Viata ca o telenovela

Buna ziua.
Pentru inceput vreau sa subliniez faptul ca mi-e greu sa scriu povestea pe scurt. Asadar cine considera ca este prea mult poate sari peste acest post fara sa imi dea sfaturi neconcludente sau sa faca remarci acide.
Am 23 de ani, sunt anul 2 de master si anul trecut am ales sa plec cu bursa ERASMUS la studii in Germania. Zis si facut, momentan ma aflu de 9 luni in Germania. Initial am plecat pentru un singur semestru dar din doua motive bine intemeiate am ales sa imi prelungesc bursa. Primul ar fi acela ca persoana pentru care vroiam sa ma intorc, el care urma sa imi fie sot, mi-a tradat increderea si a ales sa se incurce cu o oarecare maritata si putin cam subtirica la minte (atat de subtirica incat mi-a povestit ea cu lux de amanunte ce s-a petrecut, nestiind ca nu sunt el, fara sa intre la cea mai mica banuiala). Iar al doilea, tara care se duce tot mai mult de rapa din cauza unor guvernanti pe care eu nu mi-i i-am ales si nu am eu de ce sa sufar pentru alegirile altora. De curand m-am hotarat sa nu ma mai intorc si sa o iau de la capat aici - ceea ce am studiat nu ma satisface si vreau sa incep studiul medicinei dentare. Aceasta fiind intriga povestii, am sa continui cu desfasurarea actiunii pe care inca o traiesc. Totul s-a petrecut cu viteza luminii, dragostea cea mare pe care o traiam de mai bine de un an si-a gasit sfarsitul in bratele alteia in mai putin de o luna, el a incercat sa innoade firul insa pentru mine nodul a ramas, nu am putut trece cu vederea (am fost fraiera oferindu-i increderea mea pe tava, nestiind la momentul respectiv ca ceva nemuncit nu este la fel de apreciat ca ceva muncit - este una din lectiile invatate!) si am ales sa imi continui viata personala in felul in care am vrut eu. Mentionez faptul ca nu am inselat niciodata pe nimeni, pentru ca in primul rand mi se pare lipsa de respect fata de mine - daca cineva inseala inseamna ca ceva nu merge bine, orice, si in cazul acesta inseamna ca te subapreciezi si te multumesti cu mai putin decat meriti. Mi-am facut un nou prieten aici cu care am avut o relatie multumitoare pana in februarie cand s-a simtit nevoia de o pauza (motivul este prea vast pt a-l dezbate aici si partial irelevant). In aprilie ne-am impacat si de atunci relatia este minunata. Cu toate acestea, cararile Domnului, sau in cazul de fata Domnilor, sunt intr-adevar incurcate. La sfarsitul lui august va trebui sa ma mut de aici, se termina bursa si orasul in care sunt nu este orasul in care vreau sa raman. Nu am avut nici cea mai mica intentie sa ma indragostesc, iar in prima parte a relatie mi-a fost usor sa ma abtin deoarece amandoi eram reci unul fata de celalalt, insa acut coordonatele s-au schimbat. Si m-am indragostit. Mi-e teama sa recunosc, si ma prefac vis-a-vis de mine insami, ca iubesc. Amandoi stim ce va urma, amandoi suntem constienti ca mai sunt nici 3 luni pana cand povestea v alua sfarsit si nu neaparat datorita faptului ca va trebui sa plec si pentru ca trebuie sa ia sfarsit si de aceea e mai bine sa plec. Este turc, deci de religie musulmana, si desi nascut si crescut intr-o tara catolica, parintii l-au crescut in legile si regulile Bisericii Musulmane. Desi nu este atat de habotnic precum un turc crescut intr-o tara musulmana, diferentele sunt evidente. Si sunt convinsa ca acestea s-ar face mai mult decat simtite intr-o casnicie. Nici pe de parte vorba de casnicie intre noi, insa ceea ce eu traiesc acum se traduce printr-un conflic interior din ce in ce mai greu de subminat. Nu as putea niciodata sa traiesc cu batic pe cap, sau sa merg in spatele sotului/iubitului in alta parte decat la intrarea in restaurant, nu as putea vreodata sa ma rog de 5 ori pe zi, si sa merg in fiecare duminica 5 ore in moschee; nu as invata niciodata Coranul pe de rost cand eu nici macar Biblia nu am citit-o (pentru ca nu cred in religie ci numai in Tatal meu). Sunt lucruri pe care nu le-as face oricat de mult as iubi, pentru simplul fapt ca aproape 24 de ani am trait altfel (1/3 din viata). Acesta este motivul real pentru care relatia aceasta trebuie sa se sfarseasca. Si este al dracului de greu sa traiesti ceva atat de frumos si sa stii ca are un sfarsit, atat de apropiat. Desi nimic nu este etern, in general oamenii spera sa fie, eu acum nu am aceasta speranta. Nu am avut-o nicacand cu el. Mereu cand am inceput o relatie am trait-o la intensitate maxima, sperand ca va ave aun happy-end, desi in multe cazuri era evident ca nu se poate. SI mereu am considerat ca sunt o persoana puternica si suferinta nu ma poate dobora, dar acum, odata cu un tip de poveste pe care nu am mai trait-o, o poveste de iubire imposibila, incep sa ma indoiesc de aceasta asa-zisa calitate. Nu stiu ce sa aleg. Si aici as avea nevoie de un sfat. Sa continui inca 3 luni ca si pana acum, incercand sa imi controlez sentimentele, deci sufletul cu mintea, si astfel sa continui cu acest conflict interior, ori sa ma las prada sentimentelor, sa iubesc "uitand" si ne mai suferind de anticipare? Plusuri si minusuri am gasit in ambele situatii de aceea nu pot alege. Pe de o parte, daca as alege prima varinta, as suferi ca de o picatura chinezeasca zilnic, inca 90 de zile si dupa aceea cine stie cat inca la intensitate moderata, pe de alta, m-as bucura acum la intensitate maxima si dupa aceea as suferi cu aceeasi intensitate. In oricare din cele doua situatii suferinta isi are locul ei, diferenta se afla numai in intensitate. Cu siguranta am ceva de invatat si de aici, din acest punct de vedere nu mi-e teama, si in timp am invatat sa imi traiesc suferintele, dar gasesc totusi omeneste sa o aleg pe cea mai putin dureroasa. Insa balanta pare a fi impotriva mea. Sunt constienta ca momentan am o problema destul de grava la nivel psihic, in primul rand pentru ca incep sa ma indoiesc de capacitatea mea de a-mi gasi echilibrul, de a-mi domina sentimentele cu ratiunea si de curajul cu care tratez o problema dificila. Nu am curajul sa vorbesc cu el, pentru ca nu stiu daca se afla si el in aceeasi situatie; daca nu ar fi foarte probabil sa il sperii si nu vreau sa se termine inainte de aceste 3 luni iar daca da l-as inpovara si mai mult! Egoist, aici este vorba numai de mine si de trasaturile mele caracteriale! Multumesc frumos!
BabyAnne
Postat pe 5 Iunie 2011 18:38
Imi cer scuze pentru greselile de fond sau de tipar, nu am avut rabdare sa recitesc inainte de a posta, in casuta mica in care se scrie mesajul pentru ca mi se pare incomod, in special datorita faptului ca am scris mult. De aceea vin cu o corrigenda care sa corecteze unele dintre acestea.

Erata:

1) Amandoi stim ce va urma, amandoi suntem constienti ca mai sunt nici 3 luni pana cand povestea va lua sfarsit si nu neaparat datorita faptului ca va trebui sa plec, ci pentru ca trebuie sa ia sfarsit si de aceea e mai bine sa plec.

2) sperand ca va avea un happy-end

3) acum la intensitate maxima si dupa aceea as suferi cu aceeasi intensitate (maxima)

4) Impovara
BabyAnne
Postat pe 5 Iunie 2011 18:55
Este alegerea ta si nimeni nu poate sa-ti spuna ce sa faci.

E bine, totusi, ca va veti desparti si atunci vei uita...mai repede decat crezi tu...e greu, dar trece...nu te mai chinui...alege ce-ti convine tie mai bine si mai fara suferinta...
sora_ilsi
Postat pe 5 Iunie 2011 19:08
Cariera n-o sa se trezeasca intr-o dimineata sa-ti spuna: vreau sa divortez fiindca nu te mai iubesc!
Fa-ti o cariera, fi pe picioarele tale, ca barbati se gasesc pe toate drumurile!
Ca sa nu fi nevoita sa faci compromisuri si sa-ti calci demnitatea, trebuie sa fi independenta financiar, sa ai jobul tau, banii tai, casa ta, masina ta, etc. Nu te mai imbata cu apa rece, ca dragostea nu tine nici de foame, nici de sete!
Ti-o spun din proprie experienta, ceea ce am realizat in viata, am realizat in timpul cat am fost singura.
Handybel
Postat pe 8 Iunie 2011 23:33
Sti..eu cred ca ai postat pe forum "telenovela" ta ca sa te descarci. Si foarte bine ai facut...uneori e bine sa constientizezi ce simti si daca scriind faci asta mai usor...atunci e numai bine pentru tine. Si eu sunt foarte nehotarata si din cauza asta am pierdut foarte mult si multe dar "C'est la vie!". Sa sti ca barbatii nu sunt nici ei prosti...In fine..eu cred ca ar trebui sa petreci o perioada singura, doar tu cu tine. In felul asta iti vei da seama ce vrei defapt de la tine si de la viata. Parintii tai ce spun despre turcul asta? ..pentru unii mai conteaza si parerea parintilor...desi tu nu pari a fi genul.....Na...succes cu studiile si poate ar trebui sa aflii ca ce e al tau e pus deoparte
ActionMen
Postat pe 9 Iunie 2011 03:02
:) Multumesc frumos pentru raspunsuri. Intr-adevar a fost si un mod de a ma descarca, pentru ca atunci cand am scris ma napadisera toate "relele".
@ActionMen da, ma descarc mult mai bine scriind, si ani de zile am scris, pentru mine, insa chiar imi doream un sfat si de aceea am si publicat ce am scris. Parintilor mei nu le-am spus de aceasta relatie, pentru ca oricum este sortita esecului, dar ei nu cred ca ar avea ceva impotriva daca el se poarta frumos cu mine si "e de mine" (la 19 am fost ceruta tatalui meu de sotie de catre un alt turc -pare-se ca am trac la ei- din turcia, ne aflam toti 3 acolo, si tata a spus ca este alegerea mea). De obicei vorbesc cu ei, si le cer parerea, in cazul in care eu sunt "orbita" poate vad, insa de buna-voie nu se baga. Si poate si de asta am ajuns cu prea multe pe cap, pt ca sunt singura si nu am avut cu cine altcineva sa vorbesc (pe ai mei i-ar fi afectat intr-un fel sau altul si nu are rost de data aceasta; si asta nu era singura problema care ma macina, au fost 3). Mi-am mai limpezit gandurile si in incercarea de a gasi o cale de mijloc, m-am gandit ca as putea incerca sa ma bucur de ceea ce este, cat mai este, visand concomitent la ceea ce vreau sa fac in continuare, planuind si bucurandu-ma de viata ce va urma in timp ce o traiesc intens pe cea de acum. Cred ca asta va diminua oarecum intensitatea sentimentelor, pe care de cele mai multe ori mi le alimentez cu ganduri, care acum sunt cu altceva ocupate.
@Handybel, cariera nu o voi lasa niciodata, pentru ca da consider si eu ca independenta m-ar ajuta enorm in cazul unui esec pe plan personal. As suferi numai pt ca mi-am pierdut sotul, nu si casa, masa, masina, copilul etc. Totusi in acelas timp nu pot pune cariera pe primul plan, poate doar pe acelas cu viata personala, din simplul motiv ca muncesc ca sa traiesc nu traiesc ca sa muncesc, iar viata personala include inca o persoana pt ca singura nu m-as putea bucura de ea, sunt o fiinta sociala si trebuie sa impart fericirea cu cineva ca sa pot fi fericita.
@sora_ilsi daca e bn sau nu, numai Dumnezeu stie. Stiu ca trece, nu va fi prima data cand voi suferi, insa tocmai aceasta experienta este o corvoada pentru mine, mi-ar placea sa mai pot iubi cu atata daruire si atat de candid, chiar naiv, cum am facut-o prima data.
Va multumesc inca o data pentru raspunsuri, si desi in mare parte am raspuns voi incerca sa privesc din alt unghi comentariile voastre, din punctul vostru de vedere, eu v-am raspuns din al meu.
BabyAnne
Postat pe 9 Iunie 2011 15:48
De la: BabyAnne, la data 2011-06-09 15:48:33:) Multumesc frumos pentru raspunsuri. Intr-adevar a fost si un mod de a ma descarca, pentru ca atunci cand am scris ma napadisera toate "relele".
@ActionMen da, ma descarc mult mai bine scriind, si ani de zile am scris, pentru mine, insa chiar imi doream un sfat si de aceea am si publicat ce am scris. Parintilor mei nu le-am spus de aceasta relatie, pentru ca oricum este sortita esecului, dar ei nu cred ca ar avea ceva impotriva daca el se poarta frumos cu mine si "e de mine" (la 19 am fost ceruta tatalui meu de sotie de catre un alt turc -pare-se ca am trac la ei- din turcia, ne aflam toti 3 acolo, si tata a spus ca este alegerea mea). De obicei vorbesc cu ei, si le cer parerea, in cazul in care eu sunt "orbita" poate vad, insa de buna-voie nu se baga. Si poate si de asta am ajuns cu prea multe pe cap, pt ca sunt singura si nu am avut cu cine altcineva sa vorbesc (pe ai mei i-ar fi afectat intr-un fel sau altul si nu are rost de data aceasta; si asta nu era singura problema care ma macina, au fost 3). Mi-am mai limpezit gandurile si in incercarea de a gasi o cale de mijloc, m-am gandit ca as putea incerca sa ma bucur de ceea ce este, cat mai este, visand concomitent la ceea ce vreau sa fac in continuare, planuind si bucurandu-ma de viata ce va urma in timp ce o traiesc intens pe cea de acum. Cred ca asta va diminua oarecum intensitatea sentimentelor, pe care de cele mai multe ori mi le alimentez cu ganduri, care acum sunt cu altceva ocupate.
@Handybel, cariera nu o voi lasa niciodata, pentru ca da consider si eu ca independenta m-ar ajuta enorm in cazul unui esec pe plan personal. As suferi numai pt ca mi-am pierdut sotul, nu si casa, masa, masina, copilul etc. Totusi in acelas timp nu pot pune cariera pe primul plan, poate doar pe acelas cu viata personala, din simplul motiv ca muncesc ca sa traiesc nu traiesc ca sa muncesc, iar viata personala include inca o persoana pt ca singura nu m-as putea bucura de ea, sunt o fiinta sociala si trebuie sa impart fericirea cu cineva ca sa pot fi fericita.
@sora_ilsi daca e bn sau nu, numai Dumnezeu stie. Stiu ca trece, nu va fi prima data cand voi suferi, insa tocmai aceasta experienta este o corvoada pentru mine, mi-ar placea sa mai pot iubi cu atata daruire si atat de candid, chiar naiv, cum am facut-o prima data.
Va multumesc inca o data pentru raspunsuri, si desi in mare parte am raspuns voi incerca sa privesc din alt unghi comentariile voastre, din punctul vostru de vedere, eu v-am raspuns din al meu.
ghelene_06
Postat pe 9 Iunie 2011 20:46
D -ra ,esti foarte tanara si daca te hotarasti sa te desparti de el sunt sigura ca sentimental te vei reface repede, insa inainte de asta cred ca ar fi bine sa discutati amandoi poate gasiti solutia sa ramaneti impreuna.Si eu am o fiica casatorita cu un barbat de alta religie-sincer nu au nici un fel de problema.Cred ca omul conteaza foarte mult si dragostea cit de puternica este. Succes domnisoara.
ghelene_06
Postat pe 9 Iunie 2011 20:53
Baby, nu puteati avea un viitor impreuna, de-asta am spus ca e bine ca v-ati despartit...nu e asa simplu sa traiesti alaturi de un musulman...mi se zbarleste pielea pe mine numai la gandul de a trai numai in minciuni si prefacatorii...
sora_ilsi
Postat pe 9 Iunie 2011 21:04
eu zic sa-i lasi pe amandoi in pace.eu daca as fi fost in locul tau de la inceput nu m as fi incurcat cu turcul.Sunt prea dificili si cer mult de la o femeie.Noi am fost crescute altfel nu sa traim in umbra barbatului si prin prisma personalitatii lui.Iar referitor la iubitul tau din Romania n are rost sa mai innozi relatia vei trai mereu cu senzatia ca nu este corect fata de tine,eu nu as mai putea avea incredere in el. E sti tanara ,inteligenta cauta un barbat adevarat pe masura ta.
Este mai greu cu iubire in ziua de astazi!!
dana_1
Postat pe 10 Iunie 2011 17:39
danuta, da vad ca ai cunostinte, turcii sunt dificili...si parca nu te interesa secsul

fata avea alte probleme


si greu a fost cu iubirea in toate timpurile
Eugenia69
Postat pe 10 Iunie 2011 17:42
fetelor, de unde stiti cum e cu turcii? va uitati la canal d sau aveti experiente? si daca ati trait cu vreun turc,sunt toti la fel?
ufishor
Postat pe 10 Iunie 2011 17:43
da's draguti unii ufisor...de barbati zic in general

ca cei frumosi si lui D-zeu ii place

Eugenia69
Postat pe 10 Iunie 2011 17:46
ufi, or fi turcii cum or fi...da-s neshte barbati...
frumosi... cum numa'n visuri se arata...dar pe calea...lor...nu merge niciodata...
dor72
Postat pe 10 Iunie 2011 17:51
dor, eu nu-s de acord sa generalizam...n-avem timp sa dezbatem pe fiecare costica sau hassan sau jose`, dar....nu stie nicio forumista cum sunt 'turcii'. si barbatii, ca si femeile sunt de toate felurile.
ufishor
Postat pe 10 Iunie 2011 17:55
am avut colegi turci si colege tucoaice tot prin Erasmus i am cunoscut
dana_1
Postat pe 10 Iunie 2011 17:56
De la: Eugenia69, la data 2011-06-10 17:42:36danuta, da vad ca ai cunostinte, turcii sunt dificili...si parca nu te interesa secsul

fata avea alte probleme


si greu a fost cu iubirea in toate timpurile


n-are nici o legatura sexul cu turcii cel putin pt mine!!!
dana_1
Postat pe 10 Iunie 2011 18:01
da nu ziceam ca e ceva rau in asta cu secsul
Eugenia69
Postat pe 10 Iunie 2011 18:09
ufisor, pe tine te-au cotropit turcii?
pai daca mie imi plac actorii astia, turcaleti! nu e voie?...nu mai fac...
si romanii? sunt fara cusur?

dimpotriva...nu eugenia?
dor72
Postat pe 10 Iunie 2011 18:28
sincer, am tras si eu cu ochiul magic cand au aparut telenov cu turci (curiozitatea) si erau cativa...

frumosi barbati...unii, ca si romanii
sa nu supar pe cineva
Eugenia69
Postat pe 10 Iunie 2011 18:33
pe cine sa nu superi? vreun turc? si sa nu mai vina?
dor72
Postat pe 10 Iunie 2011 18:34
si in Grecia...am vazut niste greciii...
noroc ca ma tinea strans de mana barbatul ista al meu...
Eugenia69
Postat pe 10 Iunie 2011 18:34
de ce ? sa nu il ia vreun grec de langa tine?
dor72
Postat pe 10 Iunie 2011 18:36
ihi,
ca ei erau frumosi rau de tot si purtau camesi de...cum ii zice ..panza topita




si al meu era dragut foc, ametit si chel

da, m-am zapacit, nu mai stiu pe ce topic sunt, pe unul tb sa dau un raspuns mai serios
Eugenia69
Postat pe 10 Iunie 2011 18:48
nemtii sunt cei mai frumosi au ochi albastrii su verzi majoritatea si miros frumos numa ca nu prea stiu sa se imbrace
dana_1
Postat pe 10 Iunie 2011 18:53
si ce?...faci discriminari?
si care-i legatura intre camasile de panza "nu stiu cum" si barbatii cu chelie?
sau cei care poarta panza...nu ametesc?
e de retinut...

alta cu mirosuri....
dor72
Postat pe 10 Iunie 2011 18:53
turcii au un miros aparte diferit fata de al nostru vb serios
dana_1
Postat pe 10 Iunie 2011 18:59
dana, te rog, poti sa nu mai aduci in discutie cuvantul "mirosuri"? multumesc.
dor72
Postat pe 10 Iunie 2011 19:01
fac discriminari, ca-l prefer pe ala chel si ametit
Eugenia69
Postat pe 10 Iunie 2011 19:03
De la: ufishor, la data 2011-06-10 17:43:42fetelor, de unde stiti cum e cu turcii? va uitati la canal d sau aveti experiente? si daca ati trait cu vreun turc,sunt toti la fel?


daa, mai...ufishor...astea cred ca turcii lor sunt ca al tau...
mangealac doream...mangealac,faceam...
sii...pe urma...suntem diplomati...nu recunosteam nik...
ar vrea ele...ia spune-le tu cum e viata cu un turc prin ...?!?
O_K
Postat pe 10 Iunie 2011 19:08

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
voi ati crede? 48 De la: sora_ilsi 29 Septembrie 2009 00:43
VA ROG AJUTATIMA 218 De la: Roxi234 9 Octombrie 2009 21:30
Principii sau dragoste? 59 De la: teona_35 30 Iunie 2009 10:53
Cat de important este sa "stii sa te faci placut"? 67 De la: garbo_400133 22 Mai 2014 17:24
De ce femeile numai au grija de ele dupa ce se casatoresc?? 191 De la: garbo_405939 23 Septembrie 2014 09:36
Setari Cookie-uri