Titanic, unul dintre cele mai mari și mai luxoase pacheboturi ale vremii, a plecat din Southampton, Anglia, spre New York, pe 10 aprilie 1912, în prima sa călătorie transatlantică. La bord se aflau aproximativ 2.200 de persoane, pasageri și membri ai echipajului, însă nava considerată de mulți aproape imposibil de scufundat nu și-a încheiat niciodată călătoria. În noaptea de 14 spre 15 aprilie 1912, în Atlanticul de Nord, Titanic a lovit un aisberg în jurul orei 23:40.
Apa a inundat mai multe compartimente ale navei, iar în mai puțin de trei ore, în jurul orei 2:20, pe 15 aprilie, pachebotul s-a scufundat, rupându-se în două. Bărcile de salvare nu aveau suficiente locuri pentru toți cei aflați la bord, iar mulți dintre cei care au ajuns în oceanul înghețat nu au supraviețuit. Aproximativ 1.500 de oameni au murit, iar în jur de 700 au fost salvați. Printre supraviețuitori s-a numărat și Charles Joughin, brutarul-șef al navei, a cărui experiență din acea noapte a rămas una dintre poveștile remarcabile ale tragediei.
Charles Joughin a rămas pe Titanic după plecarea bărcii de salvare de care era responsabil, a băut un pahar de lichior și a ajuns în ocean în momentul scufundării. A susținut în fața anchetatorilor că a petrecut aproximativ două ore și jumătate în apă, înainte să fie recuperat. Povestea lui este adesea rezumată printr-o explicație spectaculoasă: alcoolul l-ar fi ajutat să supraviețuiască. Mărturia originală arată însă ce s-a întâmplat și unde începe legenda.
A rămas pe navă după ce barca de salvare a plecat fără el
În seara de 14 aprilie 1912, Charles Joughin era în cabina sa, în afara programului, când impactul cu aisbergul l-a trezit. Avea 33 de ani și era brutarul-șef al Titanicului, cu 13 brutari în subordine. După ce a aflat că bărcile de salvare trebuiau aprovizionate, și-a trimis oamenii pe punte cu pâine, apoi i-a urmat.
Joughin fusese repartizat la barca de salvare numărul 10 și era trecut în lista echipajului ca persoana responsabilă de aceasta. În timp ce ambarcațiunea era pregătită, el și ceilalți membri ai echipajului au ajutat femeile și copiii să urce. În mărturia depusă la ancheta britanică din 10 mai 1912, a povestit că unii pasageri ezitau să plece, convinși că era mai sigur să rămână pe navă. El a coborât pe puntea A împreună cu alți membri ai echipajului pentru a aduce femei și copii la barcă.
Când ambarcațiunea a fost coborâtă, Joughin nu se afla în ea. A explicat că așteptase ordinul ofițerului și că nu voia să dea un exemplu nepotrivit sărind singur în barcă. Au plecat doi marinari și un steward, în timp ce el a rămas pe Titanic.
Mai târziu, a coborât în cabina sa pentru o băutură. În timpul interogatoriului, a spus că băuse băuturi spirtoase, apoi a precizat că era vorba despre un pahar de lichior umplut pe jumătate. Unul dintre avocații care îl interogau a intervenit cu o ipoteză explicită: considera că băutura ar fi putut contribui la salvarea lui. Această remarcă este importantă pentru înțelegerea poveștii, fiindcă leagă consumul de alcool de supraviețuire încă din cadrul anchetei, fără să demonstreze însă o relație de cauzalitate.
Scaune aruncate peste bord și două ore și jumătate petrecute în apa înghețată
După ce a constatat că bărcile de salvare plecaseră, Joughin s-a dus pe puntea B și a început să arunce scaune peste bord. Întrebat de ce făcea acest lucru, a răspuns simplu că se gândea la propria supraviețuire și că voia să existe obiecte plutitoare de care să se poată agăța. A estimat că aruncase aproximativ 50 de scaune.
Apoi s-a îndreptat spre partea din spate a navei. În timp ce Titanic se înclina tot mai mult, a ajuns la balustradă și s-a prins de aceasta. În mărturia sa, a descris scufundarea ca pe o coborâre, nu ca pe o ridicare aproape verticală a navei. Când a ajuns în apă, purta o vestă de salvare din plută. A spus că aceasta îl susținea și că nu a simțit că ar fi fost tras sub apă în momentul scufundării.
În zori, a văzut ceea ce credea că erau resturi ale navei și a înotat încet în direcția lor. A descoperit o barcă pliabilă răsturnată parțial, pe care se aflau aproximativ 20–25 de bărbați, printre ei ofițerul Charles Lightoller. Nu era loc pentru el. A încercat să urce, dar a fost împins înapoi în apă.
Pe partea opusă, bucătarul Isaac Maynard l-a recunoscut și l-a ajutat să se țină de marginea ambarcațiunii. Joughin a rămas lângă aceasta, cu picioarele și o parte din corp în apă, susținut de vesta de salvare.
Când o altă barcă s-a apropiat și cei aflați la bord au anunțat că mai puteau lua zece persoane, el i-a cerut lui Maynard să-i dea drumul și a înotat spre ea. A fost primit la bord, iar ambarcațiunea a rămas alături de grup până la întâlnirea cu nava Carpathia, trimisă să recupereze supraviețuitorii.
Întrebat cât timp credea că petrecuse în apă, Joughin a estimat aproximativ două ore până când a văzut barca pliabilă și încă o jumătate de oră lângă aceasta. A confirmat că, în total, ar fi fost vorba de circa două ore și jumătate. Nu este o durată măsurată independent, ci propria estimare, consemnată la câteva săptămâni după naufragiu. Când a ajuns la Carpathia, a spus că se simțea bine, cu excepția picioarelor umflate. Nu putea urca scara în picioare și a făcut-o în genunchi.
Mitul alcoolului și ce putem afirma cu adevărat
Imaginea lui Charles Joughin, omul care ar fi băut atât de mult încât a supraviețuit apelor înghețate, este mult mai simplă decât ceea ce reiese din documente. Mărturia oficială confirmă că a băut un pahar de lichior umplut pe jumătate. Nu stabilește însă că era beat și nici că băuse o cantitate foarte mare. Nu avem suficiente dovezi pentru a transforma formularea „a băut mult alcool” într-un fapt cert, deși acesta este elementul care a făcut povestea atât de cunoscută.
Nici explicația medicală nu susține legenda. Alcoolul poate produce o senzație temporară de căldură, dar dilată vasele de sânge de la nivelul pielii și poate favoriza pierderea căldurii corporale. Nu protejează împotriva hipotermiei. În cazul lui Joughin, nu putem stabili retrospectiv cât de mult a influențat băutura comportamentul sau percepția frigului. Putem spune însă că a avut o vestă de salvare, a reușit să ajungă la o ambarcațiune și a fost primit într-o barcă ce a supraviețuit până la sosirea Carpathiei.
Povestea sa nu are nevoie de o explicație miraculoasă pentru a rămâne impresionantă. Joughin a trecut prin scufundarea navei, a rămas în apă până în zori și a reușit să se mențină lângă o barcă pliabilă, apoi să înoate spre o ambarcațiune care îl putea primi.
După naufragiu, Joughin și-a continuat activitatea pe mare. A lucrat ca brutar pe nave, iar în 1920 s-a stabilit în Statele Unite. A continuat să navigheze și în deceniile următoare. A murit la 9 decembrie 1956, la vârsta de 78 de ani, în Paterson, New Jersey.
Foto fr si main: Shutterstock AI /Shutterstock
Crescând într-un mic oraș de munte, am avut mereu acces la resurse naturale și am învățat de la bunica mea secretele plantelor medicinale și ale rețetelor tradiționale. Această pasiune m-a condus către o carieră în...


Ministerul Educației a stabilit calendarul rețelei școlare pentru anul 2027-2028
Noi standarde pentru asistenții personali profesioniști, propuse de Ministerul Muncii
Au fost publicate programele pentru Evaluarea Națională 2027 la clasa a VIII-a
Sorin Costreie, propus la Ministerul Educației: filosof de formare, profesor din această vară, consilier pentru trei premieri