buna !

Avem mari probleme!!! Si mare nevoie de ajutor!!!Am trecut toti trei prin perioade dificile iar acum in sfarsit e pace dar ne confruntam cu o mare problema, nu suntem obisnuiti sa fim toti trei la un loc.Sa va explic: am ramas insarcinata, el super incantat, eu super speriata, stateam cu ai lui, complicat, firi diferite, nu ne-am inteles, ne-am certat, am plecat la mama, m-am certat cu mama, am nascut, m-am mutat iar la el, probleme cu bani, am plecat din nou la mama, din nou m-am certat cu mama si am plecat in momentul in care mi-am permis o chirie.El fara job, eu doar maternitatea, noroc cu ajutorul parintilor, greu dar ne descurcam.De a lungul timpului recunosc am facut greseli mari in ceea ce priveste fetita noastra, Daria, iar acum suportam consecintele.Mi-a fost greu de una singura, cu certurile din familia mea, familia lui, certurile cu el si uneori poate nu am facut cele mai bune alegeri.Am facut-o pe cea mica dependenta de mine, nu tot timpul i-am dat cel mai bun lapte, am fost destul de agitata ca sa imi pot pastra calmul,iar acum am invatat-o fara sa vreau sa doarma la san.VREAu sa o dezvat, vreau sa fie bine, sa nu mai planga de fiecare data cand ma vede sau nu ma vede, sa adoarma singura si fara sa traga de mine pana nu mai pot. Acum apele s-au linistit, am casa mea, stam impreuna, ne iubim foarte mult si ne iubim copilul.Nu stiu de unde sa incep si ce sa fac ? Are cineva o idee?
Curelaru_Elena_1
Postat pe 9 Iunie 2012 19:46
cu rabdarea treci si marea,ce ai gresit in niste luni (sau ani) nu poti sa repari in trei zile...
nu exista retete standard, suntem f diferiti...
iasomia
Postat pe 9 Iunie 2012 19:52
avem mari probleme?
care sunt alea?
ca vrei sa-ti dezveti copilul sa fie dependent de tine?
vorbesti serios? daca da du-o la orfelinat!
daca nu, ca mama bucura-te de copilul tau cat mai mult.
daca sotul nu intelege atunci invata-l sa inteleaga!
nu mai esti doar tu cu el, aveti un numitor comun, FETITA!
ea trebuie sa fie centrul universului vostru. deci probleme se pare ca ai doar in mintea ta.
inteleg ca copilul e destul de mic. asta inseamna ca in timpul zilei iti poti face de lucru cu sotul, nu e nevoie sa vina noaptea pentru !
heartbit
Postat pe 9 Iunie 2012 20:40
Asteptam un sfat, nu critici!Multumesc enorm! Sunt problemele mele si daca eu consider ca acestea imi afecteaza viata intr-o mare masura incat sa vin aici si sa cer ajutor e pentru ca am ramas fara optiuni.Sub nici o forma nu mi-as abandona copilul nu ma intelege gresit, dar e tot ce aud in fiecare zi: ca am facut-o dependenta de mine, ca nu am avut grija de programul ei, ca nu am ingrijit-o, ca nu sunt o mama buna! Caut sprijin si intelegere, nu mai multe critici din partea tuturor.Deci multumesc pentru sfat!
Curelaru_Elena_1
Postat pe 10 Iunie 2012 14:12
Elena, nu exista mame perfecte. Ai facut tot ce ai putut si ai considerat ca e mai bine pentru copilul tau si exact asta face orice mama.
quasaria
Postat pe 10 Iunie 2012 14:21
Voi cum va descurcati cu toate ? Ce faceti ?Sau mai bine zis ce ati face in situatia mea? Cum as putea sa o dezvat de statul in picioarele mele non stop, plansul dupa mami, dormitul la san?
Curelaru_Elena_1
Postat pe 10 Iunie 2012 14:35
Depinde ce varsta are... bebelusii asa sint, n-ai cum sa ii dezveti.
Daca e mai maricica, stai de vorba cu ea - incet-incet, pricepe.Da-i ceva de facut pe linga tine, sa te ajute - explica-i. Ideea nu e sa te lase in pace, ci sa colaborati. Sa faceti lucruri impreuna.
Iar daca trebuie sa pleci undeva fara ea, explica-i unde pleci, de ce, cind vii - eu asa fac - si da-i ceva "important" de facut pina te intorci. Tot la modul: treaba mea e asta, treaba ta e asta, facem fiecare ce avem de facut si dupa aia discutam. Copiii trebuie sa inteleaga ca ii iubesti si le acorzi atentie si sint peprimul plan pentru tine, si dupa ce sint siguri de asta te lasa sa te mai duci si la buda singur. Altfel, nu. Daca se va simti respinsa, mai rau se va tine scai. Si cu cit te enerveaza situatia mai mult, cu atit o sa perceapa si o sa o agaveze: gindeste-te ca saraca din nesiguranta face asa, pentru ca te simte pe tine iritata.
quasaria
Postat pe 10 Iunie 2012 14:44
are 9 luni fara 5 zile, sunt mandra de ea, e un copil energic, e isteata si se vede pe ea ca e inteligenta, adica spue deja mama, tata, papa, baba, dii , ne jucam foarte mult toata ziua.A inceput sa faca la olita si incet incet incepem sa mergem in picioruse.Incet descoperim lumea.
Curelaru_Elena_1
Postat pe 10 Iunie 2012 14:51
Dar daca e toata ziua cu mine nu e normal sa fie atasata de mine?Zilele trecute am avut ceva examene si am lasat-o cu soacra, cand am ajuns sa o iau a inceput sa planga, si sa traga de mine .E normal ?
Curelaru_Elena_1
Postat pe 10 Iunie 2012 14:57
e micuta, e inca bebelus, e absolut normal sa fie dependenta de mamica ei.
Poti sa vezi scene din astea si la gradi... cu atit mai mult la 9 luni!

O sa vezi tu cum e cind mai creste si incepi sa "o deranjezi" tu, ce parasita te simti.... :-)
quasaria
Postat pe 10 Iunie 2012 15:04
mai e pana at ! Cred ca e mai bine sa imi urmez instinctele si sa fiu langa ea indiferent de ce spune unii si altii.Nu e un capat de lume, si nu sunt singura in situatia asta.O scotem noi la capat cumva.
Curelaru_Elena_1
Postat pe 10 Iunie 2012 15:15
bineinteles ca trebuie sa iti urmezi instinctele, e puiul tau si nu e nimic rau in a fi atasate ea de tine si tu de ea! Asta inseamna ca are o dezvoltare afectiva normala. Esti universul ei la virsta asta - lasa-i pe restul... sa-si vada de ale lor.

Toate mamele care au copii cu personalitate mai puternica au trecut prin situatia in care erau "acaparate" total. Si fie-mea e extrem de posesiva (nu ca n-are cu cine semana ) - pina pe la trei ani nici la telefon nu ii convenea sa vorbesc cu nimeni.... Iar fata in fata... era nenorocire.
Asa ca stai linistita, n-ai nici o problema. E absolut normal.
quasaria
Postat pe 10 Iunie 2012 15:19
Ai alaptat ?
Curelaru_Elena_1
Postat pe 10 Iunie 2012 15:26
Am vrut, dar n-am reusit. Miss a mea adormea de fiecare data.
quasaria
Postat pe 10 Iunie 2012 15:44
mi-am dorit foarte mult sa alaptez si nu dupa program ci la cerere iar ea o vreme si-a facut singura programul doar ca am fost date peste cap.surpriza !!!! A adormit fara sa o pun la san chiar acum
Curelaru_Elena_1
Postat pe 10 Iunie 2012 15:48
ei, ai vazut....
Ei cresc in ritmul lor, sa stii. Lasa "termenele", fiecare copil e diferit - isi face si desface programul si obiceiurile asa cum ii e bine. Tine cont mai mult de ea, de reactiile ei decit de ce spun ceilalti.
N-am auzit inca sa doarma careva la sin pina se marita sau insoara. Nici sa tina suzeta sau sa faca in pampersi pina atunci. Unii preiau unele lucruri mai repede, altii mai incet, nu e nici o nenorocire. Fiecare copil e diferit, asa cum si noi sintem diferiti.

Fie-mea cind era bebelus a avut un program beton - se culca la 7 seara si se trezea la 7 dimineata, in rest o schimbam/ii dadeam bbe in somn. Si dormea singura, in patutul ei, in camera ei, cu interfon daca se trezeste noaptea. Nici o problema... ingeras de copil. :-))
Ei, de pe la 1 an jumate s-a instalat in patul meu si pina la urma a trebuit sa ma mut eu in alta camera - ea in patul si in camera mea a ramas.

Acum e dupa toane, dar in general am convenit sa stau cu ea pina adoarme.
quasaria
Postat pe 10 Iunie 2012 16:19
Problemele ridicate de tine sunt deja rezolvate; aveti casa voastra, sunteti impreuna, nu mai dicteaza nici mama lui nici a ta!
Faptul ca fetita depinde de tine mi se pare normal. Ce varsta are?
Daca e mai mica de un an , nu ai ce sa-i faci. Plus ca la ea este o sensibilitate pentru ca a simtit toata nelinistea ta, toate framantarile si necazurile tale.
Poate ca ea (fetita) nu se simte inca in siguranta. Iar tu ni-ti mai reprosa atatea, concentreaza-te la prezent si viitor, nu te ma gandi la trecut
adeline
Postat pe 26 Iunie 2012 11:36
De la: Curelaru_Elena_1, la data 2012-06-10 14:51:52are 9 luni fara 5 zile, sunt mandra de ea...

Da, chiar ar trebui sa se dezvete de tine! Poate ar trebui sa... o trimiti sa se angajeze!!
Scuze! Am si eu un baietel... Acum are 6 ani si jumatate si poate sta si cu bunicii... Cand era insa de varsta fetitei tale, era... lipit de san!!! La propriu! Zi si noapte! Nu dormea nici ziua, nu dormea nici noaptea! Daca nu pun la socoteala orele furate de somn... O ora dormea, o ora sugea! Noaptea! Ziua nu... dormea! Si asta pana la un an si sapte luni, cand l-am intarcat (doctorul mi-a recomandat doi ani, dar am fost o... mama denaturata si in vara aceea am vrut sa mergem la mare fara sa mai traga micutul de mine). Atunci am inceput sa... dormim amandoi noaptea...
Succes! Totul tine de tine si problema este intradevar doar in mintea ta... Nu toti copiii sunt la fel... unde-i pui acolo sa stea...
Ophiuchus
Postat pe 3 Iulie 2012 15:59
Este normal , toti copii au aceasta tendinta . Incearca in fiecare zi , cu multa rabdare si treptat , treptat . Nu reactiona de fiecare data cand plange , luand-o in brate . Vorbeste-i , alint-o . Chiar daca este agitata sau plange , te va simti calma dar decisa .
Este incredibila capacitatea unui copil de a-ti citi expresia chipului si ceea ce doresti sa ii transmiti , cu sau fara cuvinte .
AngeloBluLdy
Postat pe 6 Iulie 2012 16:42
daca nici la 9 luni nu poti sa iti iei copilul in brate cind are nevoie de tine....
quasaria
Postat pe 6 Iulie 2012 17:02

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
poezii pt copii 37 De la: vuvuzela 13 Septembrie 2019 13:21
cure de slabire 35 De la: anaROBERT 9 Martie 2010 00:33
colici la bebe 20 De la: kidz000937 29 Aprilie 2018 20:23
cozonac!!! 1 De la: alinakatt 19 Decembrie 2009 16:20
vaccin prevenal 7 De la: carmenn7 9 Februarie 2009 21:14
Setari Cookie-uri