Ce poate sa faca un artist din oameni? Tinerete. Oameni din nou. Asta ne-a demostrat Chris Norman in timpul spectacolului. Ne-a amintit ca existam, ca trebuie sa ne bucuram ca suntem.

Ce poate sa faca un artist din oameni??... Tinerete. Oameni din nou. Asta ne-a demostrat Chris Norman in timpul spectacolului. Ne-a amintit ca existam, ca trebuie sa ne bucuram ca suntem.

"You think love is a game/ Love is a motion/ Endless and so deep/ Always emotion"

Uitasem ce inseamna muzica, muzica adevarata, muzica care te ridica involuntar de pe scaun si-ti hipnotizeaza sufletul, versurile pe care le simti pana in panzele albe si-ti raman in minte cu zilele, ritmul in care te lasi prins de bunavoie si nesilit de nimeni, aplauzele pe care le acorzi ignorand ca ti s-au inrosit si ca te dor palmele, vocea pe care o lasi sa-ti patrunda incetul cu incetul in suflet. Uitasem ce inseamna sa lasi in pace virusul gripei porcine si sa canti in nasul colegului de scaun nederanjandu-te ca respira prea aproape de tine, sa te doara in basca de lunga zi de luni care te asteapta langa un maine mult prea indepartat.

Uitasem ce inseamna muzica care te aduce acolo in prezent si te face sa vrei sa ramai acolo, regretand amarnic ca peste o ora trebuie sa pleci din sala ca sa-ti vezi mai departe de trairile tale cele banale. Uitasem ce inseamna sa nu-ti mai pese de ceea ce ti se intampla mai tarziu, sa dansezi fara sa te mai gandesti ca cineva s-ar putea uita chioras la tine, uitasem ce simplu si frumos suna o muzica care reuseste sa ajunga la tine la fel, dar altfel de cum te asteptai. Uitasem cum este sa-ti placa rock-ul si sa te dai in vant dupa muzica slow, sa-ti placa muzica trecutului si sa o lasi sa-ti gadile narile, dar sa astepti cu nesat sa o inhalezi pe cea noua. Uitasem complet. Dar duminica, Chris Norman ne-a adus aminte. Mi-a fost un dor nebun de muzica asta live amestecata cu traire pura... Nu ca nu as fi stiu, dar ATUNCI mi-am adus aminte. Artistii adevarati au puterea de a sparge mastile de piatra ale oamenilor. It was so... A fost exaltare si au fost de toate. Concertul lui Chris Norman a fost de la inceput pana la sfarsit placere si agonie continue.

Smokie. Smoke. Chris Norman. Un om in varsta de 60 de ani caruia, judecand dupa miscarile energice, vitalitatea si optimismul care i se citeau pe chip, nu-i dadeai mai mult de 30 de ani. Muzica anii '70. Hituri proprii, hituri imprumutate. Ne-am suit la gramada pe coada de matura a timpului si am dat cu nostalgie si placere file inapoi. Dar a fost mult foc si a ramas in urma mult fum pentru ceva mirific. O voce inconfundabila cu parfum de “tabac”. Si cu toate acestea un eveniment mediatizat si nu prea. Nimic pe prima pagina in Libertatea. Trambitele nu au sunat nici pe sfertul goarnelor cu care s-a facut cunoscuta aducerea mitului Madona in tara. Biletele au fost cumparate mai mult de cei trecuti de varsta tineretii. Iubeam vocea lui care suna incredibil pe youtube, dar nici nu as fi fost surprinsa ca live sa fiu dezamagita. S-a intamplat si la concertul Sandrei. Deci orice era posibil...


Vizionare placuta

Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Ce poate face un artist din oameni?.