Poate sună ciudat, dar nouă pandemia ne-a redat căldura și iubirea unei familii adevărate...

Omul are nevoie de o poveste pentru a învăța să își trăiască viața… Psiholog Constantin Cornea

“Nu am avut o viață ușoară, am muncit mult dorindu-mi să construiesc ceva în țara această, să las ceva în urma mea. Familia m-a judecat tot timpul, considerând că le repasc timpul datorat lor pentru a-l oferi societății. Însă am strâns din dinți și am sperat că la bătrânețe vor vedea că nu am muncit degeaba.

După ani în care am văzut cum se ruinează tot ceea ce generația mea a construit în țara aceasta, speram că o să apuc timpul în care să vină cineva să ne ducă pe drumul cel bun și eu să mă bucur de pensie.

Despre ceea ce trăim acum, cu această pandemie, pot spune că sunt printre puținii care consideră că aceasta i-a adus doar lucruri bune. Am patru copii care acum mă sună zilnic. Înainte, mă sunau rar. Acum îi simt îngrijorați, temători pentru sănătatea mea și a soției. Mă bucur că ne sună atât de des. Vin și ne aduc de mâncare, mâncare făcută de ei în casă. Din nou pentru prima dată.

Eu ies din casă rar, doar atunci când avem strictă nevoie de ceva. Înainte trebuia să merg aproape zilnic. Acum ne ajută copiii și suntem fericiți. Ne vedem pe Skype cu fiecare dintre copii, cu nepoții și avem sufletele pline de încântare.

comunicare online

Foto: By Rocketclips, Inc. /Shutterstock

Poate voi nu vedeați și nu simțeați că tehnologia v-a furat umanitatea. Însă noi, cei de generație mai veche, obișnuiți să sărbătorim totul în sufragerie cu masa plină de bucate și cu prieteni împrejur, am fost tare dezamăgiți să vedem că pur și simplu copiii și nepoții noștri nu mai au loc de noi în viața lor. Tot timpul pe fugă, grăbiți, îngrijorați, precipitati, nervoși, recalcitranți. Dumnezeule mare, pentru ce alergați ca nebunii dacă nu vă bucurați de nimic?

Și eu am muncit foarte mult. Am muncit și sâmbetele și de Sărbători. Dar eram mândri că puteam construi o țară, o industrie, o agricultură. Dar dincolo de toate acestea ne bucuram de un film bun, de o cafea, de un costum nou. Ajunsesem să ne dăm aproape toată pensia pentru jucării pe care nepoții le aruncă după 5 minute. Nu pentru a-i cumpăra. Doar pentru a simți că facem parte din aceeași mare familie.

Poate sună ciudat, dar nouă pandemia ne-a redat căldura și iubirea unei familii adevărate.”

* Un articol de Constantin Cornea, psihoterapeut la Clinica Psievolution

Mai multe articole de acelasi autor: psihologconstantincornea.ro

Foto fr si main: By Rawpixel.com /Shutterstock


Vizionare placuta

Iti plac articolele Garbo?
Sigur o sa iti placa si pagina noastra de Facebook :)
Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Jurnalul unui bătrân căruia pandemia i-a redat sentimentul de familie unită.