Fiica mea este adolescenta


Buna prieteni!

Am o fetitza frumoasa ,desteapta si foarte iubita de toata familia,care acum a ajuns la virsta adolescentei ,are 13 ani.Ma ingrijoreaza comportamentul ei pentru ca din ce in ce mai mult se izoleaza de noi(sotul si cu mine)in sensul ca sta doar in camera ei si se supara daca intram si noi.Sotul meu a fost plecat mai multa vrema pentru a aduce niste bani in casa iar acum s-a intors si familia s-a reintregit.....dar nu reuseste deloc sa comunice cu fiica noastra pentru ca orice i-ar zice ea ii raspunde suparata si pe un ton violent s-o lase in pace.

Eu mai vorbesc cu ea ca nu suport sa stau deoparte dar daca incerc sa -i dau sfaturi primesc si eu acelas raspuns,spune sa nu ne amestecam in viata ei.Nu stiu cum sa procedez,n-as vrea nici sa o sacai prea mult,i-am dat destul de multa libertate o las cu prietenii la petreceri,chiar si la club am lasat-o bineinteles cu stringere de inima .Are un cerc de prieteni care se autointituleaza copii emo,dar nu m-am opus sa iasa cu ei gandindu-ma ca daca e printre prieteni e mai vesela decat daca sta acasa singura.Acasa e mai tot timpul posomorita si nu prea are chef sa faca nimic.Nu prea o vad vesela si nu stiu cum as putea s-o ajut.

Mi-ar placea sa tin legatura cu alti parinti care se confrunta cu probleme asemanatoare sa impartim experientele si poate sa invatam unul de la altul.Va rog sa-mi scrieti parerea.



penelope
Postat pe 18 Februarie 2009 13:12
Draga penelope, faptul ca ai zis ca face parte dintr-un grup de copii care-si spun emo, explica multe.
Copii emo dupa cate stiu sunt copii care nu au taria necesara sa-si ascunda emotiile. Sunt sensibili, rusinosi, introvertiti si de cele mai multe ori tacuti. De obicei copii emo se exteriorizeaza scriind poeme despre problemele lor, dar o fac cu depresie, confusie si frustrare, toate astea provenind de la ideea ca lumea nu-i intelege.
Se poate ca emotiile celorlati din grupul fetitei tale sa o fi afectat, deci problema fetitei tale, posibil sa nu pleace de la ea insasi. Poate ca vede lumea prin ochii celorlati.
Daca-si fi inlocul tau as incerca sa o indepartez de acest grup de priteni, dar nu brusc ci in timp. I-as oferi multa atentie si iubire, fara a o intreba nimic referitor la problemele ei.
Incearca sa o scoti cu tine la cumparaturi, incearca sa-i dai mai multe sarcini placute ei, incearca sa o apropii mai mult de tine.
Uite vine vara fa un efort si du-o la mare de exemplu. E un loc grozav unde poate sa cunoasca adolescenti de varsta ei, majotitatea fiind cu pofta de viata, de distractie.
Am ales marea pentru ca de-acolo am eu amintiri foarte frumoase.
Daca reusesti sa o scoti din starea in care e, cred ca singura se va rupe de acest grup. Important e sa se apropie de adolescenti din afara grupului emo.
Nu te speria cu rabdare si iubire o sa-si revina.
E si varsta adolescentei, au loc multe schimbari.
Multa bafta si sa ne spui cum decurg lucrurile.
persidadamian
Postat pe 22 Martie 2009 11:32
Multumesc ca mi-ai raspuns!Faptul ca cineva e interesat de problemele tale da speranta.Ai mare dreptate cand spui ca prietenii o influenteaza ,la aceasta virsta mai ales, nimic nu are o influenta mai mare asupra copiilor decat prietenii.
Din pacate nu alegem noi cu cine sa se-mprieteneasca.
Am observat insa ca e important ca noi parintii sa NU aparem in fata copiilor ca niste persoane pline de deceptii
Atunci cand suntem cu copii sa uitam pe cat posibil de greutati si neajunsuri si sa ne bucuram de tot ce e bun in viata.
La noi lucrurile parca incep sa se schimbe dar inca e prea devreme sa ma exprim.
Astept mai departe parerile voastre.
penelope
Postat pe 6 Aprilie 2009 10:30
Da asa e, dar cred ca putem sa transformama deceptiile noastre in povesti de viata, pe care copii nostri sa le asculte si sa invete ceva. Mai ales ca fetita ta e o adolescenta.
Uite inca ceva ce te-ar putea apropia de fetita ta mai mult, comunicarea.
Cred ca din deceptii invatam cate ceva, dar e bine sa nu le transformam in frustrari.
Sti cum se spune, ca un sut in fund e un pas inainte.
Ma bucur ca lucrurile au inceput sa mearga mai bine intre voi.
Mult succes in continuare.
persidadamian
Postat pe 15 Aprilie 2009 00:19
Si totusi nici o alta parere?Nu mai sunt parinti de adolescenti p-aici?sau la altii totul merge perfect?
Eu sunt plina de intrebari la care nu gasesc raspuns.Sau gasesc raspunsuri contradictorii....fata mea merge de la scoala la bar unde se -ntilneste cu prietenele ei de varsta asemanatoare dar si cu baieti de 18 ani marii barosani ai orasului(rockeri).....ca am avansat de la emo la rock acu protesteza cu toata fiinta:ca ea nu este emo!
Vreau sa spun ca inainte ma suna si imi spune unde merge iar eu nu ma opun.De ce?Ca sa ne intelegem mai bine.Astfel reusesc sa aflu de la ea mai multe despre prieteni ,ce vorbeste cu ei,unde se-ntilnesc samd.
Vorbesc cu ea despre alcool,fumat.....m-a asigurat ca nu se atinge de asa ceva,dealtfel cand vine acasa sunt foarte atenta la cum se prezinta si niciodata nu am avut motive de ingrijorare.
Si totusi?Ma gandesc unde conduc toate astea?E bine? e rau?Ce consecinte vor fi in viitor?
penelope
Postat pe 8 Mai 2009 11:14
hmmm...fie-mea a depasit varsta asta...dar hai sa-ti spun eu ceva

tonul face muzica...depinde cum stai de vorba cu ea...incearca sa o tratezi ca pe un egal al tau, nu ca pe un copil fara minte, chiar daca ESTE un copil fara minte

explica-i cu argumente de ce nu e bine sa faca ceva

iesitul la bar la 13 ani mi se pare deplasat...ce sa faca la bar un plod de varsta ei ?

ca se intalneste cu rockeri nu e rau...macar nu o sa aiba tendinte emo, sa-si taie venele ca sa fie in trend

si eu am fost intr-o gasca de rockeri si pot sa spun ca ma adoptasera...au fost atat de protectori cu mine ca m-am sarutat prima data la 16 ani...ma supravegheau cu ochi de vultur sa nu fac tampenii sau sa nu se apropie vreunul de mine ...
wife_de_zmeu
Postat pe 8 Mai 2009 11:25
Buna Peneoople,eu am 2 baieti,unul 16 altul14 ani.Pot apune ca am trecut prin aceasta perioada destul de bine.Nu ca nu s-ar fi manifestat la fel ca fiica ta,e virsta la care isi cauta propria identitte ca adult,refuzind ideea de a mai fi tratata ca un copil,dar noi am comunicat cu ei din totdeauna,neconsiderindu-i copii sau prea mici,nici la 2 ani.Tu acum,mai ales tu,trebuie sa ai inteligenta sa te faci PRIETENA ei.Cum???,incepi sa-ti povestesti amintirile si trairile tale de la virsta ei.Incearca sa-ti amintesti cum s-au purtat ai tai cu tine la acea virsta si ce nu ti-a placut,nu face.E singura strada de a o recistiga.Vorbeste-i de intimitati feminine,de frumusetea virstei,apropie-te cu dragoste de sufletul ei si se va deskide garantat.
valentino
Postat pe 8 Mai 2009 11:27
Eu cred ca-i dai prea multa libertate si uiti sa te impui ca parinte de teama de a nu o pierde ori sa paseasca ea pe un drum gresit.
Cred ca fetita ta are ultimul cuvant de spus si nu prea cred ca e bine. Nu merg nici pe principiul ca trebuie tinuta sub cheie sau ceva de genu, dar consider ca la 13 ani inca are nevoie de consemtamantul tau si regurile tale ca parinte.
Nu stiu ce sa zic mai mult, pentru ca nu-ti cunosc fetita si fiecare persoana are propriile nevoi si reactioneaza diferit in anumite cazuri. Tu iti cunosti mai bine fetita, tu stii ce tonalitate sa aplici atunci cand vorbesti cu ea.
Eu zic ca ar trebui sa vorbesti cu ea mai mult si sa-i explici ca fiecare actiune de a ei va avea o consecinta.
Nu stiu de exemplu sa-i spui ca are 13 ani, e fetita mare acum dar tu esti parintele ei si, sa-i aduci la cunostinta faptul ca trebuie sa-ti respecte anumite decizii in ceea ce o priveste. Si faptul, ca asa cum tu ai responsabilitatea de a o educa si purta de grija, tot asa are si ea anumite responsabilitati, nu sa te multumeasca pe tine dar pentru binele ei.
Eu cred ca ti-ai pierdut un pic din autoritate in fata ei.
Totusi la 13 ani e un copil, are nevoie de un anumit program si toate celalalte.
persidadamian
Postat pe 25 Mai 2009 13:08
De la: persidadamian, la data 2009-05-25 13:08:25Eu cred ca-i dai prea multa libertate si uiti sa te impui ca parinte de teama de a nu o pierde ori sa paseasca ea pe un drum gresit.
Cred ca fetita ta are ultimul cuvant de spus si nu prea cred ca e bine. Nu merg nici pe principiul ca trebuie tinuta sub cheie sau ceva de genu, dar consider ca la 13 ani inca are nevoie de consemtamantul tau si regurile tale ca parinte.
Nu stiu ce sa zic mai mult, pentru ca nu-ti cunosc fetita si fiecare persoana are propriile nevoi si reactioneaza diferit in anumite cazuri. Tu iti cunosti mai bine fetita, tu stii ce tonalitate sa aplici atunci cand vorbesti cu ea.
Eu zic ca ar trebui sa vorbesti cu ea mai mult si sa-i explici ca fiecare actiune de a ei va avea o consecinta.
Nu stiu de exemplu sa-i spui ca are 13 ani, e fetita mare acum dar tu esti parintele ei si, sa-i aduci la cunostinta faptul ca trebuie sa-ti respecte anumite decizii in ceea ce o priveste. Si faptul, ca asa cum tu ai responsabilitatea de a o educa si purta de grija, tot asa are si ea anumite responsabilitati, nu sa te multumeasca pe tine dar pentru binele ei.
Eu cred ca ti-ai pierdut un pic din autoritate in fata ei.
Totusi la 13 ani e un copil, are nevoie de un anumit program si toate celalalte.


Persida, merci de interventie.M-ai scutit sa spun cam aceleasi lucruri.
Adica tu mama ii dai voie unui copil care nu prea stie bine sa se sterga la popou sa mearga la club, petreceri (banuiesc ca toata noaptea) ii permiti unei mucoase care nu-si spala singura chiloteii sa sa-ti inchida usa in nas la camera ei doar pentru ca e intr-un bad mood???? Si ce astepti de la o astfel de educatie? Multumiri si stringeri de mina? Penelope e greseala ta si tot ce i se va intimpla rau fetitei tale e numai din vina ta.
Orice dram de libertate oferita unui tinar vine cu un dram in plus de responsabilitate.
Si vorbesc in cunostinta de cauza intrucit am un baiat de 13 ani si are exact atita libertate cita ii trebuie unui pusti la virsta asta.
Aemulus
Postat pe 25 Mai 2009 20:43
Buna prieteni!
Sfaturile voastre imi sunt de un real ajutor si multumesc fiecareia in parte.
Ati observat si voi nu-i asa,ca cei care au copii mai mari si spun ca au trecut de perioada mai dificila trateaza problema oarecum cu indulgenta.Noi care avem copii de 13 ani suntem socati ca ne lovim de probleme pana acum inexistente si nu stim cum sa reactionam.
Iti multumesc "wife"ca raspunsul tau mi-a fost un adevarat sprijin moral,a venit la un moment dificil si m-a ajutat mult.
"valentino"ti-am ascultat sfaturile si am castigat mult .
Asta e,copiii cresc si o noua perioada ,cum e si adolescenta ,aduc probleme noi pe care trebuie sa le rezolvam cat mai inteligent posibil.Dar nu depinde totul de noi.
Ce vor deveni copiii nostri este hotarat de o serie de imprejurari.
Sunt de parere ca foarte important e ca sa avem multa rabdare si sa mentinem o relatie de prietenie,chiar si fortat daca altfel nu se poate, ma refer ca uneori sa trecem peste principiile noastre.Sigur nu e usor sa fii parinte dar eu zic ca merita efortul.
penelope
Postat pe 24 Iulie 2009 14:13
Incearca sa te apropii mai mult de ea.sa o faci sa se destainuie,sa-ti spuna ce fel de prietene/prieteni are,ce-i place sau nu la ei.Intreab o ce vrea sa continue cand termina generala...Cand mergi la cumparaturi roago sa vina cu tine sa te ajute,sau iesiti impreuna la un film,in parc la plimbare.Incearca sa nu o certi daca greseste,ci doar sa vorbesti cu ea si sa-ti spuna ce a determinat-o sa faca anumite greseli.Incearca sa-i aduci aproape o fata care sa se imprietenesca cu ea si se va schimba.
Dalimi
Postat pe 24 Iulie 2009 14:25
Incearca sa te apropii mai mult de ea.sa o faci sa se destainuie,sa-ti spuna ce fel de prietene/prieteni are,ce-i place sau nu la ei.Intreab o ce vrea sa continue cand termina generala...Cand mergi la cumparaturi roago sa vina cu tine sa te ajute,sau iesiti impreuna la un film,in parc la plimbare.Incearca sa nu o certi daca greseste,ci doar sa vorbesti cu ea si sa-ti spuna ce a determinat-o sa faca anumite greseli.Incearca sa-i aduci aproape o fata care sa se imprietenesca cu ea si se va schimba.
Dalimi
Postat pe 24 Iulie 2009 14:25
Salut!Intreaga atitudine a fiicei tale este efectul curentului emo.Eu am 15 ani aproape 16 si la varsta de 13 ani pana aproape de 15 eram la fel ca ea Pe masura ce citeam descrierea in legatura cu comportamentul fiicei tale stiind ca are 13 ani eram sigura ca este adepta curentului emo si iata ca pana la finalul subiectului mi s-a si confirmat acest fapt.Nu te ingrijora!Totul incepe odata cu internetul.Vezi cateva poze cu tipi/tipe puternic machiati,tunsori asimetrice si imbracaminte rock,la varsta de 13-14 ani ti se par foarte cool si te gandesti"vreau si eu sa fiu ca ei".Dupa aceea afli ca acestia fac parte dintr-un anumit curent EMO...mai introvertiti sensibili...si ce te gandesti vorbind cu colega de banca.."hai sa fim si noi cool ca aia...hai sa fim emo";))In fapt ceea ce atrage pe toata lumea este stilul vestimentar,cei care ajung sa poarte acel stil vestimentar imediat sunt catalogatzi ca fiind niste tipi antisociabili,tristi ,etc si cum acest stil vestimentar trebuie sa il poarte doar cei emo care sunt "depresatzi",automat si tu trebuie sa adopti o atitudine negativista ca sa fi cool...iar daca cineva din grupul tau te observa ca tu nu esti un emo adevarat ca nu esti trist,etc...ajungi sa fi aspru judecat ca esti "doar un fake",nu esti original,asa ca majoritatea adolescentilor "emo" se concentreaza doar pe evenimentele negative din viatza lor,pentru a parea originali in fazta celorlalti.Pe scurt este o moda.Care e mai suparat si are un stil vestimentar cat mai rock este cel mai tare.De obicei copiii adepti ai curentului emo sunt si intoxicati cu diferite site'uri destinate poluarii gandirii si determinarii sa fi de accord ca viatza este intr'adevar foarte trista etc.
Ideea e ca ii va trece.Totul e sa nu ii interzici sa fie emo..iti zic din proprie experienta(mama imi interzicea acest lucru),va face din acest fapt o tragedie,intoxicata fiind cu numeroase articole care o fac sa creada ca totul este negru...vazand ca mama ii interzice sa se exprime,sa fie ceea ce vrea...atunci i se va declansa o alarma care ii va repeta"viatza chiar ca e nedreapta".Va renunta ea pe parcurs...odata ce se va mai maturiza.In momentul de fatza are in cap doar"sunt emo ,sunt cool,viatza este nashpa" Oricum eu zic sa stai linistita,nu e nimic grav,majoritatea copiilor cu varste intre 12-15 ani se manifesta in acest mod datorita dorintei de a fi in trend.
heroine
Postat pe 4 August 2009 14:49
eu cred ca nu trebuie sa gandesti,va trece de la sine,sau isi va reveni ea (nu ca asa ai gandi tu,dar unele sfaturi asa suna)...e responsabilitatea ta sa intervii in momentul in care ti se pare ca nu merg bine lucrurile.
am un grup de fete adolecente de care ma ocup,la un centru crestin...si fiecare din ele au avut diferite probleme,e absolut necesar sa o cunosti foarte bine pentru a-i putea raspunde cum trebuie ,ca ea sa accepte inteventia ta. in cazul meu,pe fiecare fata o tratez altfel...nu ma refer favoritisme,dar una e mai sensibila,una mai dura... uneia pot sa-i ma impun mai puternic alteia ii vorbesc mai mult ca unei prietene.
dar tu ca parinte bineinteles ca trebuie sa te impui,cu grija,,,s-ar putea ca sa nu accepte acum ce-i spui tu,da in mintea ei sa iti dea dreptate sau sa stie,demulte ori se intampla.stii gen persoanele care nu accepta dar se supun pana la urma.
ceea ce influienteaza adolescentii cel mai mult sunt prietenii lor,asa ca la asta cred ca trebuie sa fii cel mai atenta.de exemplu ar fi ok sa -i cheme la ea sa se uite la filme sau diferite lucruri care le pot face acasa la voi,sa vezi se simte comoda sa faca asta? e foarte important sa intervii...pentru ca la multi care in ziua de azi au ajuns ceea nu trebuie,a fost un inceput pe caree atunci trebuia cineva sa-l impiedice.
toate cele bune,papa

am uitat ceva,de usa inchisa,inteleg ca avem nevoie de intimitate,dar la 13 ani chiar asa...tot timpu usa inchisa...incearca sa schimbi asta,se poate uita la tv sau calculator cu usa deschisa...cred ca va ajuta
maia
Postat pe 6 August 2009 13:38
Penelope.. trebuie sa iei treaba asta in serios. Multi copii intra in depresii din anumite motive..o fii patit ceva sau o atrage stilul emo! Nush poate va ajuta un psiholog. Mie imi vine greu cu un "emo-ist in casa" nu cred k as suporta! Orcum BAFTA!
AnonimSbS
Postat pe 9 August 2009 11:25
Salut Penelope. Am si eu o fetita de 13 ani si stiu ce inseamna sa retraiesti pentru ea. Eu cred ca cea mai buna solutie pentru a ajuta copilul sa treaca mai usor prin adolescenta spre majorat fara probleme care ar afecta-o grav este sa-i fii si parinte si cea mai buna prietena. In cel mai adevarat sens al cuvantului. Este foarte important sa se simta inteleasa de tine. In totalitate. Numai atunci vei avea posibilitatea de a strecura in discutiile voastre sfaturi care vor fi receptionate cu interes si acord interior de a le analiza si a trage concluzii. Altfel soarta sfaturilor date de parinti au destinatia: pana la perete si inapoi. Vorbesc de acel perete ce sta intre copil si parinte.Cum sa-i devii aciasta prietena?
Numai recunoscand faptul ca ea este o personalitate, deja formata, cu cerintele ei, necesitatile ei, lucrurile ce ii plac si nu ii plac. Si ca in toate acestea ea nu e obligata sa copie parintii. Sa recunosti dreptul ei la autodeterminare. Cand copilul simte ca nu mai trebuie sa lupte ca sa fie el insusi, incepe colaborarea. E o arta adevarata, sa-i arati copilului, multitudinea de posibilitati in viata, dintre care el i-si va alege calea sa...
Cler_hi
Postat pe 21 August 2009 02:05
Sunt d acord q "heroine" are dreptate ...yo zik ca un copil t poate lamuri mult mai mult dkt un parinte care a trecut prin asha cva ...pt ca acela parinte poate nu a aflat chiar totul... dar un copil care a trecut prin asa cva da...;) mda...mult succes dar sunt sigura ca ca renunta in curand ;) oricum p multi ii atrag hainele...(sunt destul d cool) sh nah ...dak t imbraci asa...vai esti emo bla bla bla etc...ma lesi?! ca nu-i asa ;) (scuzati vocabularu':D) mda.... sau dak asculta Tokio Hotel... vai...iote Emo...!!! sh deah (:| am 13 ani
anndrreead_sexygirl
Postat pe 21 August 2009 17:22
Fiica dvs. e o norocoasa ca are niste parinti asa intelegatori... Problema atitudinii ei ar putea fi chiar acei prietenii emo cu care umbla, bineinteles nu ar fi bine daca i-ati interzice sa se intalneasca cu ei caci atunci si-ar schimba si mai mult atitudinea in ceea ce va priveste. Este bine ca i-ati oferit libertate, dar poate ca prea multa libertate strica uneori.Varsta adolescenti este foarte frumoasa, dar si putin periculoasa in ziua de astazi, incercati sa descoperiti adevaratul motiv al purtarii ei, poate se simte neinteleasa sau abandonata... cine stie ce poate fi in mintea unei adolescente in care urla hormonii...Incercati sa fiti aproape de ea si sa aveti diferite activitati in familie, ceva care sa o faca sa vrea sa petreaca timpul alaturi de dvs. Incercati sa-i cunoasteti prietenii , invitati-i acasa, asa poate o apropiati si de dvs. mai mult, organizati o mica petrecera acasa pentru a-i vedea anturajul. Un alt raspuns ar fi ca poate traieste prima iubire, e cam mica, e adevarat, dar si acesta poate fi un raspuns. Daca e asa ,se explica nevoia de singuratate si faptul ca pare absenta.Poate ca e o problema si aptul ca tatal a fost un timp plecat, absenta lui s-a facut simtita si a facut-o sa se departeze de dvs. Multe pot fi motivele purtarii ei, incercati sa ii fiti alaturi cat mai mult, oferiti-i libertate, dar mai impuneti si ceva limite. Vedeti ce spun si profesorii de la scoala, daca au observat ceva la ea in ultimul timp, daca e mai retrasa sau lucruri de genul acesta...Cam atat am avut eu de spus, stiu ca doreati sa va raspunda parinti, dar sper ca v-am fost de ajutor cat de cat chiar daca am o varsta destul de mica. Mult noroc si sa auzim de bine...
serenity
Postat pe 22 August 2009 23:01
Fiica dvs. e o norocoasa ca are niste parinti asa intelegatori... Problema atitudinii ei ar putea fi chiar acei prietenii emo cu care umbla, bineinteles nu ar fi bine daca i-ati interzice sa se intalneasca cu ei caci atunci si-ar schimba si mai mult atitudinea in ceea ce va priveste. Este bine ca i-ati oferit libertate, dar poate ca prea multa libertate strica uneori.Varsta adolescenti este foarte frumoasa, dar si putin periculoasa in ziua de astazi, incercati sa descoperiti adevaratul motiv al purtarii ei, poate se simte neinteleasa sau abandonata... cine stie ce poate fi in mintea unei adolescente in care urla hormonii...Incercati sa fiti aproape de ea si sa aveti diferite activitati in familie, ceva care sa o faca sa vrea sa petreaca timpul alaturi de dvs. Incercati sa-i cunoasteti prietenii , invitati-i acasa, asa poate o apropiati si de dvs. mai mult, organizati o mica petrecera acasa pentru a-i vedea anturajul. Un alt raspuns ar fi ca poate traieste prima iubire, e cam mica, e adevarat, dar si acesta poate fi un raspuns. Daca e asa ,se explica nevoia de singuratate si faptul ca pare absenta.Poate ca e o problema si aptul ca tatal a fost un timp plecat, absenta lui s-a facut simtita si a facut-o sa se departeze de dvs. Multe pot fi motivele purtarii ei, incercati sa ii fiti alaturi cat mai mult, oferiti-i libertate, dar mai impuneti si ceva limite. Vedeti ce spun si profesorii de la scoala, daca au observat ceva la ea in ultimul timp, daca e mai retrasa sau lucruri de genul acesta...Cam atat am avut eu de spus, stiu ca doreati sa va raspunda parinti, dar sper ca v-am fost de ajutor cat de cat chiar daca am o varsta destul de mica. Mult noroc si sa auzim de bine...
serenity
Postat pe 22 August 2009 23:01
draga penelope,
fiica mea a fost adepta curentului emo, dar a prins-o valul in preajma divortului nostru...acum patru ani cand ea avea noua anisori. incepuse de la acea formatie tokio hotel, ii placea muzica lor si de acolo intalniri cu fanii. am avut nevoie de ani de zile de dialoguri, certuri, suparari, toate cu acelasi scop...sa o fac sa inteleaga ca nu e buna calea iar ea merita mai mult, pentru ca este mai mult. am reusit , dar mi-au fost de mare ajutor vizitele pe care le-am facut cu buna stiinta altor familii cu copii de seama ei dar cu alte preocupari decat cele emo. a fost un soi de atac invizibil din partea mea. am incercat sa-i arat si altceva . insa, am tinut cat ma putut de reguli, de la scoala la bar...niciodata! evident ca e varsta cand o intereseaza saruturile si imbratisarile, si nu-i sunt deajuns ale mele, dar vorbim despre asta si mi-a povestit la fel de contrariata de faptul ca nu a simtit decat sufocare, cand a indraznit sa o sarute un baiat vara asta .
iti doresc multa rabdare, dar nu uita...impune niste bariere peste care sa nu poata trece, deoarece , intr-o zi s-ar putea sa vina cu vesti in fata carora nu vei mai avea ce spune. te imbratisez.
garbo025040
Postat pe 23 August 2009 07:23
Buna,
Am citit pana la data de azi raspunsurile celorlalti.
Si eu am trecut si inca mai trec prin ceva foarte asemenator. Fiica mea are aproape 15 ani (peste vreo 3 saptamani). A inceput tot cu Tokio Hotel. Acum nici nu vrea sa mai auda de ei. Dar ii place rock-ulsi asculta chiar si havy metal la un moment dat. Acum a inceput chiar sa asculte ragae si oricum muzica ascultabila. Fata de Merlin Mason, Metallica etc.
Dar am trecut si prin perioade f grele, cand se zgaria pe maini, picioare de are si acum semne. Nu am reusit sa aflam niciodata de ce. Am fost si la psiholog si zic eu ca a avut ecva efect. Nu e comunicativa, greu scot cate ceva de la ea. Si la fel, mreu inchisa in camera, pe mess. Sau la plimbare. Se intalnesc pe la terase. Dar nu am ce ii face. A fost mereu in tabere, excursii.
E un copil f. destept, dar nu pot comunica cu ea. Sau prea putin.
Am uitat sa iti spun ca se imbraca numai in negru. Acum a inceput si cu alte culori.
Am vrut sa iti spun ca te inteleg f. bine. Si multora le vine usor sa dea sfaturi. Dar parca noi nu stim ce ar trebui sa facem, dar daca nu iese cum vrem...
Numai bine si succes. Inca mai sper ca o sa-si revina.
garboced09
Postat pe 24 August 2009 10:36
fa-ti legaturi cu parintii prietenilor ei.Prin ei poti sa te apropii de ea. Nu-i da sfaturi pana nu asculti ce are de spus.Zi ca ea si fa ca tine.Nu o contrazice prea direct,nu o presa cu intrebari,cu discutii lungi.Intrebarile le pui cu subanteles ,prin invaluire,si cade singura in plasa.Nu-i rani personalitatea,inteligenta,nu o demoraliza chiar daca ai ceva impotriva.Cu tact si rabdare totul vine de la sine
garbo002701
Postat pe 24 August 2009 21:59
Prietenia dintre copil si parinte se bazeaza pe incredere.Daca-l dezamagesti o data se inchide si nu mai comunica cu parintii.Toti prietenii stiu si cand le ebine si cand le e rau numai parintii nu.Toti parintii au uitat cum erau ei si ce-si doreau de la parintii lor.Nu spun ca nu le dorim binele dar suntem exagerati si nu ascultam ce-si doresc ei de la noi,cum trebuie sa ne comportam sa fie mandri de noi.Nu va dati seamacat de putin cer ei si cati ochi scosi au de la noi ca le facem,le dregem,le cumparam haine de firme,si asa mai departe.N-am invatat sa-i apreciem la .adevarata lor valoare ci numai la ce ne convine noua sau la ce am vrea noi sa faca.Daca nu ai 13 ani nu gandesti ca ei ,nu esti ca ei.Macar sa ne straduim sa ne aducem aminte in gand fara ca ei sa stie.
garbo002701
Postat pe 24 August 2009 22:19
Buna!Sunt Mary .Si eu am o fiica de 15 ani si am aceleasi probleme cu ea.Este frumoasa si desteapta a intrat la cel mai bun liceu din oras dar sta toata ziua in casa.Este in permanenta nemultumita de noi, in special de mine.Nu are chef sa faca nimic; nu iese nici macar cu prieteni sau cu mine la cumparaturi. Sub pretextul ca este cald se fofileaza.Este mai tot timpul trista si nemultumita de viata ei, are tot felul de pretentii. in ultima vreme nici nu prea mai comunicam. Evit sa o mai intreb ceva sa nu mai inceapa sa se rasteasca la mine.Sunt speriata de ce intorsatura au luat lucrurile intre noi. Nu pot sa-i spun nimic ca-mi raspunde obrasnic.Eram cele mai bune prietene si era cel mai bine crescut copil si cu mult respect, dar acum nu o mai recunosc,parca nici nu e educata de mine.Daca ii atrag atentia imi spune ca nu mai e copil sa-l duc de nas cum vreau.Orice sfat venit din partea mea nu este bun.Ce sa fac ?????
marybarbulescu
Postat pe 25 August 2009 00:02
Am trecut si eu prin astfel de probleme.GRELEEEE!Acum fiica mea are aproape 22 de ani.In fata ei incercam sa par linistita si intelegatoare desi numai Dumnezeu stia cum imi sangera inima.Am adoptat singura solutie de care m-am simtit in stare:am iubit-o cu toata puterea fiintei mele.L-am invatat pe sotul meu sa faca acelasi lucru.Am incercat sa nu o criticam,sa nu o analizam prea mult,sa nu o sufocam.Dar eram foarte atenta la tot ce facea, eram aproape pentru ca ma temeam ca se va lovi si voiam s-o "prind" cand cade.Si uneori intreba:"Sunt un copil rau, nu-i asa?" Ii raspundeam ca "tu nu stii ce inseamna copil rau", ca nu a fost niciodata dificila, ca nu e greu de crescut,ca e un copil frumos si bun ca noi o iubim indiferent de ce face ea si nu va "scapa"niciodata de dragostea noastra.
La un moment dat a renuntat sa ne mai demonstreze cat de "Ghita Contra" poate sa fie pentru ca nu ne impresiona. Ne incapatanam s-o tratam ca pe un copil responsabil, normal si numai asta nu era.
Pot sa dau idei,nu solutii.Depinde de firea copilului.
Dar, zambiti-i cu gura pana la urechi, bucurati-va zgomotos cand intra pe usa, intrebati-o despre toate lucrurile care o intereseaza pe ea, chiar si de curentul emo.Adormiti-i suspiciunea
acceptand-o complet.Si fiti aproape cat mai discret.Curaj si inspiratie!!!
madee
Postat pe 25 August 2009 15:42
Salut prieteni!Vin sa va multumesc din nou pentru sfaturi,imi sunt de un real ajutor ,si cred ca fiecare cum citeste invata cate ceva .In ce ma priveste am invatat mult de la voi intimpin greutati doar din partea sotului care nu a fost niciodata alaturi de noi si acum vrea sa dea educatie batind cu pumnul in masa.Iar din cate am observat acest lucru mai mult strica. nu stiu sa-l sustin sau sa fiu alaturi de fiica mea care intre timp a implinit 14 ani si cu mine e mult mai deschisa dar numai cu mine
suntem prietene numai noi.....sotul a devenit persoana non grata .
penelope
Postat pe 31 August 2009 20:02
De la: penelope, la data 2009-08-31 20:02:31 Salut prieteni!Vin sa va multumesc din nou pentru sfaturi,imi sunt de un real ajutor ,si cred ca fiecare cum citeste invata cate ceva .In ce ma priveste am invatat mult de la voi intimpin greutati doar din partea sotului care nu a fost niciodata alaturi de noi si acum vrea sa dea educatie batind cu pumnul in masa.Iar din cate am observat acest lucru mai mult strica. nu stiu sa-l sustin sau sa fiu alaturi de fiica mea care intre timp a implinit 14 ani si cu mine e mult mai deschisa dar numai cu mine
suntem prietene numai noi.....sotul a devenit persoana non grata .


Buna si eu am o fica de 14 ani si una de 9,nu cred ca e bine ca sotul tau sa fie lasat pe dinafara.
Parerea mea e ca daca ai reusit sa te apropii de fata acum trebuie sa o faci si cu el.
Si eu vorbesc cu fetele mele mai multe cand suntem doar noi,dar le-am sfatuit sa-i impartaseasca si tatalui lor unele lucruri.
Sa sti ca este posibil.Mai ales ca el a si lipsit o perioada de langa voi cred ca are si el dreptul sa se bucure de copilul lui.

numai bine
sunset474
Postat pe 10 Septembrie 2009 12:44
si daca el nu vrea,nu te chinui prea tare.
apropie-ti copilul,iubeste-l cat ptr doi,intelege-l si ajuta-l.
tatal ei o sa inteleaga candva ce a pierdut.
eladaela
Postat pe 10 Septembrie 2009 13:09
eladela are dreptate.Si eu am o fiica de 15 ani,suntem foarte bune prietene si-mi spune destul de multe.este foarte important sa vorbesti cu copilul tau despire absolut orice,fara a evita sa-i raspunzi la orice intrebare.noi vorbim pana si despre sex,droguri sau bande de cartier. prietenii de varsta ei nu o pot sfatui mai bine si nici nu o pot ajuta cu nimic in caz de nevoie.
trebuie sa fim alaturi de copiii nostri,sa le dovedim ca suntem trup si suflet langa si cu ei,chiar daca ni se strange inima cateodata.daca ne simt aproape vor avea mai multa incredere in ei si in noi si cred ca vor lua deciziile corecte.fiecare varsta are neajunsurile ei,trebuie sa reusim sa trecem peste ele.noi am invatat din viata noastra,trebuie si ei sa invete din experientele proprii,dar noi sa fim acolo in caz de nevoie.
ocupa-i timpul liber cu activitati placute:dans,concerte,plimbari,excursii,ce stii ca-i face placere.
succes si numai bine!
garbo_andraj
Postat pe 10 Septembrie 2009 21:26
BUNA TUTUROR,SUNT MAMA DE DOUA FETE,UNA DE 24 SI CEALALTA DE 17 ANI.DECI AM TRECUT DE DOUA ORI PRIN ACEASTA PERIOADA DE TRANZITIE A COPIILOR.TOT ASA CA SI UNELE DINTRE VOI NICI EU NU AM AVUT SPRIJINUL SOTULUI DAR NU A CONTAT FOARTE MULT(CEL PUTIN PENTRU NOI).AM TRECUT CU BINE PESTE ACEASTA ETAPA DATORITA FAPTULUI CA INCA DE CAND ERAU MICI MI LE-AM FACUT PRIETENE.IN MOMENTUL IN CARE AU AJUNS LA VARSTA PERICULOASA DE 12-13 ANI NOI DEJA VORBEAM DESPRE TOT FELUL DE LUCRURI SI NU NE ASCUNDEAM NIMIC,POATE PROBABIL PENTRU FAPTUL CA SUNT FOARTE APROPIATA DE VARSTA LOR SI NU M-AU CONSIDERAT A FI INVECHITA SAU CU CONCEPTII DIERITE.MULTUMESC LUI DUMNEZEU CA AM TRECUT CU BINE SI CA M-AU ASCULTAT ATUNCI CAND LE-AM DAT CATE UN SFAT. NU AM FACUT NICIODATA GRESEALA ATUNCI CAND LE-AM SFATUIT CE SA FACA SA LE ZICASTA TREBUIE SA FACICI LE-AM SPUSEU AS FACE ASTA DACA AS FI IN LOCUL TAU,DAR TU NU TREBUIE SA FACI ASA CI CEEA CE CREZI CA TREBUIE SAU SIMTI.PRIN ASTA LE-AM INSUFLAT INCREDERE IN ELE SI AU REALIZAT CA SI EU AM INCREDERE IN GANDIREA LOR.ATUNCI AU STAT SI SAU GANDIT BINE INAINTE DE A FACE CEVA.VREAU SA VA SPUN CA INTRE MINE SI FIICA MEA CEA MARE SUNT DOAR 16 ANIDIFERENTA.CA SA PUTETI SA VA INTELEGETI BINE COPIII SI ATITUDINEA LOR CRED CA AR FI BINE SA AVETI O LEGATURA DE PRIETENIE CU EI INAINTE DE A AVEA LEGATURA PARINTE COPIL.DOAR FACANDU-I PRIETENII NOSTRI PUTEM AFLA PRIN CE TREC,CE GANDESC,CE PRIETENI AU,ETC.SPER DIN TOT SUFLETUL SA NU AVETI PROBLEME CU EI SI SA VA INTELEGETI BINE CU EI TOT ASA CUM NE INTELEGEM NOI.
laura_novacesc
Postat pe 16 Octombrie 2009 16:07

Recomandari

SubiectMesajeUltimul Mesaj
ROMANIA41De la: garbo027119 25 Decembrie 2009 00:18
Atentie Parinti Din Bucuresti1De la: dana2011 3 Martie 2011 13:51
Cum poti deveni un om puternic?Un om informat este un om protejat..Informatia face omul puternic9De la: ingerasulluptator 1 Aprilie 2013 21:31
Fiica mea este adolescenta59De la: garbo072415 12 Martie 2010 11:07
ziua copilului-1 iunie 201035De la: fleurdelis 2 Iunie 2010 19:26
Setari Cookie-uri