Lectii de viata

De ce o lectie de viata cand viata in sine este o lectie?... Pentru ca viata nu inceteaza niciodata sa-si arate suprematia. Pentru ca atunci cand ne credem stapani pe viata noastra, constatam ca viata este stapana noastra. Pentru ca... ne dam seama ca viata in sine este un miracol abia atunci cand suntem la un pas de a-i spune adio. Pentru ca nu inteleg cum intreruperea unei vieti poate da nastere unei alte vieti. Mi-am dat seama tarziu cat adevar se ascunde in spatele cuvintelor lui Marcel Proust. Aflata intr-un pelerinaj continuu, ratacita pe cararile nestiute ale vietii, captiva in panza indatoririlor zilnice mi-a luat ceva timp sa inteleg ca “adevarata calatorie a descoperirii inseamna nu a cauta taramuri noi, ci a vedea cu ochi noi”. Am vazut viata cu ochi noi foarte tarziu. I-am descoperit sensul prin cuvintele pe care mi le-a adresat o persoana la care am tinut foarte mult si care peste ceva timp spunea adio vietii. Tacut, cu resemnare, fara carcoteli si revolta, cu un zambet bland multumind lui Dumnezeu sau vietii in sine pentru ca a existat...

Nu vreau sa starnesc compatimiri, pareri de rau sau sa fiu acuzata de melodramatism. Nu vreau sa provoc tristete, pentru ca nu ma simt trista. Incerc sa dau contur unei lectii de viata, si nu unui epitaf. Sunt fericita pentru ca viata m-a invatat lectia ei tainica. Si cu toate acestea, nimic nu se poate fi mai dureros decat zambetul unei persoane in sufletul careia s-a prabusit nu un univers, ci o galaxie intreaga. S-a prabusit o viata... au ramas in schimb niste cuvinte intiparite in amintire. Peste care nu este deloc exclus ca la un moment dat timpul sa depuna uitare... Acum insa, pentru ca imi aduc aminte cuvontele ei, cred ca timpul a incetat sa curga. “Viata are clipele ei tainice de magie pe care le lasam sa treaca pe langa noi. Nu vreau sa fug de viata si sa nu las niciun semn in urma. Vreau sa te fac sa apreciezi miracolul care ti-a fost dat si care o sa-mi fie refuzat la un moment dat. Stii, faptul ca te afli in fata mea, ca te straduiesti atat de mult sa zambesti cand niciodata nu ai avut ochii atat de umezi, faptul ca eu vorbesc si ca tu ma asculti, ma face sa iubesc viata. Tu sa nu uiti nicicand sa alegi viata.”

Si asa am si facut. Am optat pentru viata si am invatat sa-i multumesc pentru fiecare fleac care are puterea de a-mi reda zambetul pe buze. Am invatat ca viata are niste granite precise peste care nimeni nu poate trece. Am invatat ca poti sa nu ai nimic, iar in secunda imediat urmatoare sa ai mai mult decat poti duce. Am invatat ca drumurile comode sunt de cele mai multe ori si infundate. Am invatat ca in cel mai adanc intuneric exista o sclipire de speranta. Acum, viata mi-a dat cea mai minunata lectie pe care o putea primi un om: am creat si eu viata, am devenit mama. Am aflat ca o viata poate crea viata prin mai multe forme: dand nastere unui pui de om, alimentand-o cu optimism si mesaje pozitive, cultivand frumosul in noi insine, in lucrurile care ne inconjoara, in cei din jur, in tot ceea ce ne face sa vibram si sa ne bucuram.