Felul în care vorbim despre violență nu este niciodată neutru. Cuvintele pot clarifica responsabilitatea sau o pot estompa, pot face vizibil agresorul sau îl pot lăsa să dispară din poveste. În spațiul public românesc, relatările despre abuz sunt adesea construite într-un limbaj care pare corect, dar care, în realitate, diluează faptele și mută atenția de la cine a făcut răul la ceea ce "s-a întâmplat".
În acest interviu, Andreea Groenendijk-Deveau, antreprenoare și fondatoarea campaniei Spune Lucrurilor pe Nume, explică de ce limbajul nu este un detaliu de stil, ci o formă de responsabilitate publică. Inițiativa propune o schimbare simplă, dar esențială: să spunem clar ce s-a întâmplat și cine este responsabil, fără eufemisme și fără a transforma violența într-o poveste abstractă.
1. Cum a apărut inițiativa Spune Lucrurilor pe Nume?
Inițiativa a apărut dintr-o acumulare de momente mici: titluri citite dimineața, știri distribuite pe social media, comunicate oficiale care păreau scrise parcă pentru a nu deranja pe nimeni. De fiecare dată, aveam aceeași senzație că lipsește ceva.
De cele mai multe ori, lipsea agresorul. Violența părea că "se întâmplă" singură, ca o ploaie sau un cutremur, nu că este comisă de cineva.
Pornind de la această observație - care, odată făcută, devine greu de ignorat - s-a născut Spune Lucrurilor pe Nume, versiunea locală a campaniei The Right Words, lansată în Marea Britanie. A prins contur în România tocmai pentru că aici limbajul este adesea folosit ca o formă de protecție: nu pentru victime, ci pentru confortul public. De multe ori, informațiile există, dar lipsește claritatea.
Citim titluri despre femei "agresate", despre "drame" sau "scandaluri", dar mult mai rar despre bărbați care au agresat, au lovit sau au violat. Campania nu cere opinii, emoții sau poziționări radicale. Cere ceva mult mai simplu: să spunem exact ce s-a întâmplat și cine este responsabil.
2. Care este problema principală pe care o rezolvă campania în România?
Problema nu este lipsa de empatie, ci diluarea responsabilității. Ne-am obișnuit să citim despre "incidente" în loc de agresiuni, despre "conflicte" în loc de violență, despre "relații controversate" în loc de abuz.
Această obișnuință este periculoasă, pentru că schimbă treptat standardul a ceea ce ni se pare grav. Campania încearcă să oprească acest proces.
3. De ce este urgentă schimbarea limbajului în relatările despre abuz?
Pentru că limbajul creează realitate socială.
Într-o țară în care multe victime încă se tem să vorbească, fiecare titlu contează. Dacă până și atunci când cineva vorbește, fapta este prezentată vag sau eufemistic, mesajul implicit este că nu e chiar atât de important. Urgența vine din acest cumul tăcut de mesaje mici.
4. Ce efect are limbajul pasiv asupra percepției responsabilității?
Limbajul pasiv nu minte, dar ascunde. El spune ce s-a întâmplat, dar nu cine a făcut acțiunea respecticvă
Când citim "o femeie a fost agresată", creierul nostru caută automat o explicație. Și, în lipsa unui agresor clar, această explicație alunecă de multe ori către victimă, chiar dacă nu ne dorim asta. Nu este o reacție morală, ci una cognitivă, documentată în psihologia socială.
Citește continuarea pe kudika.ro
Parcursul meu profesional și construirea adultului de azi au două mari crezuri comune. Cred aprig și de neclintit în puterea cuvântului scris și în valoarea intrinsecă a fiecărui om. Acest lucru m-a determinat să...

Sănătatea românilor, între percepție și realitate: 10% creștere a impactului bolilor cronice
Mii de copii din comunități vulnerabile vor primi produse de igienă orală și sesiuni de informare
Spune Lucrurilor pe Nume: campania care cere un lucru simplu - adevărul
3 din 4 români au încercat să slăbească cel puțin o dată. De ce este momentul să vorbim diferit despre gestionarea greutății