Inca din Antichitate, medicii au apreciat proprietatile vindecatoare ale sunatoarei. Denumita in unele parti ale tarii si pojarnita, ea poate fi gasita in zonele de campie si de dealuri.

De la sunatoare intrebuintam planta inflorita (Herba Hyperici) ce contine tanin de natura catehica, cantitati nu foarte mari de ulei volatil care este localizat in punctele transparente ale frunzei, glicozide flavonice precum rutina, hiperina, quericina din petale si epiderma tulpinii si a frunzelor, o substanta colorata (hipericina) ce se gaseste in punctele negre de la suprafata plantei.

Cercetari mai noi au demonstrat faptul ca sunatoarea contine si α-caroten, acid ascorbic, nicotinic si valerianic, saponine.

Hipericina, substanta colorata solubila in uleiuri grase imprima plantei o actiune cicatrizanta si antiseptica, in timp ce taninul ii ofera proprietati astringente.

Sub forma de infuzie (intern), sunatoarea poate fi folosita cu succes pentru a trata colitele cronice ori bolile de ficat deoarece influenteaza in bine starile inflamatorii si stimuleaza secretiile.

Infuzia de sunatoare se prepara din doua linguri de planta maruntita la o ceasca de apa, din care se bea, dupa fiecare masa, cate o lingura. Se poate folosi si o infuzie mai slaba preparata dintr-o singura lingurita de planta la o ceasca cu apa, din care trebuie sa se bea doua-trei ceaiuri pe zi.

Extern, baile si cataplasmele de sunatoare au capacitatea de a calma dureri diverse si de a cicatriza ranile (de aceea sunt folosite mai ales in arsuri).

Sub forma de gargara, sunatoarea se recomanda in inflamatiile gingiilor si ale danturii.

Tot din aceasta planta se poate prepara si un ulei care serveste drept pansament pentru arsuri. In medicina populara, acesta este folosit in bolile de ficat si pentru tratarea ulcerului gastric.

Uleiul de sunatoare se obtine prin macerarea florilor cu ulei de floarea-soarelui timp de 4 – 6 saptamani sau dupa formula ce urmeaza: 20 de grame de sunatoare uscata se umezesc cu 20 de grame de alcool concentrat; dupa 12 ore se adauga 200 de grame de ulei de floarea-soarelui. Acest amestec se tine 3 ore in baie de apa fierbinte, agitandu-se din cand in cand. Dupa 2 – 3 ore de repaus, se strecoara printr-o panza si se stoarce. Dupa ce este lasat sa se odihneasca inca o zi, se strecoara din nou, obtinandu-se astfel un ulei limpede de culoare roscata. Uleiul se pastreaza la intuneric si racoare.

Sunatoarea intra in compozitia ceaiurilor gastric, anticolitic si hepatic.

Compresele cu ceai de sunatoare au actiune stimulatorie pentru tenurile imbatranite si uscate.

Foto front: Frank Mayfield

Foto main: Zero-X


Vizionare placuta

Iti plac articolele Garbo?
Sigur o sa iti placa si pagina noastra de Facebook :)
Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Proprietatile curative ale sunatoarei.