Ajung la casa, ma uit la femeia aia, ii arat dintii si zic “Buna ziua!”. Nu ma baga in seama, insa eu poposesc din nou pe trasaturile ei. Trasaturile ei care seamana cu ale EI. Ultimele secunde. Ma simt ca aproape de moarte. Hai, acum cat se mai poate, sa strang tot, sa nu uit nimic si sa ma hranesc din ele alti 7 ani. Clar, de acum ma crede nebuna de ma holbez asa, sper sa nu cheme paza, dar ma ajuta fata si scap.
Imi pun toate alea in cos si plec rapid. Shit! Era doispe mii, nu douajde mii, i-am lasat restul. Ajung in strada si trag aer! A trecut, e gata! A trecut ingerul si nu mai vine, decat cine stie cand…
Un articol de Marina Rasnoveanu
Foto homepage: woman in rain_Shutterstock
Singurătatea doare! Tu o poți vindeca! Campanie pentru susținerea nevoilor urgente ale vârstnicilor din România
”Nu mă lăsa să mor” - o poveste de ficțiune despre realitatea dureroasă a singurătății, din 5 decembrie în cinematografe
O joacă a unui tânăr român a dus la reinventarea sistemului de returnare a ambalajelor
McHappy Day 2025®: când faptele bune țin familiile împreună