Rasturnare de situatie.Dilema mare.

Buna...tuturor.Citind forumurile am vazut ca ati fost foarte receptivi si saritori,iar in acest moment am si eu nevoie de asa ceva si de aceea voi dezvalui povestea vietii mele in linii mari.
Eram o adolescenta de 17 ani care ma plimbam prin parc izgonita din casa de certurile dintre tatal meu si sotia lui(tatal meu s-a recasatorit la 2 ani dupa decesul mamei mele).Plimbandu-ma m-am intalnit cu un baiat si am inceput sa povestim,ne-am placut si astfel a inceput povestea noastra de iubire.Dupa un an ne-am mutat impreuna si am locuit ca o familie.In 1995 s-a nascut baietelul nostru.Am nascut extrem de greu fiind la un pas de moarte.Nasterea a lasat urme.Am avut infectii de la cusaturi,a fost nevoie de o noua interventie,etc...ceea ce m-a impiedicat sa pot avea o relatie intima cu sotul meu.Chiar daca ma sustinea,ma ajuta,ma proteja,...,facea orice sa ne fie bine am simtit o raceala si ulterior am aflat ca ma inseala.Am purtat o discutie si mi-a spus ca nu e nimic serios si ca va termina cand ma voi insanatosii.In mare parte si-a tinut promisiunea dar nu a mai putut scapa de tipa cu care a intretinut relatii.Au inceput certurile.Tipa venea la usa noastra dupa el,facea scene cu el in oras de parca ea ar fii fost sotia lui.Cand am iesit cu baiatul la plimbare a vrut sa dea in mine dar noroc ca era si sotul meu si m-a aparat.La un moment dat nu am mai suportat si l-am rugat sa caute o solutie sa se termine situatia.S-a mutat separat de noi in alt sector dar tipa s-a dus dupa el.De 8 ani suntem despartiti si de 6 ani divortati.Dupa divort m-a anuntat foarte rece ca daca vreau bani pentru baiat sa-l dau in judecata pentru pensia alimentara.In acel moment am izbucnit in plans si printre sughituri i-am spus ceea ce stia deja.Stia ca am umblat 3 ani pe la medici sa fac acest copil,ca e un copil facut din dragoste si ca nu va avea satisfactia sa-l dau in judecata.Nici un tribunal nu te poate obliga sa iti iubesti copilul si decat sa ajunga baiatul meu sa i se dea ceva cu sila mai bine deloc.Toate astea in conditiile in care demarase o afacere si acum este un om de afaceri prosper.Am plecat ravasita acasa si mi-am luat copilasul de 2 anisori in brate si mi-am jurat ca nu-i va lipsi nimic.La cateva luni am iesit in oras cu copilul si ne-am intalnit cu tatal si respectiva care era insarcinata.Fiind de fata niste prieteni comuni a vorbit cu baiatul.4-5 luni nu am mai stiut nimic de el.A sosit momentul in care a nascut respectiva dar din nefericire a nascut un copil....nici nu stiu cum sa-i spun.Mi-a spus o amica care lucra la acea maternitate ca avea o gaura la cap si una la spate bietul copil si dupa 3 luni s-a stins.Dupa inmormantarea baiatului lor,seara in jurul orei 23 m-am trezit cu tatal copilului la usa.Se vedea ca era ravasit,plansese,si ma ruga printre lacrimi sa-l las sa-l vada pe Robert al nostru.In acel moment o parte din mine dorea sa-l ia in brate si sa-l ajute sa depaseasca momentul iar cealalta sa-l faca sa sufere mai mult,dar m-am tinut tare.Era in fata mea omul pe care il iubeam,pentru care am sacrificat tot,am riscat sa nasc un copil in conditiile in care medicii nu imi dadeau mari sanse,omul care m-a ignorat si umilit la tribunal,omul care ... m-a ingenunchiat si m-a lasat singura stiind ca nu am pe nimeni(intre timp decedase si tatal meu).L-am invitat in casa si am purtat o discutie cu el.L-am rugat sa plece acasa,sa se gandeasca si sa ia o decizie.Nu voiam sa-l aduc iar in viata copilului ca apoi sa dispara iar.A plecat si de a doua zi a inceput sa sune,sa intrebe de baiat.A inceput sa intrebe de mine pe la colegele de servici,a inceput sa viziteze baiatul,sa-i cumpere de toate,sa ma ajute financiar,etc.Baiatul invata foarte bine,isi iubeste tatal,este o relatie frumoasa intre ei.Anul acesta,pentru prima oara dupa despartire,in ajun de Craciun a venit si a luat baiatul la plimbare si la cumparaturi.Au ajuns acasa,am servit cina impreuna iar apoi el a plecat.Eu si baiatul am inceput sa desfacem cumparaturile.Spre surprinderea mea era un cadou si pentru mine,respectiv o haina,o fusta si o pereche de pantofi.Am intrebat baiatul ce este cu ele.Robert mi-a spus ca tatal lui l-a intrebat daca imi doresc ceva iar el i-a indicat hainele pe care le probasem inainte cu cateva zile cand am fost eu la cumparaturi cu baiatul.Apoi mi-a povestit ca au mers la un suc si au borbit.Tatal l-a intrebat pe Roby daca am vreo relatie,daca as vrea sa ma impac cu el spunandu-i ca asta-i e dorinta dar ca a gresit mult.
Intrebare intrebatoare...CE SA FAC?SA MA IMPAC?NU STIU DACA E DESPARTIT DE CEALALTA?

Postat pe 29 Decembrie 2008 03:48
Lasand la o parte faptul ca, datele cronologice ale faptelor prezentate de tine, ma cam baga in ceata, am ales sa iau in serios povestea ta.
Copilul vostru are dreptul sa se bucure de afectiunea ambilor parinti. E bine ca macar acum s-a decis sa-si asume responsabilitatile de parinte. Dar, ma intreb, daca nu ar fi trait nenorocirea de a pierde cel de-al doilea copil, acum si-ar fi amintit de fiul vostru?
In ceea ce priveste relatia voastra, sfatul meu este sa ramaneti prieteni de dragul copilului, dar sa incerci sa-ti construiesti o alta familie alaturi de un barbat care e capabil sa te iubeasca si sa te sprijine la bine si la rau.
Oamenii ca el nu sunt capabili sa infrunte greutatile. Asa cum te-a parasit pe tine cand erai bolnava, la fel a parasit-o si pe ea intr-un moment care ar fi trebuit sa-i uneasca si mai mult. Piederea unui copil e cea mai crunta incercare pentru orice parinte. E momentul in care ai nevoie mai mult ca oricand de sprijinul celuilalt. Dar el a ales sa fuga si sa se refugieze in trecut.
Poate ca are remuscari, poate chiar isi doreste sa recupereze relatia voastra...dar tu esti sigura ca il poti ierta si il mai poti iubi?
Daca el nu s-a eliberat inca de cealalta relatie, ce veti face? Ori de cate ori va da de greu, se va refugia in bratele celeilalte, iar voi ca doua veritabile Penelope, indragostite de un aventurier iresponsabil, il veti astepta sa mai treaca din cand in cand si pe la voi. Dar, aveti grija....intre timp, sa va rezolvati singure problemele, ca omu' e alergic la stres...!
Scumpa mea, meriti mai mult. Meriti sa fii iubita si protejata. Ai sacrificat atatia ani, chiar vrei sa-ti sacrifici intreaga viata?

Ai grija de tine.
Iti doresc un An Nou fericit si senin!
Ella34
Postat pe 30 Decembrie 2008 10:52
Imi pare rau sa o spun, dar mie mi se pare cam sf povestirea fetei.
Micass
Postat pe 30 Decembrie 2008 13:37
ce sf? imbarligatura 100%

compozitia scenariului cred ca e cam asa: aspecte lacrimogene luate din 3 flime indiene, amestecate bine cu un praf in ochii fraierilor, plus un plic de boia de aventura romantioasa pentru culoare .

avea nevoie de sfaturi cum ii era cainelui a linge sare. dovada ca a si disparut. voia sa vada daca piesa intra in topul "vorbim discutii "
si_totusi
Postat pe 30 Decembrie 2008 15:57
Pai cand te plimbi prin parc, izgonita de certurile parintilor, primul lucru care iti vine in minte, cand te intalnesti cu o persoana straina, este sa o strangi de gat, nu sa o strangi in brate.De aici rezulta ca ai lipsit de la ora de anatomie pentru ca tu ai confundat draga mea, locurile unde sunt (ex) puse organele respective.Faptul ca s-a intamplat ceea ce s-a intamplat, este clar ca tu ai ceva cu vezica biliara.
Ioana007
Postat pe 1 Ianuarie 2009 20:34

Recomandari

SubiectMesajeUltimul Mesaj
ajutor!!!!!!!!!!!!!!!!26De la: Ioana007 25 Aprilie 2009 13:30
cınd trebuie sa le vorbim copiilor despre sex?22De la: Clm 8 Mai 2009 16:08
o lume nebuna si eu la fel..249De la: Sal_a_toi 2 Noiembrie 2011 12:44
La Targu Mures2De la: tutankhamon 24 Aprilie 2009 13:10
Copil fara tata150De la: garbo_394609 7 Februarie 2014 15:46
Setari Cookie-uri