Complexele personale, o piedica in calea potentialului creativ

Tu cum îți pregătești sufletul pentru Sărbătorile Pascale?

3 Mai 2024

Trei rețete delicioase cu lapte de capră

2 Mai 2024

11 Martie 2010 publicat în Lifestyle

Complexul castrarii sau al afirmarii de sine in plan sexual se refera in acest caz la dificultatea individului de a se afirma personal, responsabil si autonom in plan sexual, cel mai adesea datorita parintilor. Un parinte castrator impiedica dezvoltarea naturala sexuala a copilului daca ii impune, in cazul fetei un ideal ireal de puritate si blandete feminina, iar in cazul baiatului, sa-si infraneze manifestarile de virilitate.

Complexul de vinovatie este abordat de mai multi autori asociat cu "complexul esecului". O persoana care si-a dezvoltat un complex de vinovatie este incapabil sa-si asume o responsabilitate reala; atunci cand aceasta persoana comite o eroare, aceasta persoana se simte obligata sa se autopedepseasca, pedeapsa pe care crede ca o merita fiind implacabila si permanenta. Persoana manifesta anxietate si lipsa spontaneitatii in actele sale deoarece ii este frica sa-si asume responsabilitatea pentru consecintele unui asemenea act spontan, are intotdeauna grija sa planuiasca totul, sa prevada pentru a evita tot ce-ar putea sa se intample rau.

Persoana se culpabilizeaza atunci cand se odihneste, cand are dreptul la o clipa de repaos considerand ca nu merita sa se odihneasca pentru ca are o datorie de indeplinit, astfel incat isi interzice orice distractie, orice libertate a Eului, orice drept la fericire. Supra-Eul sufoca constiinta morala normala; orice nenorocire este considerata drept o pedeapsa divina meritata, individul se simte in permanenta judecat aspru, chiar daca este vorba doar de o simpla privire. Acest complex nu are de-a face cu nivelele de inteligenta al persoanei.

Intr-o forma mai putin grava, complexul de vinovatie se manifesta prin sentimentul de a nu fi in regula in pofida eforturilor depuse, individul are o teama puternica, fara baza reala de a nu gresi, are tendinta de a se justifica exagerat, are nevoie de acordul celorlalti, sa fie absolvit de greselile personale si prin aceasta sa-i fie satisfacute nevoile de recunoastere, de aprobare. Orice esec este intensificat si dramatizat. Individul se autofrustreaza de orice placere mai intima, isi neaga aceste nevoi sau le insoteste in satisfacerea lor de durere. Intr-o forma agravata, complexul de culpabilitate ia in stapanire intr-atat persoana incat frica se transforma intr-o fobie generalizata, nemultumirea cronica de sine a persoanei afecteaza grav tot ceea ce planifica si intreprinde aceasta.