Copilul are deja un antrenor: ce învață un părinte din tribunele sportului juvenil

Mulți părinți care își urmăresc copiii la competiții sportive trăiesc aceeași experiență: bucuria spontană de a striga o încurajare, un sfat tactic sau un simplu „bravo” din tribună. Radu Popescu, consilier parental, trainer și coinițiator al proiectului „Școala Părinților de Sportivi”, este el însuși tatăl a doi sportivi de performanță și a observat, de-a lungul timpului, cât de complicat poate fi să găsești echilibrul potrivit între susținere și intervenție.

Fiul său David joacă polo pe post de portar, iar celălalt fiu, Radu, este centru. Ani la rând, fiecare intervenție reușită a lui David era urmată de un „Bravo, tata!” strigat din tribună, iar Radu era încurajat cu un „Hai, Radu!” la fiecare fază. De aproximativ un an, autorul a renunțat la aceste reacții automate, deși recunoaște că impulsul de a striga indicații tactice, precum „Mâna!” sau „Dă-i-o!”, mai apare și acum.

Tarot Online: Previziuni și etalări zilnice.

Copilul se supără când este respins: cum îl ajuți să gestioneze respingerea în grupul de copii

Cum îți ajuți copilul să aibă rezultate mai bune la școală: rutine inteligente, motivație sănătoasă și creșterea autonomiei

Copilul vorbește urât sau te lovește: cum reacționezi corect, pe etape de vârstă, cu limite ferme și fără rușinare

Intenția părintelui nu coincide mereu cu experiența copilului

În tribunele competițiilor juvenile se aud permanent îndemnuri — „Hai, poți mai mult!”, „Pasează!”, „Fii atent!” — rostite, de cele mai multe ori, din dorința sinceră de a ajuta. Problema, explică Radu Popescu, este că intenția celui care transmite mesajul nu garantează felul în care acesta este primit de copil.

Un sportiv poate percepe o încurajare ca pe un sprijin real, în timp ce altul, obosit sau frustrat după o greșeală, o poate simți ca pe o presiune suplimentară. Tonul, momentul și relația cu părintele contează la fel de mult ca sensul cuvintelor.

Rolul antrenorului și rolul părintelui

Un meci de polo, la fel ca majoritatea sporturilor de echipă, cere din partea jucătorilor o concentrare intensă: urmărirea mingii, a adversarilor, a coechipierilor, dar și respectarea indicațiilor antrenorului. Când un părinte strigă din tribună o instrucțiune tehnică, chiar dacă este corectă, copilul ajunge să primească informații din mai multe direcții exact în momentul în care atenția îi este cel mai solicitată.

Ghid de cadouri pe vârste: ce se potrivește cu adevărat fiecărei etape

Anxietatea de separare la copii: cum pleci fără plâns, fără plecări pe ascuns și fără scene zilnice

Copilului îi este greu să urmeze instrucțiuni? 12 jocuri și activități care îl învață să asculte, să rețină și să respecte pașii

Autorul subliniază că rolurile ar trebui să rămână clare: antrenorul conduce activitatea sportivă, iar părintele oferă sprijin emoțional. Asta nu exclude dialogul dintre familie și antrenor, dar discuțiile despre tactică sau decizii sportive au nevoie de un cadru potrivit, în afara terenului de joc.

Când rezultatul copilului devine propriul nostru rezultat

Viața unei familii cu un copil în sportul de performanță se organizează adesea în jurul antrenamentelor și competițiilor: deplasări, weekenduri în tribune, sacrificii, dar și momente de dezamăgire sau de renunțare. Este firesc ca părinții să fie implicați emoțional, însă, uneori, fără să observe, ajung să trăiască reușitele și eșecurile copilului ca pe propriile lor rezultate.

Copilul lovește sau mușcă: de la cauze la ajutorul pe care îl poate da părintele

Când copilul tău nu îți seamănă deloc: cum crești un temperament foarte diferit de al tău

Copilul face crize în magazin? Metoda discretă care oprește scena în mai puțin de 1 minut

Radu Popescu vorbește despre importanța gestionării propriilor emoții, fără a transfera copilului responsabilitatea pentru ele. Este o abilitate care se exersează constant, nu una care se dobândește definitiv.

Susținerea nu înseamnă tăcere, ci echilibru

Autorul nu pledează pentru tribune tăcute, ci pentru o susținere autentică: aplauze, bucurie, energie, fără transformarea fiecărei faze de joc într-o ocazie de a da instrucțiuni. Recomandă și o discuție liniștită, purtată acasă, cu copilul: cum se simte când părintele strigă în timpul meciului, ce anume îl ajută și ce îl deranjează.

La fel de important este momentul de după competiție. O întrebare simplă precum „Vrei să vorbim despre meci acum sau mai târziu?” îi oferă copilului libertatea de a alege, iar un mesaj de genul „Mi-a făcut plăcere să te văd jucând” transmite ideea că relația cu părintele nu depinde de scor.

Jocuri care pregătesc preșcolarul pentru scrisul de mână: 10 activități jucăușe pentru prindere corectă, control fin și răbdare

De ce ți se înfundă urechile la altitudine sau în avion? Este normal sau poate fi semn de boală?

Copilul face crize când îi iei telefonul? Nu e singurul: de ce apare acest comportament, ce semnale ascunde și cum pui limite

Nevoia de educație parentală în sportul de performanță

Potrivit autorului, în dezvoltarea tinerilor sportivi se investește mult în antrenori, pregătire fizică și infrastructură, dar mult mai puțin în pregătirea părinților pentru rolul lor. Informațiile transmise familiilor se referă de obicei la program, taxe și reguli, rareori la presiunea performanței sau la comunicarea cu antrenorul.

Concluzia autorului este simplă: copilul are deja un antrenor bun. Din tribună, are nevoie, în primul rând, de un părinte care știe să încurajeze fără să preia rolul celui care îl pregătește.

Întrebări frecvente despre Sport Juvenil

1. De ce nu este bine ca părinții să dea indicații tactice din tribună?

Pentru că sportivul primește astfel instrucțiuni din mai multe direcții, într-un moment în care atenția și capacitatea lui de decizie sunt deja intens solicitate de joc.

De ce un copil se poartă exemplar la școală și "explodează" când ajunge acasă? Tatăl nu este ajutorul mamei: cum împărțim responsabilitățile Dependența de ecrane la copii: când timpul la ecran devine prea mult și de ce apare tensiunea în familie

2. Cum poate un părinte să susțină copilul fără să îl preseze?

Prin aplauze, încurajări calme și prezență caldă, fără comentarii tehnice repetate, și printr-un dialog deschis, purtat acasă, despre ce anume îl ajută sau îl deranjează pe copil în timpul meciului.

3. Ce ar trebui să facă un părinte imediat după o competiție?

Să ofere copilului posibilitatea de a alege dacă vrea să discute imediat despre joc sau mai târziu, și să transmită că relația dintre ei nu depinde de rezultatul sportiv.

Sursă foto - matimix, Fotokostic / Shutterstock

Crize de plâns la copii: ce faci în 3 minute ca să se calmeze fără să țipi

5 idei de gustări sănătoase pentru copii: combinații simple pentru școală, acasă sau după activități

EU Kids Act: Comisia Europeană propune verificarea vârstei online și control parental activat implicit

Maria Crisan

Ultima actualizare: 22 Octombrie 2026 @ 05:10

Mai multe despre Maria