Prea bun pentru mine...

Sigur, nu ti-a facut nimic. Ba din contra. Chiar s-a purtat foarte frumos. Incredibil de frumos. Cele mai frumoase flori pe care le-ai primit in ultimele 6 luni, cele mai dulci declaratii pe care o femeie le-a primit de la un barbat, cele mai multe usi deschise, cele mai multe scaune trase la restaurant, cele mai respectuoase “sarut-mana” pe care le-ai auzit vreodata. Barbatul e un gentilom, un adevar cavaler ratacit al politetii intr-un indepartat secol XXI. Absolut niciun gest gresit. Nimic de reprosat. 

Prin toate panzele albe in care le cauti, nu se isca nici cele mai mici defecte. Oricate pretexte ai nascoci in lumea ta interioara si virtuala, in fata lui iti intepeneste limba. Sa scuipi si tot nu poti sa ingani ceva. Pretextul nu ai de unde sa il scoti, caci nu exista. Barbatului din fata ta nu poti sa-i aduci nicio invinuire. Treceti cu vederea orice urma de agramatism care v-ar putea zgaria retina, dar o exprimare mai veridica de atat nu gasesc in momentul asta: "e atat de perfect barbatul acesta". Este ceea ce gandesti in momentul acela.

E prea perfect ca sa il opresti pentru tine si sa nu vrei sa-l lasi alteia... Si totusi vrei sa se opreasca. Acum, pana cand nu o sa fi bombardata de lucruri la care nu te astepti, pana cand nu o sa fie prea tarziu. Ca sa nu fii nevoita sa dai de buna voie si nesilita de nimeni papucii, trebuie cu orice chip sa nu te capatuiesti cu ei. Iti este simpatica inima lui, dar evident nu are ce cauta in mintea ta. In copilarie il percepeai drept persoana ideala, la maturitate ai ajuns la concluzia ca persoanele ideale trebuie sa ramana... un ideal. Altfel, idealul nu mai iti surade si esti tentata sa-si alegi un altul.

Partea cu “daca eu nu te vreau, tu ma vrei si mai rau” functioneaza intotdeauna. Se pun in miscare toate ambitiile, se agita toate orgoliile masculine, sare in sus toata cantitatea de testosteron dintr-un singur barbat. Si ca si cum ai avea suficiente griji pe cap, acum trebuie sa ai grija sa nu ranesti. Sa-i ceri permisiunea inainte sa il parasesti?

Papucii trebuie lasati cu gratie si grija la usa, astfel incat posesorul papucilor sa nu ramana gura casca privind la tine din pragul usii in timp ce tu te chinui de zor sa-i ordonezi unul langa altul... in fata usii. Stiinta asezatului lor este o intreaga arta, asa imi spunea o voce care seamana mult cu cea materna. O arta pe care trebuie sa o inveti de una singura... "Sa nu cumva sa ranesti oamenii, sa tipi in gura mare ceva ce e evident, sa nu spui omului ceea ce, mai mult ca sigur, ca nu vrea sa auda. Sa te abtii sa spui chiar tot ceea ce gandesti".