si copil.Atata timp cat traim menirea noastre ca parinte este de al vedea cum creste, de ai darui dragostea si iubirea ta de parinte.Copilul trebuie sa simta atat iubirea mamei cat si a tatalui ca sa poata trece mai usor peste despartirea voastra. Daca prietena ta nu accepta acest lucru poate ca inca nu e pregatita pentru o relatie de durata si frumoasa asa cum spui tu.Incearca sa vorbiti,sa o faci sa-ti spuna ce simte.Ca sa reziste relatia dintre voi trebuie sa aveti increder unu in celalalt,sa fiti prieteni mai presus de toate si apoi iubiti.Incearca sa ajungi la sufletul ei, sa o faci sa inteleaga nu fetita ta este problema geloziei ei.Dragostea si iubirea de copil este cu totul altceva fata de dragostea si iubirea pe care o traiesti alaturi de prietena ta. Incearca sa o faci sa inteleaga acest lucru acum cand inca nu ete mama.
Illa Postat pe 2 Ianuarie 2010 13:34
Hmm...si parintii mei tocmai au divortat:) As putea spune ca nici nu se mai pune problema de gandit si analizat si rezolvat. Copilul este cel mai important lucru. Este corp din corpul tau si asta este, ramai dator sa ii oferi afectiune, atentie, educatie etc. Ea de ce sa fie geloasa pe copilul tau? Nu iti da de gandit aceasta reactie? Este clar ca ceva nu e in regula cu ea daca gandeste asa. Si parintii mei au divortat in vara anului 2009. Eu am ramas cu mama iar tata locuieste in acelasi bloc cu noi, la o scara diferita. De cand s-a cuplat cu o tipa, o fosta prietena de familie care se comporta la inceput ca si pitzipoanca ta si in + il si folosea sa ii repare prin casa si sa ii cumpere materiale(sunt amandoi artisti) tatal meu a avut parte numai de probleme. Si-a pierdut job ul pentru ca nu se mai putea concentra la munca, tipa il tinea in oras pana la 4 dimineata si el la 9 trebuia sa fie la munca. In orice caz a patit numai lucruri rele si tipa il domina in asa hal, incat in relatia cu mine a ajuns sa fie formal. M-a suna de ziua mea, ma suna de revelion(nici nu i-am raspuns). De craciun am primit cadou de la el o amarata de esarfa, si a tinut sa imi precizeze ca e aleasa de iubita lui, atata vreme cat stie ca eu pe femeia aia nu o sa o inghit niciodata. Sora mea mai mare a plecat din septembrie la facultate la Londra. De cand este acolo a sunat-o o data... Eu nu ma pot formaliza, de asta am ajuns sa nu il mai sun. Nu pot sa ma prefac ca exista intre noi o relatie ce in mod cert a incetat sa mai existe de cand a aparut tipa asta. Asa ca prefer sa pastrez relatia dintre noi in amintirea si in sufletul meu, asa cum era ea in trecut:) Oricum, pentru tot ce a facut si pentru toata suflerinta produsa eu nu o sa il pot ierta niciodata. Asa ca daca vrei sa iti faci copilul sa sufere, asculta de tipa aia. S-ar putea sa ai un regret in adancul sufletului care sa te chinuie pana o sa incetezi sa mai existi:) Problema ta. Nu uita doar ca familia ta si cel mai de pret lucru pe care il ai pe lumea asta este copilul ala.....
garbo006102 Postat pe 2 Ianuarie 2010 13:37
Nu vorbesc din experienta personala...dar am doua familii in cazuri identice de prieteni... Parerea mea este ca de la inceput trebuie urmarit cu atentie filingul creat intre cele doua parti...copilul din alta casatorie si noul partener...si mai ales cantarit "la rece"...si neaparat fara a se trece cu vederea un comportament nepotrivit... Greseala vine din faptul ca cei mai multi din cei "noi parteneri" considera ca la un moment dat "obstacolul",adica copilul din fosta casnicie va fii inlaturat...cu siguranta multi din cei noii parteneri ar prefera sa nu existe...dar,asa cum multi ati spus...aici,din start partenerul "are obligatii" si nu se poate nega acest lucru...ba mai mult trebuie acceptat...si iubit in tot acest "intreg" ce reprezinta el... Cu regret va spun in ambele familii,de care spuneam la inceput...copii sunt cei ce sufera...nu se simt in siguranta,sunt tematori ...si poate ca e adevarat ca,micutii de ei iau asupra lor..."problemele" parintilor... Dar nu stiu,nu inteleg,ce este asa de greu...
DORI_ Postat pe 2 Ianuarie 2010 13:37
'ai,da-ma dreaq....feed-back cat mai bogat... io cred ca tu vrei sa-ti kick u're ass,bre!
preciouss Postat pe 2 Ianuarie 2010 13:39
DA,repet...nu stiu ce e asa greu de inteles... Am trait intr-o familie in care primul nascut era copilul altei mame... nu i-am zis niciodata...frate vitreg... ba mai mult...am aflat acest lucru destul de tarziu... Cu siguranta...acolo unde exista iubire si intelegere...toate sunt rezolvabile...
DORI_ Postat pe 2 Ianuarie 2010 13:40
6102... de ce crezi ca vina ii apartine EI?
quasaria Postat pe 2 Ianuarie 2010 13:43
nu vreau sa te condamn chiar inspiri mila avand situatia pe care o traiesti dar......gandestete ca orice femeie cat de rea si nedreapta ar fi isi doreste ca barbatul de alaturi sa se comporte asa cum te comporti tu cu acesta femeie.... cred, ca asa ar fi trebuit sa fii langa sotia ta in continuare tinand cont ca ai decis sa ai un copil cu ea; consider ca din acaesta situatie, la prima vedere, tu esti vinovat copilul sufera, tu suferi, iubita ta actuala sufera etc in viata consider ca..... daca fugi de probleme dai de altele mult mai grave sau care se vor agrava in timp trebuie sa invatam sa iertam....mai mult.... sa facem fata problemelor care apar in viata.... nu sa fugim de ele mai ales.....mai ales .... cand apare un copil nevinovat care, consider el este cea mai mare fericire a noastra a parintilor normali te rog sa ma ierti, daca nu am spus ceva tocmai pe placul tau.... dar asta este gandirea mea ( mai ales ca si eu am destule probleme si sunt momente cand ma gandesc la divort dar , sunt convinsa ca nu am s-o fac indiferent cat as suferi avand in vedere ca am o fetita in varsta de 5 ani deosebita si ne iubeste pe amandoi fara sa discearna care se ocupa si sta mai mult cu ea) sanatate si sa iti lumineze dumnezeu calea pentru a fi mai bine pentru toti , mai ales pentru iubita ta, pe care nu o pot judeca in nici un fel tinand cont ca nu cunoste sentimentul matern si oarecum o pot intelege
elena_cartoc Postat pe 2 Ianuarie 2010 14:01
Dragul meu....nu o sa-ti placa ce voi scrie.... Cunosc situatia in care , iubind pe cineva, il ridicam pe un piedestal , si , nu vrem sa-l mai dam jos de acolo , pt. ca el/ea este cel /cea mai cel/cea..dintre toate fiintele de pe pamat si orice gand rau despre el/ea este o ..impietate aproape . Cand devenim parinti , viata noastra , nu ne mai apartine in totalitate...avem o datorie moaral fatza de acesti copii, sa-i crestem , sa-i educam , sa-i pregatim pentru viata , sa-i indrumam. Acest lucru nu se face doar cu sprijin material, multi considerand ca daca isi platesc pensia stabilita, sau mai adauga ceva , isi fac datoria . Un copil , nu se creste...."la fara frecventa" . De aici pornesc si doresc sa-ti evidentiez faptul ca fetitei tale oricum ii este greu ca nu mai esti cu ea acasa. in caminul pe care il stie ea. Indiferent ce se intampla intre parinti , copii isi iubesc parintii...sufera pt. lipsa unuia...oricum, nu reusesc sa inteleaga f. bine ce se petrece, de ce..tatal, in cazul tau nu mai e cu mama ci cu...prietena. 2 W.E pe sapt..si alte cateva zile sunt meschin de putine ...deci , daca tu iti iubesti fetitza, cum sper ca o faci , esti un tata responsabil si constientizezi ca fetita e sange din sangele tau..e..puiul tau ,si doar ea , macar acum ,iar orice femeie , poate fi ...cealalta femeie..2, 4, 7, 10 oricate. Nu inseamna ca daca divortam trebuie sa ne ruinam vietile...insa trebuie sa fim atenti la ce fel de partener de viatza ne alegem. Concret, parerea mea este ca prietena ta....una face si alta simte ... Cred ca este o femeie destul de egoista , probabil imatura pt. cei 29 de ani , daca poate pune in balantza dragostea ta de parinte , cu dragostea ta de barbat. Si nici prea corecta nu este, dat fiind faptul ca in relatia voastra, nu s-a schimbat nimic pe parcurs..erai tata , atunci cand te-a cunoscut. Cred de asemeni , ca daca ar fi avut un suflet generos , si ar fi fost sincera cu sdevsrat , ar fi fost fericita ca iubeste un barbat de onoare , cu suflet mare , care isi asuma responsabilitatile in viatza . Acum esti indragostit , poate ca dupa perioada proasta premergatoare divortului , ai fost marcat afectiv si de ce nu.. si ca ego masculin, iar faptul ca ai o relatie te incanta, ti-a dat sigurantza masculina inapoi. Trebuie sa analizezi bine relatia aceasta pt. ca fetitza ta e copilul tau pentru toata viatza ,deci iti trebuie o femeie care sa te iubeasca si pe tine si pe ea... nu sa concureze cu fiica ta , la inima ta. Sper ca vei putea gandi obiectiv, si ca vei face ceea ce trebuie , ramanand parinte , si barbat, in egala masura.
libra66 Postat pe 2 Ianuarie 2010 14:03
si eu sunt de parere ca n-are niciun motiv rational sa se planga... poate doar k atat timp cat este fata cu voi, tu o cam neglijezi, nu mai esti tandru si afectuos cum esti de obicei, asta poate sa simta si sa fie un pic geloasa pt ca ai ochi doar pt fetita, desi cele 2 iubiri sunt incomparabile... incearca sa fii tot la fel de afectuos cum esti de obicei, cu timpul o sa se obisnuiasca daca te iubeste precum spune... trebuie sa te accepte cu situatie cu tot... cred ca e un pic cam alintata iubita ta, de aceea face mofturile astea tu ai mai trecut prin experienta unei despartiri si stii cat de neplacuta este, incearca sa fii tu mai "lasa de la tine" si sa nu va mai certati sau poate sa va despartiti... e trist sa fii de unul singur, asa ca... mult succes!
manditza21 Postat pe 2 Ianuarie 2010 14:11
pentru ca e copil, Q si sufera vedem vinovat pe cel ce nu ne este aproape. asta e perceptia. bineinteles, ca vina este a lui. daca citesti atent, fata pe el il invinovateste pentru modul in care se comporta, ca tata pentru copii e groaznic cand unul din parinti este dus cu pluta si uita ca ei.
si_totusi Postat pe 2 Ianuarie 2010 14:11
buna. scuza-mi indrazneala si modul meu direct. iti pot spune asta: femeile vin si pleaca din viata ta,dar copii raman. legatura de sange nu se va rupe niciodata. da-i fetitei tale toata afectiunea care simti ca trebuie si e normal sa io dai. timpul trece, copii cresc,iubirile vin si pleaca...ti-o spun din experienta. eu am facut aceeasi greseala ca si tine. credeam ca fata mea stie ca o iubesc mai mult decat orice...si am gresit enorm. acum ea nu mai este si imi pare rau. nu mai pot intoarce timpul. deci...nu iti indeparta fetita.....poate mai tarziu vei regreta. un an bun si tot ce iti doresti
emy36_bv Postat pe 2 Ianuarie 2010 14:13
si_totusi, stii ce mi se pare foarte trist din mesajul asta? Faptul ca, printre rinduri, nu, nu il invinovateste... il vede victima. Vezi, vina nu este A LUI... Ii gaseste justificari si explicatii. De la: ..., la data 2010-01-02 il si folosea sa ii repare prin casa si sa ii cumpere materiale(sunt amandoi artisti) tatal meu a avut parte numai de probleme. Si-a pierdut job ul pentru ca nu se mai putea concentra la munca, tipa il tinea in oras pana la 4 dimineata si el la 9 trebuia sa fie la munca. In orice caz a patit numai lucruri rele si tipa il domina in asa hal, incat in relatia cu mine a ajuns sa fie formal.
quasaria Postat pe 2 Ianuarie 2010 14:20
ai dreptate, Q . insa, vezi? copilul e copil. il iubeste. cauta sa gaseasca niste motivatii. nici un copil nu se impaca cu ideea ca tata a gresit. o vede pe amanta, sotie sau ce-i mai este acum, principala vinovata pentru comportarea lui. asta e. tata e tata. in sufletelul acela al lor, nu le vine a crede ca ala e berbec si a uitat de copiii lui
si_totusi Postat pe 2 Ianuarie 2010 14:24
si asta este cea mai proasta parte a lucrurilor... Na, reactia tipica a copilului cind ii spui ca tat-su e un mare... berbec, vorba ta. N-are cum, e tata... Poate ca lumea asta e strimba, da' el precis e drept si saracul cit de greu ii este si lui. Asta in timp ce "saracul" (generic vorbind) se preocupa cum sa imbuneze ingerasul, ca e cam deranjat de fetitza... Stiu, sint rea. Da' tocmai pt ca eu traiesc fara iluzii i-as scoate ochii cu furculitza la propriu - si lent - unuia care si-ar bate joc de sufletul copilului meu.
quasaria Postat pe 2 Ianuarie 2010 14:27
io mai zic o data,ca poate nu s-a auzit acolo,in spate... bre,copii cresc,au viatza lor,problemele lor,frustrarile si necazurile lor...ce li se pare acum "sfarsitul lumii",pe la 25-30 de ani o sa fie normal...prea normal,poate...
preciouss Postat pe 2 Ianuarie 2010 14:32
da, preci - explica-i asta unui copil. La modul da'l dreak, cresti tu si te doare in cour.... Desi, sint de acord cu tine, cam asa stau lucrurile. Pentru noi.
quasaria Postat pe 2 Ianuarie 2010 14:35
vor trai, vor accepta situatia dar, va ramane acolo, intr-un colt de suflet, o mare si amara deceptie. nu ca s-au despartit parintii. cu asta se pot impaca. durerea vine, cand unul din cei doi - sau amandoi- isi reconstruieste/ reconstruiesc viata, fara a-i lua si pe ei in calcul. asta doare copiii, nu-s balastul unei foste casniciii. asta nu inteleg unii parinti
si_totusi Postat pe 2 Ianuarie 2010 14:37
ei,nu poti sa nu iei copii in calcul...dar eu cred ca tre' incercat sa pastrezi un calcul aritmetic,nu sa derapezi in ecuatii de gradu' doi cu enshpe necunoscute... si mai cred ca,in esentza,lucrurile sunt simple,cat se poate de simple...noi le complicam!
preciouss Postat pe 2 Ianuarie 2010 14:40
ba ce mai poti sa nu ii iei in calcul. Deloc. io-s chiar un produs d'ala de a dat cu virgula dupa vreo citiva ani, si stiu ce misto se simte, atunci. Si chiar si acum... Sint momente cind chiar as avea nevoie de ei. Chiar daca sint adulta, cica, de mult timp. Probabil ramine ceva, toata viata.
quasaria Postat pe 2 Ianuarie 2010 14:43

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
Multe intrebari	26	De la: garbo193766 26 Iunie 2011 22:56
as vrea sa-mi salvez casnicia	135	De la: cory_emy 6 Octombrie 2011 10:56
Vreau sa-mi salvez casnicia	59	De la: linistit 27 Februarie 2011 13:49

buna	7	De la: Jojolin 14 Septembrie 2010 04:24
o fosta prostiuata	47	De la: marinela_223 17 Octombrie 2010 18:26