CRIZE DE NERVI

AM O FETITA DE 4 ANI SI JUMATATE ,SI DE LA UN TIMP FACE NISTE CRIZE DE NERVI,TIPA SE TAVALESTE PE JOS ZICE CA VREA SA ARUNCE TOTUL PE GEAM ,VREA SA SPARGA TOTUL.ARE MOMENTE CAND ISI REVINE O PERIOADA PE URMA INCEPE IAR.CUM NU I SE DA CEVA FACE CRIZE.AJUTATI-MA SI PE MINE CU UN SFAT SAU DACA ATI FOST IN SITUATIA MEA CE ATI FACUT.
cristina_rusu
Postat pe 13 Februarie 2008 10:19
Cred ca tocmai asta e problema...pana la urma i se da ceea ce-si doreste,ea a inteles ca asa va obtine ceea ce vrea si acum va manipuleaza.Poate ca ar fi bine ca atunci cand incepe pur si simplu sa o ignorati si in nici un caz sa nu-i dai ceea ce vrea ,nu tipa la ea si nici nu o brusca pt ca o vei face sa fie si mai incapatanata.Eu cand Andrei face asa(f rar)pur si simplu ies din camera si nu-l mai bag in seama,daca vede ca nu ma afecteaza cu nimic se calmeaza singur.Cand este linistita poti vorbi cu ea despre ce a facut fara a o certa doar ii explici cat de tare te-a durut ceea ce a facut,de obicei copii sunt foarte sensibili si va tine minte.Succes
oana1petrescu
Postat pe 13 Februarie 2008 12:21
si eu am un baiat de 3 ani care deasemenea daca nu-i este ceva pe plac face niste crize care ma cam sperie, plange defapt urla, da din maini, alearga prin casa si nu se potoleste pana nu-i fac pe plac
cred ca este mai sensibil pt ca plange foarte des, de fiecare data cand i se intampla ceva, de exemplu daca se murdareste pe maini, daca alt copil ii ia ceva,daca incearca sa faca ceva si nu reuseste, daca vrea un lucru si nu poate sa-l ia singur
l-am dus la un psihiatru pt copii dar nu am primit niste lamuriri care sa ma lumineze prea tare
alt lucru care ma deranjeaza la el este faptul ca ma ignora atunci cand incerc sa-i explic ceva
e primul meu copil si nu prea stiu cum sa ma port cu el intotdeauna
rlcdemian
Postat pe 14 Februarie 2008 03:12
buna dimineata dragi mamici. Am si eu un baietel de 6 ani care imi facea cam acelas lucru de am ajuns cu el la neuropsihiatrie si de acolo am invatat ca totul depinde numai de noi.Aceste crize le fec atunci cand au nevoie sa fie ei in centrul atentiei. In tipm ce tipa si urla incercati sa le explicati clar si ferm ca dac ase comporta in acest fel nu ii bagati in seama si ca discutati cu ei dupa ce se potolesc, apoi ii ignorati pur si simplu pana ce se potolesc. Atunci cand sunt calmi le explicati de ce nu trebuia sa faca asa si le puneti conditii(la urmatoarea criza de nervi urmeaza pedeapsa si taiatul de pe lista la tot ce le place. Voi sunteti sefii nu ei. Puneti piciorul in prag cu ei pt, ca cu cat se maresc cu atat sunt mai hoti si mai smecheri. Eu una la inceput am avut probeleme si la gradi din cauza acestor rabufniri BAFTA LA TOATE MAMICILE
floria_doina
Postat pe 14 Februarie 2008 06:30
Ca si celelalte mamici de mai sus,iti spun acelasi lucru.:esentialul e sa nu te pierzi tyu cu firea, adica sa te enervezi si sa recurgi la numai incheti ce solutie de moment care ti se pare normala atunci in momentele alea, si sa nu cedezi in fata oricarei gen de criza face. Va impinge totul pina la limita , daca este un "actor bun", dar tu trebuie sa fi mai tare ca el (ea). Urmareste -i atitudinea de cind incepi sa-l refuzi a-i mai satisface capriciile in momentele de criza, si vei vedea, uimirea lui cind va vedea, ca de fapt si tu stii sa "protestezi" si sa"faci crize ca si el". Ideea e sa ramai tu cea calma in toata afacerea asta. Cu putina perseverenta , te vei scapa repede de tot de situatia asta penibila. Nu-ti fie teama sa scrii, nu esti unica mama care trece prin asa ceva, doar ca multora ne e rusine sa ne deschidem sufletele in fata altora, crezind ca aceste accese sunt urmarea unei proaste educatii pe care le-o oferim noi insine. Multa bafta!
dandenianca
Postat pe 14 Februarie 2008 07:26
MENTIONEZ CA EU STAU CU SOCRII MEI IN ACELASI APARTAMENT SI DE FIECARE DATA EI I-AU FACUT TOATE POFTELE.ACUMA DEJA STIE CA DACA EU NU II DAU CEVA SAU NU O LAS CU UN ANUMIT LUCRU FUGE LA BUNICI CA STIE CA ACOLO I SE DA CE I SE CUVINE.AM AVUT O GRAMADA DE SCANDALURI CU EI DIN CAUZA ASTA DAR DEGEABA,CRED CA SINGURA SOLUTIE ESTE SA PLEC DIN ACEA CASA.VA MULTUMESC PENTRU AJUTOR SI INDRUMARI.PUPICI
cristina_rusu
Postat pe 14 Februarie 2008 09:46
Multe salutari de bine

Avem acum psihologi la noi in tara. Eu sunt unul dintre ei. Te asigur ca o vizita la un psiholog specializat pentru copii iti va fi repede si de mare ajutor. Singurul lucru care ti-l recomand este sa nu te sperii de aceste reactii ale copilului. Este doar vorba despre faptul ca un copil vede imediat ca poate obtine ceea ce doreste si face ceea ce doreste daca el insusi se comporta un anumit fel. Ce vreau sa spun. Exemplu: copilul vrea sa aiba ciocolata si o vrea acum, imediat. Cum o poate obtine acum si imediat? Vede ca nu o poate obtine daca o cere pur si simplu si ca, daca incepe sa aiba comportamentul pe care l-ai descris, poate obtine imediat ceea ce si-a dorit si acest lucru in mod sigur il va obtine.

Un psiholog iti poate da foarte multe informatii cu privire la modul cum trebuie sa ne comportam noi, parintii, pentru a avea un comportament adecvat.

Incearca, vei avea rezultate, te asigur

Postat pe 14 Februarie 2008 10:12
Copii au crize de nervi din prea mult rasfat.
Intr-o familie cu doi copii, niciodata copilul mai mare(frustat oarecum de deplina atentie) nu are aceste crize.
marin_daniela84
Postat pe 14 Februarie 2008 10:40
eu cred ca toti copiii se comporta la fel,cred ca tot universul este al lor.eu am un baietel de 6 ani si imi facea exact la fel,dar cu mult calm s-a rezolvat de la sine.noi sintem sefii,nu ei.ei speculeaza orice iar daca ne simt slabiciunile,fac ce vor din noi:asa ca fiti ferme si nu cedati!veti culege roadele mai tirziu.
nicoll_delly
Postat pe 14 Februarie 2008 10:51
PENTRU SOIMALB UN NR. DE CONTACT SE POATE...?
cristina_rusu
Postat pe 14 Februarie 2008 12:11
Toate sfaturile de mai sus sunt perfecte. Asta iti va spune si un psiholog. Cu mult inainte sa termin si eu psihologia (:)) baietelul meu pe atunci de 3 ani facea crize de isterie in public, mai ales in magazine. Dorea ceva, vedea ca nu-l obtine si incepea sa se tavaleasca pe jos si sa urle in magazin. In ciuda tuturor comentariilor persoanelor prezente, ca suntem parinti cruzi si nesimtiti, il lasam sa urle, ii explicam clar ca nu ii putem lua ce vrea si nici nu putem sta dupa el si ne indreptam spre casa. Iti dai seama ce era in sufletul nostru dar el nu trebuia sa stie. Cand vedea ca deja am platit si suntem pe cale sa parasim magazinul fara sa ne uitam in urma se ridica si venea dupa noi imbufnat, mai statea asa vreo 5 minute, perioada in care il luam de manuta dar ii ignoram imbufneala si dupa aceea ii trecea. Dupa ce a incercat de 3 ori aceeasi schema, in diverse situatii, a renuntat.
S-ar putea sa te ajute sa te uiti la "supernanny", o emisiune bunicica dupa parerea mea.
Nu dispera, toti copiii incearca sa afle limitele. Cu cine le merge, fac mai departe, cu cine nu, nu mai incearca. Nu incerca sa imprumuti autoritate de la sot sau alcineva... Stii tu, chestia cu "Te spun lui... si vezi tu!", pentru ca atunci nu o sa te mai respecte. Arata-i doar ca trebuie sa te asculte, ca o asculti si tu atunci cand nu urla si vorbeste frumos. Ar fi bine sa aveti activitati impreuna: citit, desenat, pictat (chiar cu degetele), sa te ajute (in limitele lui) la treburi. Daca arunca si sparge ceva ce ii apartine, nu te grabi sa il inlocuiesti. Se va gandi mai bine a doua oara daca merita sa renunte la ceva ce-i apartine.
Curaj, vei reusi. Cred ca majoritatea mamicilor am trecut prin asta.
atabeica
Postat pe 14 Februarie 2008 16:27
Draga atabeica eu am uit la "super nany"si mi se pare o emisiune foarte buna si am si aplicat metodele ei si de fiecare data spre surprinderea mea chiar au dat rezultate
floria_doina
Postat pe 14 Februarie 2008 17:59
si pt. mine emisiunea SUPER-NANY a dat rezultate bune asupra fetitei mele
bianca_pop76
Postat pe 15 Februarie 2008 09:10
SI EU SUNT MAMICA FETITA MEA ARE LA FEL 4 ANI SI JUMATATE , REZULTATE DA PRIVITUL IN OCHI ATUNCI CAND GRESESTE SI ESTE PEDEPSITA ATUNCI CAND GRESESTE PRIN FAPTUL CA NU MAI PRIMESTE DIN LUCRURILE PE CARE SI LE DORESTE
andreeastangaciu
Postat pe 15 Februarie 2008 11:15
Si eu am un baietel de 1 an si 6 luni care deja a inceput sa ne faca crize de nervi prin magazine. Eu ii explic de fiecare data cand greseste ca nu e frumos ceea ce face dar abia invata sa vorbeasca asa ca nu prea am cum sa obtin raspunsuri din partea lui. In cazul acesta cum procedam?
oti_n
Postat pe 15 Februarie 2008 12:14
Eu cred ca trebuie sa-i arati cine este seful, copii sunt ca si animalele daca iti prinde slabiciunea profita. Poti sa consulti si un psiholog, dar totul tine din interiorul familiei de faptul cum comunici cu copilul.
alynadamian
Postat pe 18 Februarie 2008 13:27
Tot vad trimiteri la psiholog. Aveti grija pe cine alegeti. La varsta aceasta, e bine sa alegeti un psiholog specializat pe psihologia copilului sau a varstelor. Totusi, fiind si eu psiholog, va spun ca nu tot ce se invata in facultate e aplicabil in viata reala, mai ales in privinta dezv. copilului. Aveti mai multe sanse sa nimeriti bine daca psihologul e femeie si mama. In al doilea rand, daca il duceti, vorbiti cu psihologul dupa prima sedinta. Daca are deja formata o parere, NU VA MAI DUCETI. Prima sedinta e intotdeauna cea a castigarii increderii iar copilul de obicei incearca sa impresioneze prin cunostintele si preocuparile serioase pe care le are. Abia la sedintele urmatoare incepe sa se dezvaluie.
atabeica
Postat pe 12 Martie 2008 16:11
pentru oti_n
Copilasul tau e intr-adevar micut. La varsta lui insa e bine sa stii ca argumentele logice nu ajuta. Exemplele da. Daca vede ca dupa ce ii spui ca il lasi acolo asta si faci, va veni dupa tine. Uitat-te in urma, dar cat mai ferit. Nu il lua cu forta, si nici nu te ruga de el. Impune-te. El inca tatoneaza sa vada daca ii merge. Nu ceda atunci cand plange, nici macar o data. Asta poate narui tot efortul de pana atunci. Ia insa initiativa atunci cand e cuminte (nu dupa crize de plans) si cumpara-i ceva si spune-i ca atunci cand e cuminte iti place sa faci cumparaturile cu el. Cand mai creste, lasa-l pe el sa ia produsele de pe raft (daca nu sunt grele) si sa le puna in cos. Multumeste-i de ajutor si spune-i cat de mult apreciezi ca te ajuta.
atabeica
Postat pe 12 Martie 2008 16:21
buna mamici si eu am un baiat de 3 ani si 4 luni si de 1 an de zile e sckimbat total crizat ma bucur ca nu sunt singura m-ai m-am linistit pt ca in cercul meu de prietene mamici cu copii el e singurul asa mai diferit ... sincer nici eu nu stiu ce sa mai fac mi-e teama la cumparaturi sa merg cu el oriunde ca vede ceva vrea va spun am casa plina nu mai pot respira de atatea jucarii ...mai nou ca trebuie sa fiu dotata ca la supermarket altfel dac i-a venit vreo idee am incurcat-o ... fugi pe strada ... si cumpara... ce mai nici pedepse bataie nimic... si asta de cand mama i face toate pofetele da toate nimic nu-l refuza orice mereu ne certam pe acest subiect da asta e alta problema ... sa nu mai intervina in educatia copilului meu.../sper ca atunci cand se face mai mare sa inteleaga sa nu mai faca crize... si totusi in ultimul timp singura metoda care functioneaza e sa-i luam pusculita ... aici parca incepe sa se mai calmeze...
mery_kidz
Postat pe 16 Martie 2008 00:43
Buna,si eu sunt mamica unei fetite de 2 ani si 7 luni si....patesc la fel cu ea.
De la tati primeste cam tot ce vrea,este si el autoritar dar mai putin pentru ca nu sta foarte mult timp cu ea.Intr-un fel il inteleg,vrea sa-si petreaca timpul frumos cu ea si nu certand-o.In fine...cand suntem singurele,rar ne intelegem.Cand ies pe strada ca ea,se plictiseste repede de mers in picioare si vrea in brate,cand mergem in parc toata lumea e a ei,ii place sa se joace frumos cu ceilalti copii dar cand e vremea de plecat acasa incep crizele.Si toata lumea din parc nu are ce face decat sa se uite la noi.Ce sa va spun,nu de putine ori mi s-a intamplat asta iar de cateva ori chiar am lasat-o sa planga.Si mi-a plans 20 de min.cat am facut pana acasa incontinuu.Am crezut ca innebunesc dar nu m-am lasat dar nici ea nu s-a lasat.Ea are un catel de plus pe care il iubeste foarte mult si in permanenta e cu ea iar acum daca vreau marga acasa din parc si vad ca face crize ii spun clar ca ii dau catelul altui copil si atunci vine in viteza,isi ia catelul si vine dupa mine imbufnata si se roaga de mine sa nu dau catelul ei...Cred ca eu i-am gasit slabiciunea pentru ca astfel obtin multe din partea ei,renunta la crize.Totusi nu stiu daca e bine ce fac.As vrea sa inteleaga si sa faca de la sine anumite lucruri si nu doar ca e amenintata ca nu mai primeste ceva sau ca ii dau catelul...Mai am de lucru cu ea...
marydany_kidz
Postat pe 13 Aprilie 2008 09:12
draga ma ary dany, sa nu-ti para rau pt. nimic. Toate trecem prin asta, crede-ma , dar unele spunem iar altele nu. E normal comportamentul acesta la copii, acum isi formeaza micuta lor personalitate, in functie de cum le hranima noi sursele. Am si eu o fetita de -face in citeva zile 3 ani_ si crede-ma ca , de citeva sapatmini incoace, traiesc si eu un infern, cind e vorba de sus la gradinita. Am inceput usure, cu doua-trei zile pe saptamina. La inceput a fost f.incintata. Asta a tinut tri zile si de atunci, infernul pe pamint. Gaseste orice motiv, numai sa nu mearga. Am mai tinut-o si acasa, intre timp,- adica am dus-o o zi, cealalta am tinut-o acasa , am dus-o doua si am mai tinut-o una acasa, in speranta ca se va mai ameliora situatia, dar vezi de treaba. Asa ca... am inceput si eu ... ca si tne, sa o santajez, cu micute trucuri, dar vad ca merge...deocamdata. Asta este, decit sa ma santajeze ea pe mine, mai bine o fac eu, pentru ca ei sunt mai perversi ca noi, si pot impinge lucrurile mult mai departe ca noi si nici nu stiu cind sa s e opresca. Sincer, nici mie nu-mi place la nebunie ce fac( cu santajul , vorbesc) dar daca altfel nu merge... sper si eu, ca si tine , ca va veni ziua(cit mai curind daca s-ar putea, i-as multumii din suflet lui Dumnezeu)- cind va intelege , ca nu o pedepsesc ducind-o la gradinita si cind ma pot intelege cu ea. Pna atunci insa... poate gaseste altcevina sugestii si ni le spune si noua. O zi bune la toate.
dandenianca
Postat pe 14 Aprilie 2008 09:08
fetita mea de 1an si sase luni este tot asa agitata plange daca nu facem ca ea, daca nu ii dam ce vrea atunci cand cere. uneori ma duc in bucatarie ma linistesc si o i-au de la capat cu ea. are zile in care este atat de intelegatoare mai ca nu o recunosc.cei drept asa a fost de bebelus o plangacioasa, o agitata incat m-am obisnuit cu ea asa.multi imi spun ca copilul mic daca este rau o sa fie cuminte cand v-a fi mare.
simona77
Postat pe 5 Mai 2008 13:13
Si al meu cel mik mai face uneori asa ...cand vad ca e isteric si nu pot sa comunic sub nici o forma cu el il inchid 2-3 min in camera singur pana se potoleste ..Si chiar am observat ca asa constentizeaza cand greseste ca il aud vorbind singur ...si na mai zice uneori ca na ..mami sa suparat ..vezi daca esti obrasnic ...te inchide mami in camera singur ..stateam o data cu sotul si ne abtineam sa nu radem ...duce munca de lamurire cu constiinta lui inca de la 3 ani ...
mamik_24
Postat pe 4 August 2008 15:43
buna mamicilor ..Andrei al meu are 1 an si 2 luni si deja am inceput sa ne luptam cu crizele. A inceput cu faze gen..deschiderea sertarelor..ii spuneam ca nu e voie , parca vorbeam cu peretii , il luam de acolo si in secunda urmatoare era inapoi. Am inceput sa-l certam dar fara rezultat. La un moment dat l-am " speriat " cu pestisorii...daca facea ceva ce nu era voie il musca pestisorul ( il ciupeam eu) si a dat roade...cum am venit din concediu a uitat de pestisor si nu a mai dat roade asa ca am inceput sa-l pedepsim..il duc in camera lui si inchid usa..cam un minut( am inteles ca se calculeaza numarul de minute la numarul de ani ) si parca e mai bine...intotdeauna trebuie sa gasesti solutii ca ei sa stie ca daca fac vreo prostie sunt pedepsiti....iar daca vor ceva trebuie sa faca ceva ca sa primeasca !Va pup !
sdanutza
Postat pe 11 Octombrie 2008 23:37
Buna mamicilor.Nau va faceti atata grija pentru puisori vostri din cauza nervilor,deoarece noi iam anvatat asa.Am si eu 2 baietei,unu de 6 ani jumate si cel mic de 2ani si 7 luni.Cel mare fiind primu dupa multe chinuri si tratamente de a ramane ansarcinata cand lam nascut pana la varsta de 4 anisori nici nu al lasam sa scanceasca.A-i faceam toate placerile,a-l lasam sa umble unde dorea el,nu ca acum nu -i fac placerile ba chiar mai mult dar cu conditii.Cand am anceput sa-mi pun piceoru an prag aam realizat ca era tarziu dar am reusit,cu cateva palmute la fund cu pedepse mici si nu stateam an fata lui cand ancepeu nervisori,probabil realiza ca nu are cu cine sa-i faca.M-ia fost foarte greudar am reusit si anca foarte bine.Cel dealdoilea va spun ca e deo ambiti scoasa din comun.La anceput era sa fac aceiasi greseala.Ansa este si varsta care te antelegi mai greu cu ei.
llyly_kidz
Postat pe 12 Octombrie 2008 11:10
Draga sdanutza, si eu sunt intr-o situatie asemanatoare, probabil datorita varstei - 1 an si 4 luni, insa i-am dat ocazia sa exploreze un spatiu limitat, al ei. In rest, am fost foarte ferma si nu i-am permis nici macar o data sa descida un sertar din afara spatiului ei (le-am blocat, le-am lipit). Si acum se apropie de ele, dar se uita sper mine si imi face semn ca nu e voie, desi tot mai incearca sa traga de ele. Cred ca e prea mica sa inteleaga si sa se abtina, dar perseveram Am observat ca teama e invinsa de curiozitate, asa ca trebuie sa le distragi atentia mereu, ca sa trecu peste o criza. Exemplu: eram cu ea in camera si, desi i-am repetat ca nu e voie la intrerupator, a stins lumina. S-a cam speriat, a venit repede la mine in brate, pe intuneric, (abia m-am abtinut sa nu rad), dar dupa ce ma mers sa aprind lumina, si-a descoperit un nou hobby: jocul la intrerupator. Si asa, a trebuie sa gasim un nou joc, in alta camera.......Asa ca : rabdare multa si imaginatie bogata!
alinutza22
Postat pe 17 Decembrie 2008 13:01
Toti copiii fac crize de nervi ca sa obtina ce vor.Am citit aici solutiile pe care le stiu si incerc sa le aplic si eu.Uneori reusesc si dau rezultate(ignor criza,il las sa se linisteasca singur,apoi ii explic ca a gresit,ca nu e voie pt.ca...,apoi ne indreptam atentia spre altceva si nu mai insista pe subiectul respectiv.Ideea la care vreau sa ajung e ca bunica se baga mereu in momentul in care vreau sa aplic metodele mele de disciplinare.Am certuri zilnice pe aceasta tema,dar nu reusesc sa o conving ca eu sunt mama si ea e bunica.De cand era puiul meu mic,am avut problema asta.Plangea bebe noaptea,aparea si bunica la usa(locuim impreuna),desi era cu mami si cu tati,iar de multe ori ni-l smulgea din brate sa-l linisteasca ea.Ajunsesem sa cred ca nu sunt in stare sa-mi linistesc bebelusul.Nici acum cand e mai mare,nu intelege sa imi respecte deciziile in ceea ce-l priveste pe copil.Ce faceti voi in situatia asa?Stiu ca e in afara topicului,dar ma streseaza foarte mult conflictul asta permanent.
lara_kidz
Postat pe 28 Februarie 2009 22:34
lara, eu din prima zi in care am ajuns acasa am tipat la "noii bunici" si s-au suparat, au zis ca sunt obosita, ca bebele e mic si ca o sa imi revin. Dupa un timp, cand au vazut ca nu le cer niciodata ajutor si ca nu ii las sa puna mana pe copil au inceput sa vorbeasca intre ei, cred ca au fost si foarte suparati dar au inceput sa se obisnuiasca. Cand mi-am dat seama ca nu mai sunt ei foarte innebuniti sa stea gramada pe mine (cam la 2 luni de la nasterea copilului) am inceput sa ii las sa vada bebe-ul, sa il ia in brate, sa ii dea sa pape, dar incet incet si spunandu-le cum sa faca (chiar si ei, de frica, ma intrebau daca e ok ceea ce fac). E adevarat ca am facut asta de la inceput.. poate de asta a si tinut (cel putin pana acum), sper sa fie ok si in continuare. Noi stam cu parintii si bunicii mei, asa ca iti dai seama ce nebunie e (dar chiar si asa nu depaseau usa de la mini-garsoniera). Ah.. si sa nu uit.. acum nu sunt suparati - ei chiar au ramas cu impresia ca tipam pentru ca eram obosita
dianecrii
Postat pe 16 Aprilie 2009 14:22
Stiu ca par cam crizata, dar imi place sa fac lucrurile cum cred eu mai bine si nu sa ma enerveze ca s-a intamplat cine stie ce pentru ca altcineva a luat decizia in locul meu..
dianecrii
Postat pe 16 Aprilie 2009 14:24
cred ca orice mamica stie ce este mai bine pentru puiutul ei pentru ca ea il cunoaste cel mai bine...dar ce sa-i faci cu bunicii care si ei sunt destul de experimentati si trebuie sa fii cat se poate de categoric ca sa-ti respecte deciziile acum sincer nu stiu cui trebuie sa impui reguli la copil sau la bunici asta pentru cei ce au copii mai maricei.
SEBY1YEAR
Postat pe 16 Aprilie 2009 14:30

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
bataia intre copii 7 De la: office_salinasusesi_ro 21 Aprilie 2010 09:11
al doilea copil 6 De la: tatusilvia 12 Aprilie 2009 11:45
centru pentru copii-Constanta 1 De la: zanazanelor 4 Septembrie 2009 19:21
inchiriere costum, rochite copii pentru serbari, nunti , botez, aniversari.... 1 De la: garbo_432122 25 Februarie 2016 13:02
bolile copilariei la adulti 1 De la: alinakatt 25 Septembrie 2009 14:20
Setari Cookie-uri