1 in loc de 2. Si totusi exista fericire pentru mamele singure...

Vreti sa stiti cum arata o mama care isi creste copilul de una singura? Inca tanara, inteligenta, cu o figura interesanta in opinia unora, destul de frumoasa in perceptia altora, vesnic alergand in stanga si in dreapta, mai intotdeauna preocupata sa rezolve zeci de probleme care o impanzesc din sute de parti, mergand zi de zi la serviciu, rareori gasind timp pentru ea insasi. Dumnezeu stie cand poate sa arate atat de bine, oamenii doar o constata. Dumnezeu stie cum de mai poate sa zambeasca, ceilalti doar vad ca o poate face atat de frumos. 

Vreti sa stiti cu ce ochi esti privita de catre cei din jur? Cu ochi de oameni, veti spune... Da, da, lumea ar fi atunci un loc ireal si dureros de frumos, iar eu mi-as fi gasit de mult timp locul in el. Ti se adreseaza intrebari la care nu cunosti raspunsul, esti evaluata sau judecata nu doar pentru ceea ce ai facut, ci si pentru ceea ce nu ai facut. Binevoitoare, unele persoane te privesc cu mila sau uimire si fac excese de amabilitati si de sfaturi.

E drept, sunt si oameni care te apreciaza. Sunt si oameni care te-au ajutat atunci cand ai avut nevoie, sunt si oameni care te-au incurajat sa fii ceea ce esti acum. Neasteptat si brusc, constati ca detii puterea de a speria barbatii din jurul tau. Este ok. Esti divortata. Si? S-a intamplat si altora... Ai un copil a carui existenta te preocupa chiar si atunci cand iti sorbi linistita ceasca de cafea privind profund in ochii unui barbat? Aici da, e o problema. Este uimitor sa vezi cat de repede se inventeaza scuze pentru a nu se agata intr-o relatie pe termen lung. Si cata originalitate se poate ascunde intr-un singur barbat! Este aproape genial! O fractiune de secunda, o sclipire de adevar, o marturisire socanta si femeia potrivita se transforma in femeia imposibila.

Sa va mai spun cum se simte o mama cand constata pentru prima oara ca este nevoita sa-si creasca de una singura copilul? Singura impotriva tuturor? Parasita de un singur barbat si neinteleasa de restul? Pretinzandu-se de la ea lucruri de care nu se mai simte de ceva vreme in stare? Incercand in disperare sa se agate de lucruri care nu mai exista, crezand si sperand pana in ultima clipa in familia unita care nu era deloc unita?

Mai intai crede ca nu o sa poata, ca nu o sa reuseasca niciodata sa se imparta suficient de bine intre prea mult si prea putin. Nu o sa invete niciodata cand sa fie mama tandra, care iubeste si apreciaza si cand sa fie mama dura si autoritara, dupa chipul si asemanarea tatalui copilului. O sa creada ca are un suflet prea mic de mama ca sa tina loc si celui de tata. O sa munceasca mai mult decat o face deja. O sa vrea sa schimbe totul. Este hotarata sa o faca.