IN ACEST ARTICOL:

Prăznuit în fiecare an pe 27 octombrie, Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, cunoscut și sub numele de Sfântul Dimitrie Basarabov, este unul dintre cei mai iubiți sfinți ai Bisericii Ortodoxe Române. Viața sa, petrecută în smerenie și rugăciune, a rămas legată pentru totdeauna de București, orașul în care sfintele sale moaște se află de mai bine de două secole și jumătate. 

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou a trăit, potrivit tradiției bisericești, în secolul al XIII-lea, în satul Basarabov, aflat astăzi în Bulgaria, în apropierea orașului Ruse, pe valea râului Lom. În acea perioadă, regiunea făcea parte din spațiul politic al celui de-al Doilea Țarat Bulgar. Despre viața sfântului s-au păstrat puține informații istorice directe, iar biografia sa este cunoscută în principal din relatările hagiografice transmise de Biserică.

Cine a fost Sfântul Dimitrie Basarabov

Potrivit tradiției, Dimitrie provenea dintr-o familie modestă și, în tinerețe, se ocupa cu păstoritul animalelor. Viața sa era legată de muncile satului, însă, odată cu trecerea anilor, a ales calea unei vieți dedicate rugăciunii. O întâmplare consemnată în tradiția hagiografică povestește că ar fi călcat din greșeală un cuib de păsări și ar fi omorât puii aflați în el. Cuprins de căință, și-ar fi impus o nevoință aspră, umblând desculț timp de trei ani, inclusiv în anotimpurile reci.

Tarot Online: Previziuni și etalări zilnice. Sfântul Gherasim din Kefalonia, făcătorul de minuni cinstit pe 20 octombrie. Este ocrotitorul celor cu suferințe psihice Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș, singurul sfânt bănățean, cinstit an de an la Timișoara Sfântul Nicolae Velimirovici: Sufletul nu obosește. A-ți odihni sufletul înseamnă a-l afla pe Dumnezeu

Mai târziu, Dimitrie s-a retras într-o așezare monahală din apropierea satului natal, legată de o peșteră săpată în stâncă, în zona râului Lom. Acolo și-ar fi petrecut anii în post, rugăciune, priveghere și înfrânare, departe de preocupările lumești. A ales calea sihăstriei, urmărind apropierea de Dumnezeu printr-o viață de smerenie și renunțare la cele trecătoare.

Tradiția bisericească îl înfățișează ca pe un monah cu o credință puternică, care și-a închinat întreaga existență vieții duhovnicești. Nu sunt cunoscute cu exactitate durata retragerii sale și toate împrejurările în care a trăit, însă memoria sa s-a păstrat prin cinstirea de care s-a bucurat după moarte.

27 mai –Sfântul Ioan Rusul, mare mărturisitor întru Domnul și grabnic ajutător! Rugăciune către Sfântul cinstit și de musulmani 5 MAI -Sfântul Mucenic Efrem cel Nou, Mare Tămăduitor și ajutător în vindecarea durerilor de cap, a diabetului și a depresiei 17 ian -Sfântul Antonie, sfântul care îndeplinește dorințele inimii si de dragoste. Tradiții de Sfântul Antonie cel Mare

Potrivit relatărilor hagiografice, Sfântul Dimitrie și-ar fi cunoscut apropierea sfârșitului și s-ar fi așezat între două lespezi de piatră, pe malul râului Lom, încredințându-și sufletul lui Dumnezeu. Data exactă a morții sale nu este cunoscută.

După trecerea sa la cele veșnice, trupul ar fi rămas acoperit de apele râului multă vreme, până când apele râului Lom au crescut și au dislocat pietrele care îl acopereau. Moaștele au căzut în albia râului și au rămas acolo, acoperite de nisip și pietriș.

Credite foto: Media deSign SRL /Shutterstock

Relatarea bisericească despre descoperirea lor este deosebită. Se spune că Sfântul Dimitrie s-a arătat în vis unei fete care suferea din cauza unui duh necurat și i-a descoperit locul în care se aflau moaștele sale, cerând să fie scoase din apă. După ce s-a trezit, fata le-a povestit părinților visul, iar aceștia au mers împreună cu preoți și alți localnici la locul indicat.

7 ianuarie – Sfântul Ioan mijlocește pentru noi toți! Rugăciune arzătoare către Sfântul Ioan Botezătorul Acatistul Sfântului Apostol Simon Zilotul pentru grabnica căsătorie -sfântul care l-a avut pe însuși Hristos oaspete la nunta sa 12 decembrie -Ziua Sfântului Spiridon, Mare Făcător de Minuni. Sfântul Călător ”pleacă” din racla sa și își tocește papucii

Potrivit aceleiași relatări, în zona respectivă se observa adesea o lumină, pe care oamenii o asociau cu prezența unei comori ascunse. Căutând cu atenție în prundișul râului, cei veniți acolo au găsit moaștele sfântului, descrise în tradiția hagiografică drept întregi și strălucitoare asemenea aurului. Acestea au fost scoase din apă și duse în satul Basarabov, unde au început să fie cinstite de credincioși. Tradiția consemnează și vindecarea fetei după descoperirea și scoaterea moaștelor.

Moaștele sfântului Dumitrie au fost duse în satul Basarabov, unde au început să fie cinstite de credincioși. Relatările despre descoperirea lor și despre minunile atribuite sfântului au contribuit la răspândirea cultului său în regiune.

Un profesor de istorie pledează pentru cunoaștere, nu pentru „profesiile viitorului” Elevii unei școli din Timișoara descoperă legătura dintre Bega și roboți prin experimente Timișoara pregătește 150 de ghiozdane pentru copii din familii vulnerabile

Vestea descoperirii a ajuns și la domnitorul Țării Românești, care ar fi trimis preoți și boieri pentru a aduce sfintele moaște în țară. Potrivit aceleiași tradiții, însă, moaștele nu au putut fi deplasate mai departe de zona Ruse. Atunci, cei prezenți au hotărât să așeze racla într-un car tras de două junici tinere, lăsând animalele să aleagă singure drumul. Acestea s-au întors spre Basarabov, iar moaștele au rămas în sat. Relatarea spune că domnitorul a ridicat ulterior o biserică în care să fie păstrate.

Aducerea moaștelor la București și minunile consemnate în istoria Capitalei și în timpul marilor molime

Moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou au ajuns la București în anul 1774, în timpul războiului ruso-turc din 1768–1774. Generalul rus Petru Saltîkov a trecut prin satul Basarabov și a ridicat moaștele, intenționând să le ducă la Kiev. Ajuns cu armata la București, a fost rugat de mitropolitul Grigorie al II-lea al Țării Românești și de negustorul Hagi Dimitrie să le lase în Capitală, spre mângâierea credincioșilor afectați de război.

Adina Halas, despre lecția pe care vrea să i-o transmită fiului ei: Un eșec nu înseamnă că nu poți încerca din nou... 24 iunie -zi mare! Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului și cel mai mare dintre cei născuți din femeie Trucul viral cu ulei de măsline de pe TikTok. O femeie a testat efectele aurului lichid timp de două săptămâni

Generalul a acceptat, iar la 13 iulie 1774 moaștele au fost așezate cu mare cinste în Catedrala Mitropolitană din București, actuala Catedrală Patriarhală. Potrivit relatărilor bisericești, generalul a păstrat mâna dreaptă a sfântului, pe care a trimis-o la Lavra Pecerska din Kiev. După aducerea moaștelor la București, cinstirea sfântului s-a răspândit tot mai mult, iar în anul 1792 mitropolitul Filaret al II-lea l-a proclamat ocrotitor al orașului.

De-a lungul timpului, moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou au fost scoase în procesiuni în momentele de mare încercare pentru București. Relatările bisericești consemnează rugăciuni publice pentru încetarea epidemiilor, pentru ploaie în perioadele de secetă și pentru ocrotirea orașului în urma unor calamități.

Mesajul cărților de Tarot pentru Scorpion. Alegerea greșită pe care ești pe punctul să o faci chiar acum Etalare URGENTĂ de Tarot pentru Rac: Ce riști să pierzi în următoarele zile Citire în cărți pentru zodiile de FOC: Ce persoană apropiată ascunde ceva IMPORTANT?

Unul dintre episoadele cunoscute s-a petrecut în anul 1803, când o secetă puternică a afectat Țara Românească. La inițiativa mitropolitului Dositei Filitti și a domnitorului Constantin Ipsilanti, moaștele sfântului au fost purtate în procesiune, iar credincioșii s-au rugat pentru venirea ploii. Un alt episod, consemnat în anul 1827, este legat tot de secetă.

Foto: Marius Smadu /Shutterstock

Potrivit memoriilor colonelului Dimitrie Papazoglu, participant la evenimentele vremii, după procesiunea organizată cu moaștele sfântului, ploaia ar fi început chiar în timpul deplasării cortegiului și ar fi continuat timp de trei zile, cu scurte întreruperi.

O altă relatare importantă este legată de epidemia de holeră din anul 1831. La 15 septembrie, la cererea generalului Pavel Kiseleff, moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou au fost scoase în procesiune și purtate până la Câmpia Filaret, în zona actualului Parc Carol I.

Acolo au fost rostite rugăciuni pentru încetarea molimei, care făcuse numeroase victime în București. Potrivit mărturiilor istorice citate de sursele bisericești, numărul deceselor a început să scadă după acea zi, iar epidemia s-a stins treptat.

Foto: AI

În martie 1847, când un incendiu devastator a distrus o mare parte a Bucureștiului, credincioșii s-au îndreptat spre Dealul Mitropoliei și au cerut organizarea unei procesiuni cu moaștele ocrotitorului Capitalei. În anii următori, acestea au mai fost purtate în procesiuni în perioade de secetă și în timpul unor epidemii, inclusiv în 1870, când o boală cunoscută drept angină difterică afecta copiii din oraș.

În tradiția ortodoxă, aceste evenimente sunt păstrate ca mărturii ale ajutorului primit prin rugăciunile adresate Sfântului Dimitrie cel Nou. Procesiunile au reprezentat momente de rugăciune comună, la care participau ierarhi, preoți, domnitori, autorități și locuitori ai orașului.

În anul 1955, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât generalizarea cultului Sfântului Dimitrie cel Nou în întreaga Biserică Ortodoxă Română, stabilind prăznuirea sa la 27 octombrie, a doua zi după sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir.

Astăzi, moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou se află în Catedrala Patriarhală din București, într-o raclă de argint realizată în anul 1879, la inițiativa episcopului Ghenadie Petrescu. În fiecare an, în preajma zilei de 27 octombrie, mii de credincioși participă la pelerinajul organizat în cinstea sa, venind să se închine și să se roage pentru sănătate, pace în familie și ajutor în încercările vieții.

Sfântul Dimitrie cel Nou rămâne unul dintre cei mai cinstiți ocrotitori ai credincioșilor români, iar istoria moaștelor sale, de la descoperirea în apele râului Lom până la așezarea lor în Catedrala Patriarhală, ocupă un loc important în tradiția religioasă a Bucureștiului.

Semnificația sărbătorii Sfântului Dimitrie cel Nou în tradiția ortodoxă

În Biserica Ortodoxă, Sfântul Dimitrie cel Nou este cinstit ca ocrotitor al Bucureștilor și mijlocitor înaintea lui Dumnezeu. Credincioșii îi adresează rugăciuni pentru sănătate, liniște sufletească, izbăvirea din necazuri și întărire în credință. Cinstirea sa este legată atât de amintirea vieții sale ascetice, cât și de tradiția minunilor atribuite mijlocirii sale.

Pelerinajul din octombrie reprezintă unul dintre cele mai importante evenimente religioase ale Capitalei. Credincioșii așteaptă să se închine la racla cu sfintele moaște, aduc pomelnice și participă la slujbele oficiate de ierarhi și preoți. Pentru numeroase familii, participarea la sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou este o tradiție păstrată de generații.

În Biserica Ortodoxă, Sfântul Dimitrie cel Nou este cinstit ca mijlocitor înaintea lui Dumnezeu și ocrotitor al celor care îi cer ajutorul prin rugăciune. Credincioșii se roagă pentru sănătate, pace în familie, izbăvirea din necazuri și întărire sufletească. Sărbătoarea sa rămâne unul dintre cele mai importante momente ale vieții religioase din București, păstrând vie memoria cuviosului care și-a dedicat viața rugăciunii și nevoinței.

Credite foto fr si main: LCV /Shutterstock


Întotdeauna am fost fascinat de dualități: ordinea și haosul, știința și spiritualitatea. Ca analist, îmi place să găsesc modele și conexiuni în date, iar ca astrolog, să interpretez simbolurile cerului. Cu o configurație...

Abonează-te pe

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri