Singuratate sau nu?

Traiesc cu un barbat pe care nu l iubesc

mamica singura cu 2 copii cum ma voi descurca?

gherama Postat pe 7 Iunie 2011 09:36
Am 52 de ani si anul trecut m-am casatorit cu un om extraordinar, bun, inteligent, corect, tandru, iubitor, dragut. In ultima vreme simt ca nu-l mai iubesc atat de mult ca la inceput. Ne intelegem foarte bine, suntem prieteni, comunicam, discutam vrute si nevrute, ne prostim, ne plimbam mult de mana. Tin foarte mult la el si imi este foarte drag dar nu mi se pare corect ca el sa ma iubeasca atat de mult iar eu mult mai putin. Sunt indragostita de ochii lui care emana bunatate si intelegere, cand ii privesc simt ca as trai cu el toata viata. Dar poate ca nu este de ajuns. Am trait fericirea alaturi de acest om pana cand fiul meu care are 21 de ani si familia mea l-au atacat fara ca el sa aiba vreo vina, doar vina de a ma iubi si de a dori sa ne casatorim. Comportamentul familiei mele si in primul rand al fiului meu pe care l-am crescut singura si-au lasat amprenta asupra sentimentelor mele. Am suferit mult pentru ca vroiam sa-i am alaturi dar au fost impotriva casatoriei mele, pentru ei eu eram si trebuia sa raman mama singura care are grija toata viata de fiul ei.Iar fiul meu, cand iubitul meu l-a intrebat cu ce i-a gresit, a raspuns " Ati gresit in ziua in care ati intrat in casa asta" .... si de aici totul s-a schimbat. Ai mei s-au purtat ca niste tigani, imi era rusine si sufeream.Pe fiul meu l-am mutat intr-un apartament cu chirie si l-am lasat sa se descurce singur, desigur ca-l mai ajut cu ce pot, dar ma gandesc tot timpul la el, daca este bine, ce mananca pentru ca are diabet insulinodependent.Ma gandesc tot timpul ce sa fac: sa ma despart de sotul meu si sa continui sa fiu mama singura care sa aiba grija in continuare de fiul ei si care la un moment dat va ramane singura ( nu am prieteni iar familia mea nu mai e familia mea pentru ca nici unul dintre ei nu a dorit ca eu sa fiu fericita )sau sa raman alaturi de un adevarat om care ma iubeste si ma apreciaza pentru ceea ce sunt. Stiu ca singuratatea este dureroasa si poate fi si mai dureroasa cu trecerea anilor. Am un sot, cum multe femei si-ar dori sa aiba, iar eu sunt gata sa renunt la el pentru fiul meu care a fost primul ce a lovit in mine; eram atat de fericita si totul s-a spulberat din cauza familiei mele. Imi este greu pentru ca ma gandesc tot timpul la cum sa-l ajut pe fiul meu, pentru ca este fiul meu. Dar, pe de alta parte am dreptul si eu la viata pe care nu am trait-o pana l-am intalnit pe acest om, care este om in adevaratul inteles al cuvantului.Viata mea in ultimii 21 de ani a insemnat casa-serviciu-casa si grija pentru fiul meu. Si acum ma gandesc sa renunt la o viata care ar insemna rasplata pentru sacrificiul de 21 de ani pe altarul maternitatii. Imi este greu.
nu inteleg nu-l mai iubesti ca la inceput sau vrei sa te desparti de el pentru a te dedica fiului tau desi meriti o viata de rasplata alaturi de un om minunat?
Eugenia69 Postat pe 7 Iunie 2011 09:42
...desi e indragostita de ochii lui buni... cineva iar moare de plictiseala

michelle_ Postat pe 7 Iunie 2011 09:43
eu sunt aceea plictisita mi-e asa de somn... si n-am chef de nimic... ma simt o loaza, iar unii oameni isi tot pun intrebari...
Eugenia69 Postat pe 7 Iunie 2011 09:47
Cu multe scuze: e destul de contradictoriu mesajul de mai sus. Ori tu nu prea ai idee (adic anu ai analizat ceea ce ti se intampla, cu adevarat si te multumesti sa dai verdictul superficial cu familia e cea care-i de vina, eu sunt doar o victima..ori topicul e o mica facatura gandita la repezeala si nu ai avut timp sa pui la punct detaliile. Una peste alta...pana la urma, tu doresti ceva? Sau ai dorit sa evidentiezi sfasierea ca nu stii ce sa faci intre o familie solicitanta si posesiva si un tip minunat dar pe care nu-l mai iubesti ca la inceput dinc auza familiei. Asta inseamna ca, oarecum esti de partea acelei Familii! Si atunci...de ce mai eziti?
As_ninge Postat pe 7 Iunie 2011 09:48
Pariu ca stiai si fara interventiile forumistilor ca, de fapt, incoerenta si superficialitatea ar trebui sa fie subiectele de discutat!
As_ninge Postat pe 7 Iunie 2011 09:52
'neatza, adminule! pardon, "gherama" 'neatza si voua bre, comentatorilor!
Thor_again Postat pe 7 Iunie 2011 09:57
io parolez, fratioare is prea batrana pentru de-astea, hehehe...
michelle_ Postat pe 7 Iunie 2011 10:00
Buna sa ne fie inima, de dimineata!
Eugenia69 Postat pe 7 Iunie 2011 10:02
Ai fost mama singura f mult timp.Copilul s-a obisnuit asa ....Acum e mare si ar trebui sa inteleaga ca si tu ai dreptul la putina fericire.Zici ca s-a mutat cu chirie... Nu a suportat prezenta sotului tau in casa voastra?
constance Postat pe 9 Iunie 2011 07:35
"Si acum ma gandesc sa renunt la o viata care ar insemna rasplata pentru sacrificiul de 21 de ani pe altarul maternitatii. " sacrificiu ?? Michelle .. ai dreptate ca este un topic marca garbo ... o mama nu ar trebui sa denumeasca viata alaturi de copilul ei ... sacrificiu ..
cricat Postat pe 10 Iunie 2011 00:25
e cioaca, cri...ce dreaq, se vede din avion
michelle_ Postat pe 10 Iunie 2011 00:30
da.. si eu am spus la fel .. si la varsta asta de obicei se alege iubirea. Si e normal sa fie asa.
cricat Postat pe 10 Iunie 2011 00:36
Ti-ai raspuns singura la intrebare.Pe fiul tau nu ti-l ia nimeni,e al tau,dar pe acest barbat minunat ti-l ia ,ai grija(poate o alta femeie), Dumnezeu te iubeste,nu da cu piciorul sansei vietii. Si vezi cum ai rasfatat copilul tau, poate candva are sa-si ceara scuze pt marele egoism de care a dat dovada,drept recunostinta....Draga mea,esti minunata, nu refuza darul lui Dumnezeu,el te iubeste,multumeste-i tot timpul------roaga-te mereu la el...hai ,fii barbata ZOE!!!!!multa fericire !!!
garbo106329 Postat pe 10 Iunie 2011 20:24
De la: michelle_, la data 2011-06-07 09:43:42...desi e indragostita de ochii lui buni... cineva iar moare de plictiseala se vede ca tu.
garbo208761 Postat pe 11 Iunie 2011 11:52
De la: gherama, la data 2011-06-07 09:36:02Am 52 de ani si anul trecut m-am casatorit cu un om extraordinar, bun, inteligent, corect, tandru, iubitor, dragut. In ultima vreme simt ca nu-l mai iubesc atat de mult ca la inceput. Ne intelegem foarte bine, suntem prieteni, comunicam, discutam vrute si nevrute, ne prostim, ne plimbam mult de mana. Tin foarte mult la el si imi este foarte drag dar nu mi se pare corect ca el sa ma iubeasca atat de mult iar eu mult mai putin. Sunt indragostita de ochii lui care emana bunatate si intelegere, cand ii privesc simt ca as trai cu el toata viata. Dar poate ca nu este de ajuns. Am trait fericirea alaturi de acest om pana cand fiul meu care are 21 de ani si familia mea l-au atacat fara ca el sa aiba vreo vina, doar vina de a ma iubi si de a dori sa ne casatorim. Comportamentul familiei mele si in primul rand al fiului meu pe care l-am crescut singura si-au lasat amprenta asupra sentimentelor mele. Am suferit mult pentru ca vroiam sa-i am alaturi dar au fost impotriva casatoriei mele, pentru ei eu eram si trebuia sa raman mama singura care are grija toata viata de fiul ei.Iar fiul meu, cand iubitul meu l-a intrebat cu ce i-a gresit, a raspuns " Ati gresit in ziua in care ati intrat in casa asta" .... si de aici totul s-a schimbat. Ai mei s-au purtat ca niste tigani, imi era rusine si sufeream.Pe fiul meu l-am mutat intr-un apartament cu chirie si l-am lasat sa se descurce singur, desigur ca-l mai ajut cu ce pot, dar ma gandesc tot timpul la el, daca este bine, ce mananca pentru ca are diabet insulinodependent.Ma gandesc tot timpul ce sa fac: sa ma despart de sotul meu si sa continui sa fiu mama singura care sa aiba grija in continuare de fiul ei si care la un moment dat va ramane singura ( nu am prieteni iar familia mea nu mai e familia mea pentru ca nici unul dintre ei nu a dorit ca eu sa fiu fericita )sau sa raman alaturi de un adevarat om care ma iubeste si ma apreciaza pentru ceea ce sunt. Stiu ca singuratatea este dureroasa si poate fi si mai dureroasa cu trecerea anilor. Am un sot, cum multe femei si-ar dori sa aiba, iar eu sunt gata sa renunt la el pentru fiul meu care a fost primul ce a lovit in mine; eram atat de fericita si totul s-a spulberat din cauza familiei mele. Imi este greu pentru ca ma gandesc tot timpul la cum sa-l ajut pe fiul meu, pentru ca este fiul meu. Dar, pe de alta parte am dreptul si eu la viata pe care nu am trait-o pana l-am intalnit pe acest om, care este om in adevaratul inteles al cuvantului.Viata mea in ultimii 21 de ani a insemnat casa-serviciu-casa si grija pentru fiul meu. Si acum ma gandesc sa renunt la o viata care ar insemna rasplata pentru sacrificiul de 21 de ani pe altarul maternitatii. Imi este greu.
3u93n Postat pe 11 Iunie 2011 12:31
Nu face greseala sa pierzi omul pentru care ai tanjit atat amar de vreme. exista si dragoste de mama dar si dragoste de femeie incearca sa reusesti sa le traiesti fericita pe ambele
3u93n Postat pe 11 Iunie 2011 12:34
De la: gherama, la data 2011-06-07 09:36:02Am 52 de ani si anul trecut m-am casatorit cu un om extraordinar, bun, inteligent, corect, tandru, iubitor, dragut. In ultima vreme simt ca nu-l mai iubesc atat de mult ca la inceput. Ne intelegem foarte bine, suntem prieteni, comunicam, discutam vrute si nevrute, ne prostim, ne plimbam mult de mana. Tin foarte mult la el si imi este foarte drag dar nu mi se pare corect ca el sa ma iubeasca atat de mult iar eu mult mai putin. Sunt indragostita de ochii lui care emana bunatate si intelegere, cand ii privesc simt ca as trai cu el toata viata. Dar poate ca nu este de ajuns. Am trait fericirea alaturi de acest om pana cand fiul meu care are 21 de ani si familia mea l-au atacat fara ca el sa aiba vreo vina, doar vina de a ma iubi si de a dori sa ne casatorim. Comportamentul familiei mele si in primul rand al fiului meu pe care l-am crescut singura si-au lasat amprenta asupra sentimentelor mele. Am suferit mult pentru ca vroiam sa-i am alaturi dar au fost impotriva casatoriei mele, pentru ei eu eram si trebuia sa raman mama singura care are grija toata viata de fiul ei.Iar fiul meu, cand iubitul meu l-a intrebat cu ce i-a gresit, a raspuns " Ati gresit in ziua in care ati intrat in casa asta" .... si de aici totul s-a schimbat. Ai mei s-au purtat ca niste tigani, imi era rusine si sufeream.Pe fiul meu l-am mutat intr-un apartament cu chirie si l-am lasat sa se descurce singur, desigur ca-l mai ajut cu ce pot, dar ma gandesc tot timpul la el, daca este bine, ce mananca pentru ca are diabet insulinodependent.Ma gandesc tot timpul ce sa fac: sa ma despart de sotul meu si sa continui sa fiu mama singura care sa aiba grija in continuare de fiul ei si care la un moment dat va ramane singura ( nu am prieteni iar familia mea nu mai e familia mea pentru ca nici unul dintre ei nu a dorit ca eu sa fiu fericita )sau sa raman alaturi de un adevarat om care ma iubeste si ma apreciaza pentru ceea ce sunt. Stiu ca singuratatea este dureroasa si poate fi si mai dureroasa cu trecerea anilor. Am un sot, cum multe femei si-ar dori sa aiba, iar eu sunt gata sa renunt la el pentru fiul meu care a fost primul ce a lovit in mine; eram atat de fericita si totul s-a spulberat din cauza familiei mele. Imi este greu pentru ca ma gandesc tot timpul la cum sa-l ajut pe fiul meu, pentru ca este fiul meu. Dar, pe de alta parte am dreptul si eu la viata pe care nu am trait-o pana l-am intalnit pe acest om, care este om in adevaratul inteles al cuvantului.Viata mea in ultimii 21 de ani a insemnat casa-serviciu-casa si grija pentru fiul meu. Si acum ma gandesc sa renunt la o viata care ar insemna rasplata pentru sacrificiul de 21 de ani pe altarul maternitatii. Imi este greu. fiul d-voastra face doar o criza de gelozie, e normal, din moment ce ati fost o mama singura. Dar mai t�rziu nu isi va putea ierta faptul ca s-a impotrivit ca d-voastra sa fiti fericita. De ce oamenii cred ca au dreptul sa hotarasca asupra vietii celor din jur? Daca va recasatoriti nu va face mai putin o mama buna.Dimpotriva.
mugure_alb Postat pe 11 Iunie 2011 15:37
nici aici nu e prea clara dilema...da'...sa o luam metodic. Fiul tau a sarit la beregata cind i-a trecut un alt barbat pragul. Te-ai gindit de ce? E simplu. Pentru ca asa l-ai crescut. Nu exista "sacrificiu pe altarul maternitatii"". Copiii sint o bucurie imensa - daca facem din bucuria asta altceva, este vina noastra strict. Cine l-a invatat ca doar el conteaza, ca fericirea ta este egala cu zeo, ca tu nu vrei nimic, nu ai nici un drept in afara de a-l sluji pe el esti chiar tu. Admitind c apina acum ai gresit, acum ai stat de vorba cu fiu-tau? Are 21 de ani. Probabil isi mai aduce cite o gagica pe acasa. Sau ii mia fug ochii dupa una sau alta. Ai incercat sa vorbesti OMENESTE cu el si sa ii explici ca dorinta asta de a fi cu cineva va fi valabila si o va resimti pina moare? Si ca si tu o resimti? Si ca ar fi nedrept sa alungi orice fiinta feminina din preajma voastra, indiferent cit ar iubi-o el, prin urmare sa nu incerce nici el sa faca asta.... ca are doua taisuri? I-ai pus problema ca se va insura si nu va vrea o baba frustrata si depresiva toata ziua pe capul lor? Si ca, inevitabil, fiind singura, asta se va intimpla? Sau ce ai facut? Ai zis da mama, ousorul meu de strutz, daca nu iti convine da mamica laptisor lu'Bubico.... Ca doar trebe sa avem pretextul sacrificiului. N-o putem numi prostie. Nu? Iar in ce il priveste pe sot sau ce ti-e el: daca nu il poti iubi, lasa-l. Merita mai mult, intr-adevar. O relatie nu reprezinta numai bunatatea din ochii lui - ci si aia din ochii tai.
quasaria Postat pe 11 Iunie 2011 15:49
Q ousorul meu de strutz
ameno Postat pe 11 Iunie 2011 18:35
tanti...gherama, matale nu ai de pus pe iarna dulcetzi si alte cele ce tin de varsta noastra..?!?!? zau ashea...lasa(ti) tinerii sa se iubeasca!!! noi cre'ca avem si alte apasari pe la cei anisori
LILO Postat pe 11 Iunie 2011 18:45
gherama, fiul a trecut demult de varsta alaptarii la san, vorba quasariei! ori e un rasfatat egoist si lipsit de consideratie, ori doar atat poate, ca nu-l ajuta dotarea de la mansarda! ar trebui sa stie ca nu dai socoteala nimanui, nici chiar lui, in ce priveste faptele, dorintele si alegerile tale. daca nu intelege asta, atunci problema e a lui. si tu nu-l poti obliga sa si-o rezolve, daca se pune cu couru`n sus. de celelalte rude ale tale nu mai vorbesc. n-au invatat mai nimic din viata asta. fiul tau va avea nu peste mult timp viata lui, familia lui, iar tu, odata ce te-ai hotarat sa-ti lasi sotul pt fericirea lui intampinata doar daca-si suge degetul de multumire si satisfactie, iti vei roade unghiile. pur si simplu, pt ca vei fi in plus in viata lui. si asta numai din cauza faptului ca relatia voastra e compromisa demult si totalgresit gestionata.
esme Postat pe 11 Iunie 2011 18:51
lilo, da' de cand pusul muraturilor exclude viata personala? si de cand si de ce e atat de gresit ca cineva sa-si doreasca sa fie fericit langa alta persoana? sau, de la o anumita varsta, tre' sa ne gandim doar la conservele de toamna, si sa schimbam chilotii tanga pe gogosarii moartea pasiunii? aceleasi clisee...nu ca m-ar mai mira...
michelle_ Postat pe 11 Iunie 2011 18:57
ale dreak muraturi! au nevoie de exclusivitate si juramanite pe viata!
esme Postat pe 11 Iunie 2011 19:04
apai vezi Lilo, de-aia n-are ursul coada si maimuta par la cour ! femeia are 52 de ani, nu 92. gata cu viata ei?? nu ca i-as da prea mult credit , da' si sfatul tau...m-a rupt ! daca voi intre voi...pai cele mai tinere ce sa zica?
tatoo Postat pe 11 Iunie 2011 19:25
"..si sa schimbam chilotii tanga.." he he..,bata-te sa te bata wifo..,nu i-ai schimba in ruptu' capului..ha?
roby_cado Postat pe 11 Iunie 2011 19:28
robitza...io zic de sezonul rece...ca vara nu port nimic
michelle_ Postat pe 11 Iunie 2011 19:34
si adica ...iarna aveti tanga cu blana?? ca nu prea vad cum tine de cald o sforicica si aia cu pietricele si lantisoare...
tatoo Postat pe 11 Iunie 2011 19:39
ba pardon, mon cher!!! numai pipitzele poarta de-aia cu sclipiciuri si paiete. doamnele poarta dantela, hehehe
michelle_ Postat pe 11 Iunie 2011 19:41
atunci , nu se mai cheama tanga, is boxeri sau bikini sau oricum altfel... ca eu stiu ca tanga e o ata, care se ascunde de zici ca nici nu-i !!! haidi, bre, ca o dau in mangleala...grija asta am io acu???
tatoo Postat pe 11 Iunie 2011 19:49

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
povestea mea trista- SOS	81	De la: garbo206316 21 Iunie 2011 09:01
Sa fie iubitul meu un egoist????	40	De la: garbo_414015 20 Septembrie 2015 09:12
tratamente	1	De la: icaica 17 Aprilie 2011 17:33

ce sa fac??	34	De la: elisabeta_boia 9 Septembrie 2011 21:34
E bine sa vorbesti cu strainii?	347	De la: alla 8 Septembrie 2010 19:04