Poate ca nu ma crezi cand imi spun ca pana aici a fost cu vechea eu si ca de azi urmeaza exterminarea treptata. Aici bine faci. Cu vechea Eu, eu m-am impacat in urma cu ceva timp. Am rezonat in armonii depline. Poate crezi ca stau ca stau naiva si bleguta asteptand minunea de a te intoarce. Poate vrei sa afli ca am descoperit minunea de a incepe sa crezi din nou, de a avea incredere si speranta ca mai am putin, inca putin, pana o sa pot iubi din nou. Poate crezi ca nu s-ar cuveni sa fiu acum bine si sa privesc totul de sus, dintr-un extaz si preaplin de multumire. Poate crezi ca tie ti se datoreaza meritul de a fi cea care sunt astazi. Poate ca doar crezi...
Ce bine ca sunt in locul in care sunt, ca ma aflu pe planeta in care exist, printre oameni care nu se feresc sa-ti fie dragi, ce bine ca astazi nu mai sunt lacrimi de curs, tristeti de parcurs. Ce bine ca scriu cuvintele care imi vin acum in minte, ca ma incearca speranta, ca iubesc, ca muncesc, ca traiesc si ca simt zilnic, picatura cu picatura, trairea. Te uiti? Dar bine? Ma vezi pe Mine? Doar pe MINE?
Ce își doresc gravidele din România pentru copiii lor. Psiholog: Resimt o responsabilitate imensă de a-și ști copilul în siguranță pe viitor
Irina, eleva de 10 ce vine zilnic la școală de la 15 kilometri distanță, își dorește ca într-o zi să fie studentă la Teatru
Inima Copiilor strânge 10.000 de promisiuni pentru extinderea secției de Cardiochirurgie de la Marie Curie
Arhetipurile în mentalul colectiv românesc. Alegerile și fricile românilor