Povestea mea...

Buna dimineatza!

Am intrat si eu aici in cercul dumneavoastra in incercarea de a gasi niste raspunsuri la niste intrebari si cu speranta ca voi putea gasi aici niste opinii pertinente la probleme reale si serioase. In speranta ca voi gasi ingaduintza in randul dumneavoastra pentru prezenta mea masculina, acest spatiu fiind eminamente feminin, va voi prezenta cat mai succint... povestea mea:

Sunt un "tanar" de 33 de ani mergand pe 34 si pana acum Dumnezeu s-a invrednicit sa ma "pricopseasca" cu un divort. L-am incheiat in cele din urma dupa multe chinuri iar acum sunt implicat intr-o relatie asa cum le-as dori tuturor... sunt indragostit de un inger care la randul lui este indragostit de mine. Toate ar fi bune si frumoase, insa avem o problema pe care o supun dezbaterii dumneavoastra, si, cine stie, poate un mic ajutor ne-ar putea scoate din limanul la care se pare ca am ajuns. Dupa cum va spuneam, am mai fost casatorit si dina ceasta relatie am o fetita carein urma procesului a fost "repartizata" mamei, eu avand dreptul de vizita de 2 w/e pe luna si cate o zi pe saptamana. (o prima intrebare ar fi daca vi se pare mult). in absenta prezentei copilului meu, avem o relatie deosebita din absolut toate punctele de vedere - cu mici divergente pe ici pe colo insa nimic important... problema apare insa in prezenta fetitei mele... pana la divort, mi-am dorit sa dezvolt fetitei mele un comportament dragastos, in care afectiunea sa fie manifesta si nu ascunsa, astfel incat sa pot creste si dezvolta un copil neinhibat de rusinea unor sentimente frumoase. Din pacate insa aceasta dorinta a mea se intoarce acum impotriva mea in sensul ca acest comportament o tulbura foarte tare pe prietena mea... desi incearca si reuseste admirabil sa se comporte exemplar fata de fetita, pe ea o tulbura ingrozitor manifestarile dintre mine si fetita mea. mi-a spus deschis despre aceasta problema, am inteles-o si constient, incerc sa evit manifestarile afective fata de micutza desi mi se pare gresit... dar vreau sa fac ceva astfel incat si prietena mea sa se simta cat mai bine... din pacate dorinta sau manifestarea mea nu ajung la ochii si la sufletul ei, astfel incat ea nu vede nici o schimbare de comportament iar asta ne-a adus pe marginea prapastiei... suntem la un pas de a ne desparti iar asta mi se pare de neconceput... mi se pare de neconceput ca intr-o relatie care este atat de profunda, sa apara crize pe marginea efectiunii dintre mine si fetita mea... inteleg ca nu este copilul ei si nu va fi niciodata, insa imi este si mai dificil sa vad ca-mi vine copilul in brate cu dorinta de a-si manifesta afectiunea - si asa stirbita de realitatea despartirii - si cu un gest constient sa incerc sa o indepartez... trebuie sa subliniez inca o data ca fata de fetita mea, prietena mea se comporta exemplar, insa sufera in interiorul ei vazand ca si cum imi manifest afectiunea fata de fetita... poate unele dintre dumneavoastra aveti experienta in acest domeniu si imi puteti da o informatie, un sfat... ceva de care sa ma leg astfel incat sa nu se rupa nimic din tot frumosul pe care am rusit dupa atata timp si dupa atata munca sa-l ating...

Va multuemsc si sper sa primesc un feed-back cat mai bogat.

Intrebarile suplimetare sunt binevenite.

O zi excelenta in continuare!
garbo081455
Postat pe 8 Decembrie 2009 10:04
e ciudata dupa mine reactia prietenei tale. de ce sa sufere ca-ti iubesti copilul??
bluelight
Postat pe 8 Decembrie 2009 10:12
mda...
prietena ta cati ani are??
pt ca mi se pare cam infantil comportamentul ei
adica, banuiesc ca stia de copil cand ati inceput relatia, nu??
daca te-a acceptat asa, care e problema? copilul e al tau, in schimb ea, azi e, maine poate ca nu...

poate ar face mai bine sa se implice si ea in educarea copilului, sa te ajute, nu sa-ti creeze probleme, parerea mea!

dar nah, cum n-am copii, nu prea stiu eu multe...si-s si mica
zambila
Postat pe 8 Decembrie 2009 10:13
Nu ne-ai spus ce varsta are prietena ta, dar dupa manifestarile pe care le descrii, nu pare sa fi trecut de mult pragul majoratului.
Cu alte cuvinte, este imatura si geloasa.
Eu ti-as sugera sa incerci cu ea un exercitiu de imaginatie.
Sa isi imagineze ca voi doi ati avea un copil. Cum si-ar dori ea sa te comporti cu copilul vostru?
I s-ar parea deplasat sa-ti arati afectiunea fata de el, asa cum o faci cu primul tau copil?


zambilutzo, iar te alinti?
garbo_C
Postat pe 8 Decembrie 2009 10:14
da
zambila
Postat pe 8 Decembrie 2009 10:16
Da, imi cer scuze, nu am precizat: ea are 29 de ani.
garbo081455
Postat pe 8 Decembrie 2009 10:17
stiam eu...



asta e pentru zambilutza.
garbo_C
Postat pe 8 Decembrie 2009 10:17
esti sigur? i-ai cerut buletinul?

lasand gluma la o parte, ea trebuie sa inteleaga ca ai un copil, care n-o sa dispara din peisaj cand are ea chef
daca intelege asta, bine, daca nu, inseamna ca nu vrea, sau n-o prea duce mintea
zambila
Postat pe 8 Decembrie 2009 10:19
daca acum nu intelege dragostea ta ptr fiica ta,desi stia ca tu ai un copil cand te-a cunoscut,gandeste-te ce s-ar intampla daca ati avea un copil al vostru....
nu este normala gelozia ei pe fiica ta
si daca acum nu intelege acest lucru mai tarziu lucrurile probabil vor degenera
nu as accepta niciodata langa mine o persoana care nu imi iubeste si respecta copiii,care nu poate intelege dragostea mea ptr copiii mei,care nu intelege ca ptr un parinte copiii sun pe primul loc
eladaela
Postat pe 8 Decembrie 2009 10:20
La 29 de ani, te-ai fi asteptat la mai putin egoism si un sentiment matern mai dezvoltat.

Tu nu trebuie sa uiti insa ca, lumea e plina de femei, dar copilul tau e unic. Ofera-i toata afectiunea de care are nevoie si pe care esti capabil sa o oferi.

Daca "ingerasa" nu accepta, problema ei...
garbo_C
Postat pe 8 Decembrie 2009 10:22
am sa incerc sa raspund la celelalte intrebari:
1. in ceea ce priveste educatia copilului nu am ce sa-i reprosez, dupa cum am mai spus in relatia fatisa cu copilul se manifesta exemplar... se joaca cu ea, avem activitati impreuna (fetita are 6 ani), o invata poezii, o invata sa deseneze, coloram impreuna, pictam... ce sa mai spun, e exemplar comportamentul fatis fata de copil... insa cand ne retragem o vad epuizata... timpul petrecut impreuna cu copilul o termina... si ma exaspereaza asta... nu stiu cum sa fac sa nu mai resimta acest timp petrecut impreuna in felul asta.

2. in ceea ce priveste comportamentul fata de viitori nostri copii, am discutat si asta si nu ar avea nimic impotriva daca fata de ai nostri m-as comporta asa cum ma comport fata de copilul meu. pur si simplu faptul ca copilul meunu este al ei este singurul motiv pentru care are atitudinea asta... eu o inteleg... pe de alta parte insa nu stiu cum sa fac sa ma impart astfel incat sa nu aiba nimeni de suferit...

3. Da, stia ca am un copil de cand ne-am cunoscut, nu i-am ascuns nimic din tot ce mi se intampla, din tot ce simt... nu o simt ca ar fi rea intentie sau lipsa de bunavointa din partea ei si totusi... sufera in prezenta copilului meu si nu stiu cum sa procedez... ea imi spune ca ma manifest prea exagerat fata de copil, ca ii arat prea multa afectiune... ca daca as fi mai retinut s-ar simti cat de cat mai bine iar eu incerc asta, insa se pare ca incercarile mele nu ajung la sufletul ei...
garbo081455
Postat pe 8 Decembrie 2009 10:24
ce am vrut eu sa subliniez cu copilul vostru este ca ar putea sa faca diferente intre al tau si ai vostri
nu stiu cum ai rivi si accepta acest lucru
eu una...nu as accepta

si inca ceva....copiii simt,chiar daca noi nu ne dam seama sau nu vrem sa vedem asta
eladaela
Postat pe 8 Decembrie 2009 10:28
1 nu cumva fata asta isi doreste un copil??
2 te manifesti exagerat- spune ea. adica?? poate vrea sa spuna ca nu e ceva natural in comp. tau ...?

3 o epuizeaza timpul petrecut cu ea. poate ai un copil f energic . n-ai de ce sa fii exasperat.
bluelight
Postat pe 8 Decembrie 2009 10:31
Nu tu trebuie sa-ti schimbi atitudinea fata de copil, ci ea.
Nu face greseala de a te indeparta de fiica ta de dragul ei... Mai tarziu vei regreta.

Spui ca fiica ta va viziteaza destul de rar... in cazul asta, epuizarea ei nu se justifica.
Incearca mai bine sa afli daca nu cumva problema este in alta parte, iar copilul este doar un pretext...
garbo_C
Postat pe 8 Decembrie 2009 10:31
mai, poate fata vrea si ea copilul ei, mai sti??
ati dicutat despre asta? poate crede ca nu mai vrei alti copii

oricum, treaba e simpla, fetita ta are 6 ani, si e a ta, ingerasa are 29, deci, ar trebui sa inteleaga si sa n-o deranjeza ca-ti iubesti copilul, din contra...
zambila
Postat pe 8 Decembrie 2009 10:32
probabil sentimentul prietenei tale e unul de gelozie fata de dragostea pe care o ai fata de copilul tau. si s-ar putea sa se fi nascut din nesiguranta. poate nu e sigura ca vei fi la fel si fata de copiii vostri, poate nu e sigura nici de faptul ca veti avea familia voastra candva si atunci ...

daca e asa, cum am zis, atunci trebuie sa "muncesti" la ai spori increderea in relatia pe care o aveti.
clippy
Postat pe 8 Decembrie 2009 10:36
da, cu siguranta vrea sa avem si copiii nostri, nu se pune problema... air eu cu siguranta nu m-as da inapoi de la asta...

pe fetita o vedem la 2 saptamani cate un w/e si eventual inca o zi in saptamana dintre w/e-le noastre...

si, da, mi-e teama de eventualitatea ca viitorul sa dezvaluie ca va face diferenta intre copii... dar acum ma gandesc, oare realist vorbind, ar fi posibil sa nu se faca aceste diferente? noi urmand a avea copii, eu nu as putea face, fiind ai mei, insa cineva, oricine altcineva, ar putea sa aiba aceeasi atotudine? realist vorbind, ca din carti cu totii suntem modele... este cineva in situatia asta?

p.s. as ruga mai putine ironii la adresa "ingeras"-ului...

garbo081455
Postat pe 8 Decembrie 2009 10:39
realist vorbind,diferenta cred ca va face...
depinde in ce consta aceasta diferenta si pana unde merge...
nu cred ca ti-ai dori sa iti vezi unul dintre copii suferind

asa cum ti-am mai spus...copiii simt
eladaela
Postat pe 8 Decembrie 2009 10:43
455, noi mai si glumim pe aici, nu trebe sa te superi

poate iubita ta nu e sigura ca mai vrei copii..
in ceea ce priveste diferenta, e greu de zis, evident ca ea nu va putea sa se poarte la fel cu ambii copii, dar nu-i un capat de tara asta, tu, in schimb, n-ar trebui sa faci diferente, indiferent cat de deranjat e " ingerasul"
ups, scuze
zambila
Postat pe 8 Decembrie 2009 10:43
inainte de a fi mama nu prea stii cum e si ce simti cu adevarat fata de un copil. sentimentul matern e greu de descris ...

tu esti cel care ai cativa ani in plus ... de experienta, asa ca vei purta pe umeri "povara" de a fi cel care "conduce" aceasta relatie dintre tine si ea, dintre ea si fiica ta.

discuti cu ea, ii spui ca o intelegi (daca nu o intelegi, intreab-o pana afli despre ce e vorba !!!), si ii spui cum vezi tu ca vor sta lucrurile intre voi pentru viitor. trebuie sa-i oferi siguranta, prin ceea ce spui si ceea ce faci, dar in acelasi timp sa te mentii tare pe pozitie: ai un copil pe care-l iubesti, ea trebuie sa-l primeasca in sufletul ei cum te-a primit si pe tine.

nu te retine de la gesturile de tandrete cu care ti-ai obisnuit copilul deoarece, oricum, pentru copil e greu ca nu te vede acasa in fiecare seara dupa cum era obisnuit. iar mamelor divortate le este foarte greu sa explice ce se intampla, de multe ori facand greseli grave in aceasta privinta ...

clippy
Postat pe 8 Decembrie 2009 10:51
:) bine zambilutza, am inteles...

bun... ceva sfaturi pentru mine... ce as putea sa fac eu... somebody! help! Please...
garbo081455
Postat pe 8 Decembrie 2009 10:54
pai noi pana acum ce-am facut????
eladaela
Postat pe 8 Decembrie 2009 10:55
pey, eu credeam ca ti-am dat sfaturi... sau nu se potrivesc?
clippy
Postat pe 8 Decembrie 2009 10:59
da, scuze, am inceput sa postez si apoi am fost retinut cu ceva...
Da, si asta este o problema care o "macina" - faptul ca eu am "experientza"... ar fi vrut capovestea noastra sa aiba inocenta unui inceput egal din toate punctele de vedere... am incercat sa-i explic ca "experienta" mea nu trebuie sa fie neaparat privita ca pe ceva negativ... ci ca pe ceva util sifolositor pentru noi si pentru viitoarea noastra familie... isi doreste sa fi fost noi doi de la bun inceput , sa fi avut un inceput fara alte complicatii... si eu imi doresc dar... sunt in situatia asta si... :-? nu stiu ce sa fac... imi vine sa ma rup in doua dar nu am cum... imi vine in minte ideea unei vieti duble insa nici eu si nici ea nu ne dorim asta... ii inteleg frustrarea de a nu fi copilul meu si copilul ei dar practic ce pot sa fac? :(

in legatura cu "greutatea mamei de a explica copilului ce se petrece", dati-mi voie sa nu comentez si sa spun doar ca mama ei (a copilului) este cel mai mare adversar al meu acum... face tot ce-i sta in putinta pentru a ma indeparta, cu exceptia cazurilor in care ea are ceva de castigat de pe urma mea - dar nu intru in aceste detalii - iar asta este un motiv in plus pentru care nu as vrea sa dau inapoi de la a-i mentine copilului un sentiment de echilibru in raport cu mine... daca la tot ce este supus impotriva mea imi mai manifest si eu rceli fortate, mi-e teama ca o dau peste cap... :(( si cum sa impac atunci si necesitatile copilului, si necesitatile omului pe care-l iubesc?!? :(

garbo081455
Postat pe 8 Decembrie 2009 11:02
Mie tot nu-mi vine sa cred ca vorbim despre o femeie de 29 de ani...

Fara suparare, cred ca nu esti sincer in legatura cu varsta ei.
garbo_C
Postat pe 8 Decembrie 2009 11:05
cand te-a cunoscut stia situatia ta si a acceptat
sau poate a sperat altceva
eladaela
Postat pe 8 Decembrie 2009 11:06
...este foarte greu cand oamenii mari sunt incurcatzi de copii...
l_flory
Postat pe 8 Decembrie 2009 11:10
de ce sa nu-ti vina sa crezi? cine e fara pacat sa arunce primul piatra... oarecumtoti suntem copii si cu totii tinem la visele noastre... nu o condamn ca isi urmareste visul... dar nici nu as vrea sa ne risipim...
garbo081455
Postat pe 8 Decembrie 2009 11:11
daca isi urmareste visul.poate visul ei nu esti tu
daca nu poate accepta situatia si vrea altceva,nu trebuia sa intre in aceasta relatie...
fara suparare..dar cred ca e cam egoista(cam mult)
eladaela
Postat pe 8 Decembrie 2009 11:14
offf, numa in romania exista mentalitatea asta idioata ca daca are copil, exista o problema...de cand un copil este o problema, ha??
cand l-ati facut n-a fost, asa-i???
io cred ca ea este geloasa pe fosta nevasta, nu pe copil, si pe faptul ca inca tineti legatura prin copil, asta cu epuizatul 2 weekend-uri pe luna e vrajeala, alta e problema!

tu ar trebui sa iti dai seama, ca o cunosti mai bine

oricum ar fi, iubita ta tot la stadiul de 15 ani ramane
zambila
Postat pe 8 Decembrie 2009 11:15

Recomandari

SubiectMesajeUltimul Mesaj
iubirea asta13De la: anaROBERT 26 Decembrie 2010 15:12
Un accident poate schimba un om???80De la: D_Emy 5 Octombrie 2013 19:36
nu mai vreau sa imi vars nervii pe el42De la: Ariad 19 Februarie 2011 10:02
exista suflet pereche?unde pot gasi:))?493De la: al_ma 27 Februarie 2012 10:45
TRADARE111De la: dor72 13 Mai 2011 21:43
Setari Cookie-uri