deces bebe

merita oare iubirea mea?

RUGACIUNE CATRE DUMNEZEU!

Anouk Postat pe 24 Noiembrie 2009 23:33
si ca s-o spun pe aia dreapta...noi judecam lundu-ne pe noi ca etalon de masura eu nu am deschis un topic in care sa postez ca am pierdut sarcina, si G refuza sa accepte asta...mai rau...refuza sa vorbesca despre asta...ca tot veni vorba despre reactii eu spun ca daca as fii intr-o asemenea situatie, as cauta ajutor specializat, nu mi-as pierde timpul pe un site picat in derizoriu
eu cred k fiecare s-a raportat citind aici, la experientele LUI PROPRII! punct! vara-mea la 5 ani, a ramas cu o bunica ce a facut infarct, dimineatae in baie, spalandu-se pe dinti...10 ore...singurica, pana au venit paintii de la 800km distanta...si n-a patit nimica, iar eu am avut pela 16 ani un soc legat de moartea cuiva, si nu mi-am revenit nici acuma. deci...daca femeia aia a vrut ceva dela noi, nu stiu, dar sigur a reusit sa ne inebuneasca! si DA!!!! toti am refuzat in prima faza posilibilatea de a fi ceva REAL! din cauza socului! si cred ca toti am fost socati si toata lumea a reactionat diferit! si?? e o vina asta?
fleurdelis Postat pe 24 Noiembrie 2009 23:35
ptr ca asa cum spuneam....suntem diferiti nici eu nu am deschis un topic

eladaela Postat pe 24 Noiembrie 2009 23:36
discutia asta a deschis cutia pandorei, vad elado, corect...nici macar o aluzie nu ai facut in ce ma priveste, nu mai postez pe topicul asta...las pe cei cu inima de mama sa o faca
Anouk Postat pe 24 Noiembrie 2009 23:36
Ok. Eu ma carabanesc la culcare, ca pe-aici vad ca n-am ce cauta ! Dar, inainte de-a va arunca dejectiile intelectuale si afective pe-aici, poate ar fi fost mai bine sa incercati, omeneste, SA O INTELEGETI pe biata femeie, eventual, punandu-va in locul ei...Nu v-as dori niciodata sa treceti, nici macar teoretic, prin ce a trecut si trece ea ! Deci, stimata d-na care ai initiat topicul, SINCERE CONDOLEANTE...Imi cer scuze eu in locul celor care s-au balacarit pe-aici si sa nu crezi ca toti oamenii sunt la fel ! Noi, oamenii, nu stim care sunt planurile lui Dumnezeu, si nu-I intelegem "actiunile", dar, de un lucru sunt sigura : El stie mai bine decat noi DE CE face ceea ce face iar raspunsul la intrebarile noastre ni-l va da cand vom fi pregatiti sa-l primim... Te imbratisez si iti doresc tot binele din lume !
Nathaly_Albu Postat pe 24 Noiembrie 2009 23:39
Iar peste 1 an sau 2, daca o sa vrei sa-i mai faci un fratior sau o surioara copilasului tau, nu mi-ar displacea sa-ti botez viitorul bebelus
Nathaly_Albu Postat pe 24 Noiembrie 2009 23:51
anou...uite ca eu iti raspund la jumatate de ora dupa postarea ta, pentru ca am facut sandwichurile lui f...m-am referit la moartea copilasului si am zis ca e posibil acest eveniment, pentru ca multi nu cred ca au vazut ca fiind reala o asemenea tragedie....pentru acestia am facut putina introspectie in medicina legala.... este posibil ca, in durerea ei de mama, sa nu realizeze ca poate cere ajutorul de pe net, la unele siteuri specializate....imi amintesc de mine, cand am pierdut sarcina acum patru ani, ca o luna de zile am fost somnambula,crezand ca inca sunt insarcinata..... apoi am refuzat, vreo alte cateva luni, sa cred ca am fost insarcinata....ma purtam ca o nebuna.....radeam in loc sa plang si ma emotionau chestii puerile....mai pe romaneste nu judecam.... poate ca cineva i-a povestit de acest site - poate chiar cineva care a primit niste sfaturi pertinente pe aici....
tutankhamon Postat pe 24 Noiembrie 2009 23:56
Fleur, te rog si pe tine sa ma scuzi
Nathaly_Albu Postat pe 24 Noiembrie 2009 23:56
scurt si concis....copilul de doi anisori si patru luni nu va intelege acum ce s-a intamplat cu acea papusa calda pe care mama o alinta si care pe el il tragea uneori de par.....va trebui mult tact din partea mamei si multa grija si explicatii ca el sa inteleaga niste lucruri pe care noi, adultii, nu le putem intelege uneori sau ne blocam in a le intelege....dar e cert ca acest copilas va trebui sa parcurga etapele unei terapii psihologice pentru ca acest nefericit eveniment sa nu-i marcheze viata de adolescent si de adult....
tutankhamon Postat pe 25 Noiembrie 2009 00:10
lasa-i putin timp pina in ziua cind te va intreba unde este.Atunci ii spui ca s-a urcat sus la cer , ca a fost un ingeras si a venit pentru scurt timp pe pamint ca sa-l cunoasca si acum s-a intors inapoi acolo sus , dar ca in fiecare seara el ii vegheaza somnul si ii zimbeste de acolo dintre stele.Nu ai spus cum treci tu peste aceasta grea pierdere? nu stiu cit de credincioasa esti dar sa stii ca acest copil este cu adevarat un inger care se roaga pentru tine si te v-a ajuta foarte mult cind vei merge si tu dupa el , la timpul tau.Dumnezeu sa-ti dea putere sa mergi mai departe si sa fii o mama buna pentru celalalt copilas.
garbo044707 Postat pe 3 Decembrie 2009 18:40

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
pierduta inca de la nastere	6	De la: persidadamian 17 August 2009 20:16
Complicat...	37	De la: ANTA 3 August 2009 16:46
despre tradare	13	De la: bluelight 27 Octombrie 2009 20:31

Un sfat pentru o necunoscatoare va rog!	12	De la: Lidiaolteanu 22 Aprilie 2010 11:00
ceau!	5	De la: tabita 21 Mai 2010 14:12